Am condus autovehiculul sub influenta bauturilor alcoolice

am fost depistat de organele de la politia rutiera

Este greu de crezut ca politia rutiera casuneaza pe sufletul tau si, desi nu ai baut nimic, indicatiile alcoolmetrului electronic aflat la indemana tutoror echipajelor de politie rutiera o iau razna si ies cum nu ti-ai dori, indicand valori diferite de zero ale alcoolului in aerul pe care il expiri. Totusi admitand ca esti un inger nevinovat sau vrei sa afli neaparat ce alcoolemie ai avut, ai dreptul sa soliciti politistului sa te duca la una din unitatile sanitare abilitate ca sa-ti recolteze sange pentru stabilirea alcoolemiei. Trebuie sa stii ca valoare probatorie nu au decat alcoolemiile la care sangele a fost recoltat numai in prezenta politistului. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi tarife prestatii). Daca insa te clatini si indicatiile alcoolmetrului electronic ies dincolo de limita de la care incepe raspunderea penala (0,4 mg alcool/L aer expirat) politisti te vor conduce obligatoriu la institutia medico-legala.

si am comis un accident rutier (cu victima sau urmat de distrugerea autovehiculului meu sau al altora)

E bine sa stii ca:
  • nu trebuie sa fugi de la locul accidentului si mai ales sa te intreci ca la raliu cu masina echipajului de politie
  • trebuie sa nu refuzi determinarea alcoolemiei prin alcooltest.
  • Refuzul constituie infractiune si se pedepseste ca atare. Daca te afli sub influenta alcoolului, av⮤ la alcooltest o valoare mai mare de 0,40 mg alcool/L aer expirat, vei fi dus in mod obligatoriu la o unitate medicala abilitata pentru recoltarea probelor de sange.
  • daca ai ajuns la institutia medicala in vederea recoltarii sangelui pentru determinarea alcoolemiei (concentratia alcoolului in sange) este in interesul tau sa nu refuzi recoltarea intrucat aceasta semnifica juridic sustragerea de la efectuarea unor probe biologice in vederea anchetei si este o infractiune pentru care ti se va intocmi dosar penal chiar in acea zi.
  • legea prevede sa dai doua probe de sange la interval de 1 ora una de cealalta. Daca dai doar o singura proba de sange (prima) o posibila recalculare va fi doar aproximativa, ceea ce poate fi in dezavantajul tau.
  • legea penala prevede ca este infractiune conducerea sub influenta alcoolului la o valoare a alcoolemieie de peste 0,80 g? la momentul producerii accidentului sau evenimentului rutier. De aceea legea iti da dreptul sa demonstrezi, eventual prin recalculare, care era valoarea teoretica a alcoolemiei la momentul evenimentului rutier comparativ cu valoarea din momentul recoltarii sangelui.
    Pentru un calcul complet institutia medico-legala are nevoie insa de valorile ambelor probe.
  • daca alcoolemia este dincolo de limita penala (peste 0,8 g?) poate ar fi bine sa ai si un avocat care sa te consilieze.
  • Plata este obligatorie, revine tot in sarcina ta, dar poti sa o faci si in zilele ce urmeaza daca nu ai banii pe loc. Nu se poate afla rezultatul analizei fara ca aceasta sa fi fost achitata in prelabil. Nu poate achita decat cel in cauza sau reprezentanti ai acestuia.

Am fost victima unei agresiuni sexuale (viol, perversiune sexuala) +/- agresiune fizica

  • Daca ai probleme de sanatate du-te mai intai sa-ti ingrijesti starea de sanatate probabil alterata de agresiunea suferita. in spital anunta ce ai patit. Medicii sunt obligati sa anunte politia care, in cazul in care te vei interna, vor veni sa-ti ia declaratia in spital.

Nu uita sa ceri din spital acte medicale care sa dovedeasa ca ai fost acolo (pe foi cu antet original, datate, cu stampila institutiei si parafa medicului) precum si rezultatele de la orice alt tip de investigatie (radiografie,ecografie, etc.) in caz ca a trebuit sa faci asa ceva.
Daca trebuie sa te internezi urmeaza indicatia medicilor si interneaza-te iar apoi cand vei iesi din spital cauta-ti dreptatea.

  • Daca nu ai probleme de sanatate si iti mai e si frica, du-te in primul rand la politie. Ei te vor indruma ce sa faci. in plus te vor insoti pentru a face examinarea de contatare a leziunilor traumatice la institutia medico-legala. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi servicii/tarife prestatii).
    in problemele acestea care sunt grave ia obligatoriu legatura cu politia si numai dupa aceea cauta sa vii la institutia medico-legala. Poate ar fi bine sa ai si un avocat care sa te consilieze.

Conflict de munca. Litigiu de drept comun

Legea 168/199: art. 67 si art. 68

Constituie conflicte de munca/drepturi, in situatiile prevazute in art. 67 si 68 din Legea 168/1999, numai cand ele s-au produs in derularea unui contract de munca, iar nu si in cazul in care intre parti a existat un contract civil.

Prin sentinta civila nr. 675/9.07.2004 Judecatoria Pucioasa a declinat competenta de solutionare a cauzei privind actiunea promovata de SC „ T.T. IMPEX„ SRL Campulung – Muscel impotriva paratului S.S. in favoarea Tribunalului Arges cu motivarea ca litigiul intervenit intre parti constituia un conflict de munca, chiar daca nu a existat un contract de munca in forma scrisa intrucat paratul a indeplinit in fapt atributii de gestionar delegat.
La randul sau, Tribunalul Arges, sectia civila, prin sentinta nr. 363/CM/27.X.2004, a declinat competenta de solutionare a litigiului in favoarea Judecatoriei Pucioasa si constatand ivit conflictul negativ de competenta a suspendat din oficiu procedura si a dispus inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru solutionarea lui.
S-a retinut ca potrivit Legii nr. 22/1969 modificata prin Legea 54/1994, gestionarul in intelesul actelor normative invocate trebuie sa fie o persoana incadrata in baza unui contract de munca, pentru ca in temeiul raporturilor de munca sa-i fie angajata raspunderea materiala pentru pagube cauzate in gestiune.
Or, in cauza s-a precizat de catre reprezentantul reclamantei ca nu a incheiat cu paratul un contract de munca, iar acesta nu a primit un salariu, intre parti intervenind o conventie verbala in baza careia in principal in perioada 13.03.2001 – 31.08.2001 a intocmit si eliberat facturi catre clienti, a incasat bani, a intocmit monetar si a predat banii incasati, saptamanal, la casieria unitatii.
Astfel fiind litigiul dintre parti nu viza un conflict de drepturi conform art. 67 si 68 din Legea 168/1999 ci un litigiu de drept comun de competenta judecatoriei, prejudiciul invocat de reclamanta fiind de 69.120.000 lei.
In ceea ce priveste conflictul negativ de competenta urmeaza a retine ca litigiul ivit intre parti are caracterul unei actiuni in pretentii si prin urmare, raportat si la valoarea sumei solicitate, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. intra in competenta de solutionare a Judecatoriei Pucioasa.
In adevar, expertiza contabila extrajudiciara depusa la dosar atesta ca paratul nu a avut incheiat un contract de munca sau o conventie civila cu reclamanta. Paratul a indeplinit acte comerciale (a emis delegatii, avize, facturi, chitante, a incasat sume de bani) in baza unei intelegeri verbale cu administratorii societatii comportandu-se ca un gestionardelegat de fapt .
Or, potrivit art. 67 si 68 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, sunt conflicte de drepturi si prin urmare supuse jurisdictiei muncii, intre altele conflictele ivite in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca ca si cele privind plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca .
Intre parti nu s-a incheiat insa un contract de munca, paratul derulandu-si activitatea in baza unei intelegeri verbale, astfel ca, in raport cu prevederile art. 67 si 68 din Legea 168/1999, litigiul promovat de reclamanta nu constituie un conflict de munca ci un litigiu de drept comun, care in raport si de valoarea pretentiilor formulate de reclamanta intra in competenta de solutionare a Judecatoriei Pucioasa, conf. art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca. Competenta solutionarii in prima instanta a actiunii. Conflict de competenta.

Competenta solutionarii in prima instanta a actiunii privind solicitarea de daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca . Conflict de competenta .

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
CODUL MUNCII
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Competenta profesionala reprezinta capacitatea de a realiza activitatile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat in standardul ocupational.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.
CODUL MUNCII
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

C.pr.civ.: art. 2 lit. c
Decretul nr. 92/1976

Despagubirile pretinse pentru neeliberarea sau eliberarea cu intarziere a carnetului de munca, desi formulate dupa data incetarii raporturilor de munca – pentru ca inaintea acestei date nu pot apare pe acest temei – isi au izvorul in raporturile de munca care au existat intre parti si trebuie sa fie analizate sub aspectul dreptului material si procesual ca fiind pretentii generate de raporturile de munca .
Retinand aceasta calificare a actiunii, competenta solutionarii ei apartine tribunalului, conform art. 2 lit. c (fost art. 2 lit. b1) Cod procedura civila, cu precizarea ca data incetarii raporturilor de munca si data eliberarii cu intarziere a carnetului de munca se situeaza anterior datei de 1 ianuarie 2004 cand dispozitiile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate prin art. 298 din Legea 53/2003 – Codul muncii.

La data de 6 februarie 2004, reclamanta G.E.Z. a chemat in judecata paratul Consiliul Local Zerind, solicitand obligarea acestuia la plata despagubirilor pentru daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca .
Reclamanta a invocat in drept prevederile Codului muncii si ale Decretului nr. 92/1976.
Judecatoria Chisineu Cris, prin sentinta civila nr. 203 din 23 februarie 2004, apreciind ca litigiul deriva din raporturile de munca, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad.
Tribunalul Arad a considerat cererea reclamantei ca fiind o actiune in pretentii, de competenta judecatoriei conform art. 1 pct. 1 Cod procedura civila si prin sentinta civila nr. 244 din 15 aprilie 2004, si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Chisineu Cris; constatand existenta conflictului de competenta, a sesizat Curtea de Apel Timisoara pentru regulator de competenta .
Curtea de Apel Timisoara, prin sentinta civila nr. 20 din 19 mai 2004, a stabilit competenta solutionarii in prima instanta a actiunii reclamantei in favoarea Judecatoriei Chisineu Cris.
Instanta a retinut, in esenta, ca actiunea este o actiune de drept civil comun, posterioara incetarii raporturilor juridice de munca dintre parti.
Impotriva sentintei pronuntate de Curtea de Apel Timisoara a declarat recurs reclamanta, sustinand competenta Tribunalului Arad in solutionarea cauzei in prima instanta, pretentiile sale au la baza raporturile de munca, constand in eliberarea cu intarziere a carnetului de munca .
Recursul este fondat.
Recurenta a investit instanta cu cererea avand ca obiect despagubiri pentru daune cauzate de neeliberarea la timp a carnetului ei de munca cu actele aferente.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca si retributia de incadrare, iar art. 2 precizeaza ca el se intocmeste pentru personalul incadrat in munca pe baza de contract .
Carnetul de munca se intocmeste, se completeaza si se pastreaza de catre unitate, prevede art. 3, iar la incetarea activitatii carnetul de munca se inmaneaza titularului, completat cu toate inscrierile la zi, adauga art. 4 alin. 2 din acelasi act normativ.
Pretentiile formulate de recurenta isi au cauza juridica in nerespectarea de catre intimat a dispozitiilor decretului evocat, anume predarea carnetului de munca, completat cu toate inscrierile, la incetarea activitatii. Intarzierea in predarea carnetului, daca aceasta produce pagube titularului carnetului de munca, poate antrena raspunderea patrimoniala a unitatii.
Este exacta enuntarea din sentinta recurata, in sensul ca cererea este posterioara incetarii raporturilor de munca, dar ea nu constituie un argument in a califica actiunea ca fiind o actiune civila de drept comun. Aceasta pentru ca actul in discutie trebuie inmanat titularului sau numai la incetarea raporturilor de munca, nu si in perioada in care raporturile de munca intre parti sunt in curs de derulare.
Despagubirile pretinse pentru neeliberarea sau eliberarea cu intarziere a carnetului de munca, desi formulate dupa data incetarii raporturilor de munca – pentru ca inaintea acestei date nu pot apare pe acest temei – isi au izvorul in raporturile de munca care au existat intre parti si trebuie sa fie analizate sub aspectul dreptului material si procesual ca fiind pretentii generate de raporturile de munca .
Retinand aceasta calificare a actiunii, competenta solutionarii ei apartine tribunalului, conform art. 2 lit. b1 Cod procedura civila, cu precizarea ca data incetarii raporturilor de munca si data eliberarii cu intarziere a carnetului de munca – 19 noiembrie 2001 si a actelor aferente – 26 noiembrie 2001, potrivit mentiunilor recurentei, se situeaza anterior datei de 1 ianuarie 2004 cand dispozitiile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate prin art. 298 din Legea 53/2003 – Codul muncii.
Asadar, recursul declarat de reclamanta a fost admis, s-a casat sentinta si s-a stabilit competenta solutionarii cauzei in prima instanta in favoarea Tribunalului Arad.

Litigiu de munca. Suspendarea contractului de munca. Invatamant de stat

Potrivit carnetului de munca, reclamanta a fost angajata paratei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” din Ludus, incepand cu 1994.

Avand in vedere hotararea Consiliului profesoral din 24 februarie 2004, parata a procedat la restrangerea activitatii, tinand cont ca pe anul scolar 2004-2005 clasa la care reclamanta isi desfasura activitatea de invatatoare, nu se putea constitui din lipsa de copii.Potrivit inscrierilor din carnetul de munca al reclamantei, incepand cu 31 august 2004, raportul de munca al reclamantei a fost suspendat, in temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura de invatamant.In consecinta, la momentul inregistrarii actiunii deduse judecatii, potrivit inscrierilor efectuate in carnetul de munca, raporturile de munca dintre reclamanta, in calitate de angajata, si angajatorul sau erau suspendate. Desi a intervenit restrangerea de activitate, desi s-a invocat respectarea metodologiei prevazuta pentru aceasta situatie, sustinandu-se ca reclamanta nu a obtinut punctajul necesar in urma concursului organizat, raporturile de munca nu au incetat, ele fiind doar suspendate.In aceste conditii, raportat la obiectul actiunii reclamantei, instanta de fond trebuia sa analizeze legalitatea suspendarii, cu atat mai mult cu cat, la momentul inregistrarii actiunii, mentiunea suspendarii nu exista. Solicitand acordarea drepturilor salariale, reclamanta a invocat implicit nelegalitatea suspendarii. De altfel, principala aparare a paratei a fost aceeasi suspendare si incidenta art. 49 pct. 2 din Codul muncii.In aceasta situatie, urmeaza a fi analizata tocmai aceasta suspendare dispusa in temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv.Suspendarea dispusa in baza Contractului colectiv la nivel de ramura de invatamant trebuie privita numai in lumina dispozitiilor Legii nr. 53/2003 si a Legii nr. 128/1997. De asemenea, procedura suspendarii este supusa normelor Codului muncii.Astfel fiind, desfiintarea locului de munca al reclamantei, nu constituie motiv de suspendare a raporturilor de munca . Ori, suspendarea poate opera in mod limitativ, in cazurile expres prevazute de lege . Nefiind vorba despre o suspendare de drept, aceasta masura dispusa din vointa exclusiva a angajatoarei parate, trebuia comunicata reclamantei. Dovada unei asemenea comunicari trebuia facuta de angajata. Or, o astfel de dovada nu exista.In consecinta, masura suspendarii este fara efecte, raporturile de munca dintre parti nefiind afectate.Astfel, asa cum in mod corect s-a retinut si in motivarea opiniei separate, reclamanta este in continuare beneficiara drepturilor ce izvorasc din contractul de munca incheiat cu parata, conform art. 40 alin. 2 lit. b si c din Codul muncii.Fata de considerentele retinute, urmeaza ca in temeiul art. 312 (3) Cod procedura civila, recursul reclamantei sa fie admis si modificata hotararea atacata in sensul admiterii actiunii si obligarii paratei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” la plata drepturilor salariale incepand cu 1 septembrie 2005, data la care reclamantei i s-a oferit un loc de munca .

Drepturi banesti prevazute in contractele colective de munca. Obligativitatea acordarii acestora

Prin actiunea civila reclamantul SF a chemat in judecata parata SC „D” SA solicitand acordarea unor drepturi banesti ca prima de vacanta, prima de Paste si de Craciun pe perioada 2002- 2004 prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anul 1999 si prelungit pe o perioada de 5 ani, perioada in care a fost salariatul paratei.
Prin sentinta civila nr. 578/15.09.2005 s-a admis actiunea civila si a fost obligata parata la plata acestor drepturi banesti pe perioada anilor 2002-2004.Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.S-a mai retinut ca, potrivit clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de societate ( art. 77 lit. d si art. 68 alin. 3) salariatii beneficiaza de prima de vacanta, de prima de Paste si de Craciun.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata societate comerciala sustinand ca primele de vacanta si primele de Paste si Craciun, se acordau salariatilor numai in cazul in care societatea comerciala avea rezultate financiare bune .S-a mai sustinut de recurenta ca, potrivit contractului colectiv de munca la nivel national pentru anii 2002- 2003 primele de vacanta se acorda in functie de posibilitatile economico-financiare ale societatii.Instanta de recurs in baza disp.art. 312 alin. 1 Cod proc.civila, a respins ca nefondat recursul considerandu-se ca, in cauza nu sunt aplicabile disp.art. 304 pct. 9 Cod proc.civila.Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca, potrivit disp.art. 68 alin. 3 si art. 77 lit. a din contractul colectiv de munca incheiat intre recurenta si sindicat, la plecarea in concediu a salariatilor li se acorda o prima de vacanta egala cu salariul de baza pentru timpul efectiv lucrat intr-un an calendaristic si ca li se mai acordau ajutoare reprezentand cel putin un salariu minim de incadrare la nivel de unitate la data acordarii de Paste si un salariu mediu la data acordarii de Craciun.S-a mai retinut ca, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, acest contract constituie legea partilor, iar potrivit art. 30 din aceeasi lege, executarea acestuia este obligatorie pentru partile contractante.Parata recurenta, a mai retinut instanta de recurs, nu a facut dovada ca in cuprinsul contractului colectiv de munca la nivel de unitate ar exista o clauza din care sa rezulte ca acordarea drepturilor banesti pretinse ar fi conditionate de situatia economico-financiara.S-a mai aratat ca, in contractele colective de munca la nivel de unitate nu se pot prevedea drepturi mai mici decat cel la nivel de national dar ca pot prevedea drepturi peste cele din contractul colectiv de munca la nivel national, lucru care s-a si facut neincluzandu-se in contractul colectiv de munca la nivel de unitate clauza in contractul colectiv de munca la nivel national de acordare conditionata a drepturilor banesti solicitate de reclamant.

Drepturi salariale

CURTEA DE APEL GALATISPETE RELEVANTE ALE SECTIEI CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE PRONUNTATE IN TRIMESTRUL I 2006DREPTURI SALARIALE.

Prin actiunea inregistrata sub nr.306/17.01.2005 la Tribunalul Galati, reclamantul Bratoveanu Neculai a solicitat in contradictoriu cu parata S.C.Turflor SRL, obligarea acestuia la plata sumei de 620 Euro reprezentand diurna neplatita in perioada 14.06.2003-14.12.2003.Prin sentinta civila nr.1098/7.07.2005 Tribunalul Galati a admis actiunea formulata de reclamant si a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 920 Euro.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC Turflor SRL invocand exceptia necompetentei materiale a tribunalului pentru solutionarea cauzei.Prin decizia civila nr.45/R/23.01.2006 Curtea de Apel Galati a admis recursul declarat de parata SC Turflor SRL Galati.A casat sentinta civila nr.1098/7.07.2005 a Tribunalului Galati si in rejudecare, a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Galati.Pentru a pronunta aceasta hotarare , instanta de recurs a retinut ca intre reclamant si parata s-a incheiat o conventie civila de prestari servicii inregistrata la Inspectia Teritoriala de Munca Galati sub nr.78034/25.04.2000 in aceasta mentionandu-se ca intra in vigoare incepand cu data de 1.05.2000 durata conventiei la data incheierii fiind considerata nedeterminata.Pana la intrarea in vigoare a Legii nr.53/2003( codul muncii) la 1.03.2003 , conventiile civile erau asimilate contractelor individuale de munca conform Legii 130/1999 ulterior prin Legea 597/22.12.2003 de aprobare a OUG nr.9/2003 regimul juridic al acestora fiind abrogat expres , astfel ca ele nu mai sunt asimilate cu cel al contractelor de munca .In atare conditii litigiile izvorate din aceste conventii civile nu mai pot fi considerate conflicte de munca si deci nu mai sunt de competenta instantelor speciale.Din actele dosarului nu rezulta ca intre reclamant si parata odata cu incetarea conventiei civile ar fi existat un raport de munca in sensul legislatiei muncii chiar daca intre parti nu s-a incheiat un contract scris.Faptul ca intre reprezentantii paratei si reclamant au existat unele intelegeri cu privire la plata unor sume de bani dupa intoarcerea reclamantului din Italia nu inseamna si existenta unui raport de munca .Pentru existenta unui raport de munca trebuie dovedita existenta acestuia, vointa angajatorului de a-l angaja, modul de salarizare, modul de desfasurare a activitatii etc., situatii nedovedite de reclamant.In atare conditii, Curtea a apreciat ca Tribunalul Galati nu era competent sa solutioneze cauza, nefiind un litigiu de munca civil de competenta judecatoriei.

Plata orelor suplimentare si a diurnei.

Plata orelor suplimentare si a diurnei.

Admisibilitate. Nu este intemeiata actiunea privind plata orelor suplimentare si a diurnei de catre angajator pentru perioada in care angajatul urmeaza cursurile unei pregatirii profesionale initiata de acesta din urma.Constata ca prin sentinta civila nr. 404/2005 a Tribunalului Brasov , a fost respinsa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata pentru:1. plata orelor suplimentare in cuantum de 21.428.571 ROL pentru perioada 19.10.2004 – 14.12.2004.2. plata sumei de 3.571.428 ROL pentru activitatea prestata in 1.12.2004 3. plata diurnei in cuantum de 52.872.050 lei ROL .4. daune morale in cuantum de 25.000 euro.A fost respinsa cererea formulata de parata privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanta a retinut ca:Reclamantul a avut calitatea de salariat in cadrul paratei ,in baza contractului individual de munca 4745 din 19.10.2004 (f. 25-39 dosar fond).Raporturile de munca dintre cele doua parti au incetat la data de 22.03.2005 asa cum se afirma in cererea de chemare in judecata la solicitarea reclamantului.In primul petit din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 21.428.571 ROL ( val bruta) reprezentand orele suplimentare prestate in intervalul 19.10.2004 – 14.12.2004 .Perioada 19.10 .2004- 14.12.2004 nu reprezinta o delegare a reclamantului la alt loc de munca in vederea desfasurarii activitatii pentru care a fost angajat, ci reprezinta o perioada de pregatire profesionala pentru munca pe care reclamantul urma sa o desfasoare in tara dupa intoarcerea din Cehia.Perioada de pregatire a reprezentat perioada in care reclamantul a fost scolarizat si a luat cunostinta de atributiile ce-i revin unui director de magazin si anume de supraveghere , control si coordonare , stagiul presupunea cunoasterea de catre acesta , in detaliu, a tuturor activitatilor desfasurate de magazinele paratei.Inscrisurile depuse la dosar de parata releva faptul ca inca de la angajare, respectiv plecarea reclamantului in Cehia , acesta a luat cunostinta de stagiul de pregatire si activitatile ce urmau a le desfasura.Stagiul de pregatire urmat de reclamant in Cehia se incadreaza in prevederile dispozitiilor art. 189 lit. c din Codul Muncii care prevede ca: ” Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:- stagii de practica si specializare in strainatate”.In cauza nu sunt indeplinite cerintele art. 43 din Codul Muncii privind delegarea salariatului pentru a efectua lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca in speta fiind vorba de pregatire si luarea la cunostinta a atributiilor ce urma a fi exercitate de reclamant in functie, ulterior la intoarcerea in tara.Pentru aceste considerente :Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste delegarea acestuia si plata orelor suplimentare de catre parata ca fiind nefondate.In petitul doi din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 3.571.428 ROL ( val brut)reprezentand plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .Dispozitiile legale privind acordarea de sporuri salariale pentru neacordarea unei zile libere pentru sarbatori legale nu sunt aplicabile peroanelor care participa la o modalitate de perfectionare profesionala.La data de 1.12.2004 reclamantul nu isi indeplinea sarcinile de serviciu intrucat participa la un stagiu de pregatire si in aceasta situatie parata nu avea obligatia de a-i plati un spor de salarizare pentru ziua in discutie .Prin urmare reclamantului nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 134 din Codul Muncii , acesta nu a desfasurat o activitate pentru angajator fiind plecat din tara pentru scolarizare si pregatire pentru functia pe care urma sa o desfasoare la intoarcere.Mai mult cursurile de pregatire profesionala s-au desfasurat pe teritoriul altui stat care nu are prevazuta ca sarbatoare legala nelucratoare ziua de 1 decembrie. Reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 52.872.050 ROL valoare neta reprezentand diferenta diurna fata de diurna acordata. In sustinerea acestui petit reclamantul a depus un mod de calcul al pretentiilor solicitate in conformitate cu Hotararea 741/14 mai 2004.Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste HG nr. 518/1995 temei legal invocat de acesta in ceea ce priveste acordarea unei diurne superioare ca si cuantum nefiind aplicabil, societatea in cauza fiind cu capital privat.Dispozitiile art. 16 HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar nu sunt aplicabile iar art. 17 din acelasi act normativ are un caracter orientativ pentru societatile cu capital privat din care face parte si parata in cauza.In consecinta parata avea obligatia legala sau conventionala de a plati reclamantului diurna intr-un anumit cuantum pentru deplasarea acestuia in strainatate , situatie in care nu poate fi vorba despre diferenta de diurna neacordata. In cauza nu s-a facut nici dovada ca intre parati s-ar fi semnat acte aditionale la contractul de munca, in care sa se prevada pe perioada scolarizarii in strainatate plata unei diurne mai mari decat cea acordata.Parata a depus la dosar probe care atesta faptul ca i-a fost acordat reclamantului diurna , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere ca neintemeiat.In petitul 4 din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 25.000 EUR val. neta pentru prejudiciul cauzat de angajator ca urmare a trimiterii lui in Republica Ceha fara viza legala peste perioada prevazuta de legislatia in vigoare . Reclamantul mai arata faptul ca pentru incalcarea Legislatiei pentru straini cu privire la sederea pe teritoriul altui stat a fost anchetat , amprentat , sanctionat , lipsit de libertate si i s-a aplicat pe pasaport Ordin de parasire de catre Politia pentru Straini din Praga.Instanta a mai retinut ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu suferit din culpa societatii. Necunoasterea legii nu poate fi folosita in sustinerea cererii privind acordarea de daune morale.Instanta a inlaturat apararile reclamantului, in ceea ce priveste obtinerea de vize pentru sedere peste termenul legal de 30 de zile, prevazut de HG nr. 605/1995 de catre parata, avand in vedere faptul ca exista un act normativ care trebuie cunoscut de fiecare cetatean roman care paraseste teritoriul tarii acesta si nu poate invoca necunoasterea acesteia intrucat ” nema censetur ingnoran legim”.Chiar in motivarea actiunii reclamantul mentioneaza termenul pentru care trebuia sa paraseasca teritoriul tarii in vederea pregatirii pentru postul pe care urmeaza sa-l ocupe. Mai mult decat atat nu s-a facut dovada faptului ca s-ar fi solicitat in scris angajatorului obtinerea acelei vize pentru studii iar angajatorul sa fi refuzat efectuarea demersurilor legale obtinerii ei.Reclamantul nu a dovedit conform art. 1169 Cod civil ca imaginea publica i-a fost afectata.Din declaratia martorilor audiati rezulta ca participantii la stagiu de pregatire in Cehia s-au prezentat la Politie unde s-a desfiintat procedura standard privind identificarea si luarea de declaratii persoanelor in cauza. Amenda care a fost aplicata salariatilor aflati la pregatire a fost achitata de angajator care a urmarit sa protejeze imaginea salariatilor angajati la societatea intimataMai mult intre reclamanta si parata au existat raporturi de natura contractuala si nu delictuala astfel incat se poate aprecia ca fapta culpabila a paratei a creat reclamantei un prejudiciu ce trebuie integral acoperit , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere .In temeiul art. 274 si urmatorul Cod procedura civila a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul reclamant criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in mod eronat instanta a apreciat ca activitatea preponderent fizica desfasurata de reclamant reprezenta ” pregatirea profesionala ” si nu munca in favoarea societatii intimate , cum a fost in realitate. In considerarea greselii de judecata prezentata mai sus sta si faptul ca instanta a respins pretentiile reclamantului in ceea ce priveste plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .In ceea ce priveste obligatia conventionala , se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs ca dreptul la diurna se stabileste prin contractul colectiv de munca, la nivel de unitate insa in lipsa acestuia , unitatea trebuia sa procedeze la aplicarea legii .Referitor la respingerea capatului de cerere de chemare in judecata privind acordarea daunelor morale , instanta de fond a pronuntat o solutie gresita , nefiind legal si moral ca angajatorul sa fie exonerat de orice raspundere atunci cand isi trimite in mod ilicit salariatii la munca in strainatate .Din probele administrate in cauza rezulta ca imaginea publica a recurentului a fost afectata intrucat a fost supus unui tratament asemenea infractorilor , expunandu-se pericolului de a nu mai intra pe teritoriul Uniunii Europene , fara vreo vina.Examinand sentinta atacata instanta apreciaza ca recursul este neintemeiat urmand in consecinta sa fie respins si sentinta primei instante mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:Prima instanta in mod corect a apreciat faptul ca in speta nu este vorba de „o detasare” in sensul prevazut de dispozitiile art. 45 din Codul Muncii , ci ne aflam in situatia „perfectionarii” profesionale initiata de salariat, dat fiind lipsa unui inscris care sa dovedeasca situatia formarii profesionale din initiativa angajatorului. Prin urmare obligatiile partilor precum si drepturile acestora , nu pot fi stabilite cu exactitate in lipsa unui asemenea inscris. Astfel in mod corect prima instanta a procedat la respingerea capetelor de cerere , privind plata orelor suplimentare , diurna si plata zilei de 1.12.2004 . In ceea ce priveste inscrisul intitulat act aditional la contractul de munca , acesta vizeaza numai clauza contractuala privind salarizarea si nu perfectionarea profesionala.Asadar in lipsa unor reglementari clare materializate printr-un inscris, care sa ateste raporturile dintre parti sub aspectul duratei, formarii profesionale , inclusiv a obligatiilor contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul si a modalitatilor de suportare a cheltuielilor profesionale , prima instanta a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 193 din Codul Muncii. Prin urmare criticile din recurs ce vizeaza modul de solutionare al acestor capete de cerere , sunt nefondate pentru toate considerentele ce au fost expuse mai sus si in consecinta vor fi respinse.Referitor la acordarea daunelor morale si acestea in mod corect au fost respinse de prima instanta .Dovada prejudiciului moral suferit de recurent , este , prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii , in sarcina reclamantului. Modul de solutionare al capetelor de cerere principale influenteaza acordarea daunelor morale tocmai pentru argumentele care s-au expus mai inainte si anume lipsa vinovatiei angajatorului ca urmare a neasumarii vreunor obligatii de catre acesta din urma, in situatiile reglementate de dispozitiile art. 189 lit. „c „raportat la art. 18 din Codul Muncii.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca . Nulitatea deciziei.

Codul muncii – art. 267Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila – complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale,decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Timis la data de 27 iunie 2005 sub nr. 6458/C, reclamantul M.M. a chemat in judecata pe parata Petrom Timisoara solicitand instantei ca prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta sa anuleze decizia nr. 63/RU emisa de parata, invocand luarea masurii cu nerespectarea dispozitiilor legale, intrucat nu a fost efectuata cercetarea disciplinara prealabila.Prin sentinta civila nr. 2373 pronuntata la 6 octombrie 2005, instanta a respins contestatia ca neintemeiata, retinand ca reclamantul a fost angajatul paratei, in baza unui contract individual de munca si ca in data de 5 mai 2005, desi se afla in concediu legal de odihna, impreuna cu un grup de salariati si persoane din afara unitatii au fost surprinsi de catre o echipa de jandarmi in incinta Parcului nr. 11 S. sustragand produse petroliere, prin interventia asupra instalatiei din parc, mai exact prin desfacerea suruburilor unei flanse de pe o conducta, iar prin manopera lor frauduloasa au pus in pericol atat instalatiile paratei, cat si integritatea persoanelor.S-a mai retinut ca fapta contestatorului de a sustrage produse petroliere de la locul de munca, fapta constatata de catre organele de jandarmi, prin ea insasi este suficienta a legitima masura dispusa de angajator, respectiv aceea a desfacerii contractului de munca, fapta fiind agravata de modul de operare, prin interventia neautorizata asupra instalatiilor din parcul petrolier, prin desfacerea flansei de pe conducta instalatiei, fapt ce a pus in pericol integritatea si siguranta atat a instalatiei, cat si a persoanelor.Recursul declarat de catre reclamant impotriva sentintei mentionate mai sus si analizat prin prisma dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., sub toate aspectele cauzei, fost apreciat ca fondat prin decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 11.727/C/2005.Instanta de recurs a retinut ca reclamantului i-a fost desfacut disciplinar contractul de munca, in temeiul dispozitiilor art. 61 litera a din Codul muncii.Art. 267 (1) din Codul muncii prevede ca nici o masura, cu exceptia avertismentului, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute, alin. (2) prevazand ca in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data si locul intrevederii.Tot ca o masura de protectie a angajatului, art. 268 alin. (2) lit. c din Codul muncii prevede sub sanctiunea nulitatii ca decizia de desfacere a contractului de munca sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea.In cauza nu a fost efectuata cercetarea administrativa prealabila, declaratia data de reclamant in data de 5 mai 2005, aflata la dosarul administrativ, fiind data in fata jandarmilor, iar nu in fata persoanei insarcinate cu cercetarea administrativa.Cum aceste cerinte sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, in lipsa respectarii acestor conditii, instanta nu poate analiza daca reclamantul a savarsit o abatere disciplinara si daca gravitatea acesteia justifica masura luata.Fata de imprejurarea ca masura a fost luata fara a se efectua in cauza cercetarea administrativa prealabila, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., art. 267 alin. 1, art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii a fost modificata sentinta recurata in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei nr. 63/RU/19.05.2005 emisa de parata.

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. Consecinte. Anularea deciziei de concediere astfel emisa.

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Consecinte . Anularea deciziei de concediere astfel emisa. Reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior in ipoteza existentei demisiei acestuia, anterioare emiterii deciziei de concediere .Prin decizia nr. 404/2005, intimata a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului P.F. incepand cu data de 01.08.2005, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea atributiilor de serviciu si abateri disciplinare grave, fara a descrie insa faptele pentru care s-a aplicat aceasta sanctiune disciplinara.Intimata, careia ii revine sarcina probei in acest litigiu, nu a dovedit in nici un mod legalitatea si temeinicia masurii luate, motiv pentru care se impune anularea deciziei de concediere nr. 404/02.08.2005.In consecinta, instanta de fond a admis in parte contestatia formulata de contestatorul P.F. si a dispus anularea deciziei de concediere nr. 404/2005 emisa de societatea intimata si in temeiul dispozitiilor art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei sa plateasca acestuia o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data de 01.08.2005 si pana la reintegrarea efectiva.Curtea, fata de documentatia depusa de recurenta in recurs, a constatat ca decizia de concediere nr. 404/2 august 2005 este lovita de nulitate, fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 63 Codul muncii, aspect invocat de contestator prin cererea de chemare in judecata .Articolul 63 Codul muncii prevede obligativitatea efectuarii cercetarii prealabile in cazul concedierii dispuse pentru savarsirea unor abateri grave.Decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 2 august 2005, iar convocarea intimatului P.F. s-a facut pentru data de 26 august 2005, cu adresa nr. 460/25 august 2005.Rezulta asadar ca, la momentul emiterii deciziei de concediere, recurenta nu efectuase cercetarea prealabila in legatura cu faptele imputate intimatului.Din acest punct de vedere nu mai are relevanta in cauza unde i s-a comunicat intimatului data la care urma a se efectua cercetarea prealabila.Intemeiat a fost constatat motivul de recurs referitor la reintegrarea intimatului si plata drepturilor salariale.La data de 21 iulie 2005, intimatul P.F. si-a dat demisia de la S.C. ELMAR S.R.L., inscris inregistrat sub nr. 117/22 iulie 2005 si care si-a produs efectele, astfel ca intimatul nu mai poate solicita reintegrarea in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere .In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, intimatul este indreptatit la acordarea acestora pentru perioada 1-6 august 2005, adica 15 zile calendaristice (conform pct. I – Alte clauze, lit. c din contractul individual de munca al intimatului nr. 183417/13.06.2005) de la data depunerii demisiei si pana la implinirea termenului de preaviz.Raportat acestor considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de S.C. ELMAR S.R.L. Iasi si a modificat in parte sentinta recurata in sensul celor retinute.(Decizia nr. 126/28.02.2006)

Decizie de sanctionare. Continut. Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept. Consecinte.

Decizie de sanctionare. Continut .

Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept . Consecinte .In temeiul art.268 al.2 lit.a, b si d, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat si temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Intre aceste trei elemente trebuie sa existe o concordanta deplina. In situatia in care precizarea prevederilor din regulament si indicarea temeiului de drept releva o alta fapta decat cea cuprinsa in „descrierea faptei”, ce nu a fost savarsita de contestator, iar pentru fapta descrisa nu au fost indicate elementele prev.de art.268 al.2 lit.b si d, decizia de sanctionare este lovita de nulitate.Sectia civila – decizia civila nr.1441/9 decembrie 2004Prin sentinta civila nr.957/2003, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, in dosar nr.4676/2003, a fost admisa contestatia formulata de contestatorul D.A. impotriva deciziei nr.1214/2003 emisa de intimata S.C.”SR”S.R.L.Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca decizia nr.1214/2003 prin care intimata a dispus sanctionarea contestatorului cu diminuarea salariului cu 10% pe perioada unei luni este nelegala deoarece temeiul juridic retinut in decizia de concediere, art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, este incompatibil cu starea de fapt descrisa in motivarea acesteia.Impotriva acestei solutii a declarat recurs intimata in contestatie.Recurenta a invocat nelegalitatea hotararii instantei de fond sustinand ca aceasta a apreciat gresit existenta unei neconcordante intre starea de fapt retinuta in decizia de sanctionare si temeiul de drept invocat.Deliberand asupra recursului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:Potrivit dispozitiilor art.268 al.2 Codul muncii decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, printre alte elemente : descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Aceste elemente reprezinta descrierea starii de fapt si de drept are au condus la aplicarea sanctiunii disciplinare. Raportat la ele angajatul trebuie sa isi organizeze apararea iar instanta sa verifice legalitatea si temeinicia masurii luate. Intre aceste elemente trebuie sa existe o corelare logica.In speta intimata in contestatie a retinut ca fapta savarsita de contestator este aceea de a fi refuzat in mod nejustificat sa semneze modulul cursului de formare profesionala. Unitatea insa nu a retinut in cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de munca faptul ca acest refuz ar constitui in sine o abatere disciplinara si nici nu l-a sanctionat pentru aceasta fapta pe contestator – in cuprinsul deciziei nu se face niciunde vorbire despre caracterul de abatere disciplinara a refuzului de a semna „modulul” si nici nu se indica vreun temei de drept pentru sanctionarea acestui refuz.Unitatea a retinut in sarcina contestatorului ca abaterea disciplinara fapta prevazuta de art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, respectiv fapta de a impiedica alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu .In mod corect instanta de fond a aratat ca refuzul de a semna modulul de formare profesionala nu reprezinta o actiune ce sa poata fi circumscrisa abaterii disciplinare care consta in impiedicarea altei persoane sa-si exercite atributiile de serviciu .Faptul ca, in virtutea atributiilor de serviciu, persoanele cu functii de conducere de la locul de munca al contestatorului s-au implicat in rezolvarea situatiei create de refuzul acestuia de a semna nu poate semnifica impiedicarea acestora de a-si exercita atributiile de serviciu . In masura in care rezolvarea problemei ivite reprezenta o atributie de serviciu, aceste persoane nu au facut decat sa-si exercite prerogativele impuse de regulament iar daca implicarea lor nu era permisa de normele unitatii in nici un caz nu este culpabil contestatorul care, potrivit probatiunii administrate, nu le-a solicitat prezenta .Intrucat contestatorul nu a savarsit nici o fapta prin care sa fi impiedicat o alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu si unitatea nu a indicat nici un temei de drept care sa califice fapta acestuia de a „refuza sa semneze modulul de perfectionare profesionala” drept abatere disciplinara in mod corect instanta de fond a dispus anularea deciziei de sanctionare.

Incheiere contract de munca. Admisibilitatea actiunii

Prin sentinta civila nr. 780 din 13 octombrie 2004, Tribunalul Bacau a respins, ca nefondata, actiunea reclamantei C. M., prin care a solicitat obligarea paratului Teatrul Municipal Bacovia Bacau la incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, sub sanctiunea obligarii la plata daunelor cominatorii, cu motivarea ca, in mod justificat nu a fost incheiat contractul, intrucat reclamanta nu a prezentat un certificat medical cu privire la starea de sanatate.Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila 212 din 5.04.2005, a admis recursul reclamantei, cu consecinta modificarii sentintei recurate si, in rejudecare, a admis in parte actiunea, obligand paratul la incheierea contractului de munca incepand cu data de 11.05.2004, sub sanctiunea obligarii la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei/zi de intarziere, de la data pronuntarii pana la data perfectarii raporturilor de munca .

In motivare, instanta de recurs a retinut, conform actelor dosarului (adresa de transfer a paratei, mentiunile din cartea de munca, facute de vechiul angajator), rezulta, fara echivoc, ca partile, de comun acord, au inteles sa incheie raporturi contractuale, iar potrivit art. 16 alin. 2 din Codul muncii, obligatia incheierii ulterioare a contractului individual de munca revenea paratei, in calitate de angajator.Cu toate acestea, contrar probatoriului administrat, prima instanta a respins actiunea, motiv pentru care, in temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., s-a admis recursul reclamantei si, pe fond, s-a admis actiunea

Contract individual de munca. Neincheiere in forma scrisa. Consecinte.

