Moartea neviolentă Moartea neviolentă este moartea care se produce fără a se încălca dreptul la viaţă al fiinţei umane şi/sau fără intervenţia unui agent traumatic extern organismului; determinată exclusiv de cauze interne, moartea neviolentă poate fi:

Sufocarea Este o formă de asfixie mecanică realizată prin astuparea orificiilor respiratorii superioare (nasul, gura) şi făcând imposibilă pătrunderea aerului prin căile respiratorii spre plămân (spre alveolele pulmonare).

în funcţie de adâncime: • plăgi superficiale, ce interesează numai pielea; • plăgi profunde: – nepenetrante; – penetrante în cavităţile naturale [toracică (pleurală, pericardică), abdominală etc.] Acestea, la rândul lor, pot fi perforante, ce pătrund într-un organ sau ţesut sau transfixiante, care traversează organul sau ţesutul respectiv

Semnele vitale (aşa cum reiese şi din denumire) indică posibilitatea ca subiectul să fi fost în viaţă în momentul producerii leziunilor traumatice; acest fapt nu poate fi însă afirmat cu certitudine