Contract individual de munca . Neincheiere in forma scrisa. Consecinte .
Codul muncii – art. 16 alin. 2Cand contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa se prezuma ca a fost incheiat pe durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba . (art. 16 alin. 2 din Codul muncii)1.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1071 din 3 mai 2006Prin sentinta civila nr. 495 din 2 martie 2006, Tribunalul Caras-Severin a admis astfel cum a fost precizata actiunea intentata de reclamantul L.P. si a dispus obligarea paratei S.C. „T.H.C.” S.R.L. B.H. la plata sumei de 900 lei RON despagubiri reprezentand drepturi salariale restante cuvenite pentru luna septembrie 2004 si pentru ? din luna octombrie 2004, retinand existenta raporturilor juridice de munca dintre parti si neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre angajator.Impotriva hotararii au declarat recurs atat reclamantul cat si parata.In calea de atac, reclamantul, fara a motiva in drept a sustinut ca nici pana in prezent parata nu i-a incheiat carnetul de munca si nu a platit contributiile datorate bugetului asigurarilor sociale de stat.Recursul declarat de parata a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ., iar in fapt s-a sustinut ca in mod gresit instanta a interpretat proba testimoniala administrata in cauza atunci cand a retinut existenta raporturilor juridice de munca dintre parti, intrucat reclamantul nu a fost angajatul acestei societati comerciale.De asemenea, Tribunalul a dispus obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite reclamantului pentru activitatea prestata in folosul altei societati comerciale, astfel ca S.C. „T.H.C.” S.R.L. B.H. nu are legitimare procesuala pasiva.In urma examinarii cauzei, atat prin prisma motivelor invocate in scris de parti, cat si in limitele conferite de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., se constata ca recursurile sunt nefondate urmand a fi respinse.Recursul declarat de reclamant a vizat refuzul unitatii de a efectua mentiunile necesare in carnetul de munca, ori in aceasta materie competenta de atributiune in prima instanta revine judecatoriei, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 (art.8), in vigoare pana la 1.01.2007, hotararea pronuntata de aceasta instanta fiind supusa recursului la tribunal. Cat priveste nevirarea contributiilor datorate bugetului de stat, potrivit art. 30 alin. 1 si 2 din Legea 19/2000, legitimarea procesuala activa revine creditorului acestei obligatii, Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, nicidecum angajatului.In consecinta, sustinerile formulate de reclamant nu se incadreaza in nici una din situatiile expres si limitativ prevazute de art. 304 C. pr. civ.Recursul declarat de parata s-a axat pe inexistenta raporturilor juridice dintre parti, in principal, iar in subsidiar s-a invocat lipsa legitimarii procesuale pasive, intrucat angajatul a prestat activitate in favoarea altei unitati, respectiv S.C. „A.” S.R.L.Se cuvine mentionat ca prin actiunea introductiva, reclamantul a pretins ca parata sa-i achite drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie si ? din luna octombrie 2004, cu motivarea ca angajatorul a refuzat incheierea contractului de munca .Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului, iar in conformitate cu cerintele alin. 2 ale aceluiasi text de lege in cazul in care contractul nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma a fi fost incheiat pe durata nedeterminata, iar dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate se poate face de parti prin orice mijloc de proba .In fata instantei de fond a fost administrata proba testimoniala, rezultand fara putinta de tagada ca reclamantul a prestat activitate ca mecanic auto in perioada de referinta pentru S.C. „A.” S.R.L. B.H., care ulterior si-a schimbat denumirea in S.C. T.H.C.” S.R.L. B.H.Ca atare se considera ca instanta de fond a dat o justa interpretare atat probatoriului administrat in cauza cat si dispozitiilor legale incidente, respectiv dispozitiile art. 16 alin. 1 si 2, art. 154 alin. 1, art. 156, art. 1612 alin. 4, art. 163 alin. 1 si art. 287 din Codul muncii, motiv pentru care s-a apreciat ca nefondat recursul declarat in cauza.

Contract individual de munca. Plangere penala formulata de angajator. Efecte.

Contract individual de munca . Plangere penala formulata de angajator.

Efecte .Codul muncii – art. 52 alin. 1 lit. cPotrivit cerintelor art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului, contractul individual de munca se suspenda.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1117 din 10 mai 2006Prin sentinta civila nr. 2507 din 27 octombrie 2005 Tribunalul Timis a admis actiunea intentata de reclamanta C.V. si a constatat nulitatea absoluta a deciziei de suspendare a contractului de munca nr. 822/2005 emis de parata S.C. „D.” S.R.L. J., retinand ca masura a reprezentat o sanctiune disciplinara aplicata cu nesocotirea art. 62 alin. 2 si art. 268 alin. 2 din Codul Muncii. Recursul declarat de parata a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 6-8 C. pr. civ., iar in fapt s-a sustinut, in esenta, ca hotararea instantei de fond a cuprins motive straine de natura pricinii, ca tribunalul a acordat mai mult decat s-a cerut atunci cand a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata si a retinut gresit ca reclamanta nu se mai poate angaja la o alta societate comerciala pe perioada cat raporturile juridice de munca sunt suspendate. In fine, s-a sustinut ca suspendarea contractului de munca prevazuta de art. 53 lit. c din Codul Muncii nu reprezinta o sanctiune disciplinara, intrucat a avut loc ca efect al depunerii unei plangeri penale impotriva angajatei. In urma examinari cauzei atat prin prisma motivelor invocate in scris cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. se constata ca recursul este fondat urmand a fi admis. Din examinarea motivelor de drept si de fapt invocate in calea extraordinara de atac a recursului se constata ca sustinerile formulate de parata se incadreaza insa in cerintele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.. Prin actiunea introductiva, invocand neindeplinirea unor conditii de forma, reclamanta a solicita anularea deciziei prin care parata S.C. „D.” S.R.L. a dispus in temeiul art. 52 lit. c din Codul Muncii suspendarea raporturilor juridice de munca, ca urmare a sesizarii organelor de cercetare si urmarire penala cu privire la posibila savarsire a unor infractiuni de catre angajata. Masura a reprezentat in viziunea reclamantei un abuz, intrucat a generat imposibilitatea angajarii la o alta societate comerciala. In conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii suspendarea contractului individual de munca are loc din initiativa angajatorului, in cazul in care acesta a sesizat organele de cercetare si urmarire penala cu privire la posibila savarsire de catre angajat a unor fapte penale ce il fac incompatibil cu functia detinuta, situatie in care masura dispusa in acest caz nu reprezinta o sanctiune disciplinara care sa atraga incidenta in cauza a prevederilor art. 62 alin. 11 si art. 263 – 268 din Codul Muncii. Ca atare, pana la ramanerea definitiva a hotarari judecatoresti, raporturile juridice de munca dintre parti sunt suspendate, si numai in cazul in care s-a constatat nevinovatia angajatului, acesta isi va relua activitatea anterioara, fiind indreptatit la o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, conform art. 52 alin. 2 din Codul Muncii. Cu precizarea ca in cauza simpla formulare a plangerii penale impotriva angajatului indreptateste pe angajator sa suspende unilateral contractul individual de munca, se apreciaza ca fondat recursul declarat in cauza. Cum in urma modificarii in tot a hotararii tribunalului va fi dispusa respingerea actiunii, celelalte motive invocate in calea de atac nu mai prezinta relevanta juridica.

Demisie. Clauza de agravare a raspunderii contractuale.

Demisie. Clauza de agravare a raspunderii contractuale.

Conditii .Codul muncii – art. 195 alin. 1C. civ. – art. 969Demisia salariatului inainte de implinirea termenului stipulat in actul aditional incheiat pentru asigurarea pregatirii sale profesionale nu atrage agravarea raspunderii sale contractuale de vreme ce angajatorul nu si-a indeplinit integral obligatia asumata.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1123 din 10 mai 2006Prin sentinta civila nr. 513 din 9 martie 2006 Tribunalul Timis a admis in parte actiunea intentata de reclamanta S.C. „C.D.” T. si a dispus obligarea paratului C.S.R. la plata unor despagubiri banesti in cuantum de 3.000 Euro, echivalentul in lei la data executarii, reprezentand cheltuieli estimative ocazionate de instruirea si perfectionarea acestuia. S-a retinut ca paratul nu si-a indeplinit obligatia asumata prin actul aditional la contractul de munca, situatie in care ii revine obligatia de a restitui cheltuielile efectuate de angajator cu instruirea si perfectionarea sa si cu reorganizarea laboratorului ca urmare a eliberarii postului. Recursul declarat de parat a fost generic motivat in drept cu dispozitiile art. 300 alin. 3 si 3041 C. pr. civ., iar in fapt critica adusa hotararii primei instante a vizat, in esenta, gresita apreciere a probatoriului administrat in cauza. S-a sustinut, in esenta, ca instanta de fond nu a calificat natura juridica a clauzei inserate la art. 8 din contractul de instruire si ca reclamanta nu a administrat dovezi din care sa rezulte executarea integrala a obligatiilor asumate. Mai mult, in speta s-a retinut incidenta prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, insa din actele si lucrarile dosarului nu a rezultat existenta si intinderea prejudiciului incercat de reclamanta. In urma examinarii cauzei atat prin prisma motivelor invocate in scris,cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. se constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, sustinerile formulate incadrandu-se in cerintele art. 304 alin. 1 pct. 9 C. pr. civ. Prin actiunea introductiva reclamanta a pretins ca paratul sa fie obligat la acoperirea unui prejudiciu in cuantum de 3.000 Euro, respectiv echivalentul in lei la data executarii, cauzat de neindeplinirea obligatiilor contractuale. Astfel, in temeiul contractului individual de munca, paratul a prestat activitate in functia de tehnician dentar in cadrul laboratorului de tehnica dentara, punctul de lucru fiind situat in T. In scopul instruirii si specializarii sale in metodele si procesele de tehnica dentara, angajatul a incheiat cu angajatorul contractul individual de instruire si specializare, reclamanta obligandu-se sa-i asigure pregatire profesionala, practica si teoretica, atat in laborator, prin persoana d-nei C.N. si a d-lui C.D., cat si prin asigurarea prezentei la diferite cursuri si simpozioane organizate in tara si in strainatate (art. 1). Potrivit clauzei inserate la art. 3 din contract, cursurile vor fi desfasurate pe toata perioada de activitate angajatului si vor avea un caracter continuu, iar in conformitate cu cerintele art. 8, in cazul in care angajatul paraseste firma angajatoare inainte de implinirea termenului prevazut la art. 6 (4 ani, cu incepere de la 1.10.2003 si pana la 1.10.2007) se obliga sa restituie cheltuielile ocazionate cu instruirea si perfectionare a sa precum si cheltuielile necesare reorganizari laboratorului in urma eliberari postului, estimate la 3.000 Euro. Prin intampinare paratul a inteles sa invoce „exceptio non adimpleti contractus” sustinand ca reclamanta nu-i poate pretinde executarea obligatiei prevazuta la art. 8 din contractul de instruire intrucat, la randul sau nu si-a indeplinit obligatia asumata prin art. 1 si 3 din conventia partilor. In cauza a fost administrata proba testimoniala, iar reclamanta a depus acte din care a rezultat ca in perioada 15 – 19 noiembrie 2004 paratul a fost prezent la un curs de specializare in proiecte scheletizate, contravaloarea cursului (700 Euro) fiind suportata de angajator. In privinta clauzei inserate la art. 8 din actul aditional la contractul de munca se cuvine mentionat ca aceasta are caracterul unei clauze contractuale de agravare a raspunderii patrimoniale, intrucat raporturile juridice de munca au incetat prin actul unilateral de vointa al salariatului, conform art. 79 din Codul Muncii, anterior implinirii termenului de 4 ani stipulat in conventie .Cand conventia incheiata de parti cuprinde si o clauza de agravare a raspunderi contractuale, angajatorul este absolvit de sarcina probei privind intinderea prejudiciului, care urmeaza a fi reparat de angajat conform invoielii partilor, insa in speta paratul a invocat exceptia neexecutarii integrale a obligatiilor asumate de reclamanta, situatie in care clauza de agravare a raspunderi urmeaza sa nu-si produca efectele . Ca atare, paratul este tinut numai la acoperirea prejudiciului efectiv incercat de angajator, conform dispozitiilor art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, combinat cu art. 969 si 1169 din Codul civil. Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat in cauza.

Autodisponibilizare. Efecte. Deosebire fata de demisie.

Autodisponibilizare. Efecte .

Deosebire fata de demisie.Codul muncii – art. 55 lit. b, art. 79Cererea de constatare a incetarii raporturilor de munca la o anumita data nu poate fi primita, in conditiile in care salariatul a continuat sa lucreze si dupa aceasta data, iar incetarea contractului individual de munca a intervenit la o data ulterioara, ca urmare a cererii de demisie formulata de catre angajat. Autodisponibilizarea nu echivaleaza cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezinta relevanta doar pentru stabilirea ordinii de prioritati in ipoteza incetarii contractului individual de munca prin concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,decizia civila nr. 25 din 15 ianuarie 2007Prin cererea inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 7319/59/31 mai 2006, reclamanta R.A. a chemat in judecata pe parata S.C. „B.” S.A. Bucuresti, solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa anuleze in parte decizia nr. 300 din 2 mai 2006, in sensul de a se constata incetarea contractului de munca cu data de 17 martie 2006, sa oblige parata la plata a 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, cu cheltuieli de judecata .In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a fost angajata Bancii B. – Sucursala Timis, in functia de coordonator vanzari retail si ca, la inceputul lunii februarie 2006, conducerea sucursalei a primit noua organigrama privind posturile si departamentele din cadrul bancii, conform cu care postul ei urma a fi desfiintat.In aceste conditii, la 3 martie 2006, a solicitat conducerii bancii centrale, prin e-mail, sa-i comunice oferta bancii pentru incadrarea pe postul de ofiter de credite SBB, iar, la 15 martie 2006, conducerea bancii centrale i-a transmis un act aditional la contractul de munca, nesemnat, prin care se modifica felul muncii, in sensul ca in locul postului de conducere a unui departament i s-a oferit un simplu post de ofiter de credite, cu drepturi salariale mult mai mici, fara a i se oferi un alt post de conducere . Prin adresa inregistrata sub nr. 575/3444/17 martie 2006, reclamanta a instiintat conducerea bancii ca nu este de acord cu modificarile propuse prin actul aditional, in privinta schimbarii felului muncii si a atributiunilor postului, si a solicitat paratei sa faca aplicarea dispozitiilor art.24 coroborat cu art. 26 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 – 2006.Totodata, se precizeaza ca intre parti a fost purtata o vasta corespondenta, reclamanta solicitand, de fiecare data, incepand cu 17 martie 2006, incetarea raporturilor de munca in baza art. 55 lit. b din Codul muncii, cu aplicarea dispozitiilor art. 24 si 26 din Contractul colectiv de munca, insa conducerea bancii a evitat sa-i comunice motivul pentru care nu s-a dorit aplicarea dispozitiilor contractului colectiv de munca . La data de 2 mai 2006 i-a fost comunicata decizia nr. 300, conform careia raportul de munca al reclamantei a incetat prin demisie, in baza art. 79 din Codul muncii, fara a i se acorda drepturile compensatorii.Prin intampinare, parata a solicitat respingerea pretentiilor reclamantei, motivat de faptul ca nu exista nici un temei legal care sa justifice pretentiile acesteia. Astfel, se arata ca la baza incetarii raporturilor de munca a stat cererea de demisie, depusa de contestatoare la 2 mai 2006, in care se mentioneaza expres ca reclamanta isi da demisia incepand cu 3 mai 2006. Reclamanta ar fi fost indreptatita la cele 20 de salarii compensatorii numai in situatia in care incetarea raporturilor sale de munca cu S.C. „ B.” SA ar fi intervenit in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizarii activitatii. Incetarea raporturilor de munca prin demisie este recunoscuta de reclamanta, insa aceasta contesta momentul incetarii raporturilor de munca, situatie in care nu sunt aplicabile dispozitiile art. 24 – 26 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate . Unitatea i-a oferit reclamantei un post corespunzator pregatirii profesionale, pe care aceasta din urma l-a refuzat in mod repetat. In speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 55 lit. b din Codul muncii, intrucat raportul de munca a incetat prin demisie, astfel incat reclamanta nu poate beneficia de cele 20 de salarii compensatorii.Prin sentinta civila nr. 2414 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Timis a admis actiunea, a anulat in parte decizia nr.300/2 mai 2006, vizand data incetarii raportului de munca, si, in consecinta, a constatat incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 17 martie 2006, a obligat intimata sa plateasca contestatoarei 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca .Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca principiul libertatii muncii da dreptul salariatului de a denunta contractul individual de munca, acesta avand doar obligatia de a anunta angajatorul, iar art. 24 alin. 2 lit. A din Contractul colectiv de munca stabileste posibilitatea salariatului sa se autodisponibilizeze in conditiile art. 26 alin. 1 din acelasi contract colectiv de munca .Prin inscrisul nr. 574/3444/17.03.2006, adresat de catre reclamanta paratei, se notifica faptul ca reclamanta nu intelege sa accepte propunerile paratei de modificare a contractului individual de munca, ci doreste a se da eficienta dispozitiilor art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, referitoare la autodisponibilizare cu acordarea platilor compensatorii prevazute de art. 26.Pe de alta parte, inscrisul nr. 575/5528 din 2 mai 2006, care fundamenteaza decizia nr. 300 din 2 mai 2006, reprezinta o reiterare a cererii de autodisponibilizare initiale, careia parata nu a inteles sa-i dea curs decat dupa adoptarea noului contract colectiv de munca pe anii 2006 – 2007, contract prin care s-au eliminat aceste dispozitii.In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus, a declarat recurs parata, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 7392/59/2006 si prin care solicita modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii.In motivarea cererii de recurs se arata ca, in mod eronat, instanta de fond a constatat ca data incetarii raportului de munca al reclamantei-intimate cu societatea recurenta ar fi 17 martie 2006, deoarece, prin cererea din 2 mai 2006, reclamanta a solicitat incetarea raporturilor de munca cu 3 mai 2006, continuand sa presteze, in mod efectiv, activitate pana la 3 mai 2006, pe acelasi post de coordonator vanzari retail. Astfel, instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia reclamantei, in conditiile in care din inscrisurile depuse la dosarul de fond rezulta ca ea a refuzat oferta bancii, situatie in care nu s-a procedat la nici o modificare in statutul sau de salariat, ramanand cu aceeasi functie si acelasi salariu. Avand in vedere refuzul repetat al reclamantei de a accepta un post corespunzator pregatirii sale profesionale si cererea de demisie, prezentata la 2 mai 2006, conducerea bancii a luat act de cererea de demisie a contestatoarei, exprimata in mod neechivoc, si a procedat la emiterea deciziei contestate.Prin urmare, raportul de munca al reclamantei a incetat prin demisie, iar nu ca urmare a reorganizarii activitatii, astfel incat dispozitiile art. 24 – 26 din contractul colectiv de munca, valabil pe anul 2005-2006, nu au aplicabilitate in cazul reclamantei, intrucat postul acesteia nu a fost desfiintat.Prin intampinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, iar parata incearca sa induca in eroare instanta de judecata fata de data cererii de autodisponibilizare, care este cea de 17 martie 2006, fapt care rezulta din adresa nr. 575/3444/17.03.2006, si nu cea de 2 mai 2006. In cererea formulata la 17 martie 2006, reclamanta a aratat, in mod neechivoc, intentia de a se autodisponibiliza cu acordarea platilor compensatorii.Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., instanta a apreciat recursul intemeiat, cu urmatoarea motivare:Instanta de fond a retinut in mod gresit starea de fapt si a interpretat gresit dispozitiile legale incidente spetei.Reclamanta R.A. a fost angajata paratei in functia de coordonator (vanzari retail) in cadrul sucursalei Timis.In luna februarie 2006, urmare a unor masuri de reorganizare si optimizare a activitatii in unitatile teritoriale ale bancii parate, s-a infiintat la nivelul Sucursalei Timisoara un post de ofiter SBB, care i-a fost oferit reclamantei, avand in vedere vechimea si experienta profesionala a acesteia, post care a fost refuzat de catre aceasta.Avand in vedere ca postul ei nu se mai regasea in organigrama, reclamanta a formulat o cerere la 17 martie 2006, prin care a solicitat paratei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 24 coroborate cu cele ale art. 26 din Contractul colectiv de munca pe anul 2005 – 2006.Reclamanta a continuat sa lucreze, purtand o corespondenta cu parata pe marginea cererii si solicitand aplicarea dispozitiilor art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, precum si incetarea raporturilor de munca prin demisie, in temeiul art. 55 litera b si art. 79 din Codul Muncii.La 2 mai 2006, reclamanta a depus o cerere ferma de demisie, cerere de care unitatea a luat act prin decizia contestata, data incetarii raporturilor de munca fiind 3 mai 2006.Cererea reclamantei de a se constatata incetate raporturile de munca, incepand cu 17 martie 2006, nu poate fi primita, in conditiile in care reclamanta a continuat sa lucreze si dupa aceasta data, iar incetarea raporturilor de munca s-a produs ca urmare a cererii formulate la 2 mai 2006.Cererea reclamantei de obligare a paratei la plata a 20 de salarii compensatorii este neintemeiata.Pentru a beneficia de platile compensatorii, art. 26 alin. 1 din contractul colectiv de munca prevede ca incetarea raporturilor sa se faca pentru motive care nu tin de persoana salariatului, concedierea putand fi individuala sau colectiva, potrivit art. 66 din Codul muncii.Art. 24 alin. 2 din contractul colectiv de munca prevede o ordine de prioritati a concedierilor, stabilind ca primii concediati sunt reprezentati de personalul care doreste sa se autodisponibilizeze in conditiile art. 26 alin. 1 din Contractul colectiv de munca .Autodisponibilizarea nu echivaleaza cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezinta relevanta doar pentru stabilirea ordinii de prioritati, nu si pentru incetarea raporturilor de munca, art. 26 alin.1 din contractul colectiv de munca impunand ca acestea sa inceteze prin concediere in conditiile art. 66 din Codul muncii.In cazul reclamantei, nu a fost vorba de o concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ci de o demisie a reclamantei, care a dorit incetarea raporturilor de munca prin demisie.Concedierea cu consecinta platii drepturilor compensatorii este la latitudinea bancii, deoarece art. 24 din Contractul colectiv de munca prevede ca „banca poate hotari concedierea”, iar art. 26 din acelasi contract se refera la „situatia desfacerii contractul de munca ca urmare a concedierii”.Cum in cazul reclamantei nu a operat o concediere, raporturile de munca incetand prin demisie, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanta a apreciat recursul ca intemeiat si a dispus modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.

Demisia salariatului. Dreptul angajatorului de a renunta total sau partial la dreptul de preaviz.

Demisia salariatului.

Dreptul angajatorului de a renunta total sau partial la dreptul de preaviz.Codul muncii, art. 55 lit. c si art. 79 alin. 1 si alin. 7In situatia in care salariatul isi da demisia, angajatorul poate renunta total sau partial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept prevazut in favoarea sa, iar nu a salariatului, nefiind necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca . Pe cale de consecinta, eventuala decizie de incetare a contractului individual de munca, emisa de catre angajator, nu trebuie motivata.Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,decizia civila nr. 239 din 20 martie 2007Prin sentinta civila nr. 107/PI din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Timis a admis actiunea civila formulata de reclamanta M.A. impotriva paratului Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara, a anulat decizia nr. 114/18.10.2006 si hotararea nr. 10/19.10.2006, emise de parat, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei si hotararii, ce au fost anulate, si reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior emiterii actelor anulate, respectiv acela de magazioner.Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, fata de prevederile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 1, alin. 4, alin. 5, alin. 7 si alin. 8 si ale art. 38 din Codul muncii, decizia nr. 114/18.10.2006, prin care parata a hotarat incetarea contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 18.10.2006, in temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 pct. 7 din Codul muncii, este lovita de nulitate absoluta, intrucat in cuprinsul ei nu se face nici o referire la dreptul de preaviz. Ori, angajatorul este obligat sa faca o astfel de mentiune, ce reprezinta o conditie de fond a valabilitatii deciziei, deoarece salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, precum dreptul la preaviz, iar tranzactia prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestora este lovita de nulitate absoluta.Paratul Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara a formulat recurs impotriva sentintei Tribunalului Timis, solicitand admiterea recursului si modificarea ei, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.In motivarea cererii de recurs se arata ca decizia contestata nu este o decizie de concediere pentru motive ce tin de persoana salariatului si nici o decizie pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, astfel incat, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile privitoare la nulitatea absoluta, prevazuta de art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar decizia nu trebuia motivata in fapt .Aceasta decizie a fost emisa in urma initiativei exclusive a reclamantei-intimate de incetare a contractului individual de munca, prin cererea inscrisa in registrul de intrare-iesire sub nr. 1692/18.10.2006, cerere acceptata de conducerea recurentului fara nici un termen de preaviz.Intrucat nimeni nu poate sa isi invoce propria culpa, intimata nu poate sa invoce, in favoarea ei, imprejurarea ca a scris cererea de demisie in „graba fara sa se gandeasca”.In drept, se invoca dispozitiile art. 299, art. 300 alin. 2 si alin. 3, art. 302, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 si art. 315 C. pr. civ.Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.Reclamanta a fost angajata Teatrului National „Mihai Eminescu” Timisoara, in baza contractului individual de munca nr. 65/22.06.1996, incheiat pe durata nedeterminata, ocupand postul de magaziner.La data de 18.10.2006, reclamanta a depus la registratura teatrului cererea de demisie inregistrata sub nr. 1692/18.10.2006.Urmare a acestei cereri, paratul – recurent a emis decizia nr. 114/18.10.2006, prin care, in temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 alin. 7 din Legea 53/2003, constata incetat contractul individual de munca al reclamantei cu incepere de la data de 18.10.2006.Prin cererea inregistrata la Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara, sub nr. 1700/19.10.2006, reclamanta-intimata a solicitat angajatorului sa revina asupra deciziei nr. 114/18.10.2006, aratand ca a scris in graba cererea de demisie, fara a se gandi, deoarece se afla intr-o stare de stres datorata unor probleme personale cu care se confrunta si regreta aceasta cerere de demisie.Aceasta cerere a fost solutionata prin hotararea nr. 10/19.10.2006, emisa de paratul – recurent. In cuprinsul acestei hotarari se mentioneaza ca decizia nr. 114/18.10.2006 este corecta si nu se revoca.Prin urmare, sustinerea reclamantei ca a contestat decizia nr. 114/18.10.2006 la data de 18.10.2006, contestatia fiind solutionata la data de 18.10.2006 nu este reala, asa cum rezulta din copia xerox a registrului de intrari-iesiri al paratului-recurent.In sustinerea contestatiei formulate impotriva deciziei nr. 114/18.10.2006 si a hotararii nr. 10/19.10.2006 se invoca exceptia de nulitate absoluta a celor doua acte juridice, aratandu-se ca, in speta, sunt incidente dispozitiile art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece aceste acte juridice nu sunt motivate. Pe de alta parte, se sustine ca angajatorul a incalcat dispozitiile referitoare la conflictele de munca, intrucat nu a acordat termenul de preaviz.Avand in vedere dispozitiile art. 79 alin. 1, 4, 5, 7 si 8 coroborate cu cele ale art. 55 lit. c din Codul muncii, instanta de fond a invocat, din oficiu, exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate, si, apreciind ca exceptia invocata este intemeiata, a admis actiunea ca fiind intemeiata.Hotararea recurata este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a legii, astfel incat, in speta, este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C . pr. civ..Conform art. 55 lit. c din Codul muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege .Art. 79 alin. 1 din Codul muncii prevede ca: „ prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz”.Data fiind natura sa juridica, aceea de act juridic unilateral, demisia nu mai poate fi revocata dupa ajungerea ei la cunostinta angajatorului, decat cu acordul expres sau chiar tacit, dar neechivoc, al acestuia din urma. Acordul este tacit in situatia in are angajatorul nu impiedica salariatul sa-si desfasoare in continuare activitatea dupa momentul in care el si-a exprimat vointa in sensul incetarii contractului si a expirat termenul de preaviz ori dupa data la care angajatorul a renuntat total ori partial la termenul de preaviz.In speta, angajatorul a respins, in mod expres, cererea reclamantei de revocare a demisiei, asa cum rezulta din hotararea nr. 10/19.10.2006, astfel incat cererea de demisie isi produce efectele juridice.Potrivit art. 79 alin. 7 din Codul muncii, demisia are ca efect incetarea contractului individual de munca la data expirarii termenului de preaviz, a carui durata se stabileste in conditiile reglementate de art. 79 din Codul muncii, sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.Angajatorul poate renunta total sau partial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept opereaza in favoarea sa, iar nu a salariatului. Scopul preavizului, in cazul demisiei este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare inlocuirii salariatului demisionar, evitandu-se astfel consecintele negative pe care le-ar putea avea incetarea intempestiva a contractului de munca .In cuprinsul deciziei nr. 114 din 18 octombrie 2006, se mentioneaza ca temeiul de drept al incetarii contractului individual de munca al reclamantei – intimate, la data depunerii demisiei,: 18.10.2006, il reprezinta dispozitiile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 7 din Codul muncii. Prin urmare, se poate conchide ca angajatorul a renuntat total la termenul de preaviz, conform prevederilor art. 79 alin. 7.In cazul demisiei, nu este necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca, deoarece contractul individual de munca inceteaza de drept la data expirarii termenului de preaviz sau a renuntarii totale sau partiale de catre angajator la acest drept .Pe cale de consecinta, instanta de fond a apreciat gresit ca decizia contestata trebuia sa cuprinda mentiunile referitoare la dreptul de preaviz, ca o conditie de fond a valabilitatii acesteia.Nefiind necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca in cazul demisiei, eventuala decizie emisa intr-o asemenea situatie nu trebuie motivata, contrar sustinerii reclamantei.Dispozitiile art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, invocate prin cererea de chemare in judecata pentru a sustine exceptia nulitatii absolute a actelor juridice contestate, nu sunt aplicabile in cauza, deoarece decizia nr. 114/18.10.2006 si hotararea nr. 10/19.10.2006 nu se refera la o concediere pentru motive care tin de persoana salariatului, ci la incetarea contractului individual de munca al reclamantei prin demisie.Avand in vedere cele aratate mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind intemeiat si a modificat in tot hotararea recurata, in sensul ca a dispus respingerea actiunii reclamantei, astfel cum a fost precizata.

Modificarea contractului individual de munca. Decizie unilaterala a angajatorului prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului

Modificarea contractului individual de munca .

Decizie unilaterala a angajatorului prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului. Continut .C. mun. – art. art. 48Decizia unilaterala a angajatorului, prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, ca masura de protectie a salariatului, trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: perioada pentru care decizia produce efecte juridice, chiar prin indicarea unui termen incert, ca, de exemplu, vindecarea sau ameliorarea bolilor de care sufera angajatul in cauza, problemele de sanatate ale salariatului si recomandarile formulate de medicul de medicina a muncii, ce au fost avute in vedere la emiterea unei astfel de decizii, pentru a fi posibila verificarea legalitatii acesteia de catre instanta de judecata .Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila – complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 2634 din 5 decembrie 2006Prin sentinta civila nr. 2466/PI/28.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta L.G.N. impotriva paratei institutie de invatamant superior, si s-a dispus anularea deciziei nr. 201/112/C/31.05.2006 emisa de parata, precum si a tuturor masurilor dispuse prin aceasta.Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca decizia contestata a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 41 alin. 3 si art. 48 din Codul muncii, intrucat, prin actul sau unilateral, intimata a schimbat locul muncii, felul muncii si conditiile de munca, in scopul evitarii expunerii reclamantei la un eventual camp electromagnetic, fara a reincadra reclamanta pe un post corespunzator pregatirii si calificarii acesteia.Parata a formulat recurs impotriva sentintei civile nr. 2466/PI/28.09.2006 a Tribunalului Timis, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si respingerea actiunii.In motivarea recursului se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor mijloace de proba, respectiv fisa de aptitudini nr. 24/2006 si procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, inscrisuri ce erau hotaratoare pentru solutionarea cauzei, deoarece prin fisa de aptitudini se conditioneaza desfasurarea de catre reclamanta a unei activitati in conditii de evitare a suprasolicitarilor la nivelul coloanei vertebrale, iar prin procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006 al I.T.M Timis nu s-a retinut nelegalitatea deciziei contestate, ci faptul ca din documentele paratei rezulta intentia unitatii de a crea conditii nedaunatoare sanatatii salariatilor din cadrul bibliotecii institutiei parate.Recurenta sustine ca, in mod eronat, instanta de fond a retinut faptul ca la baza emiterii deciziei contestate a stat referatul intocmit de medicul de medicina a muncii la data de 3.02.2006, referat prin care se face o alta recomandare medicala privitoare la evitarea expunerii reclamantei la radiatii electromagnetice.Totodata, se arata ca potrivit inscrierilor din cartea de munca, din care rezulta ca reclamanta a fost angajata ca tehnician, desenator tehnic si tehnician proiectant, si a vand in vedere ca reclamanta a absolvit in anul 1972 o scoala postliceala de hidrometeorologie, indeplinind o perioada si functia de tehnician hidrolog, incadrarea reclamantei pe postul de tehnician I din cadrul Catedrei de geometrie descriptiva si desen tehnic a Facultatii de Mecanica, iar nu pe postul de tehnician de geometrie descriptiva si desen tehnic cum retine, in mod gresit, instanta de fond, corespunde pregatirii reclamantei si nu comporta suprasolicitari la nivelul coloanei vertebrale sau vreun alt risc, care ar putea periclita sanatatea reclamantei.In drept, se invoca dispozitiile art. 48, art. 171 si urmatoarele din Codul muncii, Legea 90/1996, art. 304 pct. 7, 8, 9 si 10 si art. 3041Cod procedura civila.Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosar si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.Prin decizia nr. 201/112/C/31.05.2006 parata a dispus ca, incepand cu data de 15.06.2006, sa se modifice temporar locul si felul muncii reclamantei, incadrata in functia de bibliotecar (M) I la Biblioteca Centrala a institutiei parate, urmand sa fie incadrata tehnician I la Departamentul de Mecatronica, Catedra G.D.D.T, cu acelasi salariu si aceleasi sporuri.Aceasta decizie a fost emisa in temeiul art. 48 din Codul muncii, ca urmare a „problemelor de sanatate invocate in repetare randuri de doamna L.G.N., confirmate, cel putin parte din ele, de catre Cabinetul de Medicina a Muncii al Universitatii „Politehnica” din Timisoara, precum si recomandarile acestuia”.Conform art. 48 din Codul muncii, in situatii exceptionale, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului. O astfel de situatie este cea care vizeaza protectia salariatului.Pentru individualizarea felului muncii, principalul criteriu il constituie functia sau meseria si care constau in totalitatea atributiilor, sarcinilor sau lucrarilor care trebuie sa fie aduse la indeplinire pe baza unei anumite calificari profesionale.Prin urmare, ocupatia este cea care constituie felul muncii si consta in specialitatea, respectiv calificarea, exercitata efectiv la locul de munca . Ea se deosebeste de profesie, care reprezinta specialitatea, respectiv calificarea, obtinuta prin studiu.Art. 5 pct. II din Legea 76/2002 defineste locul de munca ca fiind „cadrul in care se desfasoara o activitate din care se obtine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu”.Locul muncii determinat este sinonim cu notiunea de post, care presupune adaptarea functiei la particularitatile fiecarui loc de munca si la caracteristicile titularului ce il ocupa, potrivit cerintelor de pregatire teoretica si practica, competenta, responsabilitati, atributii si sarcini precise.Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca prin decizia contestata au fost modificate unilateral atat felul muncii, cat si locul muncii reclamantei, intrucat s-a modificat functia exercitata de reclamanta si locul concret de purtare a muncii, astfel cum sunt ele mentionate in contractul individual de munca .In cuprinsul deciziei contestate nu se mentioneaza durata pentru care opereaza modificarea felului si locului muncii reclamantei, chiar prin indicarea unui termen incert, ca de exemplu vindecarea sau ameliorarea bolilor de care sufera reclamanta, iar termenul de temporar utilizat de angajator este prea general pentru a corespunde cerintelor art. 48 din Codul muncii.Pe de alta parte, in decizie nu se precizeaza problemele de sanatate invocate de reclamanta in fata angajatorului si confirmata de catre Cabinetul de Medicina a Muncii a Universitatii „Politehnica” Timisoara si nici recomandarile acestui cabinet, care sa justifice masura luata si, pe cale de consecinta, aplicarea prevederilor art. 48 din Codul muncii privitoare la modificarea temporara a locului si felului muncii, fara consimtamantul salariatului, ca masura de protectie a acestuia.Din probele administrate in cauza rezulta ca reclamanta a sesizat angajatorul, in perioada in care lucra la Sala I a Bibliotecii institutiei parate, ca expunerea sa la radiatiile electromagnetice ale portii antifurt, instalata in aceasta sala, ii afecteaza starea de sanatate, motiv pentru care se impune schimbarea locului sau de munca . In acest sens, a invocat concluziile si recomandarile medicilor, mentionate in actele medicale depuse la dosar, inscrisuri din care nu rezulta insa ca reclamanta s-ar supune vreunui risc prin exercitarea functiei de bibliotecar. In urma acestei sesizari, parata a dispus schimbarea locului de munca al reclamantei din sala 1 in sala 16 a Bibliotecii Centrale a institutiei parate, iar reclamanta nu a mai sesizat angajatorul ca are probleme de sanatate la noul loc de munca . Prin urmare, actele medicale depuse la dosar nu pot justifica emiterea deciziei contestate prin actiunea pendinte.In cuprinsul cererii de recurs, parata-recurenta sustine ca la baza emiterii deciziei contestate a stat fisa de aptitudini nr. 24/2006, pe care instanta de fond nu a analizat-o, desi era hotaratoare pentru solutionarea cauzei, fisa care nu se regaseste insa la dosarul cauzei.Procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, intocmit cu ocazia controlului efectuat de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Timis la institutia parata, nu are relevanta in cauza, deoarece este ulterior emiterii deciziei contestate si nu inlatura competenta instantei de a verifica legalitatea deciziei contestate, chiar daca in cuprinsul sau se retine ca decizia contestata de reclamanta a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in materie.Prin urmare, instanta de fond a analizat decizia contestata prin raportare la toate probele administrate de recurenta si care erau utile solutionarii cauzei, aratand de ce le-a inlaturat, hotararea recurata fiind temeinica si legala, nefiind incidente in cauza motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.Art. 304 pct. 10 Cod procedura civila a fost abrogat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 si art. I pct. 49 din Legea 219/2005, astfel incat nu poate fi analizat de catre instanta de recurs.Avand in vedere cele aratate mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 Cod procedura civila coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de parata-recurenta institutia parata impotriva sentintei civile nr. 2466/PI/28.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis, ca neintemeiat.

Decizie de sanctionare ca urmare a nerealizarii sarcinilor de serviciu si a incalcarii dispozitiilor Regulamentului de Ordine Interioara – netemeinici

Decizie de sanctionare ca urmare a nerealizarii sarcinilor de serviciu si a incalcarii dispozitiilor Regulamentului de Ordine Interioara – netemeinicie.

Potrivit art. 263-268 codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara fara a folosi insa acest drept in mod abuziv.Prin cererea inregistrata sub nr.1017/2005 petentul B.I. a formulat contestatie impotriva deciziei de sanctionare nr.15/6.01.2005 emisa de parata SC A SA Slatina, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna admiterea contestatiei, anularea deciziei sus mentionate.In motivare petentul a precizat ca prin decizia contestata a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe o luna fiind retinute in sarcina sa ca abateri savarsite ” nereguli in zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V”, fara ca in decizie sa fie precizate motivele concrete pentru care ia fost aplicata sanctiunea.Arata petentul ca la data inspectiei din 04.12.2004 parata nu a retinut faptul ca in vestiarele electricienilor de la sectia Electroliza V se aflau intr-un stadiu intermediar al lucrarilor de abilitare, lucrari demarate la propunerea sa si nu au avut in vedere faptul ca prin depozitarea celor doua mijloace fixe , respectiv instalatii de uscare aer comprimat, pe holul de acces al electricienilor, nu a incalcat nici o dispozitie ci a incercat sa le asigure integritatea.Mai arata petentul ca nu se face vinovat de abaterea retinuta, deoarece pana la data inspectiei a actionat pe linia ordinei si curateniei cat si pentru asigurarea bunei functionarii a instalatiei sectiei.Petentul a depus la dosar , in sustinere: decizie nr.15/6.01.2005, nota privind masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004 – inspectie vestiare , adresa nr.1588/22.12.2004, nota explicativa, propuneri de casare mijloace fixe nr.1872/21.06.2004, HOT CA nr.390/2004, decizia de delegare nr.947/18.06.2004 si nr.1266/28.07.2004.Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, motivat de faptul ca petentul se face vinovat de savarsirea abaterii retinute in sarcina sa prin incalcare dispozitii serviciului mecanic , referitor la depozitarea mijloacelor fixe propuse pentru casare in hala nr.2, dispozitie respectata dupa controlul efectuat. De asemenea a mai depus :nota referitoare la masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004, inspectie vestiare, extras din ROI si CCM la nivel de unitate pentru anul 2004.Instanta, analizand actele aflate la dosarul cauzei retine ca petentul este salariatul paratei in calitate de sef sectie adjunct Mecanico – Energetic, iar prin decizia nr.15/6.01.2005 a fost sanctionat disciplinar conf. art.264 alin. 1 lit. d CM, prin reducerea salariului de baza cu 10% pe o luna, fiind retinuta in sarcina sa existenta unor nereguli in zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V.In baza art.267 CM a procedat la efectuarea cercetarii prealabile a faptei constatate in urma controlului efectuat la vestiarele Uzinei de Aluminiu in data de 4.12.2004, in urma carora a fost incheiata nota referitoare la masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004 – inspectie vestiare, din care instanta a retinut ca neregulile din zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V se refera la starea curateniei holului de acces in atelier, unde erau depozitate doua uscatoare de aer prin refrigerare si un raft cu piese electrice de schimb necesare asigurarii intretinerii electrice a utilajelor.Referitor la depozitarea celor doua mijloace fixe in holul de acces spre atelierul electricienilor sectiei Electroliza V instanta a retinut, din situatia propunerilor de casare mijloace fixe Electroliza 5 nr.8872/21.06.2004, ca aceste uscatoare de aer au fost propuse casarii, iar din hot. Nr.390/02.09.2004 din CA a retinut ca lista privind propunerile de casare va fi reanalizata cu specialisti de la Iprolam SA si se va realiza un inventar fizic al actor bunuri ce vor fi aduse intr-o magazie centrala de casari.Fata de dispozitiile hot. CA se apreciaza ca parata nu a facut dovada aducerii la cunostinta petentului a locului destinat depozitarii bunurilor ce urmau a fi casate si nici a existentei unui termen de realizare acestei sarcini.Faptul ca petentul a aflat de la serviciul mecanic ca toate mijloacele fixe casarii se depoziteaza in hala nr.2, dar a “ezitat” sa procedeze astfel, nu se poate retine ca nerealizare a sarcinilor de serviciu deoarece nefiind aprobata casarea bunurilor se aflau in inventarul petentului, iar potrivit sustinerilor sale, sustineri neinlaturate de parata, hala nr.2 nu era asigurata si nu avea un magazioner care sa le preia.De asemenea, nici existenta raftului cu piese electrice in holul de acces spre atelierul electricienilor nu poate fi retinuta ca incalcare a obligatiei de a asigura ordinea si curatenia in sector, prevazuta de art. 65 din ROI, deoarece chiar parata recunoaste ca destinatia acestuia era aceea de a asigura piesele de schimb necesare intretinerii electrice a utilajelor.Impotriva acestei sentinte a formulat recurs intimata criticand-o pentru netemeinicie, solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei ti mentinerii ca netemeinica si legala a deciziei nr.15/2005.Recursul a fost respins ca nefundat, retinandu-se ca instanta de fond a interpretat in mod corect probele din care rezulta neindeplinirea conditiilor pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare conform art.263- 268 CM de catre angajator.

Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

Potrivit art. 154 Codul Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Sectia civila – sentinta civila nr. 187/14.04.2005.Prin sentinta civila nr. 187/14.04.2005, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 435/2005, s-a respins actiunea formulata de petenta X in contradictoriu cu intimata Y avand ca obiect drepturi banesti, ca neintemeiata.Pentru a pronunta aceasta hotarare , tribunalul a retinut ca fata de planificarea turelor de serviciu si sustinerilor din nota explicativa a petentei, reiese ca petenta nu s-a prezentat la serviciu pentru efectuarea programului de lucru, conform programului supraveghetorilor aflat la dosar si depus de catre parata. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta , solicitand casarea sentintei atacate si dupa judecarea pe fond a cauzei admiterea cererii asa cum a fost formulata cu plata cheltuielilor de judecata .Recursul a fost respins ca nefondat.Potrivit art. 154 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Potrivit art. 164 al. 1 Codul muncii, nici o retinere de salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege .Este vorba , insa, de salariul care se cuvine angajatorului in raport cu munca prestata de acesta, asa cum prevede art. 154 Codul muncii .Cum reclamanta nu a prestat munca in zilele respective ,in mod corect unitatea nu a platit-o pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu in sensul prevazut de art. 164 pct.1 Codul muncii, asa cum sustine recurenta .Faptul ca nu a fost sanctionata disciplinar, pentru lipsurile respective nu constituie motiv de nelegalitate a sentintei atacate, aplicarea sau nu a unei sanctiuni disciplinare fiind atributul angajatorului si nu o obligatie a acestuia potrivit art. 263 Codul muncii care prevede ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara , avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.Nemotivate sunt si celelalte critici ale sentintei in sensul ca instanta de fond nu a retinut ca, in data de 12.11.2004, reclamanta a fost libera, dar aratand in considerentele hotararii ceea ce a sustinut reclamanta in nota explicativa ,iar faptul ca in foaia de prezenta a fost trecuta cu „A” de la absent, asa cum sustine, nu face decat sa intareasca legalitatea si temeinicia sentintei atacate.Fata de aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art. 312 c.p.civ., recursul promovat de parata va fi respins ca nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau de modificare prev.de art. 304 cod pr. civila.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca. Demisia depusa anterior de angajat. Caracterul prioritar al demisiei

Potrivit art.79 (1) Codul muncii, demisia este un act unilateral de vointa al salariatului si prin urmare nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,
1. Atributie exclusiva acordata unei persoane, unei functii sau unui organ.
Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Este una din trasaturile esentiale ale infractiunii ce priveste latura subiectiva a infractiunii ce consta in atitudinea constiintei subiectului infractiunii fata de fapta si fata de rezultatul faptei sale,
Este unul din elementele laturii obiective a infractiunii ce consta in legatura dintre fapta si rezultatul sau urmarea imediata.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Expresie numerica rezultata din compararea a doua niveluri ale aceluiasi indicator, proces, fenomen etc. aflat in situatii diferite (perioade sau locuri diferite).
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

O eventuala si ulterioara decizie de concediere putea fi emisa doar inlauntrul termenului de preaviz de 15 zile prevazut in cazul demisiei de art.79(4) Codul muncii.

Prin sentinta civila nr.51/LM/2007 din 19.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr.3292/111/2006, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul G.C.F. in contradictoriu cu intimata C.N. DE C. F. SA S.R.CF, fara cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 41/B/311/2006 emisa de S.R. CF , contestatorului i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca, incepand cu data de 19.04.2006 in baza prevederilor art. 264 alin. 1 lit. „f” din Codul Muncii.
In sarcina contestatorului s-a retinut faptul ca a incalcat obligatiile de serviciu prevazute in Regulamentul de Ordine Interioara si a celor prevazute de fisa postului.
Potrivit art.264 alin.(1) lit. f din Codul Muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca este sanctiunea disciplinara pe care o poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara.

Art. 263 alin. (1) din Codul Muncii stipuleaza ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica conform legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Din definitia legala a abaterii disciplinare se pot desprinde conditiile esentiale ale raspunderii disciplinare, existenta unei fapte ilicite(actiune sau inactiune), calitatea de salariat a celui care a savarsit fapta, vinovatia celui care a savarsit fapta, rezultatul daunator si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

Din intreg probatoriul administrat in cauza, instanta a apreciat ca sunt intrunite conditiile esentiale antrenarii raspunderii disciplinare a contestatorului.
Astfel, cu ocazia cercetarii disciplinare – nota de relatii(fila 11), realizata in conformitate cu prevederile art. 267 din Codul Muncii, instanta a retinut ca, contestatorului i s-a adus la cunostinta regulamentul de ordine interioara si atributiile de serviciu, si cunoaste prevederile contractului colectiv de munca .
De asemenea, contestatorul trimite trei cereri, inregistrate sub numerele 1123/01.03.2006 – cerere de acordare concediu de odihna(fila 36 la dosar), nr. 813/03.03.2006 – cerere de demisie(fila 37 la dosar), nr. 812/03.03.2006 – cerere aprobare concediu fara salariu(fila 38 la dosar), cereri care nu au fost aprobate de conducerea societatii.

Instanta, a retinut ca din data de 27.02.2006, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, absentand nemotivat, fapt ce reiese din fisa de prezenta(filele 41, 42, 43, 44 la dosar), stiind ca cererea de concediu fara salar nu i s-a aprobat.
Ba mai mult, nu a existat acordul conducerii unitatii cu privire la renuntarea la perioada de preaviz, nefiind incidente prevederile art. 78 alin. 7 din Codul Muncii.

Impotriva acestei sentinte, in termen a declarat recurs petentul G.C.F., solicitand modificarea in totalitate a hotararii atacate, in sensul admiterii contestatiei formulate, fara cheltuieli de judecata .

In motivarea recursului se arta ca instanta nu a analizat faptul ca la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca 18.04.2006, expirase de mult termenul de preaviz, si prin urmare, contractul individual de munca incetase prin demisie.
De asemenea, apreciaza ca decizia este nelegala si prin prisma prevederilor art. 268 alin.1 Codul muncii, fiind emisa dupa 30 zile de la data luarii la cunostinta despre asa zisa abatere disciplinara, aspect care nu a fost analizat la instanta de fond .
In drept, invoca dispozitiile art.304/1 si 312 cod procedura civila.

Prin intampinarea depusa la dosar, intimata C.N. de C. F.SA. – S. R.CF. Cluj a solicitat in principal respingerea recursului ca tardiv introdus, iar in al doilea rand ca neintemeiat.
Se arata ca instanta de fond in mod corect a retinut ca petentul a incalcat cu vinovatie obligatiile de serviciu prevazute in Regulamentul de ordine interioara si in fisa postului, respectiv a lipsit nemotivat de la serviciu incepand cu data de 27.02.2006 si pana la desfacerea disciplinara a contractului de munca .

Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr.41/B/311 emisa in data de 18 aprilie 2006, intimata S.R.CF. a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului G.C.F. incepand cu 19.04.2006, in baza prevederilor art. 264 alin.1 lit.f Codul muncii, retinand in sarcina acestuia, incalcarea cu vinovatie a obligatiilor de serviciu prevazute in Regulamentul de Ordine Interioara si in fisa postului.
Anterior, prin cererea transmisa prin fax intimatei in data de 1 martie 2006, petentul a solicitat a i se aproba demisia.
Asa cum rezulta din actele de la dosar (intampinare, fila 21 dosar de fond), cererea de demisie nu i-a fost aprobata, cerandu-i-se petentului sa se prezinte la serviciu pentru a-si clarifica situatia.
Referitor la acest din urma aspect trebuie precizat faptul ca demisia este un act unilateral de vointa al salariatului, prin urmare el nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.

In ceea ce priveste termenul de preaviz este de mentionat faptul ca pe de o parte angajatorul nu i-a comunicat nimic petentului in legatura cu acest aspect (daca renunta sau nu la acest termen), iar pe de alta parte chiar daca am accepta ideea ca se impune respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, acesta ar fi expirat in 16 martie, iar in caz de nerespectare a acestuia o eventuala decizie de concediere putea fi emisa doar cu respectarea termenului de 30 zile de la luare la cunostinta de aceste abateri, ori in speta decizia a fost emisa cu depasirea termenului mai sus evocat, mai precis in data de 18.04.2006.

Avand in vedere considerentele mai sus retinute, Curtea in temeiul art. 304 indice 1, coroborat cu art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila a admis recursul, a modificat decizia si a admis contestatia, dispunand anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, urmand a se da eficienta cererii de demisie depusa de petent la 01 martie 2006, fara cheltuieli de judecata .

Clauza de neconcurenta

Obligativitatea inserarii in contractul individual de munca a activitatilor interzise salariatului dupa incetarea contractului individual de munca, si a cuantumului indemnizatiei de neconcurenta lunare

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Drepturi banesti care se acorda pentru desfasurarea unor anumite activitati.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.
Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere
Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru
Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Sunt persoanele complet straine de actul juridic, adica persoanele carora actul juridic nu le poate profita in nici un fel ori nu le poate indatora in nici un fel.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

La data de 29.03.2007, reclamanta SC I.C. SRL CRAIOVA a chemat in judecata paratul G.I.P. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratul la plata sumei de 370 000 RON, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin exercitarea de acte de concurenta neloiala.

In motivare, reclamanta a precizat ca paratul a fost angajat al societatii, fiind incheiat contractul individual de munca din data de 06.05.2004. Ca parte integranta din acest contract, partile au negociat anexele 1 si 2, in care sunt negociate fisa postului, precum si clauze de confidentialitate si de neconcurenta.

La data de 15.12.2004, intre aceleasi parti s-a incheiat si un contract de comision, prin care partile au prevazut plata catre parat a unui comision de 50% din profitul net al comitentului realizate din tranzactiile incheiate de comisionar, paratul asumandu-si obligatia de confidentialitate si de neconcurenta.
Plata comisionului catre parat din tranzactiile incheiate reprezenta o remuneratie suplimentara fata de salariul primit.
Contractul individual de munca a incetat prin acordul partilor , in temeiul dispozitiilor art.55 lit. B din Codul muncii.

La 2-3 luni dupa incetarea raporturilor de munca, paratul s-a angajat la SC RSG GROUP Craiova, firma care desfasoara aceeasi activitate ca si societatea reclamanta, ca director de vanzari, calitate in care a furnizat noului angajator informatii confidentiale despre furnizorii si clientii firmei, initiind o serie de activitati de vanzare de produse identice, paratul incalcand astfel obligatiile pe care si le-a asumat prin semnarea contractului de munca .
In finalul cererii,reclamanta a mai aratat ca prejudiciul suferit incepand cu luna octombrie 2006 se cifreaza la 30 000-40 000 lei RON lunar.
Paratul a formulat intampinare, invocand mai intai exceptia necompetentei materiale a instantei motivand ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat plata unor despagubiri banesti – trebuie achitata taxa de timbru la valoarea solicitata .
Paratul a invocat exceptia tardivitatii cererii, sustinand ca a fost salariatul unitatii reclamante pana la data de 14 06 2006 cand i-a incetat contractul individual de munca .

Cu privire la clauza de neconcurenta invocata de reclamanta, paratul a sustinut ca in conformitate cu prevederile art. 21 din Codul muncii , clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta si indemnizatia de neconcurenta lunara.

La 17.05.2007 paratul a renuntat la exceptiile invocate prin intampinare.
Prin notele depuse la dosar la data de 31 05 2007 reclamanta a sustinut ca a incheiat contractul individual de munca la data de 06.05.2004 sub imperiul legii in vigoare la data respectiva, paratul asumandu-si clauzele de confidentialitate si neconcurenta.
Reclamanta sustine ca aspectele care vizeaza in mod expres efectele clauzei de neconcurenta, perioada in care salariatul este obligat sa respecte conditiile de neconcurenta au fost reglementate prin OG nr. 65/2005, ulterior incheierii contractului individual de munca .

Prin hotararea pronuntata Tribunalul a respins cererea reclamantei retinand ca paratul a desfasurat activitate pentru unitatea reclamanta SC I.C. SRL Craiova in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004 pana la data de 18 07 2006, cand contractul a incetat in temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii.

La contractul individual de munca intre partile in litigiu s-a incheiat anexa nr. 2, in cuprinsul sau au fost inserate conditii de confidentialitate si neconcurenta.
Conform prevederilor Anexei 2 lit. I, „ in timpul derularii acestui contract si dupa trei ani de la incetarea contractului, pentru nici un motiv angajatul nu se va angaja direct sau indirect in nici o afacere , angaja la o alta societate sau pe cont propriu, nu va reprezenta sau acorda asistenta sau serviciu nici unei persoane sau afiliat la aceasta persoana care fie competitie sau intentioneaza sa faca competitie Societatii in Romania”.

Mai intai , s-a retinut ca unitatea reclamanta a sustinut ca actualul cod al muncii are efecte pentru viitor si nu pentru trecut , deoarece raporturile de munca ale paratului au inceput la data de 19.04.2004, prin incheierea contractului de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004.

Este de necontestat insa ca faptele invocate de reclamanta ca fiind de natura a-i cauza prejudicii s-au produs dupa data incetarii contractului de munca intre parti (18.07.2006) , la un an de la modificarea dispozitiilor art. 21 din Codul muncii.

Potrivit art.21 din Codul muncii (varianta in vigoare pana in iulie 2005)

(1) Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara.

(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului.

(3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp .

In cuprinsul contractului individual de munca, coroborat cu mentiunile din anexa 2, nu se regasesc mentiuni referitoare la indemnizatia de cel putin 25% reglementata de art. 21 alin 3 in forma initiala a Codului muncii.

Instanta nu a retinut sustinerile reclamantei in sensul ca aceasta indemnizatie i-a fost acordata paratului sub forma unui comision, rezultand din contractul de comision incheiat intre societatea reclamanta si parat, intrucat contractul incheiat intre parti la data de 01.12.2004 este un contract comercial, chiar daca sunt reluate in cuprinsul sau obligatii asumate de salariat si prin contractul individual de munca .

In forma modificata incepand cu iulie 2005 art. 21 prevede:

(1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Reclamanta nu a achitat paratului indemnizatia prevazuta de alin. 3 al art. 21 si nu a initiat negocieri cu paratul pe parcursul derularii contractului individual de munca cu privire la acest aspect.

Fata de aceste prevederi legale cu caracter imperativ, instanta a constatat ca reclamanta avea obligatia sa puna de acord clauzele contractului individual de munca privindu-l pe parat cu prevederile modificate ale Codului muncii.

Din continutul in date al anexei nr. 1 si 2 la contractul individual de munca, rezulta ca nu au fost cuprinse conditiile obligatorii prevazute in mod cumulativ de art. 21 al 2 din Codul Muncii, nu sunt prevazute in mod concret activitatile pe care nu trebuia sa le presteze salariatul dupa incetarea contractului individual de munca, nu este prevazut cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta etc.

Plata orelor suplimentare si a diurnei. Admisibilitate

Nu este intemeiata actiunea privind plata orelor suplimentare si a diurnei de catre angajator pentru perioada in care angajatul urmeaza cursurile unei pregatiri profesionale initiata de acesta din urma.

Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.
Denumire data monedei unice europene.
Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Metoda de conducere care consta in atribuirea temporara unui subordonat, de catre o persoana de conducere, a uneia din sarcinile sale de serviciu, insotita de autoritatea si responsabilitatea corespunzatoare.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Prevazuta in sectiunea XIII, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala,
Prevazuta in sectiunea XIII, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala,
Lucratorii salariati precum si cei independenti din statele membre ale UE au dreptul de a se stabili si lucra in oricare alt stat membru decat cel ai carui cetateni sunt, beneficiind de avantajele sociale ale tarii de resedinta in aceleasi conditii ca si resortisantii acelei tari, fara nici o discriminare bazata pe nationalitate.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.
Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.
(lat. culpa „vina”)Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Sanctiune administrativa, contraventionala, fiscala sau civila,
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Reprezinta formularul completat de catre solicitant, in vederea obtinerii finantarii.
Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,
Contrarietate intre un fapt sau act juridic si prevederile actelor normative.
Viciu al unei hotatrari,constand in aprecierea eronata a continutului probelor si in stabilirea unor situatii de fapt care nu concorda cu realitatea, cu adevarul obictiv.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Lucratorii salariati precum si cei independenti din statele membre ale UE au dreptul de a se stabili si lucra in oricare alt stat membru decat cel ai carui cetateni sunt, beneficiind de avantajele sociale ale tarii de resedinta in aceleasi conditii ca si resortisantii acelei tari, fara nici o discriminare bazata pe nationalitate.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
Ansamblu de principii si norme juridice in baza carora se stabileste domeniul de aplicare a unor acte normative, atunci cand anumite raporturi, acte sau fapte au legatura cu doua sau mai multe legi din state diferite.
Act procesual prin care reclamantul pune in miscare actiunea civila, sesizand instanta judecatoreasca cu rezolvarea acesteia.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,
Stipulatie inclusa de parti, in virtutea principiului libertatii conventiilor, in continutul contractului lor.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Exceptie de la dispozitiile unui act normativ,
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Constata ca prin sentinta civila nr. 404/2005 a Tribunalului Brasov , a fost respinsa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata pentru:

1. plata orelor suplimentare in cuantum de 21.428.571 ROL pentru perioada 19.10.2004 -4.12.2004.
2. plata sumei de 3.571.428 ROL pentru activitatea prestata in 1.12.2004
3. plata diurnei in cuantum de 52.872.050 lei ROL .
4. daune morale in cuantum de 25.000 euro.

A fost respinsa cererea formulata de parata privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca:

Reclamantul a avut calitatea de salariat in cadrul paratei, in baza contractului individual de munca 4745 din 19.10.2004 (f. 25-39 dosar fond).
Raporturile de munca dintre cele doua parti au incetat la data de 22.03.2005 asa cum se afirma in cererea de chemare in judecata la solicitarea reclamantului.
In primul petit din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 21.428.571 ROL ( val bruta) reprezentand orele suplimentare prestate in intervalul 19.10.2004 – 14.12.2004 .
Perioada 19.10 .2004 – 14.12.2004 nu reprezinta o delegare a reclamantului la alt loc de munca in vederea desfasurarii activitatii pentru care a fost angajat, ci reprezinta o perioada de pregatire profesionala pentru munca pe care reclamantul urma sa o desfasoare in tara dupa intoarcerea din Cehia.
Perioada de pregatire a reprezentat perioada in care reclamantul a fost scolarizat si a luat cunostinta de atributiile ce-i revin unui director de magazin si anume de supraveghere , control si coordonare , stagiul presupunea cunoasterea de catre acesta , in detaliu, a tuturor activitatilor desfasurate de magazinele paratei.

Inscrisurile depuse la dosar de parata releva faptul ca inca de la angajare, respectiv plecarea reclamantului in Cehia , acesta a luat cunostinta de stagiul de pregatire si activitatile ce urmau a le desfasura.
Stagiul de pregatire urmat de reclamant in Cehia se incadreaza in prevederile dispozitiilor art. 189 lit. c din Codul Muncii care prevede ca:
” Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
– stagii de practica si specializare in strainatate”.

In cauza nu sunt indeplinite cerintele art. 43 din Codul Muncii privind delegarea salariatului pentru a efectua lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca in speta fiind vorba de pregatire si luarea la cunostinta a atributiilor ce urma a fi exercitate de reclamant in functie, ulterior la intoarcerea in tara.
Pentru aceste considerente :

Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste delegarea acestuia si plata orelor suplimentare de catre parata ca fiind nefondate.
In petitul doi din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 3.571.428 ROL ( val brut) reprezentand plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .
Dispozitiile legale privind acordarea de sporuri salariale pentru neacordarea unei zile libere pentru sarbatori legale nu sunt aplicabile peroanelor care participa la o modalitate de perfectionare profesionala.
La data de 1.12.2004 reclamantul nu isi indeplinea sarcinile de serviciu intrucat participa la un stagiu de pregatire si in aceasta situatie parata nu avea obligatia de a-i plati un spor de salarizare pentru ziua in discutie .

Prin urmare reclamantului nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 134 din Codul Muncii , acesta nu a desfasurat o activitate pentru angajator fiind plecat din tara pentru scolarizare si pregatire pentru functia pe care urma sa o desfasoare la intoarcere.
Mai mult cursurile de pregatire profesionala s-au desfasurat pe teritoriul altui stat care nu are prevazuta ca sarbatoare legala nelucratoare ziua de 1 decembrie.

Reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 52.872.050 ROL valoare neta reprezentand diferenta diurna fata de diurna acordata. in sustinerea acestui petit reclamantul a depus un mod de calcul al pretentiilor solicitate in conformitate cu Hotararea 741/14 mai 2004.
Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste HG nr. 518/1995 temei legal invocat de acesta in ceea ce priveste acordarea unei diurne superioare ca si cuantum nefiind aplicabil, societatea in cauza fiind cu capital privat.
Dispozitiile art. 16 HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar nu sunt aplicabile iar art. 17 din acelasi act normativ are un caracter orientativ pentru societatile cu capital privat din care face parte si parata in cauza.
in consecinta parata avea obligatia legala sau conventionala de a plati reclamantului diurna intr-un anumit cuantum pentru deplasarea acestuia in strainatate , situatie in care nu poate fi vorba despre diferenta de diurna neacordata. in cauza nu s-a facut nici dovada ca intre parati s-ar fi semnat acte aditionale la contractul de munca, in care sa se prevada pe perioada scolarizarii in strainatate plata unei diurne mai mari decat cea acordata.

Parata a depus la dosar probe care atesta faptul ca i-a fost acordat reclamantului diurna , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere ca neintemeiat.

In petitul 4 din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 25.000 EUR val. neta pentru prejudiciul cauzat de angajator ca urmare a trimiterii lui in Republica Ceha fara viza legala peste perioada prevazuta de legislatia in vigoare . Reclamantul mai arata faptul ca pentru incalcarea Legislatiei pentru straini cu privire la sederea pe teritoriul altui stat a fost anchetat , amprentat , sanctionat , lipsit de libertate si i s-a aplicat pe pasaport Ordin de parasire de catre Politia pentru Straini din Praga.
Instanta a mai retinut ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu suferit din culpa societatii. Necunoasterea legii nu poate fi folosita in sustinerea cererii privind acordarea de daune morale.
Instanta a inlaturat apararile reclamantului, in ceea ce priveste obtinerea de vize pentru sedere peste termenul legal de 30 de zile, prevazut de HG nr. 605/1995 de catre parata, avand in vedere faptul ca exista un act normativ care trebuie cunoscut de fiecare cetatean roman care paraseste teritoriul tarii acesta si
nu poate invoca necunoasterea acesteia intrucat ” nema censetur ingnoran legim”.
Chiar in motivarea actiunii reclamantul mentioneaza termenul pentru care trebuia sa paraseasca teritoriul tarii in vederea pregatirii pentru postul pe care
urmeaza sa-l ocupe. Mai mult decat atat nu s-a facut dovada faptului ca s-ar fi solicitat in scris angajatorului obtinerea acelei vize pentru studii iar angajatorul sa fi refuzat efectuarea demersurilor legale obtinerii ei.

Reclamantul nu a dovedit conform art. 1169 Cod civil ca imaginea publica i-a fost afectata.

Din declaratia martorilor audiati rezulta ca participantii la stagiu de pregatire in Cehia s-au prezentat la Politie unde s-a desfiintat procedura standard privind identificarea si luarea de declaratii persoanelor in cauza. Amenda care a fost aplicata salariatilor aflati la pregatire a fost achitata de angajator care a urmarit sa protejeze imaginea salariatilor angajati la societatea intimata
Mai mult intre reclamanta si parata au existat raporturi de natura contractuala si nu delictuala astfel incat se poate aprecia ca fapta culpabila a paratei a creat reclamantei un prejudiciu ce trebuie integral acoperit , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere .
in temeiul art. 274 si urmatorul Cod procedura civila a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul reclamant criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in mod eronat instanta a apreciat ca activitatea preponderent fizica desfasurata de reclamant reprezenta ” pregatirea profesionala ” si nu munca in favoarea societatii intimate , cum a fost in realitate. in considerarea greselii de judecata prezentata mai sus sta si faptul ca instanta a respins pretentiile reclamantului in ceea ce priveste plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .
In ceea ce priveste obligatia conventionala , se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs ca dreptul la diurna se stabileste prin contractul colectiv de munca, la nivel de unitate insa in lipsa acestuia , unitatea trebuia sa procedeze la aplicarea legii .

Referitor la respingerea capatului de cerere de chemare in judecata privind acordarea daunelor morale , instanta de fond a pronuntat o solutie gresita ,
nefiind legal si moral ca angajatorul sa fie exonerat de orice raspundere atunci cand isi trimite in mod ilicit salariatii la munca in strainatate .
Din probele administrate in cauza rezulta ca imaginea publica a recurentului a fost afectata intrucat a fost supus unui tratament asemenea infractorilor , expunandu-se pericolului de a nu mai intra pe teritoriul Uniunii Europene , fara vreo vina.

Examinand sentinta atacata instanta apreciaza ca recursul este neintemeiat urmand in consecinta sa fie respins si sentinta primei instante mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta in mod corect a apreciat faptul ca in speta nu este vorba de „o detasare” in sensul prevazut de dispozitiile art. 45 din Codul Muncii , ci ne aflam in situatia „perfectionarii” profesionale initiata de salariat, dat fiind lipsa unui inscris care sa dovedeasca situatia formarii profesionale din initiativa angajatorului. Prin urmare obligatiile partilor precum si drepturile acestora , nu pot fi stabilite cu exactitate in lipsa unui asemenea inscris. Astfel in mod corect prima instanta a procedat la respingerea capetelor de cerere , privind plata orelor suplimentare , diurna si plata zilei de 1.12.2004 . in ceea ce priveste inscrisul intitulat act aditional la contractul de munca , acesta vizeaza numai clauza contractuala privind salarizarea si nu perfectionarea profesionala.

Asadar in lipsa unor reglementari clare materializate printr-un inscris, care sa ateste raporturile dintre parti sub aspectul duratei, formarii profesionale , inclusiv a obligatiilor contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul si a modalitatilor de suportare a cheltuielilor profesionale , prima instanta a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 193 din Codul Muncii.
Prin urmare criticile din recurs ce vizeaza modul de solutionare al acestor capete de cerere , sunt nefondate pentru toate considerentele ce au fost expuse mai sus si in consecinta vor fi respinse.

Referitor la acordarea daunelor morale si acestea in mod corect au fost respinse de prima instanta .

Dovada prejudiciului moral suferit de recurent, este , prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii, in sarcina reclamantului. Modul de solutionare al capetelor de cerere principale influenteaza acordarea daunelor morale tocmai pentru argumentele care s-au expus mai inainte si anume lipsa vinovatiei angajatorului ca urmare a neasumarii vreunor obligatii de catre acesta din urma, in situatiile reglementate de dispozitiile art. 189 lit. „c „raportat la art. 18 din Codul Muncii .

Contract colectiv de munca. Efecte

In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii si ale art. 11 alin.1 lit. c din Legea 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel,

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Suma stabilita de banca de comun acord cu clientul cu ocazia incheierii contractului de credit,
Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.
( lat. expertus, de la experior „incerc, dovedesc”). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazute in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala, mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba
Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
(stat federativ). Stat format din 2 sau mai multe state membre, caracterizat prin functionarea a 2 randuri de organe de conducere –
Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Prevazute in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala, mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba
Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.
Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii.
Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.
( lat. expertus, de la experior „incerc, dovedesc”). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

indiferent daca angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentarea sa de catre o federatie sau confederatie patronala la negocierea si incheierea unor asemenea contracte colective. Un contract colectiv de munca neinregistrat in conditiile prevazute de lege este inaplicabil partilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic.

***

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. 4241/C/2006, reclamanta D.N.D. a chemat in judecata parata SC „S.R.” S.R.L. Timisoara, solicitand instantei de judecata ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa oblige parata la plata catre reclamanta a sporului de vechime, in cuantum de 25%, ce i se cuvine potrivit vechimii sale in munca, incepand cu data de 31 mai 2003 si pana la pronuntarea hotararii, indexat si actualizat, precum si in continuare pe durata derularii contractului de munca incheiat cu parata.

In motivarea cererii de chemare in judecata se arata ca reclamanta este angajata paratei, insa aceasta din urma, in mod nelegal, nu i-a acordat sporul de vechime, desi are peste 20 de ani de munca .

In drept, se invoca dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2003 – 2006 si art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pentru anii 2003 – 2006.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, intrucat sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza, asa cum prevede art. 50 alin. 6 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura. Potrivit art. 27 pct. 2. din contractul colectiv de munca pe anii 2001 – 2003, incheiat la nivel de unitate, sporul de vechime al salariatilor paratei este inclus in salariul de baza negociat.
Prin sentinta civila nr. 2312/PI/14.09.2006, Tribunalul Timis a admis actiunea, a obligat parata sa ii acorde reclamantei sporul de vechime in cuantum de 15%, respectiv 20%, in cuantum total actualizat de 6594 RON, aferent perioadei 4.04.2003 – 4.04.2006, precum si in continuare, lunar, pe durata derularii contractului individual de munca incheiat cu parata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a avut in vedere clauzele cuprinse in contractele colective de munca la nivel national si la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, respectiv dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, aplicabile in perioada 4.04.2003 – 4.04.2006, precum si vechimea in munca a reclamantei, atat la data angajarii la societatea parata, cat si in prezent, si a stabilit ca sporul de vechime lunar cuvenit este de 15 %, respectiv 20%, procent ce trebuie aplicat la salariul de baza si timpul efectiv lucrat, astfel incat cuantumul total al sporului de vechime, calculat pentru perioada de referinta, este, dupa reactualizarea cu rata inflatiei, de 6594 RON, asa cum a fost stabilit prin raportul de expertiza judiciara si raspunsul la obiectiuni, intocmite in cauza.

Impotriva hotararii a declarat recurs, in termenul legal, parata, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii, in sensul respingerii actiunii.

In motivarea cererii de recurs se arata ca, in speta, sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 4 si pct. 9 din Codul de procedura civila, intrucat instanta de fond a acordat gresit sporul de salariu de 15% si, respectiv, 20% reclamantei, atata timp cat prevederile art.40 alin.3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmand ca determinarea lui intre aceste limite sa fie facuta, prin negociere, intre angajator si angajat.

Totodata, se sustine ca prima instanta nu a tinut cont de inaplicabilitatea, in cauza, a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, desi parata nu a participat direct sau reprezentata de asociatia patronala la negocierea acestui contract, astfel incat este un tert in raport cu acest contract colectiv de munca . O astfel de concluzie se intemeiaza pe dispozitiile Legii nr. 130/1996, din cuprinsul carora rezulta ca aplicabilitatea efectelor contractului colectiv de munca functioneaza, in mod absolut, doar in cazul contractelor incheiate la nivel national si la nivel de unitate, nu si in cazul celor incheiate la nivel de grup de unitati si la nivel de ramura.

Pe de alta parte, instanta de fond a facut o interpretare restransa a prevederilor art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, ignorand dispozitiile alineatului doi al acestui articol, care prevad ca „sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza”; precum si pe cele ale alineatului 1, potrivit caruia numai in masura in care sporurile nu sunt astfel absorbite in salariu, ele se pot acorda in mod aparte si suplimentar. Prin urmare, conform art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national si art. 51 alin. 6 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, regula, in domeniu, este reprezentata de absorbtia sporului de vechime in salariu, exceptia fiind reprezentata de situatia in care sporul de vechime se acorda separat.

Un alt motiv de recurs priveste eronata interpretare data de instanta de fond punctului IV din contractul individual de munca al reclamantei, ca urmare a confundarii salariului lunar cu salariul de baza si neobservarii faptului ca angajatii paratei au un salariu cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie, ca o consecinta a includerii sporului pretins de reclamanta.

Recurenta a mai aratat ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unor mijloace de proba, si anume: procesul-verbal de control al I.T.M. Timis nr. 15359/12.12.2005, conform caruia „sporul de vechime este inclus in salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat in societate este cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie”, si contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii pe anii 2001 – 2003, care la art. 27.2 prevede ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza negociat si care, desi nu a fost inregistrat, poarta semnatura partilor ce l-au negociat si trebuie privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba .
De asemenea, a sustinut ca, prin raportare la dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, in mod gresit prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei pentru perioada ce depaseste cele 6 luni anterioare introducerii actiunii pendinte.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 4 si art. 3041 din Codul de procedura civila.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parata-recurenta nu este intemeiata, nefiind incidente, in speta, dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cum sustine recurenta, ci cele ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, intrucat actiunea pendinte izvoraste dintr-un un conflict de munca privind drepturile salariale si nu se refera la aplicarea unor clauze contractuale.
Cu privire la motivele de recurs care vizeaza fondul cauzei se arata ca sustinerile recurentei sunt eronate, intrucat sporul de vechime nu a fost inclus in salariul de baza, imprejurare ce rezulta din actele depuse la dosar, iar procentul de 20%, cu care este mai mare salariul minim negociat in societate fata de salariul minim pe economie, nu rezulta din includerea sporul de vechime in cuantumul acestuia, cum gresit sustine recurenta.

Totodata, se arata ca temeiul de drept al actiunii si cel care a stat la admiterea acesteia este reprezentat de dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2003 – 2006 si art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pentru anii 2003 – 2006, precum si de cele ale art. 11 alin. 1 din Legea 130/1996.

Contractul colectiv de munca la nivel de unitate invocat de catre recurenta nu este valabil, intrucat nu a fost inregistrat la D.M.S.S Timis pentru a produce efecte fata de reclamanta-intimata si, pe cale de consecinta, el nu exista din punct de vedere juridic.
Analizand motivele de recurs prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 4 si pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 din Codul procedura civila, instanta constata ca sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este nefondata, intrucat obiectul actiunii pendinte il reprezinta obligarea paratei la plata unei sume de bani, echivalenta unui drept al reclamantului: sporul de vechime in munca, pentru a fi incidente dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. In speta, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, astfel incat, in mod corect, instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata.

In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii si ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, indiferent daca angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de catre o federatie sau confederatie patronala la negocierea si incheierea unor asemenea contracte colective.

Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede ca: „contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca”. Astfel, orice contract individual de munca se incheie nu numai in considerarea prevederilor legii, ci si in considerarea clauzelor contractelor colective ce ii sunt aplicabile salariatului in cauza. Potrivit art. 247 din Codul muncii, „in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”. Prin urmare, daca la nivelul angajatorului sau, eventual, a grupului de angajatori nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura.

Aceste prevederi se intemeiaza pe natura juridica a contractului colectiv de munca, si anume aceea de izvor de drept, precum si pe imprejurarea ca un asemenea contract reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor, asa cum rezulta din ansamblul dispozitiilor legale in materia contractelor colective de munca .
Recurenta sustine ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de proba, si anume: contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii pe anii 2001 – 2003, care la art. 27.2 prevede ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza negociat si care, desi nu a fost inregistrat, poarta semnatura partilor ce l-au negociat si trebuie privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba .

Conform art. 25 alin.3 din Legea 130/1996, „contractele colective de munca se aplica de la data inregistrarii”. Pe cale de consecinta, un contract colectiv de munca neinregistrat in conditiile prevazute de lege este inaplicabil partilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic, astfel incat nu poate fi privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba,

Intrucat, in speta, nu exista contract colectiv de munca incheiat la nivel de angajator sau la nivel de grupuri de angajatori, reclamantei ii sunt aplicabile prevederile contractelor colective de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, aflate in vigoare in perioada 31 mai 2003 – 31 mai 2006.

Fata de considerentele expuse anterior, sustinerea recurentei ca prima instanta nu a tinut cont de inaplicabilitatea, in cauza, a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, desi parata nu a participat direct sau reprezentata de asociatia patronala la negocierea acestui contract, astfel incat este un tert in raport cu acest contract colectiv de munca, apare ca nefondata.

Desi art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmand ca determinarea lui intre aceste limite sa fie facuta, prin negociere, intre angajator si angajat, prima instanta nu a depasit prerogativele puterii judecatoresti si nu a intrat intr-un domeniu rezervat exclusiv negocierii, asa cum sustine recurenta, deoarece art. 51 alin.1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare prevede sporurile minime de vechime ce se acorda in conditiile acestui contract dupa cum urmeaza: spor de 5% pentru o vechime in munca de 3-5 ani; spor de 10% pentru o vechime in munca de 5 – 10 ani; spor de 15% pentru o vechime in munca de 10 – 15 ani; spor de 20% pentru o vechime in munca de 15 – 20 ani si un spor de 25% pentru o vechime in munca de peste 20 de ani. Ori, in cauza este aplicabil acest contract, conform art. 247 din Codul muncii. Fata de prevederile art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de munca la nivel de ramura poate contine dispozitii mai favorabile salariatilor decat cel incheiat la nivel national.

Din cuprinsul contractului individual de munca al reclamantei nu rezulta ca sporul de vechime cuvenit reclamantei, potrivit art. art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare si vechimii in munca a acesteia, este continut in salariul negociat de parti.

Procesul-verbal de control al I.T.M. Timis nr. 15359/12.12.2005, depus la dosar dupa prima zi de infatisare si care retine ca „sporul de vechime este inclus in salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat in societate este cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie”, nu indica temeiul pe baza caruia s-a ajuns la o asemenea concluzie, astfel incat nu poate justifica apararea paratei, cu atat mai mult cu cat art. 287 din Codul muncii prevede ca sarcina probei, in conflictele de munca, revine angajatorului, care este obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Prin urmare, sustinerile recurentei cu privire la includerea sporului de vechime in salariul de baza prin stabilirea salariului de baza in procent cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie sunt nefondate, intrucat dispozitiile legale mentionate anterior nu au fost respectate.
Avand in vedere probele administrate in cauza, si anume: inscrisurile, reprezentand contractul individual de munca al reclamantei, contractele colective de munca la nivel national si de ramura, precum si raportul de expertiza judiciara, Curtea apreciaza ca instanta de fond a stabilit in mod corect ca reclamanta este indreptatita la aplicarea sporului de vechime incepand cu data de 31 mai 2003 si pana la pronuntarea hotararii, indexat si actualizat, precum si in continuare, lunar, pe durata derularii contractului individual de munca incheiat cu parata, acest drept fiind prevazut de dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel national coroborate cu dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, prevederi aplicabile in cauza in temeiul art. 236 si urmatoarele din Codul Muncii.
Din cele expuse anterior rezulta ca hotararea recurata este temeinica si legala, nefiind incident niciunul din motivele de recurs invocate de catre parata-recurenta, respectiv cele reglementate de art.304 pct.9 si art.304 pct.4 coroborate cu cele ale art.304 ind.1 din Codul de procedura civila.

Avand in vedere dispozitiile art. 312 alin. 1 C . pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de parata-recurenta S.C. „S. R.” SRL impotriva sentintei civile nr. 2312/PI/14.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4241/C/2006, ca neintemeiat.

Sanctionarea disciplinara a medicilor

In cazul in care angajatorul emite decizia aplicand una dintre sanctiunile prevazute de art. 264(1) din Codul Muncii, instanta de judecata nu poate analiza decat prin prisma acestor dispozitii legale, nefiind incidente prevederile legii speciale nr. 95/2006.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Competenta de a judeca a instantelor judecatoresti sau a organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Potrivit Legii 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, totalitatea bunurilor care formeaza obiectul dreptului de proprietate publica.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
1. Doctrina privind normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Desfiintare a unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel).

***

Reclamanta N.D. a chemat in judecata Spitalul Clinic de Urgenta solicitand anularea deciziei de sanctionare cu reducerea drepturilor salariale pe o perioada de 3 luni, decizie emisa de angajator in baza art. 264(1) lit. D din Codul muncii.
A motivat aceasta ca cele imputate nu sunt reale, iar decizia este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 268(2) Codul muncii.

Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 2438/8.11.2006, analizand temeiul de drept al sanctiunii, a retinut ca in speta competenta aplicarii unei sanctiuni disciplinare unui medic este data de Titlul XII al Legii nr. 95/2006 ce reglementeaza exercitarea profesiei de medic, iar la art. 447 enumera sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate medicilor.

Recursul paratului este fondat.
Legea 95/2006, retinuta ca aplicabila de prima instanta priveste reforma in domeniul sanatatii, iar Titlul al XII-lea continand referiri la conditiile exercitarii profesiei de medic si organizarea si functionarea Colegiului medicilor din Romania.

Articolul 373 al acestui act normativ prevede astfel ca monitorizarea si controlul exercitarii profesiei de medic se realizeaza de catre Colegiul Medicilor din Romania si Ministerul Sanatatii Publice.

Articolul 404 dispune ca, in Romania, Colegiul Medicilor este un organism profesional apolitic, de drept public cu responsabilitati in domeniul autorizarii, controlului si supravegherii profesiei de medic – ca profesie liberala, avand ca atributii organizarea si reglementarea normelor de exercitare a profesiei de medic – aparand in conformitate cu art. 406, demnitatea, drepturile si interesele membrilor sai, si atestand onorabilitatea si moralitatea profesionala a acestora.

Din ansamblul tuturor atributiilor prevazute la art. 406 lit. a-r, rezulta ca aceasta vegheaza la mentinerea unui standard profesional ridicat, organizat – potrivit literei „k” – judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala, de deontologie medicala si de la regulile de buna practica profesionala, in calitate de organ de jurisdictie profesionala.
Rezulta deci ca intreg titlul XII din Legea 96/2006 , reglementeaza modul in care este antrenata raspunderea medicului sub aspect profesional – al modului in care este indeplinit actul medical si nicidecum raporturile dintre angajat si angajator, acestea din urma fiind supuse legislatiei prevazute in codul muncii.
Prin urmare, in mod gresit instanta de fond a retinut ca in cauza ar fi aplicabile dispozitiile art. 447 din Legea 95/2006 – ca lege speciala, si a constatat nulitatea deciziei 529/24.07.2006, intrucat motivele imputate de intimat contestatoarei nu vizau chestiuni legate de actul si profesionalismul actului medical ci pus si simplu vizau aspecte legate de indeplinirea sau neindeplinirea corespunzatoare a unor atributii ce deriva din obligatiile contractului de munca – inclusiv din fisa postului si a Regulamentului de Ordine Interioara.

Or, instanta de fond nici nu a mai analizat aceste motive ale contestatiei retinand ca, unitatea nici macar nu ar fi avut competenta sa procedeze la aplicarea unor atare sanctiuni din Codul muncii, atata timp cat exista o lege speciala in domeniu .

Aceasta abordare a dispozitiilor Legii nr.95/2006 se dovedeste a fi eronata, intrucat in cauza nu au fost imputate contestatoarei chestiuni legate de calitatea actului medical sau de deontologie profesionala, care ar fi atras intr-adevar competenta legii speciale, ci aspecte legate de modul in care au fost indeplinite atributiile de serviciu in virtutea contractului de angajare – si care atrag competenta de aplicare a Codului muncii.

In consecinta, pentru toate cele ce preced, Curtea, constatand ca prima instanta a retinut gresit temeiul legal aplicabil in cauza, si a solutionat cauza fara a mai intra in cercetarea fondului, in temeiul art. 312 alin. 3 teza a III-a, a dispus casarea sentintei civile 2438 din 8.XI.2006 a Tribunalului Iasi si trimiterea acesteia spre solutionare pe fond, modificarea hotararii nefiind posibila intrucat este necesara administrarea de probe.

Incetarea de drept a contractului individual de munca in cazul prevazut de art. 56 lit. b din Codul muncii

In ipoteza retragerii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca al salariatului este considerat a fi reziliat de drept, chiar din momentul aparitiei cauzei de incetare .

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
1. Desfiintare, pentru viitor, a unui contract legal incheiat, care se efectueaza, de regula, prin
Bunuri materiale, activitati sau actiuni, proiecte, pe care o banca accepta sa le crediteze
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Unica autoritate de justitie din Romania, garantul suprematiei Constitutiei, care se supune numai Constitutiei si legii sale de organizare si functionare.
Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.
Este activitatea desfasurata de organele de urmarire penala si instantele de judecata, si rezolvarile date de aceste organe in cazurile concrete de competenta lor; este ansamblul solutiilor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, ca urmare al exercitarii recursului in interesul legii.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

***

Contestatorul C.V. a chemat in judecata pe paratul Liceul Pedagogic solicitand constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere si reintegrarea sa in functie cu plata drepturilor banesti prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii si motivand ca angajatorul a incalcat dispozitiile art. 62 alin. 1 si 64 alin. 1 si 2 din Codul muncii.

La primul termen de judecata, angajatorul a depus la dosar decizia de revocare a deciziei contestate, sustinand ca cererea a ramas fara obiect .

Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 1942/12.10.2006 a admis in parte contestatia, a luat act de revocarea deciziei de concediere si a dispus reintegrarea contestatorului si obligarea angajatorului la plata despagubirilor prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii, cu incepere de la data emiterii deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva.

Recursul declarat de parat este fondat, prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 3041 Codul de procedura civila .

Contestatorul-intimat C.V. a fost salariatul recurentului, pe postul de paznic, incepand cu data de 26.11.2001.
Prin adresa nr. 235657/15.03.2004 a Politiei Municipiului Barlad – Biroul Politiei de Ordine Publica, s-a comunicat angajatorului-recurent ca domnului C.V. nu s-a acordat avizul de functionare ca paznic.

Potrivit dispozitiilor art. 56 lit. h din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Astfel cum a retinut si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 545/2004, obtinerea avizelor, autorizatiilor sau atestatelor este motivata de specificul fiecarei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzatoare, precum si anumite aptitudini pe care cel ce doreste sa exercite acea meserie sau profesie trebuie sa le aiba, tocmai pentru indeplinirea sarcinilor la locul de munca ales. Retragerea avizului, autorizatiei sau atestatului de catre autoritatea sau organismul competent se face numai in momentul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute la data acordarii acestora, prevederile art. 56 lit. h din Codul muncii fiind conforme cu legea fundamentala.

In literatura de specialitate si practica judiciara s-a statuat ca, fiind vorba de o incetare in virtutea legii, contractul este reziliat in chiar momentul aparitiei cauzei de incetare, fara sa mai fie nevoie de vreo formalitate ori sa intervina un act al angajatorului.

Intocmirea unui act constatator al incetarii de drept a contractului, legal nestatornicit, ar fi inutil si in orice caz, nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment – subsecvent – al incetarii acestui contract .

Avand in vedere ca art. 56 lit. h) din Codul muncii stabileste cu certitudine data la care inceteaza contractul individual de munca in cazul retragerii avizului de functionare de catre organele competente, se retine ca in mod eronat prima instanta a admis cererile reclamantului-intimat C.V.de reintegrare pe functia detinuta anterior incetarii contractului de munca si de obligare a intimatului la plata despagubirilor prevazute de dispozitiile art. 78 alin. 1 din Codul muncii.

De altfel, art. 78 din Codul muncii nu este aplicabil in speta, ci doar concedierilor efectuate in mod netemeinic sau nelegal.
Potrivit dispozitiilor art. 58 alin. 1 din Codul muncii, concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si aceasta trebuie deosebita de incetarea de drept a contractului care opereaza in cazurile expres prevazute de lege .
S-a mai retinut ca, prin decizia nr. 422/20.09.2005, Curtea de Apel Iasi, desi a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 15/01.04.2004 emisa de recurent, nu a dispus si reintegrarea intimatului C.V. pe postul detinut anterior

Obligativitatea executarii clauzelor contractului de munca la nivel de unitate

Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irevocabila in ceea ce priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, hotararea judecatoreasca urmand sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii hotararii.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Legea 10 din 2001. Intervalul de timp in care s-a facut preluarea abuziva, cuprins intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, in cazul Legii nr. 10 din 2001 si al O.U.G. nr.94/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, respectiv cuprins intre 6 septembrie 1940 si 22 decembrie 1989, in cazul O.U.G. nr. 83/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 66/2004;
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
In contabilitate, ca parte a capitalurilor proprii din cadrul pasivului bilantier, sunt constituite prin modalitati precis explicitate si pentru un scop precizat.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra sigurantei circulatiei pe caile ferate,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Clauza intr-un contract ori tratat international prin care partile stabilesc anumite drepturi
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
(lat. culpa „vina”)Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;
Plata a serviciilor de asistenta juridica prestate de catre un avocat, pe care beneficiarul o face colectivului de asistenta juridica.

***

Prin sentinta civila nr.5257/01.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.34487/3/LM/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul B.T. in contradictoriu cu parata SC TMB „Metrorex” SA; care a fost obligata la plata drepturilor banesti reprezentand cota trimestriala din cel de -al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, in valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV.
In considerente a retinut ca reclamantul este salariatul paratei si ca prin art. 43 lit.a din contractul colectiv de munca la nivelul unitatii s-a stipulat ca unul dintre adaosurile la salariul de baza este al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza al lunii decembrie si care se acorda trimestrial, primele trei transe fiind de cate 25% din salariul de baza al lunii de plata, iar ultima este de regularizare si se platesc impreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada .

Din formularea expresa a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligatia acordarii celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajatilor, creand in favoarea acestora, drepturi asupra carora nu se poate tranzactiona sau la care nu se poate renunta.

Dupa incheierea si intrarea in vigoare, contractul colectiv de munca urmeaza a se executa, avand putere de lege intre partile contractante, mai mult, prin hotararea consiliului de administratie din data de 31.10.2005 s-a stabilit ca, in cazul in care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, sa se acorde in continuare salariatilor, drepturile prevazute in contractul colectiv in vigoare si actele aditionale ale acestuia, care expira la data de 01.11.2005.
Hotararea in discutie reprezinta in fapt o conventie a partilor de prelungire a contractului colectiv de munca in baza art.33 alin.1 lit.a) din Legea nr.130/1996, intrucat Consiliul de administratie s-a pronuntat asupra solicitarii in acest sens a sindicatului, rezultand ca prin adoptarea acestei hotarari, parata si-a asumat in continuare, respectarea clauzelor acestui contract, inclusiv plata celui de-al treisprezecelea salariu, ca parte componenta a salariului, la care face referire art.43 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate .
A retinut, de asemenea, incidenta art.40 alin.2 din Codul Muncii, rap. la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, care statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputand avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale.

Impotriva sus mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs parata, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. 34487/3/ 2006(158/2007), intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.8 si 9 si 304 ind. 1cpc.
Astfel, a sustinut ca interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, respectiv art.41, 43 si 44 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, instanta a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, cand a apreciat ca nu are importanta daca Metrorex SA a avut sau nu alocate fondurile necesare pentru acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, acesta urmand a fi acordat numai in limitele sumelor alocate la capitolul cheltuieli de personal din BVC si cel rectificativ aprobat prin hotarare de guvern, potrivit prevederilor exprese ale art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, or, din Hotararea Consiliului de Administratie din 05.12.2005 rezulta ca nu exista fondurile necesare pentru acordarea celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu.

De asemenea, sunt eronate retinerile instantei cu privire la hotararea Consiliului de Administratie din data de 31.05.2006, intrucat reprezentantii sindicatului au participat la sedinta in calitate de invitati, iar hotararea in discutie nu reprezinta o conventie de prelungire a contractului colectiv de munca, textul retinut de instanta in considerente, anume art.33 alin.1 din Legea 130/1996 referindu-se la incetarea contractului colectiv de munca, fara nici o legatura cu retinerile instantei.

A mai precizat ca nu ne aflam in ipoteza art.25 din legea 130/1996, Consiliul de Administratie adoptand hotararea din 31.10.2005 pentru acordarea drepturilor salariatilor pentru lunile noiembrie – decembrie, pentru care nu a existat contract colectiv de munca, incetat la data de 31.10.2005, iar la data de 31.12.2005, Consiliul de Administratie a hotarat ca pentru aceasta perioada sa se acorde drepturile din contractul expirat, insa tinand seama de clauzele cuprinse la art.43 si 44, privitoare la acordarea celui de-al treisprezecelea salariu.

Totodata, a sustinut ca in mod gresit instanta a dispus acordarea drepturilor banesti reprezentand cota trimestriala din cel de-al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, in valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV, cata vreme aceasta este o transa de regularizare si se plateste impreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada, or, tinand cont ca nu au existat resurse financiare pentru acordarea acestuia, hotararea pronuntata este nelegala.
A reiterat,intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Codul de procedura civila , consideratiile referitoare la necesitatea incadrarii in sumele alocate la capitolul „cheltuieli de personal”, prevazute in art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, lipsa fondurilor pentru alocarea transei a patra rezultand clar si din hotararea Consiliului de administratie din 05.12.2005, care arata ca societatea nu a avut posibilitati financiare pentru acordarea unor ajutoare materiale, iar cu privire la cel de-al treisprezecelea salariu, s-a stipulat ca se va reveni la Directia de Specialitate a MTCT, pentru rezolvarea acestei probleme, o data cu adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli ale societatii, rectificat pe anul 2005.

Cercetand recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.

Astfel, in mod temeinic si legal a retinut prima instanta incidenta in speta a prevederilor legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a dispozitiilor art.243 din Codul Muncii pentru a aprecia asupra obligativitatii contractului de munca la nivel de unitate, care are calitatea de izvor de drept, impunandu-se partilor ca si legea, astfel ca executarea obligatiilor care rezulta din acesta este prevazuta sub sanctiunea atragerii raspunderii partii care se face vinovata de neindeplinirea acestuia .

De asemenea, nu se poate retine pertinenta motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Codul de procedura civila , intrucat apreciind ca existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irelevanta cat priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, instanta de fond nu a denaturat intelesul vadit neindoielnic al termenilor raportului juridic obligational, caruia, intr-adevar, ii este indiferenta inexistenta disponibilitatilor financiare, hotararea judecatoreasca urmand sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii acestei hotarari ce se realizeaza benevol ori silit, in conditiile Codului de procedura civila.

Din aceasta perspectiva, toate motivele de recurs care fac referire la nelegalitatea hotararii pentru lipsa fondurilor necesare alocarii celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu sunt neintemeiate si vor fi inlaturate ca atare.

De altfel, intimata recurenta nu a probat ca in urma reglarii valorice a transei din cel de-al 13-lea salariu, aferente salariului de baza al lunii decembrie, a rezultat ca acesta nu se poate acorda, pentru a se asigura incadrarea cheltuielilor totale cu salariile in limita maxima a capitolului „cheltuieli de personal” din BVC si cel rectificativ aprobat pentru societate, prin hotarare de guvern, dimpotriva, prin hotararea consiliului de administratie din 05.12.2005 se stipuleaza revenirea la Directia de specialitate a MTCT, pentru rezolvarea problemei acordarii celui de-al treisprezecelea salariu, o data cu BVC rectificat pe anul 2005.

Aceeasi hotarare vorbeste despre inexistenta disponibilitatilor financiare pentru acordarea premierii aferente zilei lucratorului la metrou si este adevarat, si despre faptul ca BVC aprobat pentru anul 2005 pana la data adoptarii hotararii, nu acopera salariile in curs pana la finele anului, insa, astfel cum s-a argumentat anterior, acest aspect este irelevant pentru recunoasterea dreptului dedus judecatii, iar pe de alta parte, hotararea in discutie este un act care provine exclusiv de la organul de administrare a societatii, nefiind fi opus cocontractantului din contractul colectiv de munca, pentru a justifica neindeplinirea obligatiilor asumate prin acest act.
In fine, in mod corect a statuat prima instanta ca, potrivit prevederilor art.33 alin.1 lit.a) din Legea 130/1996 , instanta a consimtit ca in cazul in care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a actualului contract colectiv de munca, care expira la 01.11.2005, sa fie prelungita aplicarea acestuia, prin acordarea in continuare, a drepturilor prevazute in favoarea salariatilor, fara a face distinctie dupa natura sau obiectul acestora.
De altfel, pentru recunoasterea dreptului ce face obiectul prezentei judecati nu era necesara o stipulatie expresa, in sensul celei de mai sus, intrucat dreptul s-a nascut la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca pe anul 2005, fiind castigat si putand fi valorificat in conditiile prevazute in contract, independent de expirarea valabilitatii acestuia, intrucat acordarea ultimei transe din al treisprezecelea salariu ulterior incetarii contractului colectiv priveste numai modalitatea de executare, care nu afecteaza existenta sau intinderea dreptului.
In considerarea celor expuse, Curtea retine ca hotararea atacata este temeinica si legala, iar recursul este nefondat, urmand a fi respins, potrivit art.312 alin.1 Codul de procedura civila .

In baza art.274 alin.1 Codul de procedura civila , retinand culpa procesuala a recurentei in promovarea prezentei cai de atac, va fi obligata aceasta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in valoare de 50 lei, reprezentand onorariu avocat.

Clauza de neconcurenta. Obligativitatea inserarii in contractul individual de munca a activitatilor interzise salariatului

dupa incetarea contractului individual de munca, si a cuantumului indemnizatiei de neconcurenta lunare, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Drepturi banesti care se acorda pentru desfasurarea unor anumite activitati.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Act procesual pe care paratul are facultatea sa-l indeplineasca inainte de a incepe dezbaterea orala a procesului si care cuprinde:
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.
Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere
Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru
Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
Sunt persoanele complet straine de actul juridic, adica persoanele carora actul juridic nu le poate profita in nici un fel ori nu le poate indatora in nici un fel.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

***

La data de 29.03.2007, reclamanta SC I.C. SRL CRAIOVA a chemat in judecata paratul G.I.P. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratul la plata sumei de 370 000 RON, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin exercitarea de acte de concurenta neloiala.

In motivare, reclamanta a precizat ca paratul a fost angajat al societatii, fiind incheiat contractul individual de munca din data de 06.05.2004. Ca parte integranta din acest contract, partile au negociat anexele 1 si 2, in care sunt negociate fisa postului, precum si clauze de confidentialitate si de neconcurenta.
La data de 15.12.2004, intre aceleasi parti s-a incheiat si un contract de comision, prin care partile au prevazut plata catre parat a unui comision de 50% din profitul net al comitentului realizate din tranzactiile incheiate de comisionar, paratul asumandu-si obligatia de confidentialitate si de neconcurenta.
Plata comisionului catre parat din tranzactiile incheiate reprezenta o remuneratie suplimentara fata de salariul primit.

Contractul individual de munca a incetat prin acordul partilor , in temeiul dispozitiilor art.55 lit. B din Codul muncii.

La 2-3 luni dupa incetarea raporturilor de munca, paratul s-a angajat la SC RSG GROUP Craiova, firma care desfasoara aceeasi activitate ca si societatea reclamanta, ca director de vanzari, calitate in care a furnizat noului angajator informatii confidentiale despre furnizorii si clientii firmei, initiind o serie de activitati de vanzare de produse identice, paratul incalcand astfel obligatiile pe care si le-a asumat prin semnarea contractului de munca .

In finalul cererii,reclamanta a mai aratat ca prejudiciul suferit incepand cu luna octombrie 2006 se cifreaza la 30 000-40 000 lei RON lunar.
Paratul a formulat intampinare, invocand mai intai exceptia necompetentei materiale a instantei motivand ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat plata unor despagubiri banesti – trebuie achitata taxa de timbru la valoarea solicitata .

Paratul a invocat exceptia tardivitatii cererii, sustinand ca a fost salariatul unitatii reclamante pana la data de 14 06 2006 cand i-a incetat contractul individual de munca .

Cu privire la clauza de neconcurenta invocata de reclamanta, paratul a sustinut ca in conformitate cu prevederile art. 21 din Codul muncii , clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta si indemnizatia de neconcurenta lunara.

La 17.05.2007 paratul a renuntat la exceptiile invocate prin intampinare.
Prin notele depuse la dosar la data de 31 05 2007 reclamanta a sustinut ca a incheiat contractul individual de munca la data de 06.05.2004 sub imperiul legii in vigoare la data respectiva, paratul asumandu-si clauzele de confidentialitate si neconcurenta.

Reclamanta sustine ca aspectele care vizeaza in mod expres efectele clauzei de neconcurenta, perioada in care salariatul este obligat sa respecte conditiile de neconcurenta au fost reglementate prin OG nr. 65/2005, ulterior incheierii contractului individual de munca .
Prin hotararea pronuntata Tribunalul a respins cererea reclamantei retinand ca paratul a desfasurat activitate pentru unitatea reclamanta SC I.C. SRL Craiova in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004 pana la data de 18 07 2006, cand contractul a incetat in temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii.

La contractul individual de munca intre partile in litigiu s-a incheiat anexa nr. 2, in cuprinsul sau au fost inserate conditii de confidentialitate si neconcurenta.

Conform prevederilor Anexei 2 lit. I, „ in timpul derularii acestui contract si dupa trei ani de la incetarea contractului, pentru nici un motiv angajatul nu se va angaja direct sau indirect in nici o afacere , angaja la o alta societate sau pe cont propriu, nu va reprezenta sau acorda asistenta sau serviciu nici unei persoane sau afiliat la aceasta persoana care fie competitie sau intentioneaza sa faca competitie Societatii in Romania”.

Mai intai , s-a retinut ca unitatea reclamanta a sustinut ca actualul cod al muncii are efecte pentru viitor si nu pentru trecut , deoarece raporturile de munca ale paratului au inceput la data de 19.04.2004, prin incheierea contractului de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004.
Este de necontestat insa ca faptele invocate de reclamanta ca fiind de natura a-i cauza prejudicii s-au produs dupa data incetarii contractului de munca intre parti (18.07.2006) , la un an de la modificarea dispozitiilor art. 21 din Codul muncii.

Potrivit art.21 din Codul muncii (varianta in vigoare pana in iulie 2005) (1) Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara. (2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului. (3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp .
In cuprinsul contractului individual de munca, coroborat cu mentiunile din anexa 2, nu se regasesc mentiuni referitoare la indemnizatia de cel putin 25% reglementata de art. 21 alin 3 in forma initiala a Codului muncii.
Instanta nu a retinut sustinerile reclamantei in sensul ca aceasta indemnizatie i-a fost acordata paratului sub forma unui comision, rezultand din contractul de comision incheiat intre societatea reclamanta si parat, intrucat contractul incheiat intre parti la data de 01.12.2004 este un contract comercial, chiar daca sunt reluate in cuprinsul sau obligatii asumate de salariat si prin contractul individual de munca .
In forma modificata incepand cu iulie 2005 art. 21 prevede: (1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.
(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.
(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Reclamanta nu a achitat paratului indemnizatia prevazuta de alin. 3 al art. 21 si nu a initiat negocieri cu paratul pe parcursul derularii contractului individual de munca cu privire la acest aspect.

Fata de aceste prevederi legale cu caracter imperativ, instanta a constatat ca reclamanta avea obligatia sa puna de acord clauzele contractului individual de munca privindu-l pe parat cu prevederile modificate ale Codului muncii.

Din continutul in date al anexei nr. 1 si 2 la contractul individual de munca, rezulta ca nu au fost cuprinse conditiile obligatorii prevazute in mod cumulativ de art. 21 al 2 din Codul Muncii, nu sunt prevazute in mod concret activitatile pe care nu trebuia sa le presteze salariatul dupa incetarea contractului individual de munca, nu este prevazut cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta etc.

Tardivitatea emiterii deciziei de sanctionare de catre angajator. Exceptie peremtorie si absoluta

In cazul in care angajatorul emite decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, inclusiv cea a desfacerii contractului de munca, peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, instanta poate invoca din oficiu exceptia tardivitatii emiterii deciziei.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazuta de cap. II, t. I, C. proc. pen., partea generala.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.
Este activitatea desfasurata de organele de urmarire penala si instantele de judecata, si rezolvarile date de aceste organe in cazurile concrete de competenta lor; este ansamblul solutiilor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, ca urmare al exercitarii recursului in interesul legii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.

***

Contestatorul S.V. a chemat in judecata pe intimata S.C. „”S.R.L. solicitand anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, invocand faptul ca neprezentarea la serviciu in zilele de 22.04. si 25.04. nu reprezentau o abatere disciplinara grava care sa conduca automat la concedierea sa.
Tribunalul Iasi, prin sentinta nr. 2367/01.11.2006 a admis contestatia si a dispus anularea deciziei de concediere, invocand din oficiu exceptia tardivitatii emiterii acestei decizii in raport de dispozitiile art. 268 alin. 1 C. muncii.

Recurand hotararea astfel pronuntata, angajatorul a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a invocat din oficiu aceasta exceptie intrucat sanctiunea fiind nulitatea relativa, exceptia poate fi invocata doar de partea careia i s-a pricinuit o vatamare.

Recursul este nefondat.
Astfel, decizia de concediere nr. 169/23.06.2006 a fost comunicata contestatorului S.V. la data de 10.07.2006 , asa cum rezulta din confirmarea de primire aflata la fila 62 dosar fond .
La termenul din 09.08.2006 acesta a precizat in fata instantei ca intelege sa conteste si decizia de desfacere a contractului de munca emisa pe parcursul desfasurarii procesului, cererea scrisa in acest sens fiind depusa ulterior, la 07.09.2006.

In atare conditii, nu se poate retine tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei de concediere, aceasta incadrandu-se in termenul de 30 zile prevazut de art. 283 al. 1 lit. a Cod muncii.

Cat priveste tardivitatea emiterii deciziei de concediere aceasta a fost corect invocata din oficiu de catre prima instanta.
Conform art. 268 al. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare (inclusiv cea prevazuta de art. 264 al. 1 lit. f Codul muncii – desfacerea disciplinara a contractului de munca) printr-o decizie in forma scrisa, in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei .

Este adevarat ca in alin. 2 al art. 268 Codul muncii, se prevad mentiunile obligatorii din decizia de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute.

Termenul prevazut de art. 268 al. 1 Codul muncii este insa un termen de prescriptie, astfel incat gresit invoca recurenta nulitatea relativa a acestei dispozitii legale si incidenta prevederilor art. 304 pct. 5 si 9 Codul de procedura civila .

Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice, calculate in conformitate cu art. 101 alin. 1 Codul de procedura civila , conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare.
Daca intervine totusi sanctionarea, aceasta va fi nelegala.

In literatura de specialitate si practica judiciara s-a stabilit in mod constant ca exceptia tardivitatii emiterii deciziei de sanctionare cu depasirea termenului prev. de art. 268 al. 1 Codul muncii este peremptorie si absoluta, astfel incat in mod corect a fost invocata din oficiu de instanta de fond .

Conflict de munca. Plati compensatorii cuvenit salariatului disponibilizat

Neinserarea in contractul colectiv la nivel de unitate a obligatiei de a se acorda plati compensatorii salariatilor disponibilizati nu exonereaza unitatea de a aplica dispozitiile legale in vigoare la nivel de ramura, respectiv la nivel national, consacrate in acte normative privind protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.

Activitate desfasurata de organele de urmarire penala
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Patronatul este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreaza si utilizeaza capitalul, indiferent de natura acestuia,
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi alte acte normative.
Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă
(onus probandi). Obligatie procesuala ce re. vine participantilor in proces de a dovedi imprejurari sau fapte ce constituie obiectul probatiunii.
Mijloc principal de rezolvare pe cale pasnica a diferendelor internationale,
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

***

Reclamanta G.C. a chemat in judecata pe parata S.C. „F” SA solicitand, in temeiul art.73 din Legea nr.168/1999, a contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2000 si a contractului colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati, societati comerciale, statiuni de cercetare si productie, unitati bugetare din domeniul agriculturii si alimentatiei pe anul 2000, obligarea la plata unei sume de 10-20 salarii medii pe unitate, reprezentand plati compensatorii, datorate incetarii raportului sau de munca in baza art.130 (1) lit.a din Codul muncii, in urma deciziei nr.216/29.09.2000 emisa de parata.

Prin sentinta civila nr.4456/19.04.2001, Judecatoria Sectorului IV Bucuresti a admis cererea si a obligat parata la plata sumei de 25.546.770 lei reprezentand plati compensatorii.

In motivarea acestei solutii s-a retinut ca parata nu a respectat cadrul legislativ existent privind plata unor compensatii banesti in cazul disponibilizarii personalului, astfel incat, conform art.94 alin.2 din Contractul colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati, parata a fost obligata sa achite contravaloarea a 10 salarii medii pe unitate .

Recursul declarat de parata a fost admis prin decizia civila nr.1103 din 26 iulie 2001 a Tribunalului Bucuresti, sectia a V a civila si de contencios administrativ care a respins actiunea ca nefondata.

In esenta, in motivarea deciziei, s-a retinut ca in lipsa negocierii intre patronat si sindicat la nivel de unitate, contractul colectiv la nivel de ramura nu era direct aplicabil.

Aceasta ultima decizie a fost atacata prin prezentul recurs in anulare, in care se sustine ca s-au eludat dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.98/1999 completate cu cele ale O.G. nr.185/1999 si O.G. nr.77/2000 potrivit carora patronul are obligatia de a acorda salariatilor disponibilizati platile compensatorii reprezentand echivalentul a 10-20 salarii.

Recursul in anulare este fondat.
Reclamanta a fost angajata ca vanzatoare la S.C. „F” SA, in baza unui contract de munca pe durata nedeterminata.

Prin decizia nr.216 din 29 septembrie 2000, in baza Protocolului nr.8/28.09.2000 incheiat cu reprezentantii salariatilor, S.C. „F” SA a desfacut reclamantei contractul de munca in baza art.130 (1) lit.a din Codul muncii. Astfel cum rezulta din ansamblul probelor dosarului, cu aceeasi ocazie au fost concediati 120 de salariati ai unitatii.

Ca atare, erau incidente dispozitiile OUG nr.98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, completate cu OUG nr.185/1999 si OUG nr.77/2000.

Potrivit acestor acte normative, care reglementeaza cadrul general al protectiei sociale a persoanelor disponibilizate, salariatii disponibilizati prin concedieri colective beneficiaza de plati compensatorii daca au fost incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si au o vechime in munca, la angajatorul care i-a disponibilizat, de minimum 6 luni, realizata in ultimele 12 luni inaintea disponibilizarii.

Cadrul concret pentru fiecare ramura, grup de unitati a fost reglementat, pe anul 2000, prin Contractul colectiv de munca, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a V a, nr.3/3 mai 2000.

Conform art.94 alin.2 din acest act normativ, “in cazul disponibilizarilor de personal, la initiativa patronatului, din motive de eficientizare economica, restructurari, reorganizari, modernizare (…) se asigura protectia sociala a salariatilor, care se face prin negociere intre parti, patronat-sindicat, a unor plati compensatorii cuprinse intre 10-20 salarii medii pe unitate”.

Din protocolul nr.7/2000, la care au participat reprezentantii conducerii executive si ai sindicatului rezulta ca situatia financiara grava a unitatii a determinat concedierea colectiva a 120 de salariati.

Neinserarea in contractul colectiv la nivel de unitate a obligatiei de a se acorda plati compensatorii salariatilor disponibilizati nu exonereaza unitatea de a aplica dispozitiile legale in vigoare la nivel de ramura, respectiv la nivel national, consacrate in actele normative anterior mentionate.

Cum potrivit art.75 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (in vigoare la data investirii instantei de fond) ca si art.287 din noul Cod al muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, iar in speta acesta nu a dovedit ca ar fi avut loc negocieri potrivit legii privind cuantumul platilor compensatorii, gresit a fost admis recursul impotriva sentintei de fond, care apreciase in mod corect lipsa culpei reclamantei in neinserarea unei atari clauze in contractul colectiv de munca la nivel de unitate .

Pentru considerentele anterior expuse, conform art.3303, raportat la art.312 alin.2 si 314 C.proc.civ., recursul in anulare s-a admis, cu consecinta modificarii deciziei nr.1103/2001 a Tribunalului Bucuresti in sensul ca s-a respins recursul S.C. „F” SA impotriva sentintei civile nr.4456/2001 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Functionar public. Sanctiune disciplinara. Incetarea raporturilor de serviciu. Destituire din functia publica. Actul de destituire. Conditii. Nulitate

Destituirea din functia publica se poate face pentru motive imputabile functionarului public, ca sanctiune disciplinara, in baza art.84 alin.(1) lit.d) si art.84 alin.(5) lit.a) din Legea 188/1999.

Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Din punctul de vedere al dreptului civil, actul juridic prin care o persoana (delegant) insarcineaza o alta persoana (delegat) sa execute o anumita prestatie in favoarea unei terte persoane (delegatar), cu consimtamantul acesteia.
Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister
Piata special organizata de catre stat, intreprinzatori sau asociatii particulare si mixte,in cadrul carora se pot incheia
1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la forma si continutul actului de destituire din functia publica, ca sanctiune disciplinara, astfel ca, avand in vedere prevederile art.93 din lege, se face aplicarea dispozitiilor art.268 alin.(2) din Codul muncii.

In speta, prin ordinul contestat, reclamantul a fost „eliberat” din functia publica de director general, in baza art.61 lit.d) si art.64 alin.(1) din Codul muncii – referitoare la concedierea pentru faptul ca salariatul nu corespunde profesional.
Curtea a retinut ca intentia reala a autoritatii emitente a ordinului a fost de destituire din functie a reclamantului, ca sanctiune disciplinara, ordinul contestat fiind nul, intrucat nu cuprinde mentiunile, prevazute, sub sanctiunea nulitatii absolute, de art.268 alin.(2) din Codul muncii, si anume: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

***

Prin actiunea inregistrata la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat in judecata Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, solicitand anularea Ordinului nr.443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea in functia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea paratului la plata diferentei de salariu, precum si plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca, prin ordinul atacat a fost eliberat din functia de conducere detinuta pentru nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, reglementate de O.U.G. nr.60/2001 si Ordinul ministrului transporturilor nr.2006/2002, fara a se indica concret care dispozitii au fost incalcate.

Mai sustine reclamantul ca masura este abuziva, intrucat s-au invocat prevederile Codului muncii referitoare la concedierea salariatului, sanctiunea aplicata fiind disproportionata in raport cu fapta retinuta in sarcina sa, ca la data emiterii ordinului se afla in concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru .

Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia comerciala si de contencios administrativ prin sentinta civila nr.221 din 19 noiembrie 2004 a respins actiunea .

Instanta a retinut ca reclamantul se face vinovat de faptul ca nu a dispus efectuarea achizitiilor necesare spitalului, prin licitatie, conform O.U.G. nr.60/2001; ca nu era necesar sa i se acorde preaviz deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din functia de conducere si reincadrat in functia de executie detinuta anterior; ca sustinerea privitoare la faptul ca se afla in concediu medical nu este fondata, intrucat reclamantul nu a fost concediat din unitate ci doar eliberat din functia de conducere; ca ordinul atacat a fost legal semnat de secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegatie de la ministru .

Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul, sustinand ca Bursa Romana de Marfuri, prin adresa din data de 17 februarie 2003 a precizat ca organizeaza proceduri de achizitii pentru marfuri cu o valoare minima de peste 40.000 Euro, ca nu exista fisa postului, ca a fost o concediere si nu o eliberare din functie .

Recursul este fondat.

La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr.443 emis de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Ladariu Petru, director general al Spitalului C.F.R. Simeria a fost eliberat din functie, prevazandu-se ca urmeaza a fi incadrat pe postul detinut anterior.

In cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art.61 lit.d) si de art.64 alin.1 din Codul Muncii, care se refera la concedierea pentru necorespundere profesionala.

Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, conform O.U.G. nr.60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului in calitate de director general, nu erau reglementate de Codul Muncii, ci de dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Prin ordin, in mod nelegal cu fost invocate ca temei de drept dispozitiile art.61 lit.d) si dispozitiile art.64 alin.1 din Codul Muncii.
In dispozitivul ordinului s-a prevazut ca reclamantul „se elibereaza din functie”.

Eliberarea din functie este prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.c) din Legea 188/1999, iar in conformitate cu art.84 alin.4 al legii, eliberarea din functie se dispune pentru motive neimputabile functionarului public in cazurile limitativ prevazute la lit.a) – f) ale textului precizat.

Intrucat actul atacat nu cuprinde aceste mentiuni, este nelegal.

Avand in vedere motivul imputat recurentului, rezulta ca intentia reala a autoritatii publice a fost aceea de destituire din functia publica a reclamantului, situatie prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.d) din Legea 188/1999, cu referire la art.84 alin.5 lit.a) din lege, care reglementeaza destituirea din functia publica pentru motive imputabile functionarului, ca sanctiune disciplinara, aplicata pentru savarsirea unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave (incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri).

Potrivit art.93 din Legea 188/1999, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Intrucat Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la actul de destituire, in considerarea dispozitiilor art.93 din Legea 188/ 1999, se vor aplica dispozitiile art.268 din Codul Muncii.

Art.268 alin.2 lit.a) – f) din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta necuprinderea in actul de inlaturare din munca a urmatoarelor mentiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Intrucat ordinul atacat nu cuprinde aceste mentiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care actiunea reclamantului se impune a fi admisa.

Asa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinta atacata, se va anula ordinul atacat si conform art.89 alin.2 din Legea 188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului in functia publica din care a fost destituit.

Potrivit art.89 alin.1 din Lege, paratul va fi obligat sa-i plateasca reclamantului o despagubire egala cu diferenta dintre salariile indexate, majorate si recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru functia de director general si salariile pe care acesta le-a incasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in functia respectiva.

Capatul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi insa respins, intrucat legislatia speciala, mai sus expusa, permite acordarea daunelor precizate in art.89 alin.1 din Legea 188/1999.

Recursul urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta atacata si, pe fond, admisa, in parte, actiunea formulata de reclamantul L.P.

Functionar public. Modificare a contractului de munca. Competenta materiala a instantei civile.

Revine instantei civile competenta materiala pentru judecarea cererii de anulare a unei decizii de modificare a contractului de munca privitor la un functionar public.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale din domeniul administratiei de stat, activitate indeplinita de organele administrative.
Magistrat care, potrivit legii, are atributii de a solutiona cauze penale, civile si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.

***

Prin sentinta civila nr. 2078 din 9 octombrie 2002 pronuntata in dosarul nr. 3155/CA/2002, Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea reclamantului B.N. si a anulat decizia nr. 29/2002 emisa de paratul Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Caras-Severin, prin care s-a modificat contractul de munca al reclamantei.

Impotriva sentintei a declarat recurs paratul si prin decizia civila nr. 151 din 25 martie 2003 pronuntata in dosarul nr. 1626/CA/2003, Curtea de Apel Timisoara a admis cererea, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la instanta competenta, Tribunalul Caras-Severin sectia civila, pentru ca, prin decizia civila nr. 214/2001, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, s-a dispus reintegrarea reclamantului B.N., pe functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca dispusa de paratul O.J.C.A., constatandu-se incalcarea dispozitiilor art. 92 lit. d din Legea 188/1999 privind statutul functionarului public.

Urmare la punerea in executare a deciziei civile, paratul a emis decizia nr. 29/3.06.2002, prin care a reincadrat pe reclamant pe functia publica de consilier Cl I, gr. II, insa a dispus ca acesta isi va exercita atributiile de serviciu la centrul de consultanta agricola din localitatea B.

Prin actiune reclamantul a atacat decizia paratului pentru ca nu s-a dispus reintegrarea sa pe functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca, astfel i s-a schimbat locul efectiv de munca .
Schimbarea locului de munca reprezinta, potrivit Codului muncii, o modificare a contractului de munca .
Potrivit probelor dosarului reclamantul are calitatea de functionar public, astfel ca situatia sa juridica este reglementata prin dispozitiile Legii nr. 188/1999.

Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarului public este reglementata prin dispozitia capitolului 9 din Legea 188/1999 care cuprinde prevederi legale exprese privind delegarea, detasarea, intreruperea activitatii si incetarea raporturilor de serviciu ale functionarului public.

In cadrul acestor reglementari, legiuitorul a prevazut expres ca numai anularea ordinului sau a dispozitiei de eliberare din functie ori de destituire din functie, se poate ataca la instanta de contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 95 din Legea 188/1999.

Celelalte masuri care vizeaza modificarea raporturilor de serviciu ale functionarului public enumerate in capitolul 9 din lege, nu pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, in lipsa unei prevederi legale, astfel ca devine aplicabila norma cuprinsa in art. 103 din Legea 188/1999, care prevede ca dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, potrivit carora litigiile care au ca obiect modificarea contractului de munca se supun dreptului comun in materie, care este Legea nr. 168/1999 privind conflictele de munca, iar competenta solutionarii acestora revine tribunalelor.

In consecinta si masura de modificare a contractului de munca contestata de reclamant urmeaza a fi judecata de Tribunalul Caras-Severin, sectia civila in compunerea prevazuta de Legea 168/2000.

Concluzia referitoare la competenta materiala a instantei de drept comun in materia litigiilor de munca, se impune si pe considerentul ca dreptul administrativ este unul de stricta interpretare, astfel ca analogia, in sensul extinderii aplicabilitatii dispozitiilor art. 95 din Legea 188/1999, la toate conflictele de munca privind functionarul public, nu este admisibila.

Reprezentativitatea sindicatului constituit la nivel de unitate. RIL

Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 691 din 10 octombrie 2008, a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 7 din 21 ianuarie 2008 privind conditiile de reprezentativitate a organizatiilor sindicale constituite la nivel de unitate .

Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)
Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,
Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale,
1. Acel fenomen care influenteaza actiunea cauzei, favorizeaza sau franeaza procesul dezvoltarii cauzei in efect.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa aceasta instanta in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 17 alin. (1) lit. c) si ale art. 18 alin. (3) teza finala din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, referitor la conditiile necesare pentru dobandirea reprezentativitatii de catre organizatiile sindicale constituite la nivel de unitate .

In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu aplicarea dispozitiilor mentionate, unele instante considerand ca organizatiile sindicale constituite la nivel de unitate sunt reprezentative numai atunci cand intrunesc cumulativ conditiile stabilite de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 si de art. 18 alin. (3) din aceeasi lege .

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca fiind necesara si suficienta pentru dobandirea reprezentabilitatii unei organizatii sindicale constituite la nivel de unitate indeplinirea fie a conditiilor prevazute de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, republicata, fie a celor cuprinse in art. 18 alin. (3) din acelasi act normativ.

Inalta Curte a apreciat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii, considerand ca organizatiile sindicale din unitate sunt reprezentative daca indeplinesc in mod alternativ fie conditiile prevazute de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, fie conditia prevazuta de art. 18 alin. (3) teza finala din lege .

Decizia instantei supreme este motivata astfel:
1. potrivit art. 236 alin. 1 din Codul Muncii, art. 1 alin. (1) si art. 14 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, contractul de munca se incheie intre angajator sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege;
2. pe de alta parte, prin art. 17 alin. (1) din legea nr. 130/1996, republicata, la negocierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate salariatii sunt reprezentati de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative.

Prin urmare, in raport de aceste prevederi, pentru ca o organizatie sindicala sa fie reprezentativa la nivelul unitatii, potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, republicata, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa aiba statut legal de organizatie sindicala si numarul membrilor sai sa reprezinte cel putin 1/3 din numarul salariatilor.

S-a mai aratat ca pentru dobandirea reprezentabilitatii organizatiile sindicale trebuie sa respecte prevederile legale, dar aceasta conditie nu poate fi interpretata decat fie in sensul de a avea statut legal de organizatie sindicala si numarul membrilor acesteia sa reprezinte cel putin 1/3 din numarul salariatilor din unitate, cu constatarea indeplinirii acestor conditii prin hotarare judecatoreasca, fie in sensul de a fi afiliata la o organizatie sindicala reprezentativa.

In concluzie, Inalta Curte de Casatie si Justitie decide ca organizatiile sindicale din unitate sunt reprezentative daca indeplinesc in mod alternativ fie conditiile prevazute de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, respectiv sa aiba statut legal de organizatie sindicala si numarul de membrii ai sindicatului sa reprezinte cel putin 1/3 din numarul salariatilor unitatii, fie conditia prevazuta de art. 18 alin. (3) teza finala din lege, in sensul de a fi afiliate la o organizatie sindicala reprezentativa.

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 292. – Potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania, legislatia muncii va fi armonizata permanent cu normele Uniunii Europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii, cu normele dreptului international al muncii.

Art. 293. – Romania va realiza transpunerea, pana la data aderarii la Uniunea Europeana, in legislatia nationala a dispozitiilor comunitare privind comitetul european de intreprindere in unitatile de dimensiune comunitara, pe masura aparitiei si dezvoltarii in economie a unor astfel de intreprinderi, precum si pe cele privind detasarea salariatilor in cadrul furnizarii de servicii.

Art. 294. – in sensul prezentului cod, prin salariati cu functie de conducere se intelege administratorii-salariati, inclusiv presedintele consiliului de administratie daca este si salariat, directorii generali si directorii, directorii generali adjuncti si directorii adjuncti, sefii compartimentelor de munca – divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri -, precum si asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contractele colective de munca ori, dupa caz, prin regulamentul intern.

Art. 295. – (1) Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.

„Art. 296. – (1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2008 se probeaza cu carnetul de munca.
(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2008 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2009, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 297. – Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de munca aflate pe rolul tribunalelor se judeca in continuare potrivit dispozitiilor procesuale aplicabile la data sesizarii instantelor.

Art. 298. – (1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:

– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obstesc, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare;
– art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998;
– orice alte dispozitii contrare.

„(3) Pe data de 1 ianuarie 2009 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile ulterioare.” (O.U.G. nr. 55/2006)

Aceasta lege a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 113 din Constitutia Romaniei, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 9 decembrie 2002.

Jurisdictia muncii

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 281. – Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Art. 282. – Pot fi parti in conflictele de munca:
a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;
b) angajatorii – persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod;
c) sindicatele si patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila.

Art. 283. – (1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;
e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.

CAPITOLUL II
Competenta materiala si teritoriala

Art. 284. – (1) Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.

CAPITOLUL III
Reguli speciale de procedura

Art. 285. – Cauzele prevazute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar.

Art. 286. – (1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a partilor se considera legal indeplinita daca se realizeaza cu cel putin 24 de ore inainte de termenul de judecata.

Art. 287. – Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Art. 288. – Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenta, instanta fiind in drept sa decada din beneficiul probei admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia.

Art. 289. – Hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.

Art. 290. – Procedura de solutionare a conflictelor de munca se reglementeaza prin lege speciala.

Art. 291. – Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila.

Raspunderea juridica

CAPITOLUL I
Regulamentul intern

Art. 257. – Regulamentul intern se intocmeste de catre angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Art. 258. – Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:
a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii;
c) drepturile si obligatiile angajatorului si al salariatilor;
d) procedura de solutionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariatilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;
f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinara;
h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice.
Art. 259. – (1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului si isi produce efectele fata de salariati din momentul incunostintarii acestora.
(2) Obligatia de informare a salariatilor cu privire la continutul regulamentului intern trebuie indeplinita de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecarui salariat cu privire la continutul regulamentului intern se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, dupa caz, prin continutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afiseaza la sediul angajatorului.
Art. 260. – Orice modificare ce intervine in continutul regulamentului intern este supusa procedurilor de informare prevazute la art. 259.
Art. 261. – (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozitiile regulamentului intern, in masura in care face dovada incalcarii unui drept al sau.
(2) Controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in regulamentul intern este de competenta instantelor judecatoresti, care pot fi sesizate in termen de 30 de zile de la data comunicarii de catre angajator a modului de solutionare a sesizarii formulate potrivit alin. (1).
Art. 262. – (1) intocmirea regulamentului intern la nivelul fiecarui angajator se realizeaza in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(2) In cazul angajatorilor infiintati dupa intrarea in vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data dobandirii personalitatii juridice.

CAPITOLUL II
Raspunderea disciplinara

Art. 263. – (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.
(2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Art. 264. – (1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;
c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %;
e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10 %;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Art. 265. – (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune.

Art. 266. – Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala in serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Art. 267. – (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Art. 268. – (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

CAPITOLUL III
Raspunderea patrimoniala

Art. 269.„(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau legatura cu serviciul.” (Legea 237/2007)
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 270 si urmatoarele.

Art. 270. – (1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.

Art. 271. – (1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 272. – (1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
(2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite in natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era indreptatit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor in cauza se stabileste potrivit valorii acestora de la data platii.

Art. 273. – (1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza, jumatate din salariul respectiv.

Art. 274. – (1) in cazul in care contractul individual de munca inceteaza inainte ca salariatul sa il fi despagubit pe angajator si cel in cauza se incadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre angajatorul pagubit.
(2) Daca persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de procedura civila.

Art. 275. – in cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face intr-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.

CAPITOLUL IV
Raspunderea contraventionala

Art. 276. – (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte:
a) nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara, cu amenda de la 3.000.0000 300 lei la 20.000.000
2.000 lei;
b) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 3.000.000 300 lei la 10.000.000 1.000 lei;
c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 30.000.000 3.000 lei;
d) stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu amenda de la 20.000.000 2.000 lei la 50.000.000 5.000 lei;
e) primirea la munca a persoanelor fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 20.000.000 2.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 1 miliard 100.000 lei. (O.U.G. nr. 65/2005)
f) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 134 si 137, cu amenda de la 50.000.000 5.000 lei la 100.000.000
10.000 lei;
g) incalcarea obligatiei prevazute la art. 135, cu amenda de la 100.000.000 5.000 lei la 200.000.000 2.000 lei.
h) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 30.000.000 3.000 lei;
i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 30.000.000 3.000 lei;
j) neacordarea indemnizatiei prevazuta la art. 53 alin. (1), in cazul in care angajatorul isi intrerupe temporar activitatea cu mentinerea raporturilor de munca, cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 50.000.000
5.000 lei;
k) incalcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amenda de la 15.000.000 1.500 lei la 30.000.000
3.000 lei.
(Legea nr. 371/2005)
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca.
(3) Contraventiilor prevazute la alin. (1) li se aplica dispozitiile legislatiei in vigoare.

CAPITOLUL V
Raspunderea penala

Art. 277. – Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind plata salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.

Art. 278. – Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui salariat constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amenda.

Art. 279. – (1) in cazul infractiunilor prevazute la art. 277 si 278 actiunea penala se pune in miscare la plangerea persoanei vatamate.
(2) impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Art. 280. – Nedepunerea de catre angajator, in termen de 15 zile, in conturile stabilite, a sumelor incasate de la salariati cu titlu de contributie datorata catre sistemul public de asigurari sociale, catre bugetul asigurarilor pentru somaj ori catre bugetul asigurarilor sociale de sanatate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.

Art. 280¹ – incadrarea in munca a minorilor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul de munca al minorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani. (O.U.G. nr. 65/2005)

Inspectia muncii

Art. 254. – Aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca este supusa controlului Inspectiei Muncii, ca organism specializat al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.

Art. 255. – Inspectia Muncii are in subordine inspectorate teritoriale de munca, organizate in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.

Art. 256. – Infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii sunt reglementate prin lege speciala.

Conflictele de munca

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 248. – (1) Conflictul de munca reprezinta orice dezacord intervenit intre partenerii sociali, in raporturile de munca.
(2) Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite conflicte de interese.
(3) Conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii decurgand din legi ori din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariatilor, denumite conflicte de drepturi.

Art. 249. – Procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala.

CAPITOLUL II
Greva

Art. 250. – Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.

Art. 251. – (1) Greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati.
(2) Participarea salariatilor la greva este libera. Nici un salariat nu poate fi constrans sa participe sau sa nu participe la o greva.
(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai in cazurile si pentru categoriile de salariati prevazute expres de lege.

Art. 252. – Participarea la greva, precum si organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezinta o incalcare a obligatiilor salariatilor si nu pot avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a salariatilor grevisti sau a organizatorilor grevei.

Art. 253. – Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declansarea si desfasurarea grevei, procedurile prealabile declansarii grevei, suspendarea si incetarea grevei, precum si orice alte aspecte legate de greva se reglementeaza prin lege speciala.

Contractele colective de munca

Art. 236. – (1) Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
(2) Negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.
(3) La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca partile sunt egale si libere.
(4) Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.

Art. 237. – Partile, reprezentarea acestora si procedura de negociere si de incheiere a contractelor colective de munca sunt stabilite potrivit legii.

Art. 238. – (1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

Art. 239. – Prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala.

Art. 240. – (1) Contractele colective de munca se pot incheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate si la nivel national.
(2) Contractele colective de munca se pot incheia si la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite in continuare grupuri de angajatori.

Art. 241. – (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza:
a) pentru toti salariatii angajatorului, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel;
b) pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;
c) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;
d) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevazute la art. 240 se incheie un singur contract colectiv de munca.

Art. 242. – Contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrari determinate.

Art. 243. – (1) Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
(2) Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

Art. 244. – Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.

Art. 245. – Contractul colectiv de munca inceteaza:
a) la implinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost incheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia;
b) la data dizolvarii sau lichidarii judiciare a angajatorului;
c) prin acordul partilor.

Art. 246. – Aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendata prin acordul de vointa al partilor ori in caz de forta majora.

Art. 247. – in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

Dialogul social

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 214. – Pentru asigurarea climatului de stabilitate si pace sociala, prin lege sunt reglementate modalitatile de consultari si dialog permanent intre partenerii sociali.

Art. 215. – Consiliul Economic si Social este institutie publica de interes national, tripartita, autonoma, constituita in scopul realizarii dialogului social la nivel national.

Art. 216. – in cadrul ministerelor si prefecturilor functioneaza, in conditiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, intre administratia publica, sindicate si patronat.

CAPITOLUL II
Sindicatele

Art. 217. – (1) Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor.
(2) Conditiile si procedura de dobandire a personalitatii juridice de catre organizatiile sindicale se reglementeaza prin lege speciala.
(3) Organizatiile sindicale au dreptul de a-si reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere si gestiune, cu conditia ca statutele sa fie adoptate printr-o procedura democratica, in conditiile legii.

Art. 218. – Sindicatele participa prin reprezentantii proprii, in conditiile legii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative sau acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si in structurile specifice dialogului social.

Art. 219. – Sindicatele se pot asocia in mod liber, in conditiile legii, in federatii, confederatii sau uniuni teritoriale.

Art. 220. – Exercitiul dreptului sindical al salariatilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor si libertatilor garantate prin Constitutie si in conformitate cu dispozitiile prezentului cod si ale legilor speciale.

Art. 221. – (1) Este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de natura a limita drepturile sindicale sau a le impiedica exercitarea lor legala.
(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al patronilor sau al organizatiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentantii sau membrii lor, in constituirea organizatiilor sindicale sau in exercitarea drepturilor lor.

Art. 222. – La cererea membrilor lor, sindicatele pot sa ii reprezinte pe acestia in cadrul conflictelor de drepturi.

Art. 223. – (1) Reprezentantilor alesi in organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor.
(2) Pe toata durata exercitarii mandatului, precum si pe o perioada de 2 ani de la incetarea acestuia reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.
(3) Alte masuri de protectie a celor alesi in organele de conducere ale sindicatelor sunt prevazute in legi speciale si in contractul colectiv de munca aplicabil.

CAPITOLUL III
Reprezentantii salariatilor

Art. 224. – (1) La angajatorii la care sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si daca nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in acest scop.
(2) Reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor.
(3) Reprezentantii salariatilor nu pot sa desfasoare activitati ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.

Art. 225. – (1) Pot fi alesi ca reprezentanti ai salariatilor salariatii care au implinit varsta de 21 de ani si care au lucrat la angajator cel putin un an fara intrerupere.
(2) Conditia vechimii prevazute la alin. (1) nu este necesara in cazul alegerii reprezentantilor salariatilor la angajatorii nou-infiintati.
(3) Numarul de reprezentanti alesi ai salariatilor se stabileste de comun acord cu angajatorul, in raport cu numarul de salariati ai acestuia.
(4) Durata mandatului reprezentantilor salariatilor nu poate fi mai mare de 2 ani.

Art. 226. – Reprezentantii salariatilor au urmatoarele atributii principale:
a) sa urmareasca respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare, cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu contractele individuale de munca si cu regulamentul intern;
b) sa participe la elaborarea regulamentului intern;
c) sa promoveze interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de munca, timp de munca si timp de odihna, stabilitate in munca, precum si orice alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de munca;
d) sa sesizeze inspectoratul de munca cu privire la nerespectarea dispozitiilor legale si ale contractului colectiv de munca aplicabil.

Art. 227. – Atributiile reprezentantilor salariatilor, modul de indeplinire a acestora, precum si durata si limitele mandatului lor se stabilesc in cadrul adunarii generale a salariatilor, in conditiile legii.

Art. 228. – Timpul alocat reprezentantilor salariatilor in vederea indeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe luna si se considera timp efectiv lucrat, fiind salarizat corespunzator.

Art. 229. – Pe toata durata exercitarii mandatului reprezentantii salariatilor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati.

CAPITOLUL IV
Patronatul

Art. 230. – Patronul, denumit in prezentul cod angajator, este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreaza si utilizeaza capitalul, indiferent de natura acestuia, in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta, si care angajeaza munca salariata.

Art. 231. – (1) Patronatele sunt organizatii ale patronilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial.
(2) Patronatele se pot constitui in uniuni, federatii, confederatii patronale sau in alte structuri asociative.

Art. 232. – (1) Patronatele reprezinta, sustin si apara interesele membrilor lor in relatiile cu autoritatile publice, cu sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice, in raport cu obiectul si scopul lor de activitate, potrivit propriilor statute si in acord cu prevederile legii.
(2) La cererea membrilor lor, patronatele ii pot reprezenta pe acestia in cazul conflictelor de drepturi.

Art. 233. – Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de discriminare, conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor.

Art. 234. – Patronatele sunt parteneri sociali in relatiile colective de munca, participand, prin reprezentanti proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative si acorduri cu autoritatile publice si cu sindicatele, precum si in structurile specifice dialogului social.

Art. 235. – (1) Constituirea si functionarea asociatiilor patronale, precum si exercitarea drepturilor si obligatiilor acestora sunt reglementate prin lege.
(2) Este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de natura a limita exercitarea drepturilor patronale sau a le impiedica exercitarea legala.
(3) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al salariatilor sau al sindicatului, fie direct, fie prin reprezentantii lor sau prin membrii sindicatului, dupa caz, in constituirea asociatiilor patronale sau in exercitarea drepturilor lor.

Formarea profesionala

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 188. – (1) Formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;
b) obtinerea unei calificari profesionale;
c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;
d) reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice;
e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;
f) prevenirea riscului somajului;
g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesionala si evaluarea cunostintelor se fac pe baza standardelor ocupationale.

Art. 189. – Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Art. 190 – (1) Angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati;
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesionala, asigurata in conditiile alin. (1), se suporta de catre angajatori.
(O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 191. – (1)Angajatorul persoana juridica care are mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.
(2) Planul de formare profesionala elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
(O.U.G. nr. 65/2005)
(3) Salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului de formare profesionala.

Art. 192. – Formarea profesionala individualizata se stabileste de catre angajator impreuna cu salariatul in cauza, tinand seama de criteriile avute in vedere in cadrul planului anual de formare profesionala si de conditiile de desfasurare a activitatii la locul de munca. (Abrogat prin O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 193 – (1) Participarea la formare profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.
(2) Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 194. – (1) in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta.
(2) in cazul in care, in conditiile prevazute la alin. (1), participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala presupune scoaterea partiala din activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:
a) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de salariul integral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la acesta;
b) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime.
(3) Daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.
(4) Pe perioada suspendarii contractului individual de munca in conditiile prevazute la alin. (3), salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Art. 195. – (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.
(2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.
(3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.
(4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Art. 196. – (1) in cazul in care salariatul este cel care are initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului, impreuna cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.
(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulata de salariat potrivit alin. (1), in termen de 15 zile de la primirea solicitarii. Totodata angajatorul va decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.

Art. 197. – Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca cu privire la formarea profesionala pot primi in afara salariului corespunzator locului de munca si alte avantaje in natura pentru formarea profesionala.

CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesionala organizata de angajator

Art. 198. – Sunt considerate contracte speciale de formare profesionala contractul de calificare profesionala si contractul de adaptare profesionala.

Art. 199. – (1) Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale.
(2) Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator.
(3) Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani.

Art. 200. – (1) Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si de Ministerul Educatiei si Cercetarii.
(2) Procedura de autorizare, precum si modul de atestare a calificarii profesionale se stabilesc prin lege speciala.

Art. 201. – (1) Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou.
(2) Contractul de adaptare profesionala se incheie o data cu incheierea contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii.

Art. 202. – (1) Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiat pe durata determinata, ce nu poate fi mai mare de un an.
(2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesionala salariatul poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care acesta poate face fata functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou in care urmeaza sa presteze munca.

Art. 203. – (1) Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de catre un formator.
(2) Formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.
(3) Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati.
(4) Exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

Art. 204. – (1) Formatorul are obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare profesionala si de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare.
(2) Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.

CAPITOLUL III
Contractul de ucenicie la locul de munca

Art. 205 – (1) Ucenicia la locul de munca se organizeaza in baza contractului de ucenicie.
(2) Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul individual de munca de tip particular, in temeiul caruia:
a) angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara platii unui salariu, sa asigure formarea profesionala a ucenicului, intr-o meserie potrivit domeniului sau de activitate;
b) ucenicul se obliga sa se formeze profesional si sa munceasca in subordinea angajatorului respectiv.
(3) Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe durata determinata.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 206. – Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie de catre angajatorul autorizat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. (Abrogat prin O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 207 – (1) Persoana incadrata in munca in baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
(2) Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu sunt contrare celor specifice statutului sau
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 208. – Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activitati teoretice ce tin de pregatirea sa profesionala este inclus in programul normal de munca.

Art. 209. – In cazul ucenicilor se interzic:
a) munca prestata in conditii grele, vatamatoare sau periculoase;
b) munca suplimentara;
c) munca de noapte.

Art. 210. – Contractul de ucenicie la locul de munca va cuprinde, in afara dispozitiilor obligatorii prevazute in contractul individual de munca, urmatoarele:
a) precizarea persoanei care urmeaza sa se ocupe de pregatirea ucenicului, denumita maistru de ucenicie, si calificarea acesteia;
b) durata necesara pentru obtinerea calificarii in meseria respectiva;
c) avantajele in natura acordate ucenicului in vederea calificarii profesionale.

Art. 211. – (1) Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru pregatirea ucenicilor.
(2) Maistrul de ucenicie este atestat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Art. 212. – (1) Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregatit prin contractul de ucenicie la locul de munca fac obiectul unei verificari finale organizate de angajator.
(2) Salariatii a caror formare profesionala a facut obiectul unui contract de ucenicie la locul de munca nu vor putea fi obligati la suportarea cheltuielilor de formare facute de angajator. (Abrogat prin O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 213. – Organizarea, desfasurarea si controlul activitatii de ucenicie se reglementeaza prin lege speciala. (O.U.G. nr. 65/2005)

Sanatatea si securitatea in munca

CAPITOLUL I
Reguli generale

Art. 171. – (1) Angajatorul are obligatia sa ia toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor. (Abrogat prin O.U.G. nr. 65/2005)
(2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.
(3) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.
(4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.
(5) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in nici un caz, obligatii financiare pentru salariati.

Art. 172. – (1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.
(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:
a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;
c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.

Art. 173. – (1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Art. 174. – (1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.
(2) in cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si sanatatea in munca.
(3) in elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.

Art. 175. – Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.

Art. 176. – (1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. in toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.
(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.

Art. 177. – (1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.
(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.

Art. 178. – (1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si preparatelor periculoase pentru salariati.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize si expertize asupra unor produse, substante sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.

CAPITOLUL II
Comitetul de securitate si sanatate in munca

Art. 179. – (1) La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.
(2) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.

Art. 180. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.
(2) in cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.
(3) in cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca. Numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de securitate si sanatate in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) in situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.

Art. 181.Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sanatate de munca sunt reglementate prin hotarare a Guvernului ( Legea 94/2007)

CAPITOLUL III
Protectia salariatilor prin servicii medicale

Art. 182. – Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.

Art. 183. – (1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in functie de numarul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.

Art. 184. – (1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei sale.

Art. 185. – (1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii contractului individual de munca.
(2) in vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de securitate si sanatate in munca.

Art. 186. – (1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un program de activitate pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizarii comitetului de securitate si sanatate in munca.

Art. 187. – Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare a activitatii, organismele de control, precum si statutul profesional specific al medicilor de medicina a muncii.

Salarizarea

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 154. – (1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
(2) Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.
(3) La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.

Art. 155. – Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Art. 156. – Salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Art. 157. – (1) Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora.
(2) Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Art. 158. – (1) Salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii.
(2) in scopul promovarii intereselor si apararii drepturilor salariatilor, confidentialitatea salariilor nu poate fi opusa sindicatelor sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor, in stricta legatura cu interesele acestora si in relatia lor directa cu angajatorul.

CAPITOLUL II
Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata

Art. 159. – (1) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. in cazul in care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.
(3) Angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Aceste dispozitii se aplica si in cazul in care salariatul este prezent la lucru, in cadrul programului, dar nu poate sa isi desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu exceptia grevei.
(4) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este adus la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului.

Art. 160. – Pentru salariatii carora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de munca, le asigura hrana, cazare sau alte facilitati, suma in bani cuvenita pentru munca prestata nu poate fi mai mica decat salariul minim brut pe tara prevazut de lege.

CAPITOLUL III
Plata salariului

Art. 161. – (1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar, in cazul in care aceasta modalitate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil.
(3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 160, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca.
(4) intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Art. 162. – (1) Salariul se plateste direct titularului sau persoanei imputernicite de acesta.
(2) in caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pana la data decesului sunt platite, in ordine, sotului supravietuitor, copiilor majori ai defunctului sau parintilor acestuia. Daca nu exista nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt platite altor mostenitori, in conditiile dreptului comun.

Art. 163. – (1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
(2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.

Art. 164. – (1) Nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.
(2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
(3) In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata urmatoarea ordine:
a) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;
b) contributiile si impozitele datorate catre stat;
c) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.

Art. 165. – Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.

Art. 166. – (1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului.

CAPITOLUL IV
Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale

Art. 167 – Constituirea si utilizarea fondului de garantare pentru plata creantelor salariale se vor reglementa prin lege speciala. (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 168. – La constituirea si la utilizarea fondului de garantare pentru plata creantelor salariale se vor respecta urmatoarele principii:
a) patrimoniul institutiilor de administrare a fondurilor trebuie sa fie independent de capitalul de exploatare al unitatilor si trebuie sa fie constituit astfel incat asupra acestuia sa nu poata fi pus sechestru in cursul procedurii in caz de insolvabilitate;
b) angajatorii trebuie sa contribuie la finantare in masura in care aceasta nu este acoperita integral de catre autoritatile publice;
c) obligatia de plata a institutiilor de administrare a fondurilor va exista independent de indeplinirea obligatiei de contributie la finantare. (Abrogat prin O.U.G. nr. 652005)

CAPITOLUL V
Protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia

Art. 169. – (1) Salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile si obligatiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar.

Art. 170. – Cedentul si cesionarul au obligatia de a informa si de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor cu privire la implicatiile juridice, economice si sociale asupra salariatilor, decurgand din transferul dreptului de proprietate.

Timpul de munca si timpul de odihna

CAPITOLUL I Timpul de munca SECTIUNEA 1                                                                                                        Durata timpului de munca

„Art. 108. – Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.” (O.U.G, nr, 55/2006)

Art. 109. – (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
(2) in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Art. 110. – (1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
(2) in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Art. 111. – (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, care include si orele suplimentare, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de maxim o luna calendaristica 3 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana (Legea nr. 371/2005).
(2¹) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta mai mari de o luna 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni (Legea nr. 371/2002).
(2²) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2 si (2¹) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului indivudual de munca.
(3) Prevederile alin. (1) (2) si (2¹) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani. (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 112. – (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.

Art. 113. – (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.

Art. 114. – Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.

Art. 115. – (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza, daca aceasta posibilitate este prevazuta in contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului sau, in absenta acestora, in regulamentele interne.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 109 si 111.

Art. 116. – Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.

SECTIUNEA 2
Munca suplimentara

Art. 117. – (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.
(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 118. – (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara cu respectarea prevederilor art. 111 sau art. 112, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 111 sau art. 112, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 119. – (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia.
(2) in aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Art. 120. – (1) in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Art. 121. – Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.

SECTIUNEA 3
Munca de noapte

Art. 122. – (1) Munca prestata intre orele 22,00 – 6,00 este considerata munca de noapte.
„(1¹) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.”
(O.U.G. nr. 55/2006)
„(2) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.” (O.U.G. nr. 55/2006)
„(2¹) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca, stabilite potrivit dispozitiilor legale, nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore, in care presteaza munca de noapte.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(3) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.

„Art. 123. – Salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

„Art. 124. – (1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte in conditiile art. 122 alin. (11) sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa aceea, periodic.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii si solidaritatii sociale si al ministrului sanatatii si familiei.
(3) Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

Art. 125. – (1) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2) Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.

SECTIUNEA 4
Norma de munca

Art. 126. – Norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca.

Art. 127. – Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati.

Art. 128. – Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.

Art. 129. – (1) Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare sau, in cazul in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator cu acordul sindicatului ori, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(1¹) in cazul unui dezacord cu privire la normele de munca, partile vor apela la arbitrajul unui tert ales de comun acord.
(O.U.G. nr. 65/2005)
(2) in situatia in care normele de munca nu mai corespund conditiilor tehnice in care au fost adoptate sau nu asigura un grad complet de ocupare a timpului normal de munca, acestea vor fi supuse unei reexaminari.
(3) Procedura de reexaminare, precum si situatiile concrete in care poate interveni se stabilesc prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

CAPITOLUL II
Repausuri periodice

„Art. 1291. – Perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.” (O.U.G. nr. 55/2006)

SECTIUNEA 1
Pauza de masa si repausul zilnic

Art. 130. – (1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.

Art. 131. – (1) Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi.

„Art. 131¹. – (1) Munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.
(2) Salariat in schimburi reprezinta orice salariat al carui program de lucru se inscrie in cadrul programului de munca in schimburi.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

SECTIUNEA 2
Repausul saptamanal

Art. 132. – (1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) in situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
„(4) in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).

Art. 133. – (1) in cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.
(2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).

SECTIUNEA 3
Sarbatorile legale

Art. 134. – (1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
– 1 si 2 ianuarie;
– prima si a doua zi de Pasti;
– 1 mai;
– 1 decembrie;
– prima si a doua zi de Craciun;
– 2 zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.

Art. 135. – Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie.

Art. 136. – Prevederile art. 134 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

Art. 137. – (1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 135, precum si la locurile de munca prevazute la art. 136 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.
(2) in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Art. 138. – Prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot stabili si alte zile libere.

CAPITOLUL III
Concediile

SECTIUNEA 1
Concediul de odihna anual si alte concedii ale salariatilor

Art. 139. – (1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

Art. 140. – (1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil, este prevazuta in contractul individual de munca si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
(3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.
(4) Durata concediului de odihna annual pentru salariatii cu contract individual de muncp cu timp partial se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 141. – (1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.

Art. 142. – Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.

Art. 143. – (1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca.
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.
(4) in cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.
(5) in cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu neintrerupt.

Art. 144. – Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Art. 145. – (1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
(O.U.G. nr. 65/2005)
(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.

Art. 146. – (1) Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. in acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.

Art. 147. – (1) in cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite, care nu se includ in durata concediului de odihna.
(2) Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

Art. 148. – (1) Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata.
(2) Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

SECTIUNEA 2
Concediile pentru formare profesionala

Art. 149. – (1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala.
(2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.
Art. 150. – (1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, dupa caz, cu acordul reprezentantilor salariatilor si numai daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.
Art. 151. – (1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala.
(2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate realiza si fractionat in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru sustinerea examenelor de promovare in anul urmator in cadrul institutiilor de invatamant superior, cu respectarea conditiilor stabilite la alin. (1).
Art. 152. – (1) in cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesionala in conditiile prevazute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore. (O.U.G. nr. 65/2005)
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi stabilita conform art. 145.
(3) Perioada in care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la alin. (1) se stabileste de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu platit pentru formare profesionala va fi inaintata angajatorului in conditiile prevazute la art. 151 alin. (1).
Art. 153. – Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul.

Contractul individual de munca

CAPITOLUL I Incheierea contractului individual de munca Art. 10. – Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Art. 11. – Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

Art. 12. – (1) Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata.
(2) Prin exceptie, contractul individual de munca se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

Art. 13. – (1) Persoana fizica dobandeste capacitate de munca la implinirea varstei de 16 ani.
(2) Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.
(3) incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani este interzisa.
(4) incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca este interzisa.
(5) incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Art. 14. – (1) in sensul prezentului cod, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.
(2) Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul dobandirii personalitatii juridice.
(3) – Persoana fizica dobandeste capacitatea de a incheia contracte individuale de munca in calitate de angajator din momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu. ( O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 15. – Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, incheierea unui contract individual de munca in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite ori imorale.

Art. 16.(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior inceperii raporturilor de munca. (O.U.G. nr. 65/2005)
(2) in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.
(3) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca.

„Art. 17. – (1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(1¹) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul comunicarii ofertei sale privind continutul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz. (Legea nr. 371/2005)
(2) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente :….
(Legea nr. 371/2005)
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii Ocupatiilor din Romania sau altor acte normative si atributiile postului;
(O.U.G. nr. 65/2005)
e) riscurile specifice postului;
f) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
g) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
h) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
i) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
j) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
k) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
l) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
m) durata perioadei de proba, dupa caz;
(Legea nr. 371/2005)
(3) Elementele din informarea prevazuta la alin. (2) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (2) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.
(4¹) La negocierea, incheierea sau modificarea contractului individual de munca, oricare dintre parti poate fi asistata de catre terti, conform propriei optiuni, cu respectarea confidentialitatii prevazute la prevederilor alin. (5). (Legea nr. 371/2005)
(5) Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului individual de munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate.
„Art. 18. – (1) in cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (2), precum si informatii referitoare la:” (O.U.G. nr. 55/2006)
a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala.
„g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(1¹) Informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c) trebuie sa fie inscrise se regaseasca si in continutul contractului individual de munca. (Legea nr. 371/2005)
(2) Dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate.

Art. 19 In situatia in care angajatorul nu isi executa obligatia de informare prevazuta la art. 17 si 18, persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, este in drept are dreptul sa sesizeze, in termen de 30 de zile de la data neindeplinirii acestei obligatii, instanta judecatoreasca competenta si sa solicite despagubiri corespunzatoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii de catre angajator a obligatiei de informare. (Legea nr. 371/2005)

Art. 20. – (1) in afara clauzelor esentiale prevazute la art. 17, intre parti pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(2) Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:
a) clauza cu privire la formarea profesionala;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidentialitate.

Art. 21. (1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta. (Legea nr. 371/2005)
(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.
(3) Indemnizatia datorata salariatului nu are natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca.
(4) Indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, este deductibila la calculul profitului impozabil si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara, potrivit legii.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 22. (1) Clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la articolul 56 lit. d), f), g), h) si j), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 23. – (1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.

Art. 24. – In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

Art. 25. – Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. in acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.

Art. 26. – (1) Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca.
(2) Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese.

Art. 27. – (1) O persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui certificat medical, care constata faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de munca.
(3) in situatia in care salariatul prezinta certificatul medical dupa momentul incheierii contractului individual de munca, iar din cuprinsul certificatului rezulta ca cel in cauza este apt de munca, contractul astfel incheiat ramane valabil.
(4) Competenta si procedura de eliberare a certificatului medical, precum si sanctiunile aplicabile angajatorului in cazul angajarii sau schimbarii locului ori felului muncii fara certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(5) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisa.
(6) La angajarea in domeniile sanatate, alimentatie publica, educatie si in alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita si teste medicale specifice.

Art. 28. – Certificatul medical este obligatoriu si in urmatoarele situatii:
a) la reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de munca avand expunere la factori nocivi profesionali, si de un an, in celelalte situatii;
b) in cazul detasarii sau trecerii in alt loc de munca ori in alta activitate, daca se schimba conditiile de munca (O.U.G. nr. 65/2005)
c) la inceperea misiunii, in cazul salariatilor incadrati cu contract de munca temporara;
d) in cazul ucenicilor, practicantilor, elevilor si studentilor, in situatia in care urmeaza sa fie instruiti pe meserii si profesii, precum si in situatia schimbarii meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, in cazul celor care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei;
f) periodic, in cazul celor care desfasoara activitati cu risc de transmitere a unor boli si care lucreaza in sectorul alimentar, zootehnic, la instalatiile de aprovizionare cu apa potabila, in colectivitati de copii, in unitati sanitare, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei;
g) periodic, in cazul celor care lucreaza in unitati fara factori de risc, prin examene medicale diferentiate in functie de varsta, sex si stare de sanatate, potrivit reglementarilor din contractele colective de munca.

Art. 29. – (1) Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea.
(2) Modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea prevazuta la alin. (1) sunt stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul de personal – profesional sau disciplinar – si in regulamentul intern, in masura in care legea nu dispune altfel.
(3) Informatiile cerute, sub orice forma, de catre angajator persoanei care solicita angajarea cu ocazia verificarii prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decat acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informatii in legatura cu persoana care solicita angajarea de la fostii sai angajatori, dar numai cu privire la functiile indeplinite si la durata angajarii si numai cu incunostintarea prealabila a celui in cauza.

Art. 30. (1) incadrarea salariatilor la institutiile si autoritatile publice si la alte unitati bugetare se face numai prin concurs sau examen, dupa caz, daca legea nu prevede altfel. (O.U.G. nr. 65/2005)
(2) Posturile vacante existente in statul de functii vor fi scoase la concurs, in raport cu necesitatile fiecarei unitati prevazute la alin. (1).
(3) in cazul in care la concursul organizat in vederea ocuparii unui post vacant nu s-au prezentat mai multi candidati, incadrarea in munca se face prin examen.
(4) Conditiile de organizare si modul de desfasurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.

Art. 31. – (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 30 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la incadrarea persoanelor cu handicap se realizeaza exclusiv prin modalitatea perioadei de proba de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) in cazul muncitorilor necalificati, perioada de proba are caracter exceptional si nu poate depasi 5 zile lucratoare.
(4) Absolventii institutiilor de invatamant se incadreaza, la debutul lor in profesie, pe baza unei perioade de proba de cel mult 6 luni.
(O.U.G. nr. 65/2005)
(4¹) Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta numai printr-o notificare scrisa, la initiativa oricareia dintre parti. (Legea nr. 371/2005)

(5) Pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca.

Art. 32. – (1) Pe durata executarii unui contract individual de munca nu poate fi stabilita decat o singura perioada de proba.
(2) Prin exceptie, salariatul poate fi supus la o noua perioada de proba in situatia in care acesta debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau profesie ori urmeaza sa presteze activitatea intr-un loc de munca cu conditii grele, vatamatoare sau periculoase.
(3) Neinformarea salariatului anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca cu privire la perioada de proba, in termenul prevazut la art. 17 alin. (4), duce la decaderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
(4) Perioada de proba constituie vechime in munca.

Art. 33. – Angajarea succesiva a mai mult de trei persoane pe perioade de proba pentru acelasi post este interzisa.

Art. 34. – (1) Fiecare angajator are obligatia de a infiinta un registru general de evidenta a salariatilor.
(2) Registrul general de evidenta a salariatilor se va inregistra in prealabil la autoritatea publica competenta, potrivit legii, in a carei raza teritoriala se afla domiciliul, respectiv sediul angajatorului, data de la care devine document oficial.
(3) Registrul general de evidenta se completeaza in ordinea angajarii si cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariatilor, data angajarii functia/ocupatia conform Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, tipul contractului individual de munca si data incetarii contractului individual de munca. (O.U.G. nr. 65/2005)
(4) Registrul general de evidenta a salariatilor este pastrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmand sa fie pus la dispozitie inspectorului de munca sau oricarei alte autoritati care il solicita, in conditiile legii.
(5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.
(6) in cazul incetarii activitatii angajatorului, registrul general de evidenta a salariatilor se depune la autoritatea publica competenta, potrivit legii, in a carei raza teritoriala se afla sediul sau domiciliul angajatorului, dupa caz.
(7) Metodologia de intocmire a registrului general de evidenta a salariatilor, inregistrarile care se efectueaza, precum si orice alte elemente in legatura cu intocmirea acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Art. 35. – (1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
(3) Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza.
Art. 36. – Cetatenii straini si apatrizii pot fi angajati prin contract individual de munca in baza permisului de munca eliberat potrivit legii.

CAPITOLUL II
Executarea contractului individual de munca

Art. 37. – Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.

Art. 38. – Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Art. 39. – (1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu.

Art. 40. – (1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii si/sau in conditiile contractului colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati. (Legea nr. 371/2005)
c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.
(2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil. (Legea nr. 371/2005)
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

CAPITOLUL III
Modificarea contractului individual de munca

Art. 41. – (1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.
(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) conditiile de munca;
e) salariul;
f) timpul de munca si timpul de odihna.

Art. 42. – (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
(2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Art. 43. – Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Art. 44. – (1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 45. – Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. in mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.

Art. 46. – (1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.
(2) in mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 47. – (1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.
(2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.
(3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.
(4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.
(5) in cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si (2), salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.

Art. 48. – Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

CAPITOLUL IV
Suspendarea contractului individual de munca

Art. 49. – (1) Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti.
(2) Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.
(3) Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor decat cele prevazute la alin. (2), daca acestea sunt prevazute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne. (O.U.G. nr. 65/2005)
(4) in cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de nici un drept care rezulta din calitatea sa de salariat.

Art. 50. – Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporara de munca;
c) carantina;
d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;
e) exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel; (Legea nr. 480/2003)
f) indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;
g) forta majora;
h) in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;
i) in alte cazuri expres prevazute de lege.

Art. 51. (1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului, in urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesionala;
e) exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toata durata mandatului;
f) participarea la greva;
g) absente nemotivate. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)
(2) Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern. (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 52. – (1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:
a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;
b) ca sanctiune disciplinara;
c) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;
d) in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
e) pe durata detasarii.
(2) in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara platindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului. (Legea nr. 371/2005)

Art. 53. – (1) Pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului salariatii beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75 % din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.
(2) Pe durata intreruperii temporare prevazute la alin. (1) salariatii se vor afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea activitatii.

Art. 54. – Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

CAPITOLUL V
Incetarea contractului individual de munca

Art. 55. – Contractul individual de munca poate inceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;
c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.

SECTIUNEA 1
Incetarea de drept a contractului individual de munca

Art. 56. – Contractul individual de munca inceteaza de drept:
„a) la data decesului salariatului;
b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului;”
(O.U.G. nr. 55/2006)
c) ca urmare a dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta;( AbrogatO.U.G. nr. 55/2006)
d) la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii; (O.U.G. nr. 65/2005)
e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva;
f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare;
g) ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. (Legea nr. 371/2005)
h) de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
i) ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau a unei functii, ca masura de siguranta ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;
j) la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata;
k) retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul salariatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani.

Art. 57. – (1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.
(4) in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.
(5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor.
(7) Daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca.

SECTIUNEA 2
Concedierea

Art. 58. – (1) Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Art. 59. – Este interzisa concedierea salariatilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.

Art. 60. – (1) Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata concediului pentru carantina;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
g) pe durata indeplinirii serviciului militar;
h) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat;
i) pe durata efectuarii concediului de odihna.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.

SECTIUNEA 3
Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului

Art. 61. – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala; (O.U.G. nr. 65/2005)
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
e) in cazul in care salariatul indeplineste conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat pensionarea in conditiile legii. (Legea nr. 371/2005)

Art. 62. – (1) in cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
(2) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
(2¹) In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 263-268. (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 63. – (1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern. (Legea nr. 371/2005)

Art. 64.- (1) In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
(2) in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
(3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
(4) in cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul prevazut la alin. (3), precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(Legea nr. 371/2005)
(5) in cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.

SECTIUNEA 4
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului

„Art. 65. – (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 66. – Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva.

Art. 67. – Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.

SECTIUNEA 5
„Concedierea colectiva. Informarea, consultarea salariatilor si procedura concedierilor colective” (O.U.G. nr. 55/2006)

„Art. 68. – (1) Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de:
a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati;
b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;
c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300 de salariati.
(2) La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv, potrivit alin. (1), se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia existentei a cel putin 5 concedieri.”

„Art. 69. – (1) In cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la:
a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati;
b) atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati.
(2) in perioada in care au loc consultari, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele:
a) numarul total si categoriile de salariati;
b) motivele care determina concedierea preconizata;
c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere;
d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor;
f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil;
g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;
h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati.
(3) Obligatiile prevazute la alin. (1) si (2) se mentin indiferent daca decizia care determina concedierile colective este luata de catre angajator sau de o intreprindere care detine controlul asupra angajatorului.
(4) in situatia in care decizia care determina concedierile colective este luata de o intreprindere care detine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, in nerespectarea obligatiilor prevazute la alin. (1) si (2), de faptul ca intreprinderea respectiva nu i-a furnizat informatiile necesare.”

„Art. 70. – Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii prevazute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor.”

„Art. 71. – (1) Sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot propune angajatorului masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati, intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificarii.
(2) Angajatorul are obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), in termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

„Art. 71¹. – (1) in situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. (2), precum si rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, prevazute la art. 69 alin. (1) si art. 71, in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii prevazute la alin. (1) sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca.
(4) Sindicatul sau reprezentantii salariatilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de munca.
(5) La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu avizul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune reducerea perioadei prevazute la alin. (1), fara a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in timp util angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra reducerii perioadei prevazute la alin. (1), precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii.

Art. 71². – (1) in perioada prevazuta la art. 711 alin. (1), agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca trebuie sa caute solutii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate si sa le comunice in timp util angajatorului si sindicatului ori, dupa caz, reprezentantilor salariatilor.
(2) La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu consultarea agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune amanarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, in cazul in care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in vedere nu pot fi solutionate pana la data stabilita in notificarea de concediere colectiva prevazuta la art. 711 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
(3) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in scris angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra amanarii momentului emiterii deciziilor de concediere, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii, inainte de expirarea perioadei initiale prevazute la art. 711 alin. (1).”
(O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 72. – (1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi angajari incadrari pe locurile de munca ale salariatilor concediati pe o perioada timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
(2) In cazul situatia in care in aceasta perioada angajatorul se reiau activitatile a caror incetare a condus la concedieri colective, acesta angajatorul are obligatia de a transmite salariatilor care au fost concediati o comunicare scrisa in acest sens si de a-i reangaja pe aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen sau concurs ori perioada de proba.
(3) Salariatii au la dispozitie un termen de maxim 10 zile lucratoare de la data comunicarii angajatorului, prevazuta la alin (2), pentru a-si manifesta expres in scris consimtamantul cu privire la locul de munca oferit.
(4) In situatia in care salariatii care au dreptul de a fi reangajati potrivit alin. (2) nu isi manifesta expres in scris consimtamantul in termenul prevazut la alin (3) sau refuza locul de munca oferit, angajatorul poate face noi angajari incadrari pe locurile de munca ramase vacante.
(Legea nr. 371/2005)

SECTIUNEA 6
Dreptul la preaviz

Art. 73. – (1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba.
(3) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art. 51 alin. (2). (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 74. – (1) Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
„c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai �cazul concedierilor colective;” ( Legea 94/2007)
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
(2) in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corepunzator. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 75. – Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.

SECTIUNEA 7
Controlul si sanctionarea concedierilor nelegale

Art. 76. – Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Art. 77. – in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Art. 78. – (1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.

SECTIUNEA 8
Demisia

Art. 79. – (1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
(2) Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
(6) in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.
(7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.

CAPITOLUL VI
Contractul individual de munca pe durata determinata

Art. 80. – (1) Prin derogare de la regula prevazuta la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, in cazurile si in conditiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinata.
(2) Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie.
(3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv.
(4) intre aceleasi parti se pot incheia cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata succesiv, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82.
(5) Contractele individuale de munca pe durata determinata, incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive.
(Legea nr. 371/2005)

Art. 81. – Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in urmatoarele cazuri:
a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;
b) cresterea temporara a activitatii angajatorului;
c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
d¹ ) angajarea unei persoane aflate in cautarea unui loc de munca care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta
(Legea nr. 371/2005);
d²) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
d³) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
e) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale, ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte, programe, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel national si/sau la nivel de ramura.
(O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 82. – (1) Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 24 de luni. (O.U.G. nr. 65/2005)
(2) in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract individual de munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul incetarii motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular.

Art. 83. – Salariatul incadrat cu contract individual de munca pe durata determinata poate fi supus unei perioade de proba, care nu va depasi:
a) 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mica de 3 luni;
b) 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca cuprinsa intre 3 si 6 luni;
c) 30 de zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6 luni.

Art. 84. – (1) La incetarea celui de-al treilea contract individual de munca pe durata determinata, prevazut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevazut la art. 82 alin. (1), daca pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de munca pe durata nedeterminata. (Legea nr. 371/2005)
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile:
a) in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este incheiat pentru a inlocui temporar un salariat absent, daca intervine o noua cauza de suspendare a contractului acestuia;
b) in cazul in care un nou contract individual de munca pe durata determinata este incheiat in vederea executarii unor lucrari urgente, cu caracter exceptional;
„c) in cazul in care incheierea unui nou contract individual de munca pe durata determinata se impune datorita unor motive obiective prevazute expres de legi speciale;” (O.U.G. 55/2006)
„c¹) in cazul in care incheierea unui nou contract individual de munca pe durata determinata se impune datorita unor motive obiective cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivel national si/sau la nivel de ramura, pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe;” (O.U.G. nr. 55/2006)
d) in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata a incetat din initiativa salariatului sau din initiativa angajatorului, pentru o abatere grava sau abateri repetate ale salariatului.

Art. 85. – Angajatorii sunt obligati sa informeze salariatii angajati cu contract individual de munca pe durata determinata despre locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante, corespunzatoare pregatirii lor profesionale, si sa le asigure accesul la aceste locuri de munca in conditii egale cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.
„(2) O copie a anuntului prevazut la alin. (1) se transmite de indata sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.” (O.U.G. nr. 55/2006)

„Art. 86. – (1) Referitor la conditiile de angajare si de munca, salariatii cu contract individual de munca pe durata determinata nu vor fi tratati mai putin favorabil decat salariatii permanenti comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor in care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2) in sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezinta salariatul al carui contract individual de munca este incheiat pe durata nedeterminata si care desfasoara aceeasi activitate sau una similara, in aceeasi unitate, avandu-se in vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
(3) Atunci cand nu exista un salariat permanent comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil. in cazul in care nu exista un contract colectiv de munca aplicabil, se au in vedere dispozitiile legislatiei in vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel national.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

CAPITOLUL VII
Munca prin agent de munca temporara

Art. 87. – (1) Munca prin agent de munca temporara, denumita in continuare munca temporara, este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.
(2) Salariatul temporar este persoana incadrata la un angajator agent de munca temporara, pus la dispozitie unui utilizator pe durata necesara in vederea indeplinirii unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.
(3) Agentul de munca temporara este societatea comerciala autorizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, care pune provizoriu la dispozitie utilizatorului personal calificat si/sau necalificat pe care il angajeaza si il salarizeaza in acest scop. Conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(4) Utilizatorul este angajatorul caruia agentul de munca temporara ii pune la dispozitie un salariat temporar pentru indeplinirea unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.

Art. 88. – Un utilizator poate apela la agenti de munca temporara doar pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, denumita misiune de munca temporara, si numai in urmatoarele cazuri:
a) pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii;
b) pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.

Art. 89. – (1) Misiunea de munca temporara se stabileste pentru un termen care nu poate fi mai mare de 12 luni.
(2) Durata misiunii de munca temporara poate fi prelungita o singura data pentru o perioada care, adaugata la durata initiala a misiunii, nu poate conduce la depasirea unei perioade de 18 luni.
(3) Conditiile in care durata unei misiuni de munca temporara poate fi prelungita sunt prevazute in contractul de munca temporara sau pot face obiectul unui act aditional la acest contract.

Art. 90. – (1) Agentul de munca temporara pune la dispozitie utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa.
(2) Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) motivul pentru care este necesara utilizarea unui salariat temporar;
b) termenul misiunii si, daca este cazul, posibilitatea modificarii termenului misiunii;
c) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
d) conditiile concrete de munca;
e) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
f) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
g) valoarea contractului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul.
(3) Orice clauza prin care se interzice angajarea de catre utilizator a salariatului temporar dupa indeplinirea misiunii este nula.

Art. 91. – (1) Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia.
(2) Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la dispozitie dotarea este in sarcina agentului de munca temporara.

Art. 92. – Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, daca urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.

Art. 93. – (1) Contractul de munca temporara este un contract de munca ce se incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, de regula, pe durata unei misiuni.
(2) in contractul de munca temporara se precizeaza, in afara elementelor prevazute la art. 17 si la art. 18 alin. (1), conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul utilizatorului, precum si modalitatile de remunerare a salariatului temporar.

Art. 94. – (1) Contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevazut la art. 89 alin. (2).
(2) intre doua misiuni salariatul temporar se afla la dispozitia agentului de munca temporara si beneficiaza de un salariu platit de agent, care nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara.
(3) Pentru fiecare noua misiune, intre parti se incheie un act aditional la contractul de munca temporara, in care vor fi precizate toate elementele prevazute la art. 93 alin. (2).
(4) Contractul de munca temporara inceteaza la terminarea ultimei misiuni pentru care a fost incheiat.

Art. 95. – (1) Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara.
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar.
(3) in masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil utilizatorului.
(4) Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii.
(5) in cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar.
(6) Utilizatorul care a platit sumele datorate potrivit alin. (5) se subroga, pentru sumele platite, in drepturile salariatului temporar impotriva agentului de munca temporara.

Art. 96. – Prin contractul de munca temporara se poate stabili o perioada de proba pentru realizarea misiunii, a carei durata este fixata in functie de solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de:
a) doua zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mica sau egala cu o luna;
b) 3 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada cuprinsa intre o luna si doua luni;
c) 5 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mare de doua luni.

Art. 97. – (1) Pe parcursul misiunii utilizatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de munca pentru salariatul temporar, in conformitate cu legislatia in vigoare.
(2) Utilizatorul va notifica de indata agentului de munca temporara orice accident de munca sau imbolnavire profesionala de care a luat cunostinta si a carei victima a fost un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munca temporara.

Art. 98. – (1) La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu utilizatorul un contract individual de munca.
(2) in cazul in care utilizatorul angajeaza, dupa o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia in calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi prevazute de legislatia muncii.
(3) Daca utilizatorul continua sa beneficieze de munca salariatului temporar fara a incheia cu acesta un contract individual de munca sau fara a prelungi contractul de punere la dispozitie, se considera ca intre acel salariat temporar si utilizator a intervenit un contract individual de munca pe durata nedeterminata.

Art. 99. – Agentul de munca temporara care concediaza salariatul temporar inainte de termenul prevazut in contractul de munca temporara, pentru alte motive decat cele disciplinare, are obligatia de a respecta reglementarile legale privind incetarea contractului individual de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Art. 100. – Cu exceptia dispozitiilor speciale contrare, prevazute in prezentul capitol, dispozitiile legale si prevederile contractelor colective de munca aplicabile salariatilor angajati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata la utilizator se aplica in egala masura si salariatilor temporari pe durata misiunii la acesta.

CAPITOLUL VIII
Contractul individual de munca cu timp partial

„Art. 101. – Salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.” (O.U.G. nr. 55/2006)

„Art. 101¹. – (1) Angajatorul poate incadra salariati cu fractiune de norma prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.
(2) Contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga din aceeasi unitate, care are acelasi tip de contract individual de munca, presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial, avandu-se in vedere si alte considerente, cum ar fi vechimea in munca si calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci cand nu exista un salariat comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil. in cazul in care nu exista un contract colectiv de munca aplicabil, se au in vedere dispozitiile legislatiei in vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel national.”
(O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 102. – (1) Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2), urmatoarele:
a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;
b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.
(2) in situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga.

Art. 103. – (1) Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
(3) In cazul salariatului care desfasoara activitate in temeiul unui contract individual de munca cu timp partial, stagiul de cotizare la sistemul public de aasigurari sociale se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat conform legii. (Abrogat de O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 104. – (1) Angajatorul este obligat ca, in masura in care este posibil, sa ia in considerare cererile salariatilor de a se transfera fie de la un loc de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune de norma, fie de la un loc de munca cu fractiune de norma la un loc de munca cu norma intreaga sau de a-si mari programul de lucru, in cazul in care apare aceasta oportunitate.
„(2¹) O copie a anuntului prevazut la alin. (2) se transmite de indata sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.” (O.U.G. nr. 55/2006)
(3) Angajatorul asigura, in masura in care este posibil, accesul la locuri de munca cu fractiune de norma la toate nivelurile.

CAPITOLUL IX
Munca la domiciliu

Art. 105. – (1) Sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin.
(2) in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de lucru.
(3) Angajatorul este in drept sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, in conditiile stabilite prin contractul individual de munca.

Art. 106. – Contractul individual de munca la domiciliu se incheie numai in forma scrisa si contine, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2), urmatoarele:
a) precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu;
b) programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa controleze activitatea salariatului sau si modalitatea concreta de realizare a controlului;
c) obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupa caz, al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeaza in activitate, precum si al produselor finite pe care le realizeaza.

Art. 107. – (1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege si prin contractele colective de munca aplicabile salariatilor al caror loc de munca este la sediul angajatorului.
(2) Prin contractele colective de munca se pot stabili si alte conditii specifice privind munca la domiciliu.

Dispozitii generale

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare

Art. 1. – (1) Prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii.
(2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.

Art. 2. – Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:
a) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in Romania;
b) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca care presteaza activitatea in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului in care legislatia statului pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai favorabila; ( O.U.G. nr. 65/2005)
c) cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;
d) persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;
e) ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul de munca;
f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;
g) organizatiilor sindicale si patronale.

CAPITOLUL II
Principii fundamentale

Art. 3. – (1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.

Art. 4. – (1) Munca fortata este interzisa.
(2) Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
(3) Nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile publice:
a) in temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege;
c) in baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva, in conditiile legii;
d) in caz de forta majora, respectiv in caz de razboi, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte si, in general, in toate circumstantele care pun in pericol viata sau conditiile normale de existenta ale ansamblului populatiei ori ale unei parti a acesteia.

Art. 5. – (1) in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
(2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa.
(3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
(4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.

Art. 6. – (1) Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare.
„(2) Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale.” (O.U.G. nr. 55/2006)
„(3) Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare.” (O.U.G. nr. 55/2006)

Art. 7. – Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale.

Art. 8. – (1) Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.

(2) Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Art. 9. – Cetatenii romani sunt liberi sa se incadreze in munca in statele membre ale Uniunii Europene, precum si in oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului international al muncii si a tratatelor bilaterale la care Romania este parte.

Marsh: Legea societatilor comerciale provoaca un val de cereri

Noua legislatie privind societatile comerciale impune tuturor administratorilor societatilor pe actiuni sa incheie asigurarea de raspundere civila a administratorilor si directorilor executivi. Marsh, lider mondial in servicii de management al riscului si brokeraj in asigurari, considera ca modificarea legii romane 31/1990 privind societatile comerciale, prin care asigurarea de raspundere civila a administratorilor devine obligatorie, creeaza un val de cereri de astfel de polite. Romania este prima tara din Uniunea Europeana in care aceasta asigurare devine obligatorie.

Introdusa in decembrie 2006, noua legislatie impune tuturor administratorilor societatilor pe actiuni sa incheie asigurarea de raspundere civila a administratorilor si directorilor executivi (Directors’ & Officers’ Liability Insurance – D&O). Sunt incluse in aceasta categorie companii publice sau private cu actionariat roman sau subsidiare inregistrate in Romania ale caror actiuni sunt detinute complet sau partial de companii straine. Prin asigurare se pot acoperi prejudiciile financiare cauzate de persoanele asigurate din culpa (eroarea, neglijenta, omisiunea) actionarilor, investitorilor, angajatilor, clientilor, concurentilor, altor terti si pentru care acestea sunt raspunzatoare in mod legal.

“Marsh raspunde cerintei legale prin oferirea de polite D&O atat companiilor romanesti, cat si companiilor detinute de societati straine. Preconizam ca foarte multe companii, care anterior nu aveau incheiata o astfel de asigurare, vor incheia o polita D&O pentru a fi in conformitate cu noile reglementari. Desi aceasta acoperire poate fi obtinuta fie de la o companie de asigurari locala, fie de la un asigurator strain, in acest moment doar cativa asiguratori subscriu polite D&O in Romania. Totusi, ne asteptam ca piata asigurarilor D&O sa evolueze ca o consecinta directa a noii legi si a noului mediu legislativ impus de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana”, a declarat Eduard Simionescu, manager al departamentului FINPRO (Financial and Professional Insurance Services) din cadrul Marsh Romania.

In Romania exista aproximativ 11.500 de societati pe actiuni inregistrate si active, dintre care 58 sunt listate la Bursa de Valori Bucuresti si aproximativ 1.000 la RASDAQ.

Marsh are 26.000 de angajati si venituri anuale de aproximativ 5 miliarde dolari. Marsh este parte a Marsh & McLennan Companies (MMC), firma internationala de servicii profesionale cu aproximativ 55.000 de angajati si venituri anuale de aproximativ 12 miliarde dolari. MMC este de asemenea compania mama a Guy Carpenter, Kroll and Mercer. MMC (simbol MMC) este listata la bursele din New York, Chicago, Pacific si Londra.

SFEI: Cereri electronice de inmatriculare a societatilor comerciale

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2008 pentru completarea art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar a creat cadrul legal pentru transmiterea electronica a cererilor de inmatriculare sau de inregistrare a mentiunilor in registrul comertului prin Sistemul de Formulare Electronice Inteligente (SFEI) al ONRC.

Astfel, in cazul cererilor electronice, operatiunea de aplicare a timbrului judiciar a fost inlocuita cu incasarea contravalorii acestuia de catre Oficiile Registrului Comertului.

Inregistrarea in SFEI se face pe baza unei semnaturi electronice calificate care se poate obtine de la unul din furnizorii de servicii de certificare din Romania.

In prezent, pot fi depuse prin SFEI, urmatoarele formulare :
– Cerere verificare disponibilitate si rezervare denumire firma PJ;
– Cerere verificare disponibilitate si rezervare denumire firma PF;
– Cerere inregistrare persoane juridice;
– Cerere inregistrare si autorizare PFA/II/IF;
– Cerere-comanda eliberare acte;
– Cerere de depunere situatii financiare;
– Cerere-comanda eliberare informatii;
– Cerere completare dosar/observatii;
– Cerere actualizare obiect de activitate conform CAEN Rev.2.

SFEI poate fi accesat la adresa http://e-forms.onrc.ro

SFEI permite editarea on-line, printarea sau trimiterea catre serverul ONRC a formularelor. In plus, SFEI ofera costuri estimative ale tarifelor practicate de ORC, in functie de cerere.

Topul societăţilor comerciale din judeţul Constanţa pe anul 2007

Topul societăţilor comerciale din judeţul Constanţa pe anul 2007, elaborat de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa (CCINA) reuneşte aproape 1.275 de firme selectate în baza unor criterii precise, dintre care esenţiale au fost profitul brut realizat în anul fiscal 2007, cifra de afaceri şi capitalul investit.

Topul în variantă tipărită va consemna 941 de firme, clasificate pe şase domenii de activitate: cerectare-dezvoltare şi high-tech; industrie, agricultură, pescuit, piscicultură; construcţii; servicii; comerţ, export, turism. „Topul este un instrument folositor autorităţilor (Poliţie, Gardă Financiară, Vamă), colaboratorilor de peste hotare, dar şi partenerilor locali, pentru că tot mai multe firme îşi dau seama că e un atu să apari în acest top. Datele în baza cărora am stabilit ierarhia fimelor au fost luate de noi, autorii, de la Fisc, aşa cum au fost declarate de agenţii economici. Noi procesăm ceea ce dînşii au transmis şi au semnat, noi nu interpretăm nimic, nu putem face niciun rabat de la rezultatele finale”, a declarat directorul general CCINA, Ion-Dănuţ Jugănaru. Noutatea topului pe 2007 este că a crescut numărul de subdomenii de catalogare a firmelor, de la 38 de subdomenii în 2006, la 46, anul trecut. De asemenea, a sporit şi numărul de firme participante de la 23.371 în anul 2006, la 25.696 anul trecut, ceea ce înseamnă că a crescut şi numărul de contribuabili la buget, iar economia Constanţei este în expansiune. Pe lîngă apariţia în top, cele mai competitive societăţi comerciale vor fi premiate în cadrul unei festivităţi, programată pentru data de 6 noiembrie, la complexul „Melody”, din staţiunea Mamaia. „Am identificat 352 de firme care merită să fie premiate şi le vom premia cu siguranţă, vom acorda, totodată, 7 trofee de excelenţă pentru firmele clasate pe primele trei locuri în ultimii trei ani şi 13 distincţii de excelenţă pentru firmele de pe primele trei locuri în ultimii cinci ani. De asemenea, vom premia colaboratorii CCINA, cît şi firmele cu cele mai mari profituri. Ca să anunţ şi alte noutăţi faţă de celelalte 14 ediţii anterioare ale topului, în clasamentul pe 2007 am scos secţiunea exportatori pentru că este greu să identificăm firmele care au făcut livrări de bunuri intracomunitare, iar în premieră apar în top firmele cu profil de activitate jocuri de noroc ”, a precizat Jugănaru. Ierarhia societăţilor comerciale nu a suferit schimbări prea mari faţă de anii anteriori, astfel că, şi în 2007, plutonul premianţilor este condus de sectorul energie/carburanţi, urmat îndeaproape de şantierele navale, fabricile de produse de panificaţie sau fabricile de ulei. Sectoarele unde s-au sesizat probleme şi contestaţii din partea autorităţilor pentru unele firme nominalizate în topuri rămîn cele în care se plătesc accize şi TVA. Astfel, în topul pe 2006, Garda Financiară Constanţa a semnalat aproape 10 firme cu probleme, iar în cel pe 2007, aceeaşi instituţie a evidenţiat aproape 20 de firme cu probleme.

Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 283. – (1) Societatile comerciale, organizate în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, cu modificarile ulterioare, privatizate sau care se vor privatiza, pot functiona numai pe baza de statut.

(2) Modificând, în conditiile legii, statutul, asociatii îl pot denumi act constitutiv, fara ca prin aceasta sa ia nastere o societate comerciala noua.
(3) La societatile existente, asociatii pot modifica actul constitutiv, prevazând în el documentele la care acestia urmeaza sa aiba acces, în sensul art. 8 lit. i). (4) Societatile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat pot functiona cu orice numar de asociati.
Art. 284. – Încadrarea salariatilor la societatile comerciale se face pe baza de contract individual de munca, cu respectarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale.
Art. 285. – Daca asociatul unic dintr-o societate cu raspundere limitata este si administrator, poate beneficia de pensie ca la asigurarile sociale de stat, în masura în care a varsat contributia la asigurarile sociale si pe aceea pentru pensia suplimentara.
Art. 286. – Constituirea de societati comerciale cu participare straina, în asociere cu persoane juridice sau persoane fizice române, sau cu capital integral strain se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi si ale legii privind regimul investitiilor straine.

Art. 287. – Activitatile care nu pot face obiectul unei societati comerciale se stabilesc prin hotarâre a Guvernului.
Art. 288. – Pentru autentificarea actului constitutiv se vor plati taxele de timbru si onorariile notariale legale. Art. 289. – În sensul prezentei legi, municipiul Bucuresti se asimileaza cu judetul.
Art. 290. – (1) Întreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ, persoane juridice, înfiintate în baza Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative si reorganizate, pâna la data de 17 septembrie 1991, în una dintre formele de societate prevazute de art. 2 din prezenta lege îsi vor putea continua activitatea.
(2) Ele sunt succesoare de drept ale întreprinderilor mici sau ale asociatiilor cu scop lucrativ din care provin. Art. 291. – Prevederile din prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului comercial.
Art. 292. – Societatile cu participare straina înfiintate pâna la data de 17 decembrie 1990 îsi vor putea continua activitatea potrivit actului lor de constituire, aprobat în conditiile legii.
Art. 293. – Guvernul va putea modifica, anual, prin hotarâre, valoarea minima a capitalului social stabilita la art. 10 alin. (1), tinând seama de rata inflatiei, astfel încât, pâna la data de 31 decembrie 2005, pentru societatile pe actiuni si în comandita pe actiuni, capitalul social sa nu fie mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro. Hotarârea Guvernului va cuprinde si termenul pentru completarea capitalului social.
Art. 294. – Pe data întrarii în vigoare a prezentei legi se abroga prevederile art. 77 – 220 si 236 din Codul comercial.

Infractiuni

Art. 271. – Se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care: 1. prezinta, cu rea-credinta, în prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, în tot sau în parte, asemenea date; 2. prezinta, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor o situatie financiara inexacta sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, în vederea ascunderii situatiei ei reale; 3. refuza sa puna la dispozitie expertilor, în cazurile si în conditiile prevazute la art. 26 si 38, documentele necesare sau îi împiedica, cu rea-credinta, sa îndeplineasca însarcinarile primite.

Art. 272. – Se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:
1. dobândeste, în contul societatii, actiuni ale altor societati la un pret pe care îl stie vadit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societatii, actiuni pe care aceasta le detine, la preturi despre care are cunostinta ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, în scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societatii;
2. foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate în care are interese direct sau indirect;
3. se împrumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza sau face ca una dintre aceste societati sa îi acorde vreo garantie pentru datorii proprii;
4. raspândeste stiri false sau întrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce îi apartin, în scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societatii;
5. încaseaza sau plateste dividende, sub orice forma, din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite, în lipsa de situatie financiara ori contrarii celor rezultate din aceasta;
6. încalca dispozitiile art. 183.
Art. 273. – Se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:
1. emite actiuni de o valoare mai mica decât valoarea lor legala ori la un pret inferior valorii nominale sau emite noi actiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca actiunile precedente sa fi fost achitate în întregime;
2. se foloseste, în adunarile generale, de actiunile nesubscrise sau nedistribuite actionarilor;
3. acorda împrumuturi sau avansuri asupra actiunilor societatii;
4. preda titularului actiunile înainte de termen sau preda actiuni liberate în total sau în parte, în afara de cazurile stabilite de lege, ori emite actiuni la purtator fara a fi achitate integral;
5. nu respecta dispozitiile legale referitoare la anularea actiunilor neachitate;
6. emite obligatiuni fara respectarea dispozitiilor legale sau actiuni fara sa cuprinda mentiunile cerute de lege. Art. 274. –Se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:
1. îndeplineste hotarârile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevazute de lege;
2. îndeplineste hotarârile adunarii generale referitoare la reducerea capitalului social, fara ca asociatii sa fi fost executati pentru efectuarea varsamântului datorat ori fara hotarârea adunarii generale care îi scuteste de plata varsamintelor ulterioare.
Art. 275. – (1) Se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul care:
1. încalca, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozitiile art. 149;
2. nu convoaca adunarea generala în cazurile prevazute de lege sau încalca dispozitiile art. 193 alin. (2).
3. începe operatiuni în numele unei societati cu raspundere limitata, înainte de a se fi efectuat varsamântul integral al capitalului social;
4. emite titluri negociabile reprezentând parti sociale ale unei societati cu raspundere limitata;
5. dobândeste actiuni ale societatii în contul acesteia, în cazurile interzise de lege. (2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se pedepseste si asociatul care încalca dispozitiile art. 127 sau ale art. 193 alin. (2).
Art. 276. – Se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda cenzorul care nu convoaca adunarea generala în cazurile în care este obligat prin lege.
Art. 277. – (1) Se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani persoana care a acceptat sau a pastrat însarcinarea de cenzor, contrar dispozitiilor art. 161 alin. (2), sau persoana care a acceptat însarcinarea de expert, cu încalcarea dispozitiilor art. 39.
(2) Hotarârile luate de adunarile generale în baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu încalcarea dispozitiilor art. 161 alin. (2) si ale art. 39, nu pot fi anulate din cauza încalcarii dispozitiilor cuprinse în acele articole.
(3) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se pedepseste si fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv si cenzorul care exercita functiile sau însarcinarile lor cu încalcarea dispozitiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate.
Art. 278. – (1) Dispozitiile art. 271-277 se aplica si lichidatorului, în masura în care se refera la obligatii ce intra în cadrul atributiilor sale. (2) Se pedepseste cu pedeapsa prevazuta la art. 275 lichidatorul care face plati asociatilor cu încalcarea dispozitiilor art. 256.
Art. 279. – (1) Se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda actionarul sau detinatorul de obligatiuni care: 1. trece actiunile sau obligatiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formarii unei majoritati în adunarea generala, în detrimentul altor actionari sau detinatori de obligatiuni; 2. voteaza, în adunari generale, în situatia prevazuta la pct. 1, ca proprietar de actiuni sau de obligatiuni care în realitate nu-i apartin; 3. în cazurile nepermise de lege, îsi ia – în schimbul unui avantaj material – obligatia de a vota într-un anumit sens în adunarile generale sau de a nu lua parte la vot.
(2) Persoana care determina pe un actionar sau pe un detinator de obligatiuni ca, în schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, sa voteze într-un anumit sens în adunarile generale ori sa nu ia parte la vot, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Art. 280. – Se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, în afara de raspunderea pentru daunele pricinuite, prin operatiunile sale, statului român si tertilor, cel care exercita un comert în favoarea si pe seama unor societati constituite în tara straina, în cazurile în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati în România.
Art. 281. – Faptele prevazute în prezentul titlu, daca constituie – potrivit Codului penal sau unor legi speciale – infractiuni mai grave, se pedepsesc în conditiile si cu sanctiunile prevazute acolo.
Art. 282. – Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani persoanele vinovate de bancruta frauduloasa, constând în una dintre urmatoarele fapte:
a) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii ori ascunderea unei parti din activul societatii, înfatisarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrul societatii, în alt act ori în situatiile financiare a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savârsita în vederea diminuarii aparente a valorii activelor;
b) înstrainarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societati, a unei parti însemnate din active.

Lichidarea societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni

Art. 264. – (1) Numirea lichidatorilor în societatile pe actiuni si în comandita pe actiuni se face de adunarea generala, care hotaraste lichidarea, daca, prin actul constitutiv, nu se prevede altfel.

(2) Adunarea generala hotaraste cu majoritatea prevazuta pentru modificarea actului constitutiv.
(3) Daca majoritatea nu a fost obtinuta, numirea se face de tribunal, la cererea oricaruia dintre administratori sau asociati, cu citarea societatii si a celor care au cerut-o. Împotriva sentintei tribunalului se poate declara numai recurs în termen de 15 zile de la pronuntare.
Art. 265. – (1) Administratorii vor prezenta lichidatorilor o dare de seama asupra gestiunii, pentru timpul trecut de la ultima situatie financiara aprobata pâna la începerea lichidarii.
(2) Lichidatorii au dreptul sa aprobe darea de seama si sa faca sau sa sustina eventualele contestatii cu privire la aceasta.
Art. 266. – (1) Când unul sau mai multi administratori sunt numiti lichidatori, darea de seama asupra gestiunii administratorilor se va depune la oficiul registrului comertului si se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, împreuna cu bilantul final de lichidare.
(2) Când gestiunea trece peste durata unui exercitiu financiar, darea de seama trebuie anexata la prima situatie financiara pe care lichidatorii o prezinta adunarii generale.
(3) Orice actionar poate face opozitie, în conditiile art. 62, în termen de 15 zile de la publicare.
(4) Toate opozitiile facute vor fi conexate, pentru a fi solutionate printr-o singura sentinta.
(5) Orice actionar are dreptul sa intervina în instanta, iar hotarârea va fi opozabila si actionarilor neintervenienti. Art. 267. – Daca lichidarea se prelungeste peste durata exercitiului financiar, lichidatorii sunt obligati sa întocmeasca situatia financiara anuala, conformându-se dispozitiilor legii si actului constitutiv. Art. 268. – (1) Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii întocmesc situatia financiara finala, aratând partea ce se cuvine fiecarei actiuni din repartizarea activului societatii, însotita de raportul cenzorilor sau, dupa caz, raportul auditorilor financiari.
(2) Situatia financiara, semnata de lichidatori, se va depune, pentru a fi mentionata, la oficiul registrului comertului si se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(3) Orice actionar poate face opozitie, în conditiile art. 62.
Art. 269. – (1) Daca termenul prevazut la art. 266 alin. (3) a expirat fara a se face opozitie, situatia financiara se considera aprobata de toti actionarii, iar lichidatorii sunt liberati, sub rezerva repartizarii activului societatii. (2) Independent de expirarea termenului, chitanta de primire a celei din urma repartitii tine loc de aprobare a contului si a repartitiei facute fiecarui actionar.
Art. 270. – (1) Sumele cuvenite actionarilor, neîncasate în termen de doua luni de la publicarea situatiei financiare, vor fi depuse la o banca sau la una dintre unitatile acesteia, cu aratarea numelui si prenumelui actionarului, daca actiunile sunt nominative, sau a numerelor actiunilor, daca ele sunt la purtator.
(2) Plata se va face persoanei aratate sau posesorului actiunilor, retinându-se titlul.

Lichidarea societatilor în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata

Art. 262. – (1) Numirea lichidatorilor în societatile în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata va fi facuta de toti asociatii, daca în contractul de societate nu se prevede altfel.
(2)
Daca nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi facuta de instanta, la cererea oricarui asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociatilor si administratorilor.
(3) Împotriva sentintei se poate declara numai recurs de catre asociati sau administratori, în termen de 15 zile de la pronuntare.
Art. 263. – (1) Dupa terminarea lichidarii societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, lichidatorii trebuie sa întocmeasca situatia financiara si sa propuna repartizarea activului între asociati. (2) Asociatul nemultumit poate face opozitie, în conditiile art. 62, în termen de 15 zile de la notificarea situatiei financiare de lichidare si a proiectului de repartizare.
(3) Pentru solutionarea opozitiei, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale repartizarii, fata de care lichidatorii pot ramâne straini.
(4) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (2) sau dupa ce sentinta asupra opozitiei a ramas irevocabila, situatia financiara de lichidare si repartizare se considera aprobata si lichidatorii sunt liberati.

Lichidarea societatilor comerciale

CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 252. – (1) Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului social, chiar daca în actul constitutiv se prevad norme în acest scop, sunt obligatorii urmatoarele reguli:

a) pâna la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor, cu exceptia celor prevazute la art. 233;
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care îi tine locul si orice act ulterior, care ar aduce schimbari în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comertului, pentru a fi înscrise de îndata si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(2) Numai dupa îndeplinirea formalitatilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnatura lor în registrul comertului si vor exercita aceasta functie.
(3) În urma efectuarii publicarii prevazute la alin. (2), nici o actiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.
(4) În afara de dispozitiile prezentului titlu, se aplica societatilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv si prin lege, în masura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea. (5) Toate actele emanând de la societate trebuie sa arate ca aceasta este în lichidare.
Art. 253. – (1) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentantii permanenti – persoane fizice ale societatii lichidatoare – trebuie sa fie lichidatori autorizati, în conditiile legii.
(2) Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii.
(3) Lichidatorii sunt datori, îndata dupa preluarea functiei, ca împreuna cu administratorii societatii sa faca un inventar si sa încheie un bilant, care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii, si sa le semneze. (4) Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce li s-au încredintat de administratori si actele societatii. De asemenea, ei vor tine un registru cu toate operatiunile lichidarii, în ordinea datei lor.
(5) Lichidatorii îsi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.
Art. 254. – În cazul societatilor comerciale a caror activitate s-a desfasurat în baza autorizatiei de mediu prevazute de Legea protectiei mediului nr. 137/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, lichidatorii sunt obligati sa ia masuri pentru efectuarea bilantului de mediu, prevazut de aceasta lege, si sa comunice rezultatele acestui bilant agentiei teritoriale pentru protectia mediului.
Art. 255. – (1) În afara de puterile conferite de asociati, cu aceeasi majoritate ceruta pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) sa stea în judecata si sa fie actionati în interesul lichidarii;
b) sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;
c) sa vânda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
d) sa faca tranzactii;
e) sa lichideze si sa încaseze creantele societatii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanta;
f) sa contracteze obligatii cambiale, sa faca împrumuturi neipotecare si sa îndeplineasca orice alte acte necesare.
(2) Ei nu pot însa, în lipsa de dispozitii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, sa constituie ipoteci asupra bunurilor societatii, daca nu vor fi autorizati de instanta, cu avizul cenzorilor.
(3) Lichidatorii care întreprind noi operatiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor.
Art. 256. – (1) Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma în contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitarii creditorilor societatii.
(2) Asociatii vor putea cere însa ca sumele retinute sa fie depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora si sa se faca repartizarea asupra actiunilor sau partilor sociale, chiar în timpul lichidarii, daca, în afara de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligatiilor societatii, scadente sau care vor ajunge la scadenta, mai ramâne un disponibil de cel putin 10% din cuantumul lor.
(3) Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societatii pot face opozitie în conditiile art. 62.
Art. 257. – Lichidatorii care probeaza, prin prezentarea situatiei financiare anuale, ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil trebuie sa ceara sumele necesare asociatilor care raspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral varsamintele, daca acestia sunt obligati, potrivit formei societatii, sa le procure sau, daca sunt debitori fata de societate, pentru varsamintele neefectuate, la care erau obligati în calitate de asociat.
Art. 258. – Lichidatorii care au achitat datoriile societatii cu propriii lor bani nu vor putea sa exercite împotriva societatii drepturi mai mari decât acelea ce apartineau creditorilor platiti.
Art. 259. – Creditorii societatii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor actiunile care decurg din creantele ajunse la termen, pâna la concurenta bunurilor existente în patrimoniul societatii, si numai dupa aceea de a se îndrepta împotriva asociatilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea actiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social.
Art. 260. – (1) Lichidarea societatii trebuie terminata în cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
(2) În termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii vor cere radierea societatii din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicata de judecatorul delegat, în urma sesizarii oricarei parti interesate, prin încheiere. Încheierea judecatorului delegat este executorie si supusa recursului.
(3) Radierea se poate face si din oficiu.
(4) Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.
Art. 261. – (1) Dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei, registrele si actele societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociati, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
(2) În societatile pe actiuni si în comandita pe actiuni registrele prevazute de art. 177 alin. 1 lit. a)-f) vor fi depuse la registrul comertului la care a fost înregistrata societatea, unde orice parte interesata va putea lua cunostinta de ele cu autorizarea judecatorului delegat, iar restul actelor societatii vor fi depuse la Arhivele Nationale.
(3) Registrele tuturor societatilor vor fi pastrate timp de 5 ani.

Fuziunea si divizarea societatilor

Art. 238. – (1) Fuziunea se face prin absorbirea unei societati de catre o alta societate sau prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o societate noua.

(2) Divizarea se face prin împartirea întregului patrimoniu al unei societati care îsi înceteaza existenta între doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
(3) Societatea nu îsi înceteaza existenta în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde si se transmite catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
(4) Fuziunea sau divizarea se poate face si între societati de forme diferite.
(5) Societatile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza, numai daca nu a început repartitia între asociati a partilor ce li s-ar cuveni din lichidare.
Art. 239. – (1) Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate în parte, în conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii.
(2) Când actiunile sunt de mai multe categorii, hotarârea asupra fuziunii/divizarii, în temeiul art. 113 lit. h), este subordonata rezultatului votului pe categorii, dat în conditiile art. 115.
(3) Daca, prin fuziune sau divizare, se înfiinteaza o noua societate, aceasta se constituie în conditiile prevazute de prezenta lege pentru forma de societate convenita.
Art. 240. – Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care îsi înceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare, în starea în care se gaseste la data fuziunii sau a divizarii, în schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii societatii care înceteaza si, eventual, a unei sume în bani, care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite.
Art. 241. – În baza hotarârii adunarii generale a actionarilor a fiecareia dintre societatile care participa la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:
a) forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune;
b) fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;
c) stabilirea si evaluarea activului si pasivului, care se transmit societatilor beneficiare;
d) modalitatile de predare a actiunilor sau a partilor sociale si data de la care acestea dau dreptul la dividende; e) raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale si, daca este cazul, cuantumul sultei; nu vor putea fi schimbate pentru actiuni emise de societatea absorbanta actiunile societatii absorbite al caror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbanta ori însasi societatea absorbita;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acorda obligatarilor si orice alte avantaje speciale;
h) data situatiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeasi pentru toate societatile participante;
i) orice alte date care prezinta interes pentru operatiune.
Art. 242. – (1) Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentantii societatilor participante, se depune la oficiul registrului comertului unde este înmatriculata fiecare societate, însotit de o declaratie a societatii care înceteaza a exista în urma fuziunii sau divizarii, despre modul cum a hotarât sa stinga pasivul sau. (2) Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecatorul delegat, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala partilor, integral sau în extras, potrivit dispozitiei judecatorului delegat sau cererii partilor, cu cel putin 30 de zile înaintea datelor sedintelor în care adunarile generale extraordinare urmeaza a hotarî, în temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizarii.
Art. 243. – (1) Oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, având o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opozitie în conditiile art. 62.
(2) Opozitia suspenda executarea fuziunii sau a divizarii pâna la data la care hotarârea judecatoreasca a devenit irevocabila, în afara de cazul în care societatea debitoare face dovada platii datoriilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori convine cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.
(3) Dispozitiile art. 62 ramân aplicabile.
Art. 244. – (1) Administratorii societatilor care fuzioneaza sau se divid vor pune la dispozitie actionarilor/asociatilor la sediul social, cu cel putin o luna înainte de data sedintei adunarii generale extraordinare:
a) proiectul de fuziune/divizare;
b) darea de seama a administratorilor, în care se va justifica din punct de vedere economic si juridic necesitatea fuziunii/divizarii si se va stabili raportul de schimb al actiunilor/partilor sociale;
c) situatiile financiare împreuna cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercitii financiare, precum si cu 3 luni înainte de data proiectului de fuziune/divizare;
d) raportul cenzorilor si, dupa caz, raportul auditorilor financiari;
e) raportul unuia sau al mai multor experti, persoane fizice sau juridice, desemnati cu respectarea art. 38 si 39, de judecatorul delegat, asupra justetei raportului de schimb al actiunilor/partilor sociale, în cazul societatilor pe actiuni, în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata; pentru întocmirea raportului, fiecare dintre experti are dreptul sa obtina de la societatile care fuzioneaza/se divid toate documentele si informatiile necesare si sa efectueze verificarile corespunzatoare. Raportul va cuprinde: – metodele folosite pentru a se ajunge la raportul de schimb propus; – aprecierea daca acele metode au fost adecvate, mentionarea valorilor la care s-a ajuns prin fiecare metoda, precum si opinia asupra importantei acestor metode între cele pentru ajungerea la valorile respective; – eventualele greutati întâmpinate în cursul actiunii de evaluare;
f) evidenta contractelor cu valori depasind 100.000.000 lei în curs de executare si repartizarea lor, în caz de divizare a societatilor.
(2) Actionarii/asociatii vor putea obtine gratuit copii de pe actele enumerate la alin. (1) sau extrase din ele.
Art. 245. – În cazul fuziunii prin absorbtie, administratorii societatii absorbite, precum si expertii care au elaborat raportul prevazut la art. 244 alin. (1) lit. e) raspund civil fata de actionarii/asociatii societatii absorbite pentru pagubele pricinuite acestora datorita erorilor comise în cadrul operatiunii de fuziune.
Art. 246. – (1) În cel mult doua luni de la expirarea termenului prevazut la art. 243 sau, dupa caz, de la data la care hotarârea judecatoreasca a devenit irevocabila, adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante va hotarî asupra fuziunii sau divizarii.
(2) Actele constitutive ale societatilor nou-înfiintate prin fuziune sau divizare se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor care îsi înceteaza existenta.

Art. 247. – Prin derogare de la prevederile art. 115, atunci când fuziunea sau divizarea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante, hotarârea se ia cu unanimitate de voturi.
Art. 248. – (1) Actul modificator al actului constitutiv al societatii absorbante se înregistreaza în registrul comertului în a carui circumscriptie îsi are sediul societatea si, vizat de judecatorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societatii.
(2) Publicitatea pentru societatile absorbite poate fi efectuata de societatea absorbanta, în cazurile în care acele societati nu au efectuat-o, în termen de 15 zile de la vizarea actului modificator al actului constitutiv al societatii absorbante de catre judecatorul delegat.
Art. 249. – Fuziunea sau divizarea are loc la urmatoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societati noi, la data înmatricularii în registrul comertului a noii societati sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social al societatii absorbante.
Art. 250. – În cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobândeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile societatilor care îsi înceteaza existenta trec asupra noii societatii astfel înfiintate.
Art. 251. – (1) Societatile care dobândesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a încetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobândite, în afara de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proportii.
(2) Daca nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobândit bunuri prin divizare raspund solidar.
(3)
Aportul unei parti din activul patrimoniului unei societati la una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta, în schimbul actiunilor sau partilor sociale ce se atribuie asociatilor acelei societati la societatile beneficiare, este supus, în mod corespunzator, dispozitiilor legale privind divizarea, daca are loc prin desprindere potrivit art. 238 alin. (3).

Dizolvarea, fuziunea si divizarea societatilor comerciale

CAPITOLUL I Dizolvarea societatilor

Art. 227. – (1) Societatea se dizolva prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitatii societatii;
d) hotarârea adunarii generale;
e) hotarârea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedica functionarea societatii;
f) falimentul societatii;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

(2) În cazul prevazut la alin. (1) lit. a), asociatii trebuie sa fie consultati de administratori, cu cel putin 3 luni înainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsa, la cererea oricaruia dintre asociati, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultarii, conform art. 119.

Art. 228. – (1) Societatea pe actiuni se dizolva:
a) în cazul si în conditiile prevazute de art. 158;
b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
c) când numarul actionarilor scade sub minimul legal.
(2) Societatea în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se dizolva în cazul si în conditiile prevazute de alin. (1) lit. a) si b).
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau este redus la suma ramasa ori la minimul legal sau când societatea se transforma într-o alta forma la care capitalul social existent corespunde.
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. c) nu se aplica în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatarii reducerii numarului de actionari sub minimul legal, acest numar este completat.

Art. 229. – (1) Societatile în nume colectiv sau cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, când, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
(2) Se excepteaza cazul când în actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau când asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.
(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si societatilor în comandita simpla sau în comandita pe actiuni, daca acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.
Art. 230. – (1) În societatile în nume colectiv, daca un asociat decedeaza si daca nu exista conventie contrara, societatea trebuie sa plateasca partea ce se cuvine mostenitorilor, dupa ultimul bilant contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, daca asociatii ramasi nu prefera sa continue societatea cu mostenitorii care consimt la aceasta.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si societatilor în comandita simpla, în caz de deces al unuia dintre asociatii comanditati, în afara de cazul când mostenitorii sai nu prefera sa ramâna în societate în aceasta calitate.
(3) Mostenitorii ramân raspunzatori, potrivit art. 224, pâna la publicarea schimbarilor intervenite.
Art. 231. – (1) În caz de dizolvare a societatii prin hotarâre a asociatilor, acestia vor putea reveni, cu majoritatea ceruta pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotarârii luate, atât timp cât nu s-a facut nici o repartitie din activ.
(2) Noua hotarâre se mentioneaza în registrul comertului, dupa care oficiul registrului comertului o va trimite Monitorului Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe cheltuiala societatii.
(3) Creditorii si orice parte interesata pot face opozitie la tribunal împotriva hotarârii, în conditiile art. 62.
Art. 232. – (1) Dizolvarea societatilor comerciale trebuie sa fie înscrisa în registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în afara de cazul prevazut la art. 227 alin. (1) lit. a).
(2) Înscrierea si publicarea se vor face conform art. 204, când dizolvarea are loc în baza unei hotarâri a adunarii generale, si în termen de 15 zile de la data la care hotarârea judecatoreasca a devenit irevocabila, când dizolvarea a fost pronuntata de justitie.
(3) În cazul prevazut la art. 227 alin. (1) lit. f), dizolvarea se pronunta de tribunalul învestit cu procedura falimentului.
Art. 233. – (1) Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii. Dizolvarea are loc fara lichidare, în cazul fuziunii ori divizarii totale a societatii sau în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Din momentul dizolvarii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operatiuni; în caz contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au întreprins.
(3) Interdictia prevazuta la alin. (2) se aplica din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii ori de la data la care dizolvarea a fost hotarâta de adunarea generala sau declarata prin sentinta judecatoreasca.
(4) Societatea îsi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pâna la terminarea acesteia. Art. 234. – Dizolvarea societatii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Art. 235. – În societatile în nume colectiv, în comandita simpla si în cele cu raspundere limitata, asociatii pot hotarî, o data cu dizolvarea, cu cvorumul si majoritatea prevazute pentru modificarea actului constitutiv, si modul de lichidare a societatii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si când asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
Art. 236. – (1) Dizolvarea unei societati cu raspundere limitata cu asociat unic atrage transmiterea universala a patrimoniului societatii catre asociatul unic, fara lichidare.
(2) Transmiterea patrimoniului are loc si societatea îsi înceteaza existenta la urmatoarele date:
a) daca nu s-a facut opozitie, pe data expirarii termenului de introducere a opozitiei;
b) daca s-a facut opozitie, pe data la care a devenit irevocabila hotarârea de respingere a opozitiei sau, dupa caz, hotarârea prin care se constata ca societatea sau asociatul unic a platit datoriile ori a oferit garantii acceptate de creditori sau a convenit cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.
Art. 237. – (1) La cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;
c) societatea si-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social, în conditiile legii.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si înscrisa în registrul comertului. Durata inactivitatii nu poate depasi 3 ani.
(3) Hotarârea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se înregistreaza în registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând sa se îndrepte împotriva societatii.
(4) În cazul mai multor hotarâri judecatoresti de dizolvare, pentru situatiile prevazute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridica si sediul societatii dizolvate, instanta care a dispus dizolvarea, numarul dosarului, numarul si data hotarârii de dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50%.
(5) Orice persoana interesata poate face recurs împotriva hotarârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, în conditiile alin. (3) si (4). Dispozitiile art. 60 alin. (3) si (4) se aplica în mod corespunzator.
(6) Pe data ramânerii irevocabile a hotarârii prin care s-a admis dizolvarea, societatea va fi radiata din oficiu din registrul comertului.

Excluderea si retragerea asociatilor

Art. 222. – (1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata: a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept în administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;
d) asociatul administrator care comite frauda în dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispozitiile acestui articol se aplica si comanditatilor în societatea în comandita pe actiuni.
Art. 223. – (1) Excluderea se pronunta prin hotarâre judecatoreasca la cererea societatii sau a oricarui asociat. (2) Când excluderea se cere de catre un asociat, se vor cita societatea si asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanta judecatoreasca va dispune, prin aceeasi hotarâre, si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
(4) Hotarârea irevocabila de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comertului pentru a fi înscrisa, iar dispozitivul hotarârii se va publica la cererea societatii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art. 224. – (1) Asociatul exclus raspunde de pierderi si are dreptul la beneficii pâna în ziua excluderii sale, însa nu va putea cere lichidarea lor pâna ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv.
(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia.
Art. 225. – (1) Asociatul exclus ramâne obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pâna în ziua ramânerii definitive a hotarârii de excludere.
(2) Daca, în momentul excluderii, sunt operatiuni în curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea ce i se cuvine decât dupa terminarea acelor operatiuni.
Art. 226. – (1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau în societatea cu raspundere limitata se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevazute în actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalti asociati;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotarâri a tribunalului, supusa numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), instanta judecatoreasca va dispune, prin aceeasi hotarâre, si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, în caz de neîntelegere, de tribunal.

Reducerea sau majorarea capitalului social

Art. 207. – (1) Capitalul social poate fi redus prin:
a) micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale;
b) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale;
c) dobândirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor.

(2) Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivata de pierderi, prin:
a) scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate;
b) restituirea catre actionari a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;
c) alte procedee prevazute de lege.
Art. 208. – (1) Reducerea capitalului social va putea fi facuta numai dupa trecerea a doua luni din ziua în care hotarârea a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(2) Hotarârea va trebui sa respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixeaza, sa arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
(3) Orice creditor al societatii, a carui creanta este constatata printr-un titlu anterior publicarii hotarârii, poate face opozitie în conditiile art. 62.
(4)
Creditorii chirografari ale caror creante sunt constatate prin titluri anterioare publicarii hotarârii pot sa obtina, pe calea opozitiei, exigibilitatea anticipata a creantelor lor la data expirarii termenului de doua luni prevazut de alin. (1), în afara de cazul în care societatea a oferit garantii reale sau personale acceptate de creditori.
Art. 209. – Când societatea a emis obligatiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate în contul actiunilor, decât în proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.
Art. 210. – (1) Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar si/sau în natura.
(2) De asemenea, actiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale, precum si a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creante lichide si exigibile asupra societatii cu actiuni ale acesteia.
(3) Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve, fara a majora capitalul social. (4) Marirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor poate fi hotarâta numai cu votul tuturor actionarilor, în afara de cazul când este realizata prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
Art. 211. – Hotarârea adunarii generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, acordându-se pentru exercitiul dreptului de preferinta un termen de cel putin o luna, cu începere din ziua publicarii.
Art. 212. – (1) Societatea pe actiuni îsi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii.
(2) În caz de subscriptie publica, prospectul de emisiune, purtând semnaturile autentice a doi dintre administratori, va fi depus la registrul comertului pentru îndeplinirea formalitatilor prevazute la art. 18 si va cuprinde:
a) data si numarul înmatricularii societatii în registrul comertului;
b) denumirea si sediul societatii;
c) capitalul social subscris si varsat;
d) numele si prenumele administratorilor, cenzorilor si domiciliul lor;
e) ultima situatie financiara aprobata, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari;
f) dividendele platite în ultimii 5 ani sau de la constituire, daca, de la aceasta data, au trecut mai putin de 5 ani; g) obligatiunile emise de societate;
h) hotarârea adunarii generale privitoare la noua emisiune de actiuni, valoarea totala a acestora, numarul si valoarea lor nominala, felul lor, relatii privitoare la aporturi, altele decât în numerar, si avantajele acordate acestora, precum si data de la care se vor plati dividendele.
(3) Acceptantul va putea invoca nulitatea prospectului de emisiune ce nu cuprinde toate mentiunile aratate, daca nu a exercitat în nici un mod drepturile si obligatiile sale de actionar.
Art. 213. – Majorarea capitalului social al unei societati prin oferta publica de valori mobiliare, definita ca atare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.

Art. 214. – În caz de majorare a capitalului social, prin oferta publica, administratorii sunt solidar raspunzatori de exactitatea celor aratate în prospectul de emisiune, în publicatiile facute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comertului, în vederea majorarii capitalului social.
Art. 215. – (1) Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi în natura, adunarea generala extraordinara, care a hotarât aceasta, va numi unul sau mai multi experti pentru evaluarea acestor aporturi.
(2) Aporturi în creante nu sunt admise.
(3) Dupa depunerea raportului de expertiza, adunarea generala extraordinara convocata din nou, având în vedere concluziile expertilor, poate hotarî majorarea capitalului social. (4) Hotarârea adunarii generale trebuie sa cuprinda descrierea aporturilor în natura, numele persoanelor ce le efectueaza si numarul actiunilor ce se vor emite în schimb.
Art. 216. – (1) Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda, acestia putându-si exercita dreptul de preferinta numai în interiorul termenului hotarât de adunarea generala, daca actul constitutiv nu prevede alt termen. Dupa expirarea acestui termen, actiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului.
(2) Operatiunea de majorare a capitalului social efectuata fara acordarea dreptului de preferinta catre actionarii existenti, prevazuta la alin. (1), este lovita de nulitate absoluta.
Art. 217. – (1) Adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a noilor actiuni, în total sau în parte.
(2) Convocarea va trebui sa cuprinda, în acest caz, motivele majorarii capitalului social, persoanele carora urmeaza a li se atribui noile actiuni, numarul de actiuni atribuit fiecareia dintre ele, valoarea de emisiune a actiunilor si bazele fixarii acesteia.
(3) Pentru luarea hotarârii este necesara prezenta a trei patrimi din numarul titularilor capitalului social si votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social.
Art. 218. – Dreptul de preferinta înceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi în natura.
Art. 219. – Hotarârea adunarii generale privind majorarea capitalului social are efect numai în masura în care a fost dusa la îndeplinire în termen de un an de la data sa.
Art. 220. – (1) Actiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui platite, la data subscrierii, în proportie de cel putin 30% din valoarea lor nominala si, integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotarârii adunarii generale.
(2) În acelasi termen vor trebui platite actiunile emise în schimbul aporturilor în natura.
(3) Când s-a prevazut o prima de emisiune, aceasta trebuie integral platita la data subscrierii.
(4) Dispozitiile art. 98 alin. (3) si ale art. 100 ramân aplicabile.
Art. 221. – Societatea cu raspundere limitata îsi va majora capitalul social, cu respectarea dispozitiilor privitoare la constituirea acestei societati.

Modificarea actului constitutiv

CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 204. – (1) Actul constitutiv poate fi modificat prin hotarârea adunarii generale adoptata în conditiile legii sau printr-un act aditional la actul constitutiv sau prin hotarârea instantei judecatoresti, în conditiile art. 223 alin. (3) si art. 226 alin. (2).

(2) Forma autentica a actului modificator adoptat de asociati este obligatorie atunci când are ca obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natura a unui teren;
b) modificarea formei juridice a societatii într-o societate în nume colectiv sau în comandita simpla;
c) majorarea capitalului social prin subscriptie publica.
(3) Dispozitiile art. 17 se aplica si în cazul schimbarii denumirii ori în cel al continuarii societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.
(4) Actul modificator, cuprinzând trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv, se înregistreaza în registrul comertului pe baza încheierii judecatorului delegat, cu exceptia cazului prevazut de art. 223 alin. (3) si art. 226 alin. (2), când înregistrarea se va face pe baza hotarârii irevocabile de excludere.
(5) Dupa înregistrarea în registrul comertului, actul modificator se trimite, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare în partea a IV-a, de catre registrul comertului, pe cheltuiala societatii.
(6) Actul modificator al actului constitutiv al unei societati în nume colectiv sau în comandita simpla, în forma autentica, se depune la oficiul registrului comertului si se mentioneaza în acest registru, fara a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(7) Daca se aduc mai multe modificari actului constitutiv, fie concomitent, fie succesiv, acesta va fi actualizat cu toate modificarile la zi si, în aceasta forma, va fi depus la oficiul registrului comertului.
(8) În forma actualizata potrivit alineatului precedent, se pot omite numele sau denumirea si celelalte date de identificare ale fondatorilor si ale primilor membri ai organelor societatii.
(9) Omisiunea este permisa numai daca au trecut cel putin 5 ani de la data înmatricularii societatii si numai daca actul constitutiv nu prevede altfel.
Art. 205. – Schimbarea formei societatii, prelungirea duratei ei sau alte modificari ale actului constitutiv al societatii nu atrag crearea unei persoane juridice noi.
Art. 206. – (1) Creditorii particulari ai asociatilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata pot face opozitie, în conditiile art. 62, împotriva hotarârii adunarii asociatilor de prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial, daca au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotarârii. (2) Când opozitia a fost admisa, asociatii trebuie sa decida, în termen de o luna de la data la care hotarârea a devenit irevocabila, daca înteleg sa renunte la prelungire sau sa excluda din societate pe asociatul debitor al oponentului.
(3) În acest din urma caz, drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilant contabil aprobat.

Societatile cu raspundere limitata

Art. 191. – (1) Hotarârile asociatilor se iau în adunarea generala.
(2)
Prin actul constitutiv se va putea stabili ca votarea se poate face si prin corespondenta.

Art. 192. – (1)
Adunarea generala decide prin votul reprezentând majoritatea absoluta a
asociatilor si a partilor sociale, în afara de cazul când în actul
constitutiv se prevede altfel.
(2) Pentru hotarârile având
ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociatilor, în afara de cazul când legea sau actul constitutiv prevede
altfel.
Art. 193. – (1) Fiecare parte sociala da dreptul la un vot.
(2) Un
asociat nu poate exercita dreptul sau de vot în deliberarile adunarilor
asociatilor referitoare la aporturile sale în natura sau la actele
juridice încheiate între ele si societate.
(3) Daca
adunarea legal constituita nu poate lua o hotarâre valabila din cauza
neîntrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate
decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si
partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Art. 194. – (1) Adunarea asociatilor are urmatoarele obligatii principale:
a) sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;
b)
sa îi desemneze pe administratori si cenzori, sa îi revoce si sa le dea
descarcare de activitatea lor, precum si sa decida contractarea
auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu,
potrivit legii;
c) sa decida urmarirea administratorilor si
cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnând si persoana
însarcinata sa o exercite;
d) sa modifice actul constitutiv.
(2)
În acest din urma caz, daca în actul constitutiv se prevede dreptul de
retragere a asociatului pentru ca nu este de acord cu modificarile
aduse acestuia, se aplica dispozitiile art. 224 si 225.
Art. 195. – (1) Administratorii
sunt obligati sa convoace adunarea asociatilor la sediul social, cel
putin o data pe an sau de câte ori este necesar.
(2)
Un
asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din
capitalul social, va putea cere convocarea adunarii generale, aratând
scopul acestei convocari.
(3) Convocarea adunarii se va
face în forma prevazuta în actul constitutiv, iar în lipsa unei
dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile
înainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratându-se ordinea de
zi.
Art. 196. – Dispozitiile prevazute pentru societatile
pe actiuni, în ce priveste dreptul de a ataca hotarârile adunarii
generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de
15 zile prevazut la art. 132 alin. (2) urmând sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotarârea adunarii generale pe care o ataca.
Art. 197. – (1)
Societatea este administrata de unul sau mai multi administratori,
asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea
generala.
(2) Administratorii nu pot primi, fara
autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator în alte
societati concurente sau având acelasi obiect de activitate, nici sa
faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.

(3) Dispozitiile art. 75, 76, 77 alin. (1) si 79 se aplica si societatilor cu raspundere limitata.
Art. 198. – (1)
Societatea trebuie sa tina, prin grija administratorilor, un registru
al asociatilor, în care se vor înscrie, dupa caz, numele si prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din
capitalul social, transferul partilor sociale sau orice alta modificare
privitoare la acestea.
(2) Administratorii raspund personal
si solidar pentru orice dauna pricinuita prin nerespectarea
prevederilor de la alin. (1). (3) Registrul poate fi cercetat de
asociati si creditori.
Art. 199. – (1) Dispozitiile art. 160 alin. (1) si (2) se vor aplica în mod corespunzator.
(2)
La societatile comerciale care nu se încadreaza în prevederile art. 160
alin. (1), adunarea asociatilor poate numi unul sau mai multi cenzori.
(3) Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
(4) Dispozitiile prevazute pentru cenzorii societatilor pe actiuni se aplica si cenzorilor din societatile cu raspundere limitata.
(5)
În lipsa de cenzori, fiecare dintre asociati, care nu este
administrator al societatii, va exercita dreptul de control pe care
asociatii îl au în societatile în nume colectiv.
Art. 200. – Societatea cu raspundere limitata nu poate emite obligatiuni.
Art. 201. – (1)
Situatiile financiare vor fi întocmite dupa normele prevazute pentru
societatea pe actiuni. Dupa aprobarea de catre adunarea generala a
asociatilor, ele vor fi depuse de administratori la directiile generale
ale finantelor publice competente, în termenele prevazute de lege. Un
exemplar al situatiei financiare anuale va fi depus la oficiul
registrului comertului. Acesta va face anuntul prevazut la art. 185
alin. (2).
(2) Dispozitiile prevazute pentru fondurile de
rezerva la societatea pe actiuni, ca si acelea privitoare la reducerea
capitalului social, se aplica si societatilor cu raspundere limitata.
Art. 202. – (1) Partile sociale pot fi transmise între asociati.
(2)
Transmiterea catre persoane din afara societatii este permisa numai
daca a fost aprobata de asociati reprezentând cel putin trei patrimi
din capitalul social.
(3) În cazul dobândirii unei parti
sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca
prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urma caz,
societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori,
conform ultimului bilant contabil aprobat.
(4) În cazul în
care s-ar depasi maximul legal de asociati din cauza numarului
succesorilor, acestia vor fi obligati sa desemneze un numar de titulari
ce nu va depasi maximul legal.
Art. 203. – (1) Transmiterea partilor sociale trebuie înscrisa în registrul comertului si în registrul de asociati al societatii.
(2) Transmiterea are efect fata de terti numai din momentul înscrierii ei în registrul comertului.

Societatile în comandita pe actiuni

Art. 187. – Societatea în comandita pe actiuni este reglementata de dispozitiile referitoare la societatile pe actiuni, cu exceptia dispozitiilor prezentului capitol.

Art. 188. – (1) Administrarea societatii este încredintata unuia sau mai multor asociati comanditati.
(2) Asociatilor comanditati li se vor aplica dispozitiile prevazute la art. 80-83, iar asociatilor comanditari cele din art. 89 si 90.
Art. 189. – (1) În societatea în comandita pe actiuni, administratorii vor putea fi revocati de adunarea generala a actionarilor, printr-o hotarâre luata cu majoritatea stabilita pentru adunarile extraordinare.
(2) Adunarea generala, cu aceeasi majoritate si cu respectarea art. 138, alege alta persoana în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea mandatului sau.
(3) Numirea trebuie aprobata si de ceilalti administratori, daca sunt mai multi.
(4) Noul administrator devine asociat comanditat.
(5) Administratorul revocat ramâne raspunzator nelimitat fata de terti pentru obligatiile pe care le-a contractat în timpul administratiei sale, putând însa exercita actiune în regres împotriva societatii. Art. 190. – Asociatii comanditati, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberarile adunarilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar daca poseda actiuni ale societatii.

Despre registrele societatii si despre situatiile financiare anuale

Art. 177. – (1) În afara de evidentele prevazute de lege, societatile pe actiuni trebuie sa tina:
a) un registru al actionarilor care sa arate, dupa caz, numele si prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu actiuni nominative, precum si varsamintele facute în contul actiunilor. Evidenta valorilor mobiliare emise de o societate detinuta public, tranzactionate pe o piata reglementata, va fi tinuta de o societate de registru autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002*);
b) un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale;
c) un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;
d) un registru al sedintelor si deliberarilor comitetului de directie;
e) un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori în exercitarea mandatului lor;
f) un registru al obligatiunilor, care sa arate totalul obligatiunilor emise si al celor rambursate, precum si numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenta obligatiunilor emise în forma dematerializata si tranzactionate pe o piata organizata va fi tinuta conform Legii nr. 52/1994.

Art. 178. – (1) Administratorii sau, dupa caz, societatile de registru independent au obligatia sa puna la dispozitia actionarilor si a oricaror alti solicitanti registrele prevazute la art. 177 alin. (1) lit. a) si sa elibereze, la cerere, pe cheltuiala acestora, extrase de pe ele.
(2) De asemenea, sunt obligati sa puna la dispozitia actionarilor si a detinatorilor de obligatiuni, în aceleasi conditii, registrele prevazute la art. 177 alin. (1) lit. b) si f). Art. 179. – Registrul actionarilor si registrul obligatiunilor se pot tine manual sau în sistem computerizat. Art. 180. – (1) Societatea comerciala poate contracta cu o societate de registru independent privat tinerea registrului actionarilor în sistem computerizat si efectuarea înregistrarilor si a altor operatiuni legate de acest registru.
(2) Dispozitiile alineatului precedent sunt aplicabile, în mod corespunzator, si în ceea ce priveste registrul obligatiunilor.
(3) Tinerea registrului actionarilor si/sau a registrului obligatiunilor de catre o societate de registru independent autorizat este obligatorie în cazurile prevazute de lege.
(4) În cazul în care registrul actionarilor este tinut de catre o societate de registru independent autorizata, este obligatorie mentionarea în registrul comertului a firmei si a sediului acesteia, precum si a oricaror modificari intervenite cu privire la aceste elemente de identificare.
Art. 181. – Administratorii trebuie sa prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari, cu cel putin o luna înainte de ziua stabilita pentru sedinta adunarii generale, situatia financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, însotita de raportul lor si de documentele justificative.
Art. 182. – (1) Situatiile financiare anuale se vor întocmi în conditiile prevazute de lege.
(2) Situatiile financiare anuale ale societatilor comerciale vor fi verificate sau auditate, potrivit legii.
Art. 183. – (1) Din profitul societatii se va prelua, în fiecare an, cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva, pâna ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
(2) Daca fondul de rezerva, dupa constituire, s-a micsorat din orice cauza, va fi completat, cu respectarea prevederilor alin. (1).
(3) De asemenea, se include în fondul de rezerva, chiar daca acesta a atins suma prevazuta la alin. (1), excedentul obtinut prin vânzarea actiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominala, daca acest excedent nu este întrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizarilor.
(4) Fondatorii vor participa la profit, daca acest lucru este prevazut în actul constitutiv ori, în lipsa unor asemenea prevederi, a fost aprobat de adunarea generala extraordinara.
(5) În toate cazurile, conditiile participarii se vor stabili de adunarea generala, pentru fiecare exercitiu financiar. Art. 184. – (1) Situatiile financiare anuale, împreuna cu rapoartele administratorilor, cenzorilor sau ale auditorilor financiari vor ramâne depuse la sediul societatii si la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunarii generale, pentru a fi consultate de actionari.
(2) Actionarii vor putea cere consiliului de administratie, pe cheltuiala lor, copii de pe situatiile financiare anuale si de pe celelalte rapoarte prevazute la alin. (1).

Art. 185. – (1) Administratorii sunt obligati ca, în termen de 15 zile de la data adunarii generale, sa depuna o copie de pe situatiile financiare anuale, însotite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum si de procesul-verbal al adunarii generale la oficiul registrului comertului, precum si la Ministerul Finantelor Publice, în conditiile prevazute de Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile ulterioare.
(2) Un anunt prin care se confirma depunerea acestor acte va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societatii si prin grija oficiului registrului comertului, pentru societatile comerciale care au o cifra anuala de afaceri de peste 100 miliarde lei.
Art. 186. – Aprobarea situatiilor financiare anuale de catre adunarea generala nu împiedica exercitarea actiunii în raspundere împotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.

Despre emiterea de obligatiuni

Art. 167. – (1) Valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 25.000 lei.
(2) Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale. (3) Obligatiunile pot fi emise în forma materiala, pe suport hârtie, sau în forma dematerializata, prin înscriere în cont.

Art. 168. – Pentru a proceda la emiterea de obligatiuni prin oferta publica, definita ca atare prin Legea nr. 52/1994*) privind valorile mobiliare si bursele de valori, administratorii vor publica un prospect de emisiune, care va cuprinde:
a) denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;
b) capitalul social si rezervele;
c) data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii de înmatriculare si modificarile ce s-au adus actului constitutiv;
d) situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil aprobat;
e) categoriile de actiuni emise de societate;
f) suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor care urmeaza a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, dobânda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie în alta, ori în actiuni;
g) sarcinile ce greveaza imobilele societatii;
h) data la care a fost publicata hotarârea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea de obligatiuni.
Art. 169. – În cazul în care obligatiunile fac obiectul unei oferte publice definite ca atare de Legea nr. 52/1994.
Art. 170. – (1) Subscriptia obligatiunilor va fi facuta pe exemplarele prospectului de emisiune.
(2) Valoarea obligatiunilor subscrise trebuie sa fie integral varsata.
(3) Titlurile obligatiunilor trebuie sa cuprinda datele aratate la art. 168, numarul de ordine si tabloul platilor în capital si dobânzi.
(4) Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispozitiile art. 93 alin. (4).
(5) Valoarea nominala a obligatiunilor convertibile în actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor.
Art. 171. – (1) Detinatorii de obligatiuni se pot întruni în adunare generala, pentru a delibera asupra intereselor lor.
(2) Adunarea va fi convocata pe cheltuiala societatii care a emis obligatiunile, la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursate sau, dupa numirea reprezentantilor detinatorilor de obligatiuni, la cererea acestora.
(3)
Dispozitiile prevazute pentru adunarea ordinara a actionarilor se aplica si adunarii detinatorilor de obligatiuni, în ce priveste formele, conditiile, termenele convocarii, depunerea titlurilor si votarea.
(4) Societatea emitenta nu poate participa la deliberarile adunarii detinatorilor de obligatiuni, în baza obligatiunilor pe care le poseda.
(5) Detinatorii de obligatiuni vor putea fi reprezentati prin mandatari, altii decât administratorii, cenzorii sau functionarii societatii.
Art. 172. – (1) Adunarea detinatorilor de obligatiuni legal constituita poate:
a) sa numeasca un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni si unul sau mai multi supleanti, cu dreptul de a-i reprezenta fata de societate si în justitie, fixându-le remuneratia; acestia nu pot lua parte la administrarea societatii, dar vor putea asista la adunarile sale generale;
b) sa îndeplineasca toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor lor comune sau sa autorizeze un reprezentant cu îndeplinirea lor;
c) sa constituie un fond, care va putea fi luat din dobânzile cuvenite detinatorilor de obligatiuni, pentru a face fata cheltuielilor necesare apararii drepturilor lor, stabilind, în acelasi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond; d) sa se opuna la orice modificare a actului constitutiv sau a conditiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor detinatorilor de obligatiuni;
e) sa se pronunte asupra emiterii de noi obligatiuni.
(2) Hotarârile adunarii vor fi aduse la cunostinta societatii, în termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor.
Art. 173. – Pentru validitatea deliberarilor prevazute la art. 172 alin. (1) lit. a), b) si c) hotarârea se ia cu o majoritate reprezentând cel putin o treime din titlurile emise si nerambursate; în celelalte cazuri este necesara prezenta în adunare a detinatorilor reprezentând cel putin doua treimi din titlurile nerambursate si votul favorabil a cel putin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare.
Art. 174. – (1) Hotarârile luate de adunarea detinatorilor de obligatiuni sunt obligatorii si pentru detinatorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotarârile adunarii detinatorilor de obligatiuni pot fi atacate în justitie de catre detinatorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei, în termenul si cu efectele aratate în art. 132 si 133.
Art. 175. – Actiunea în justitie a detinatorului de obligatiuni împotriva societatii nu este admisibila daca are acelasi obiect cu al actiunii intentate de reprezentantul detinatorilor de obligatiuni sau este contrara unei hotarâri a adunarii detinatorilor de obligatiuni.
Art. 176. – (1) Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta.
(2) Înainte de scadenta, obligatiunile din aceeasi emisiune si cu aceeasi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorti, la o suma superioara valorii lor nominale, stabilita de societate si anuntata public cu cel putin 15 zile înainte de data tragerii la sorti.
(3) Obligatiunile convertibile pot fi preschimbate în actiuni ale societatii emitente, în conditiile stabilite în prospectul de oferta publica.

Auditul financiar, auditul intern si cenzorii

Art. 159. – (1) Societatea pe actiuni va avea trei cenzori si tot atâtia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. În toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar.

(2) Cenzorii se aleg la început de adunarea constitutiva. Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi.
(3) Cenzorii trebuie sa-si exercite personal mandatul lor.
(4) Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat în conditiile legii sau expert contabil.
(5) Cenzorii sunt obligati sa depuna, în termenul prevazut la art. 140 alin. (3), a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Sunt exceptati de la aceasta obligatie cenzorii experti contabili sau contabili autorizati, daca fac dovada încheierii asigurarii de raspundere civila profesionala.
Art. 160. – (1) Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiari – persoane fizice sau persoane juridice -, în conditiile prevazute de lege.
(2) Societatile comerciale, ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România în acest scop. (3) La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotarî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.
Art. 161. – (1) Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi tert ce exercita profesia individual ori în forme asociative.
(2) Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pâna la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se afla în concurenta cu aceasta;
c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator conform prevederilor art. 138.
d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control în cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege. (3) Cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau de adunarea generala care i-a numit.
Art. 162. – (1) În caz de deces, împiedicare fizica sau legala, încetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai în vârsta îl înlocuieste.
(2) Daca, în acest mod, numarul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii ramasi numesc alte persoane în locurile vacante, pâna la întrunirea celei mai apropiate adunari generale.
(3) În cazul în care nu mai ramâne în functie nici un cenzor, administratorii vor convoca de urgenta adunarea generala, care va proceda la numirea altor cenzori.
Art. 163. – (1) Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare sunt legal întocmite si în concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
(2) Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunarii generale un raport amanuntit.
(3) Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt însotite de raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.
(4) Cenzorii sunt obligati, de asemenea:
a) sa faca, în fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite în gaj, cautiune ori depozit;
b) sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, când n-a fost convocata de administratori;
c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putând face sa se insereze în ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;
d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;
e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie îndeplinite de administratori si lichidatori.
(5) Cenzorii vor aduce la cunostinta administratorilor neregulile în administratie si încalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale.
Art. 164. – (1) Cenzorii au dreptul sa obtina în fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor.
(2) Cenzorii iau parte la adunarile administratorilor, fara drept de vot.
(3) Este interzis cenzorilor sa comunice actionarilor în particular sau tertilor datele referitoare la operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii mandatului lor.
Art. 165. – (1) Pentru îndeplinirea obligatiei prevazute la art. 163 alin. (2), cenzorii vor delibera împreuna; ei însa vor putea face, în caz de neîntelegere, rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunarii generale.
(2) Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.
(3) Cenzorii vor trece într-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute în exercitiul mandatului lor.
Art. 166. – (1) Întinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
(2) Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generala, cu votul cerut la adunarile extraordinare.
(3) Dispozitiile art. 73, 145 si 155 se aplica si cenzorilor.

Despre administratia societatii

Art. 137. – (1) Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporari si revocabili.

(2) Când sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie.
(3) Numirea si înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de catre adunarea generala.
(4) Primii administratori pot fi numiti prin actul constitutiv, însa termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani.
(5) Daca nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el este pentru 2 ani.
(6) Administratorii sunt reeligibili când prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Art. 138. – Persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanti ai societatii, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi.
Art. 139. – (1) O persoana juridica poate fi numita sau aleasa administrator al unei societati comerciale, în conditiile art. 138.
(2) Drepturile si obligatiile partilor se stabilesc printr-un contract de administrare. În contract se va stipula, printre altele, ca persoana juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Acesta este supus acelorasi conditii si obligatii si are aceeasi responsabilitate civila si penala ca si un administrator, persoana fizica, ce actioneaza în nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara.
(3) Când persoana juridica îsi revoca reprezentantul, ea are obligatia sa numeasca, în acelasi timp, un înlocuitor.
Art. 140. – (1) Fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu poate fi mai mica decât valoarea nominala a 10 actiuni sau decât dublul remuneratiei lunare.
(2) Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 actiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza la societate.
(3) Garantia se va depune înainte de preluarea functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si de un tert. (4) Daca garantia nu va fi depusa înainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat. (5) Garantia va fi depusa într-un cont bancar distinct, la dispozitia exclusiva a societatii, si va putea fi restituita administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat situatia financiara a ultimului exercitiu financiar în care administratorul a îndeplinit aceasta functie si i-a dat descarcare.
Art. 141. – Semnaturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comertului o data cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezulta depunerea garantiei.
Art. 142. – (1) Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.
(2) Deciziile în consiliul de administratie se iau cu majoritatea absoluta a membrilor prezenti.
(3) Daca actul constitutiv nu dispune altfel, presedintele consiliului de administratie va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor.
(4) Daca presedintele în functie al consiliului de administratie nu poate sau îi este interzis sa participe la vot, ceilalti membri ai consiliului de administratie vor putea alege un presedinte de sedinta, având aceleasi drepturi ca presedintele în functie.
(5) În caz de paritate de voturi si daca presedintele nu beneficiaza de vot decisiv, propunerea supusa votului se considera respinsa.
Art. 143. – (1) Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membri alesi dintre administratori, fixându-le în acelasi timp si remuneratia.
(2) Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general sau director, în care calitate conduce si comitetul de directie.
(3) Decizia consiliului de administratie privind suma necesara remunerarii membrilor comitetului de directie va trebui sa fie ratificata de adunarea generala, daca depaseste prevederile actului constitutiv sau daca acesta nu prevede nimic în aceasta privinta.
(4)
Deciziile comitetului de directie se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai.
(5) Comitetul de directie este obligat sa prezinte, la fiecare sedinta a consiliului de administratie, registrul sau de deliberari.
(6) În comitetul de directie votul nu poate fi dat prin delegatie.

Art. 144. – (1) Numirea functionarilor societatii se face de catre consiliul de administratie, daca în actul constitutiv nu se prevede altfel.
(2) Consiliul de administratie poate oricând revoca persoanele numite în comitetul de directie.
Art. 145. – (1) Nimeni nu poate functiona în mai mult de trei consilii de administratie concomitent.
(2) Interdictia prevazuta la alin. (1) nu se refera la cazurile când cel ales în consiliul de administratie este proprietar a cel putin o patrime din totalul actiunilor sau este administrator al unei societati ce detine patrimea aratata.
(3) Acela care nu va respecta dispozitia de mai sus va pierde de drept calitatea sa de administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal, în ordinea cronologica a numirilor, si va fi condamnat, în folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cât si la restituirea sumelor încasate.
(4) Actiunea împotriva administratorilor va putea fi exercitata de catre orice actionar sau de Ministerul Finantelor Publice.
(5) Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri în comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau având acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.
Art. 146. – Administratorii vor putea sa încheie acte juridice prin care sa dobândeasca, sa înstraineze, sa închirieze, sa schimbe sau sa constituie în garantie bunuri aflate în patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, data în conditiile prevazute la art. 115.
Art. 147. – (1) Dobândirea de catre o societate a unui bun de la un fondator sau actionar:
a) într-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea începerii activitatii societatii; si
b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentând cel putin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusa aprobarii prealabile a adunarii generale extraordinare a actionarilor, precum si prevederilor art. 38 si 39, va fi mentionata în registrul comertului si va fi publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si într-un ziar cu larga raspândire.
(2) Nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobândire efectuate în cadrul activitatii curente a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute în cadrul operatiunilor de bursa.
Art. 148. – (1) Administratorii sunt raspunzatori de îndeplinirea tuturor obligatiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73.
(2) Comitetul de directie, toti administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor.
(3) Comitetul de directie va trebui sa înstiinteze consiliul de administratie de toate abaterile constatate în executarea obligatiei lui de supraveghere.
(4) Administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, având cunostinta de neregulile savârsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau auditorilor financiari.
(5) În societatile care au mai multi administratori raspunderea pentru actele savârsite sau pentru omisiuni nu se întinde si la administratorii care au facut sa se constate, în registrul deciziilor consiliului de administratie, împotrivirea lor si au încunostintat despre aceasta, în scris, pe cenzori si, dupa caz, pe auditorii financiari.
(6) Pentru deciziile luate în sedintele la care administratorul nu a asistat, el ramâne raspunzator daca, în termen de o luna de când a luat cunostinta de acestea, nu a facut împotrivirea în formele aratate la alineatele precedente.
Art. 149. – (1) Administratorul care are într-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa îi înstiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.
(2) Aceeasi obligatie o are administratorul în cazul în care, într-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotia, rudele sau afinii sai pâna la gradul al patrulea inclusiv.
(3) Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite la alin. (1) si (2), referitoare la participarea la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl constituie:
a) oferirea spre subscriere, catre un administrator sau catre persoanele mentionate la alin. (2), de actiuni sau obligatiuni ale societatii;
b) acordarea de catre administrator sau de persoanele mentionate la alin. (2) a unui împrumut sau constituirea unei garantii în favoarea societatii.
(4) Administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) si (2) raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.
Art. 150. – (1) Daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 149, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea înstraina, respectiv dobândi bunuri catre sau de la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, în conditiile prevazute la art. 112.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si operatiunilor de închiriere sau leasing.
(3) Valoarea prevazuta la alin. (1) se va calcula prin raportare la situatia financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui în care are loc operatiunea ori, dupa caz, la valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost înca prezentata si aprobata.
(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si operatiunilor în care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pâna la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este încheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau împreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului în care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
Art. 151. – (1) Consiliul de administratie se întruneste ori de câte ori este necesar.
(2) El trebuie sa se întruneasca cel putin o data pe luna la sediul societatii, iar comitetul de directie, cel putin o data pe saptamâna.
(3)
Convocarile pentru întrunirile consiliului de administratie vor cuprinde locul unde se va tine sedinta si ordinea de zi, neputându-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevazute, decât în caz de urgenta si cu conditia ratificarii în sedinta urmatoare de catre membrii absenti.
(4) La întrunirile consiliului de administratie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale.
(5) La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii.
(6) La fiecare sedinta se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi întrunite si opiniile separate.
Art. 152. – (1) Executarea operatiunilor societatii poate fi încredintata unuia sau mai multor directori executivi, functionari ai societatii.
(2) Directorii executivi nu vor putea fi membri în consiliul de administratie al societatii.
(3) Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, conform dispozitiilor art. 148, chiar daca ar exista o conventie contrara.
Art. 153. – (1) Vor putea fi acordate administratorilor si cenzorilor remuneratii si orice alte sume sau avantaje numai în baza unei hotarâri a adunarii generale.
(2) Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor sau directorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
c) garantarea, directa sau indirecta, în tot sau în parte, a oricaror împrumuturi acordate administratorilor sau directorilor, concomitenta sau ulterioara acordarii împrumutului;
d) garantarea, directa sau indirecta, în tot sau în parte, a executarii de catre administratori sau directori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros sau plata, în tot sau în parte, a unei creante ce are drept obiect un împrumut acordat de o terta persoana administratorilor sau directorilor ori o alta prestatie personala a acestora.
(3) Prevederile alin.(2) sunt aplicabile si operatiunilor în care sunt interesati sotul, rudele sau afinii, pâna la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau împreuna cu una din persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplica:
a) în cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro;
b) în cazul în care operatiunea este încheiata de societate în conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor mentionate la alin. (2) si (3) decât cele pe care, în mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
Art. 154. – (1) Oricare actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele ce crede ca trebuie cenzurate, iar acestia sunt obligati sa le verifice si, daca le gasesc reale, sa le aiba în vedere la întocmirea raportului catre adunarea generala.
(2) Daca reclamatia este facuta de actionari ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligati sa prezinte observatiile si propunerile lor asupra faptelor reclamate.
(3) Daca cenzorii socotesc întemeiata si urgenta reclamatia actionarilor reprezentând o patrime din capitalul social, sunt obligati sa convoace imediat adunarea generala. În caz contrar, ei trebuie sa refere la prima adunare. Adunarea trebuie sa ia o hotarâre asupra celor reclamate.
(4) A patra parte din capitalul social se dovedeste prin depunerea actiunilor la banci din România ori la unitati ale acestora, respectiv prin blocarea actiunilor în cont în cazul actiunilor emise în forma dematerializata.
(5) Actiunile vor ramâne depuse, respectiv blocate, pâna dupa întrunirea adunarii generale extraordinare si dovada depunerii, respectiv a blocarilor, va legitima participarea actionarilor la aceasta adunare.

Art. 155. – (1) Actiunea în raspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari si directorilor apartine adunarii generale, care va decide cu majoritatea prevazuta la art. 112.
(2) Hotarârea va putea fi luata chiar daca problema raspunderii acestora nu figureaza în ordinea de zi.
(3) Adunarea desemneaza cu aceeasi majoritate persoana însarcinata sa exercite actiunea în justitie.
(4) Daca adunarea decide sa porneasca actiune în raspundere contra administratorilor, mandatul acestora înceteaza de drept si adunarea va proceda la înlocuirea lor.
(5) Daca actiunea se porneste împotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pâna la ramânerea irevocabila a sentintei.
Art. 156. – (1) În caz de vacanta a unuia sau mai multor administratori, ceilalti administratori, împreuna cu cenzorii si deliberând în prezenta a doua treimi si cu majoritatea absoluta, procedeaza, daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, la numirea unui administrator provizoriu pâna la convocarea adunarii generale. (2) Când este un singur administrator si acesta vrea sa se retraga, adunarea generala va trebui sa fie convocata. În caz de deces sau de împiedicare fizica a acestuia, numirea provizorie se va face de catre cenzori, însa adunarea generala va fi convocata de urgenta pentru numirea definitiva a administratorului.
Art. 157. – În cazul în care administratorul sau directorii încheie acte juridice care prejudiciaza societatea, iar societatea, din cauza pozitiei detinute de acestia, nu actioneaza în vederea recuperarii prejudiciului, oricare dintre actionarii minoritari are dreptul sa introduca actiune în numele societatii, în scopul recuperarii prejudiciului respectiv.
Art. 158. – (1)
Daca administratorii constata ca, în urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta între totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotarî reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii.
(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica. (3) În cazul când nici în a doua convocare nu s-a întrunit cvorumul prevazut la art. 115, administratorii vor cere instantei din raza teritoriala în care se afla sediul societatii numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Instanta, pe baza expertizei, constatând pierderea prevazuta la alin. (1) sau (2), va da o încheiere, autorizând administratorii sa convoace adunarea generala, care va putea sa hotarasca limitarea capitalului la suma ramasa sau dizolvarea societatii, cu orice numar de actionari prezenti.

Despre adunarile generale

Art. 110. – (1) Adunarile generale sunt ordinare si extraordinare.
(2) Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor tine la sediul societatii si în localul ce se va indica în convocare.

Art. 111. – (1) Adunarea ordinara se întruneste cel putin o data pe an, în cel mult 4 luni de la încheierea exercitiului financiar.
(2) În afara de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:
a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, si sa fixeze dividendul;
b) sa aleaga pe administratori si cenzori;
c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul în curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv;
d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor;
e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;
f) sa hotarasca gajarea, închirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii.
Art. 112. – (1) Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotarârile sa fie luate de actionarii ce detin majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat în adunare, daca în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.
(2) Daca adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii conditiilor de la alin. (1), adunarea ce se va întruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunari, oricare ar fi partea de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu majoritate.
Art. 113. – Adunarea generala extraordinara se întruneste ori de câte ori este necesar a se lua o hotarâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societatii;
b) mutarea sediului societatii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;
d) înfiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societatii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi actiuni; h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;
i) dizolvarea anticipata a societatii;
j) conversia actiunilor dintr-o categorie în cealalta;
k) conversia unei categorii de obligatiuni în alta categorie sau în actiuni;
l) emisiunea de obligatiuni;
m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarâre pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.
Art. 114. – (1) Exercitiul atributiilor mentionate la art. 113 lit. b), c), f), g) si j) va putea fi delegat consiliului de administratie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotarâre a adunarii generale extraordinare. (2) Dispozitiile art. 131 alin. (4) si (5), ale art. 132, cu exceptia alin. (6), si ale art. 133 se aplica si în cazul deciziilor adoptate de catre administratori în conditiile alin. (1), societatea urmând a fi reprezentata în justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însarcinata, pâna ce adunarea generala, convocata în acest scop, va alege o alta persoana.
Art. 115. – Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare: – la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentând trei patrimi din capitalul social, iar hotarârile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social; – la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentând jumatate din capitalul social, iar hotarârile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din capitalul social.
Art. 116. – (1) Hotarârea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decât în urma aprobarii acestei hotarâri de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor se aplica si adunarilor speciale.
(3) Hotarârile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare. Art. 117. – (1) Adunarea generala va fi convocata de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozitiile din actul constitutiv.
(2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii.
(3) Convocarea va fi publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si într-unul dintre ziarele de larga raspândire din localitatea în care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
(4) Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile înainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, înscrisa în registrul actionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata în scris de actionar.
(5) De asemenea, convocarea poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, însotita de un convocator ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile înainte de data tinerii adunarii. Semnatura actionarului si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat.
(6) Modurile de convocare prevazute la alin. (4) si (5) nu pot fi folosite, daca sunt interzise prin actul constitutiv al societatii sau prin dispozitii legale.
(7) Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.
(8) Când în ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor.
(9) Actionarii societatilor de tip închis pot face, în scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului când acestea se refera la modificarea actului constitutiv, cu cel putin 5 zile înainte de data adunarii, urmând ca propunerile sa fie înscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunarii generale.

Art. 118. – (1) În înstiintarea pentru prima adunare generala se va putea fixa ziua si ora pentru cea de-a doua adunare, când cea dintâi nu s-ar putea tine.
(2) A doua adunare generala nu se poate întruni în chiar ziua fixata pentru prima adunare.
(3) Daca ziua pentru a doua adunare generala nu este mentionata în înstiintarea publicata pentru prima adunare, termenul prevazut la art. 117 va putea fi redus la 8 zile.
Art. 119. – (1) Administratorii sunt obligati sa convoace de îndata adunarea generala, la cererea actionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cota mai mica, daca în actul constitutiv se prevede astfel si daca cererea cuprinde dispozitii ce intra în atributiile adunarii.
(2)
Adunarea generala va avea lor în termen de o luna de la cerere.
(3) Daca administratorii nu convoaca adunarea generala, instanta de la sediul societatii va putea autoriza, cu citarea administratorilor si în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedura civila, convocarea adunarii generale de catre persoanele care îndeplinesc conditiile prevazute la alin. (1). Prin aceeasi încheiere instanta va stabili data de referinta prevazuta de art. 123 alin. (2), data tinerii adunarii generale si, dintre actionari, persoana care o va prezida.
Art. 120. – Actionarii exercita dreptul lor de vot în adunarea generala, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda, cu exceptia prevazuta la art. 101 alin. (2).
Art. 121. – Actionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, daca nici unul dintre ei nu se opune, sa tina o adunare generala si sa ia orice hotarâre de competenta adunarii, fara respectarea formalitatilor cerute pentru convocarea ei.
Art. 122. – În cazul societatilor închise cu actiuni nominative, prin actul constitutiv se poate conveni tinerea adunarilor generale si prin corespondenta.
Art. 123. – (1) La adunarile generale, actionarii care poseda actiuni la purtator au drept de vot numai daca le-au depus la locurile aratate prin actul constitutiv sau prin înstiintarea de convocare, cu cel putin 5 zile înainte de adunare. Cenzorii vor constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a actiunilor. Actiunile vor ramâne depuse pâna dupa adunarea generala, dar nu vor putea fi retinute mai mult de 10 zile de la data acesteia.
(2) Administratorul unic sau consiliul de administratie, dupa caz, va stabili o data de referinta pentru actionarii îndreptatiti sa fie înstiintati si sa voteze în cadrul adunarii generale, data ce va ramâne valabila si în cazul în care adunarea generala este convocata din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referinta astfel stabilita nu va depasi 60 de zile înainte de data la care adunarea generala este convocata pentru prima oara.
(3) Actionarii îndreptatiti sa încaseze dividende sau sa exercite orice alte drepturi sunt cei înscrisi în evidentele societatii sau în cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor, corespunzatoare datei de referinta. Art. 124. – (1) Daca actiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot conferit de aceste actiuni apartine uzufructuarului în adunarile generale ordinare si nudului proprietar în adunarile generale extraordinare. (2) Daca asupra actiunilor sunt constituite garantii reale mobiliare, dreptul de vot apartine proprietarului.
Art. 125. – (1) Actionarii nu vor putea fi reprezentati în adunarile generale decât prin alti actionari, în baza unei procuri speciale, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 102 alin. (2) si (3), când procura speciala poate fi data si altui coproprietar.
(2) Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin reprezentantii lor legali, care, la rândul lor, pot da procura speciala altor actionari.
(3) Procurile vor fi depuse în original, în termenul în care actionarii sunt obligati sa depuna actiunile sau în termenul prevazut de actul constitutiv. Ele vor fi retinute de societate, facându-se mentiune despre aceasta în procesul-verbal.
(4) Prin actul constitutiv se poate deroga de la dispozitiile privitoare la reprezentarea numai prin actionari.
(5) Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotarârii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Art. 126. – (1) Administratorii nu pot vota, în baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema în care persoana sau administratia lor ar fi în discutie.
(2) Ei pot vota însa situatia financiara anuala daca, detinând cel putin jumatate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.
Art. 127. – (1) Actionarul care, într-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune.
(2) Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Art. 128. – Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nula.
Art. 129. – (1) În ziua si la ora aratate în convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele consiliului de administratie sau de catre acela care îi tine locul.
(2) Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pâna la trei secretari, care vor verifica lista de prezenta a actionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezinta fiecare, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse si îndeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.
(3) Adunarea generala va putea hotarî ca operatiunile prevazute în alineatul precedent sa fie supravegheate sau îndeplinite de un notar public, pe cheltuiala societatii.
(4) Unul dintre secretari întocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale.
(5) Presedintele va putea desemna, dintre functionarii societatii, unul sau mai multi secretari tehnici, care sa ia parte la executarea operatiunilor prevazute în alineatele precedente.
(6) Dupa constatarea îndeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea adunarii generale, se intra în ordinea de zi.
Art. 130. – (1) Hotarârile adunarilor generale se iau prin vot deschis.
(2) Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotarârilor referitoare la raspunderea administratorilor.
Art. 131. – (1) Un proces-verbal, semnat de presedinte si secretar, va constata îndeplinirea formalitatilor de convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actiunilor, dezbaterile în rezumat, hotarârile luate, iar la cererea actionarilor, declaratiile facute de ei în sedinta.
(2) La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele de prezenta a actionarilor. (3) Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunarilor generale.
(4) Pentru a fi opozabile tertilor, hotarârile adunarii generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comertului, spre a fi mentionate în registru si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. În cazul în care aceste hotarâri implica modificarea actului constitutiv, se va putea publica numai actul aditional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate.
(5) Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalitati.

Art. 132. – (1) Hotarârile luate de adunarea generala în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotarârile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justitie, în termen de 15 zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei.
(3) Când se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.
(4) Administratorii nu pot ataca hotarârea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.
(5) Cererea se va solutiona în contradictoriu cu societatea, reprezentata prin administratori.
(6) Daca hotarârea este atacata de toti administratorii, societatea va fi reprezentata în justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însarcinata, pâna ce adunarea generala, convocata în acest scop, va alege alta persoana.
(7)
Actiunea se va introduce la tribunalul în a carui raza teritoriala îsi are sediul societatea.
(8) Daca au fost introduse mai multe actiuni în anulare, ele pot fi conexate.
(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu.
(10) Hotarârea irevocabila de anulare va fi mentionata în registrul comertului si publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicarii, ea este opozabila tuturor actionarilor.
Art. 133. – (1) O data cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotarârii atacate.
(2) Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.
(3) Împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.
Art. 134. – (1) Actionarii care nu sunt de acord cu hotarârile luate de adunarea generala cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societatii au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la societate contravaloarea actiunilor pe care le poseda, la valoarea medie determinata de catre un expert autorizat, prin folosirea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).
(2) Costurile generate de efectuarea expertizei se suporta de societatea în cauza.
(3) O data cu declaratia de retragere, actionarii vor preda societatii actiunile pe care le poseda, daca acestea au fost eliberate în conditiile art. 97. (4) Ca urmare a retragerii actionarilor în conditiile prevazute de alin. (1), actiunile acestora vor fi dobândite de societate, dispozitiile art. 103 alin. (7) fiind aplicabile.
Art. 135. – (1) Între sedintele adunarilor generale, cel mult de doua ori în cursul unui exercitiu financiar, actionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societatii, consultând documentele prevazute în actul constitutiv, în conformitate cu art. 8 lit. i). Ei vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii legalizate de pe acestea. În urma consultarii actionarii vor putea sesiza, în scris, consiliul de administratie, care va trebui sa le raspunda tot în scris, în termen de 15 zile de la înregistrarea sesizarii.
(2) Daca consiliul de administratie nu va raspunde în termenul stabilit la alin. (1), actionarii se vor putea adresa instantei competente, care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere. Art. 136. – (1) Unul sau mai multi actionari, detinând cel putin 10% din actiunile reprezentând capitalul social, vor putea cere – individual sau împreuna – instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, însarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii si sa întocmeasca un raport, care sa le fie înmânat si, totodata, predat oficial cenzorilor societatii, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzatoare.
(2) Onorariile expertilor vor fi suportate de societate, cu exceptia cazurilor în care sesizarea a fost facuta cu rea-credinta.

Societatile pe actiuni

SECTIUNEA I Despre actiuni

Art. 91. – (1) În societatea pe actiuni, capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate, care, dupa modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtator.
(2) Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Actiunile nominative pot fi emise în forma materiala, pe suport hârtie, sau în forma dematerializata, caz în care se înregistreaza în registrul actionarilor.
(3) Actiunile emise de o societate pe actiuni, ca urmare a subscriptiei prin oferta publica de valori mobiliare, definita ca atare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002
Art. 92. – (1) Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decât valoarea nominala.
(2)
Actiunile neplatite în întregime sunt întotdeauna nominative.
(3) Capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pâna când nu vor fi fost complet platite cele din emisiunea precedenta.
(4) Actiunile nominative pot fi convertite în actiuni la purtator si invers, prin hotarârea adunarii generale extraordinare a actionarilor, luata în conditiile art. 115. (5) Se pot emite titluri cumulative pentru mai multe actiuni, când acestea sunt emise în forma materiala.
Art. 93. – (1) Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 1.000 lei.
(2) Actiunile vor cuprinde:
a) denumirea si durata societatii;
b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este înmatriculata societatea, codul unic de înregistrare si numarul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a facut publicarea;
c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.
(3) Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele, codul numeric personal si domiciliul actionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numarul de înmatriculare si codul unic de înregistrare ale actionarului persoana juridica, dupa caz.
(4) Actiunile trebuie sa poarte semnatura a doi administratori, când sunt mai multi, sau a unicului administrator. Art. 94. – (1) Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare; ele acorda posesorilor drepturi egale.
(2) Se pot emite totusi în conditiile actului constitutiv categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite, potrivit dispozitiilor art. 95 si 96.
Art. 95. – (1) Se pot emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului:
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, înaintea oricarei alte prelevari;
b) drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota, în temeiul acestor actiuni, în adunarile generale ale actionarilor.
(2) Actiunile cu dividend prioritar, fara drept de vot, nu pot depasi o patrime din capitalul social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare.
(3) Reprezentantii, administratorii si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot.
(4) Actiunile preferentiale si actiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealalta prin hotarârea adunarii generale extraordinare a actionarilor, luata în conditiile art. 115.
Art. 96. – Titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc în adunari speciale, în conditiile stabilite de actul constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.
Art. 97. – În cazul în care nu a emis si nu a eliberat actiuni în forma materiala, societatea, din oficiu sau la cererea actionarilor, le va elibera câte un certificat de actionar cuprinzând datele prevazute la art. 93 alin. (2) si (3) si, în plus, numarul, categoria si valoarea nominala a actiunilor, proprietate a actionarului, pozitia la care acesta este înscris în registrul actionarilor si, dupa caz, numarul de ordine al actiunilor.
Art. 98. – (1) Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma materiala se transmite prin declaratie facuta în registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta în registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea si alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor. (2) Dreptul de proprietate asupra actiunilor emise în forma dematerializata si tranzactionate pe o piata organizata se transmite în conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.
(3) Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar de plata actiunilor timp de 3 ani, socotiti de la data când s-a facut mentiunea de transmitere în registrul actionarilor.

Art. 99. – Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transfera prin simpla traditiune a acestora.
Art. 100. – (1) Când actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le datoreaza în termenele prevazute la art. 8 lit. d) si la art. 21 alin. (1), societatea îi va invita sa-si îndeplineasca aceasta obligatie, printr-o somatie colectiva, publicata de doua ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si într-un ziar de larga raspândire.
(2) Când, nici în urma acestei somatii, actionarii nu vor efectua varsamintele, consiliul de administratie va putea decide fie urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor actiuni nominative.
(3) Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate.
(4) În locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtând acelasi numar, care vor fi vândute.
(5) Sumele obtinute din vânzare vor fi întrebuintate pentru acoperirea cheltuielilor de publicare si de vânzare, a dobânzilor de întârziere si a varsamintelor neefectuate; restul va fi înapoiat actionarilor.
(6) Daca pretul obtinut nu este îndestulator pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societatii sau daca vânzarea nu are loc din lipsa de cumparatori, societatea va putea sa se îndrepte împotriva subscriitorilor si cesionarilor, conform art. 98.
(7) Daca, în urma îndeplinirii acestor formalitati, nu s-au realizat sumele datorate societatii, se va proceda de îndata la reducerea capitalului social în proportie cu diferenta dintre acesta si capitalul existent.
Art. 101. – (1) Orice actiune platita da dreptul la un vot în adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel.
(2) Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinând actionarilor care poseda mai mult de o actiune. (3) Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta.
Art. 102. – (1) Actiunile sunt indivizibile.
(2) Când o actiune nominativa devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligata sa înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din actiune.
(3) De asemenea, când o actiune la purtator apartine mai multor persoane, acestea trebuie sa desemneze un reprezentant comun.
(4) Atât timp cât o actiune este proprietatea indiviza sau comuna a mai multor persoane, acestea sunt raspunzatoare în mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.
Art. 103. – (1) Societatea nu poate dobândi propriile sale actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza în nume propriu, dar pe seama acestei societati, în afara de cazul în care adunarea generala extraordinara a actionarilor hotaraste altfel, cu respectarea dispozitiilor care urmeaza.
(2) Autorizând dobândirea, adunarea generala extraordinara va stabili, în principal, modalitatile de dobândire, numarul maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobândite, contravaloarea lor minima si maxima si perioada efectuarii operatiunii, care nu va putea depasi 18 luni de la data publicarii hotarârii adunarii generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(3) Valoarea actiunilor proprii, dobândite de societate, inclusiv a celor aflate în portofoliul sau, nu poate depasi 10% din capitalul social subscris.
(4) Se pot dobândi numai actiuni integral liberate si numai în cazul în care capitalul social subscris este integral varsat.
(5) Plata actiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil si din rezervele disponibile ale societatii, cu exceptia rezervelor legale, înscrise în ultima situatie financiara anuala aprobata.
(6)
În raportul de gestiune care însoteste situatia financiara anuala se vor arata: motivele care au determinat dobândirea de actiuni proprii, numarul, valoarea nominala, contravaloarea actiunilor dobândite si fractiunea de capital social pe care ele o reprezinta.
(7)
Actiunile proprii dobândite cu încalcarea dispozitiilor prezentului articol vor fi înstrainate în termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, în modul stabilit de adunarea generala extraordinara. Cele neînstrainate în acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligata sa reduca corespunzator capitalul social.
(8) Dispozitiile prezentului articol se aplica si în cazurile în care o societate, în care alta societate detine majoritatea drepturilor de vot sau exercita direct ori indirect o influenta dominanta, dobândeste actiuni ale societatii dominante.
Art. 104. – Restrictiile prevazute la art. 103 nu se aplica atunci când dobândirea de catre societate a unui numar determinat de actiuni proprii, integral liberate, se face în vreuna dintre urmatoarele situatii:
a) cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare reducerii;
b) pentru cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, în limitele si în conditiile aprobate de adunarea generala a actionarilor. Operatiunea de cesionare nu va depasi un an de la data publicarii hotarârii adunarii generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;
c) prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-o procedura de urmarire silita împotriva unui debitor al societatii;
d) cu titlu gratuit;
e) în scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata organizata extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
Art. 105. – (1) O societate nu poate sa acorde avansuri sau împrumuturi si nici sa constituie garantii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale actiuni de catre un tert.
(2) Constituirea garantiilor reale mobiliare asupra propriilor actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza în nume propriu, dar pe seama societatii, este asimilata cu dobândirea propriilor actiuni. Actiunile vor fi însa contabilizate separat.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica operatiunilor curente ale societatilor bancare si de credit, nici operatiunilor efectuate în vederea dobândirii de catre salariatii societatii a actiunilor acesteia sau ale uneia dintre filialele sale.
Art. 106. – (1) Constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor se face prin înscris sub semnatura privata, în care se vor arata cuantumul datoriei, valoarea si categoria actiunilor cu care se garanteaza, iar în cazul actiunilor la purtator si nominative emise în forma materiala, si prin mentionarea garantiei pe titlu, semnata de creditor si debitorul actionar sau de mandatarii acestora.
(2) Garantia se înregistreaza în registrul actionarilor tinut de administratori sau, dupa caz, de societatea independenta care tine registrul actionarilor. Creditorului în favoarea caruia s-a constituit garantia reala mobiliara asupra actiunilor i se elibereaza o dovada a înregistrarii acesteia.
(3) Garantia devine opozabila tertilor si dobândeste rangul în ordinea de preferinta a creditorilor de la data înregistrarii în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Art. 107. – Actiunile dobândite potrivit art. 103 alin. (1)-(5) si alin. (8) nu dau drept la dividende. Pe toata durata posedarii lor de catre societate, dreptul de vot pe care îl confera aceste actiuni este suspendat, iar majoritatile de prezenta si de vot pentru luarea în mod valabil a hotarârilor în adunarile generale se raporteaza la restul capitalului social. Art. 108. – Actionarii care ofera spre vânzare actiunile lor prin oferta publica vor trebui sa întocmeasca un prospect de oferta în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.
Art. 109. –
Situatia actiunilor trebuie sa fie cuprinsa în anexa la situatia financiara anuala si, în mod deosebit, sa se precizeze daca ele au fost integral liberate si, dupa caz, numarul actiunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor.

Societatile în comandita simpla

Art. 88. – Administratia societatii în comandita simpla se va încredinta unuia sau mai multor asociati comanditati.

Art. 89. – (1) Comanditarul poate încheia operatiuni în contul societatii numai pe baza unei procuri speciale pentru operatiuni determinate, data de reprezentantii societatii si înscrisa în registrul comertului. În caz contrar, comanditarul devine raspunzator fata de terti nelimitat si solidar, pentru toate obligatiunile societatii contractate de la data operatiunii încheiate de el.
(2) Comanditarul poate îndeplini servicii în administratia interna a societatii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea si la revocarea administratorilor, în cazurile prevazute de lege, sau poate acorda, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operatiunile ce depasesc puterile lor.

3) Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situatiile financiare anuale si de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale si a celorlalte documente justificative.
Art. 90. – Dispozitiile art. 75, 76 alin. (1), art. 77, 79, 83, 84, 86 si 87 se vor aplica si societatilor în comandita simpla, iar dispozitiile art. 80, 81, 82 si 85, asociatilor comanditati.

Societatile în nume colectiv

Art. 75. – Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara în actul constitutiv.

Art. 76. – (1) Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze împreuna, decizia trebuie luata în unanimitate; în caz de divergenta între administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
(2) Pentru actele urgente, a caror neîndeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalti, care se gasesc în imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie. Art. 77. – (1) Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
(2) Cu aceeasi majoritate asociatii pot decide asupra revocarii administratorilor sau asupra limitarii puterilor lor, afara de cazul în care administratorii au fost numiti prin actul constitutiv.

Art. 78. – (1) Daca un administrator ia initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele operatiunilor obisnuite comertului pe care îl exercita societatea, acesta trebuie sa înstiinteze pe ceilalti administratori, înainte de a o încheia, sub sanctiunea suportarii pierderilor ce ar rezulta din aceasta.
(2) În caz de opozitie a vreunuia dintre ei, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
(3) Operatiunea încheiata în contra opozitiei facute este valabila fata de tertii carora nu li se va fi comunicat aceasta opozitie.
Art. 79. – (1) Asociatul care, într-o operatiune determinata, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societatii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind aceasta operatiune.
(2) Asociatul care contravine dispozitiilor alin. (1) este raspunzator de daunele cauzate societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Art. 80. – Asociatul care, fara consimtamântul scris al celorlalti asociati, întrebuinteaza capitalul, bunurile sau creditul societatii în folosul sau sau în acela al unei alte persoane este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.
Art. 81. – (1) Nici un asociat nu poate lua din fondurile societatii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa le faca în interesul societatii.
(2) Asociatul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de sumele luate si de daune.
(3) Se va putea stipula, prin actul constitutiv, ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume pentru cheltuielile lor particulare.
Art. 82. – (1) Asociatii nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau având acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni în contul lor sau al altora, în acelasi fel de comert sau într-unul asemanator, fara consimtamântul celorlalti asociati.
(2) Consimtamântul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au interzis continuarea lor.
(3) În caz de încalcare a prevederilor alin. (1) si (2), societatea, în afara de dreptul de a exclude pe asociat, poate sa decida ca acesta a lucrat în contul ei sau sa ceara despagubiri.
(4) Acest drept se stinge dupa trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunostinta, fara sa fi luat vreo hotarâre.
Art. 83. – Când aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport.
Art. 84. – (1) Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creante nu este liberat cât timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse.
(2) Daca plata nu s-a putut obtine prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, în afara de daune, raspunde de suma datorata, cu dobânda legala din ziua scadentei creantelor.
Art. 85. – (1) Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile îndeplinite în numele societatii de persoanele care o reprezinta.
(2) Hotarârea judecatoreasca obtinuta împotriva societatii este opozabila fiecarui asociat.
Art. 86. – Pentru aprobarea situatiei financiare anuale si pentru deciziile referitoare la introducerea actiunii în raspunderea administratorilor este necesar votul asociatilor reprezentând majoritatea capitalului social.
Art. 87. – (1) Cesiunea aportului de capital social este posibila daca a fost permisa prin actul constitutiv.
(2) Cesiunea nu libereaza pe asociatul cedent de ceea ce mai datoreaza societatii din aportul sau de capital.
(3) Fata de terti, cedentul ramâne raspunzator potrivit art. 225.
(4) Când actul constitutiv prevede cazurile de retragere a unui asociat, se vor aplica dispozitiile art. 225 si 229.

Functionarea societatilor comerciale

CAPITOLUL I Dispozitii comune

Art. 65. – (1) În lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registrul comertului.
(2) Asociatul care întârzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat în numerar este obligat si la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia sa faca varsamântul.
Art. 66. – (1) Pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevazuti la alin. (1) pot totusi popri, în timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Art. 67. – (1) Cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se platesc asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Ele se platesc în termenul stabilit de catre adunarea generala a asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comerciala va plati o penalitate aferenta perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele platite contrar dispozitiilor alin. (2) si (3) se restituie, daca societatea dovedeste ca asociatii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurarile existente, trebuiau sa o cunoasca.
(5) Dreptul la actiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
(6) Dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, în afara de cazul în care partile au convenit altfel.
Art. 68. – Aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobânzi.
Art. 69. – Daca se constata o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.
Art. 70. – (1) Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate în actul constitutiv. (2) Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora. Art. 71. – (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât daca aceasta facultate li s-a acordat în mod expres.
(2) În cazul încalcarii prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune.
(3) Administratorul care, fara drept, îsi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii.
Art. 72. – Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în aceasta lege.
Art. 73. – (1) Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:
a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
b) existenta reala a dividendelor platite;
c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
d) exacta îndeplinire a hotarârilor adunarilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
(2) Actiunea în raspundere împotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata.
Art. 74. – (1) În orice factura, oferta, comanda, tarif, prospect si alte documente întrebuintate în comert, emanând de la o societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridica, sediul si codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu.
(2) Pentru societatea cu raspundere limitata va trebui mentionat si capitalul social, iar pentru societatea pe actiuni si în comandita pe actiuni se va mentiona si capitalul social, din care cel efectiv varsat, potrivit ultimei situatii financiare anuale aprobate.

Unele dispozitii procedurale

Art. 60. – (1) Încheierile judecatorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrari în registrul comertului sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntarii încheierii pentru parti si de la data publicarii încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.
(3) Recursul se depune si se mentioneaza în registrul comertului unde s-a facut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comertului înainteaza recursul curtii de apel în a carei raza teritoriala se afla sediul societatii, iar în cazul sucursalelor înfiintate în alt judet, curtii de apel în a carei raza teritoriala se afla sediul sucursalei.
(4) Motivele recursului se pot depune la instanta, cu cel putin doua zile înaintea termenului de judecata.
(5) În cazul admiterii recursului, decizia instantei de recurs va fi mentionata în registrul comertului, fiind aplicabile dispozitiile art. 48-49 si 56-59.
Art. 61. – (1) Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotarârile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile. (2) În sensul prezentei legi, prin hotarârea asociatilor se întelege si hotarârea organelor statutare ale societatii, iar termenul asociati include si actionarii, în afara de cazul în care din context rezulta altfel.
Art. 62. – (1) Opozitia se face în termen de 30 de zile de la data publicarii hotarârii asociatilor sau a actului aditional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, daca prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comertului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona în registru si o va înainta instantei judecatoresti competente.
(2) Dispozitiile art. 133 referitoare la suspendare se aplica în mod corespunzator. Opozitia se judeca în camera de consiliu, cu citarea partilor, fiind aplicabile dispozitiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedura civila.
(3) Hotarârea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai recursului.
Art. 63. – Cererile si caile de atac prevazute de prezenta lege, de competenta instantelor judecatoresti, se solutioneaza de instanta locului unde societatea îsi are sediul principal.
Art. 64. – Citarea partilor în fata judecatorului delegat si comunicarea actelor sale se fac, de catre oficiul registrului comertului, prin posta, cu scrisoare recomandata, atasându-se recipisa la dosar, sau prin agenti ai oficiului registrului comertului, ori în conditiile Codului de procedura civila.

Efectele încalcarii cerintelor legale de constituire a societatii

Art. 46. – (1) Când actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalca o dispozitie imperativa a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinta legala pentru constituirea societatii, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea oricaror persoane care formuleaza o cerere de interventie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afara de cazul în care asociatii înlatura asemenea neregularitati. Judecatorul delegat va lua act în încheiere de regularizarile efectuate.
(2) În cazul în care au fost formulate cereri de interventie, judecatorul va cita intervenientii si se va pronunta asupra cererilor acestora în conditiile art. 49 si urmatoarele din Codul de procedura civila, nefiind aplicabile dispozitiile art. 335 din Codul de procedura civila.
Art. 47. – (1) În cazul în care fondatorii sau reprezentantii societatii nu au cerut înmatricularea ei în termen legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comertului efectuarea înmatricularii, dupa ce, prin notificare sau scrisoare recomandata, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.
(2) Daca, totusi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevazute de alineatul precedent, asociatii sunt eliberati de obligatiile ce decurg din subscriptiile lor, dupa trecerea a 3 luni de la data autentificarii actului constitutiv, în afara de cazul în care acesta prevede altfel.
(3) Daca un asociat a cerut îndeplinirea formalitatilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligatiile ce decurg din subscriptie.
Art. 48. – (1) În cazul unor neregularitati constatate dupa înmatriculare, societatea este obligata sa ia masuri pentru înlaturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatarii acelor neregularitati.
(2) Daca societatea nu se conformeaza, orice persoana interesata poate cere tribunalului sa oblige organele societatii, sub sanctiunea platii de daune cominatorii, sa le regularizeze.
(3) Dreptul la actiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatricularii societatii.
Art. 49. – Fondatorii, reprezentantii societatii, precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale societatii raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularitatile la care se refera art. 46-48.
Art. 50. – (1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de lege, nu pot fi opuse tertilor, în afara de cazul în care societatea face dovada ca acestia le cunosteau.
(2) Operatiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor, care dovedesc ca au fost în imposibilitate de a lua cunostinta despre ele.
Art. 51. – Tertii pot invoca însa actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afara de cazul în care omisiunea publicitatii le lipseste de efecte.
Art. 52. – Societatea este obligata sa verifice identitatea dintre textul depus la oficiul registrului comertului si cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în presa. În caz de neconcordanta, tertii pot opune societatii oricare dintre texte, în afara de cazul în care societatea face dovada ca ei cunosteau textul depus la oficiul registrului comertului.
Art. 53. – Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat în numele unei societati în curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de terti pentru actele juridice încheiate cu acestia în contul societatii, în afara de cazul în care societatea, dupa ce a dobândit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii înca de la data încheierii lor.
Art. 54. – (1) Nici societatea si nici tertii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligatiile asumate, o neregularitate în numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele societatii, atunci când aceasta numire a fost publicata în conformitate cu legea.
(2) Societatea nu poate invoca fata de terti numirile în functiile mentionate în alineatul precedent sau încetarea acestor functii, daca ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.
Art. 55. – (1) În raporturile cu tertii, societatea pe actiuni, în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, în afara de cazul în care ea dovedeste ca tertii cunosteau sau, în împrejurarile date, trebuiau sa cunoasca depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii.
(2) Clauzele actului constitutiv ori hotarârile organelor statutare ale societatilor prevazute în alineatul precedent, care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Art. 56. – Nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci când:
a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost încheiat în forma autentica, în situatiile prevazute la art. 5 alin. (6);
b) toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;
c) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseste încheierea judecatorului delegat de înmatriculare a societatii;
e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor si capitalul social subscris si varsat;
g) s-au încalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.
Art. 57. – Nulitatea nu poate fi declarata în cazul în care cauza ei, invocata în cererea de anulare, a fost înlaturata înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.
Art. 58. – (1) Pe data la care hotarârea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea înceteaza fara efect retroactiv si intra în lichidare. Dispozitiile legale privind lichidarea societatilor ca urmare a dizolvarii se aplica în mod corespunzator.
(2) Prin hotarârea judecatoreasca de declarare a nulitatii se vor numi si lichidatorii societatii.
(3) Tribunalul va comunica hotarârea judecatoreasca oficiului registrului comertului, care, dupa mentionare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.
(4) Asociatii raspund pentru obligatiile sociale pâna la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3. Art. 59. – (1) Declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor încheiate în numele sau.
(2) Nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna-credinta nulitatea societatii.

Înmatricularea societatii

Art. 36. – (1) În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societatii în registrul comertului în a carui raza teritoriala îsi va avea sediul societatea.

(2) Cererea va fi însotita de:
a) actul constitutiv al societatii;
b) dovada efectuarii varsamintelor în conditiile actului constitutiv;
c) dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei;
d) actele privind proprietatea asupra aporturilor în natura, iar în cazul în care printre ele figureaza si imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
e) actele constatatoare ale operatiunilor încheiate în contul societatii si aprobate de asociati;
f) declaratia pe propria raspundere a fondatorilor, a administratorilor si a cenzorilor ca îndeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege.
(3) Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de catre autoritatile publice în functie de obiectul de activitate al unei societati, vor fi solicitate de catre oficiul registrului comertului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autoritatile competente vor trebui sa emita avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este necesar a se depune avizele sau autorizarile tehnice si nici cele a caror eliberare este legal conditionata de înmatricularea societatii.
Art. 37. – (1) Controlul legalitatii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistreaza în registrul comertului se exercita de justitie printr-un judecator delegat.
(2) La începutul fiecarui an judecatoresc, presedintele tribunalului va delega la oficiul registrului comertului unul sau mai multi judecatori ai tribunalului.
(3) Judecatorul delegat va putea dispune efectuarea unei expertize, în contul partilor, precum si administrarea altor dovezi.

Art. 38. – (1) La societatile pe actiuni, daca exista aporturi în natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni încheiate de fondatori în contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, judecatorul delegat numeste, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai multi experti din lista expertilor autorizati. Acestia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si vor evidentia daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii actiunilor acordate în schimb, precum si alte elemente indicate de judecatorul delegat. Pentru bunurile mobile noi va fi luata în considerare factura.
(2) Raportul va fi depus în termen de 15 zile la oficiul registrului comertului si va putea fi examinat de creditorii personali ai asociatilor sau de alte persoane. La cererea si pe cheltuiala acestora, li se pot elibera copii integrale sau partiale de pe raport.
Art. 39. – Nu pot fi numiti experti: – rudele sau afinii pâna la gradul al patrulea inclusiv ori sotii acelora care au constituit aporturi în natura sau ai fondatorilor; – persoanele care primesc, sub orice forma, pentru functiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un salariu sau o remuneratie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi în natura.
Art. 40. – (1) În cazul în care cerintele legale sunt îndeplinite, judecatorul delegat, prin încheiere, pronuntata în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinte, va autoriza constituirea societatii si va dispune înmatricularea ei în registrul comertului, în conditiile prevazute de legea privind acest registru.
(2) Încheierea de înmatriculare va reda, dupa caz, mentiunile actului constitutiv prevazute la art. 7 si 8.
Art. 41. – (1) Societatea comerciala este persoana juridica de la data înmatricularii în registrul comertului.
(2) Înmatricularea se efectueaza în termen de 24 de ore de la data pronuntarii încheierii judecatorului delegat prin care se autorizeaza înmatricularea societatii comerciale.
Art. 42. – Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se înfiinteaza în una dintre formele de societate enumerate la art. 2 si în conditiile prevazute pentru acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Art. 43. – (1) Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se înmatriculeaza, înainte de începerea activitatii lor, în registrul comertului din judetul în care vor functiona.
(2) Daca sucursala se înfiinteaza într-o localitate din acelasi judet sau în aceeasi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în acelasi registru al comertului, însa distinct, ca înmatriculare independenta.
(3) Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care îl înfiinteaza îi atribuie statut de sucursala.
(4) Celelalte sedii secundare – agentii, reprezentante sau alte asemenea sedii – se mentioneaza numai în cadrul înmatricularii societatii în registrul comertului sediului principal.
(5) Nu se pot înfiinta sedii secundare sub denumirea de filiala. Art. 44. – Societatile comerciale straine pot înfiinta în România, cu respectarea legii române, filiale, precum si sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare, daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.
Art. 45. – (1) Reprezentantii societatii sunt obligati sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi în timpul functionarii societatii, în termen de 15 zile de la alegere.
(2) Dispozitia alineatului precedent se aplica în mod corespunzator si conducatorilor sucursalelor.

CAPITOLUL II Formalitati specifice pentru constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica

Art. 18. – (1) Când societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevazute la art. 8, cu exceptia celor privind pe administratori si cenzori, si în care se va stabili data închiderii subscriptiei.

(2) Prospectul de emisiune semnat de fondatori în forma autentica va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comertului din judetul în care se va stabili sediul societatii.
(3) Judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, constatând îndeplinirea conditiilor de la alin. (1) si (2), va autoriza publicarea prospectului de emisiune.
(4) Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mentiunile sunt nule. Subscriitorul nu va putea invoca aceasta nulitate, daca a luat parte la adunarea constitutiva sau daca a exercitat drepturile si îndatoririle de actionar. Art. 19. – (1) Subscrierile de actiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecatorul delegat.
(2) Subscrierea va cuprinde: numele si prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numarul, în litere, al actiunilor subscrise; data subscrierii si declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune.
(3) Participarile la beneficiile societatii, rezervate de fondatori în folosul lor, desi acceptate de subscriitori, nu au efect decât daca vor fi aprobate de adunarea constitutiva.
Art. 20. – Cel mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutiva, printr-o înstiintare publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si în doua ziare cu larga raspândire, cu 15 zile înainte de data fixata pentru adunare. Înstiintarea va cuprinde locul si data adunarii, care nu poate depasi doua luni de la data închiderii subscrierii, si precizarea problemelor care vor face obiectul discutiilor.
Art. 21. – (1) Societatea se poate constitui numai daca întregul capital social a fost subscris si fiecare acceptant a varsat în numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la Casa de Economii si Consemnatiuni – C.E.C. – S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.
(2) Actiunile ce reprezinta aporturi în natura vor trebui acoperite integral.
Art. 22. – Daca subscrierile publice depasesc capitalul social prevazut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligati sa supuna aprobarii adunarii constitutive majorarea sau, dupa caz, reducerea capitalului social la nivelul subscriptiei.
Art. 23. – (1) Fondatorii sunt obligati sa întocmeasca o lista a celor care, acceptând subscriptia, au dreptul sa participe la adunarea constitutiva, cu mentionarea numarului actiunilor fiecaruia.
(2) Aceasta lista va fi afisata la locul unde se va tine adunarea, cu cel putin 5 zile înainte de adunare.
Art. 24. – (1) Adunarea alege un presedinte si doi sau mai multi secretari. Participarea acceptantilor se va constata prin liste de prezenta, semnate de fiecare dintre ei si vizate de presedinte si de unul dintre secretari.
(2) Oricare acceptant are dreptul sa faca observatii asupra listei afisate de fondatori, înainte de a se intra în ordinea de zi a adunarii, care va decide asupra observatiilor.
Art. 25. – (1) În adunarea constitutiva, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de actiunile subscrise. El poate fi reprezentat si prin procura speciala.
(2) Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanti.
(3) Acceptantii care au constituit aporturi în natura nu au drept de vot în deliberarile referitoare la aporturile lor, chiar daca ei sunt si subscriitori de actiuni în numerar ori se prezinta ca mandatari ai altor acceptanti.
(4) Adunarea constitutiva este legala daca sunt prezenti jumatate plus unu din numarul acceptantilor si ia hotarâri cu votul majoritatii simple a celor prezenti.
Art. 26. – (1) Daca exista aporturi în natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni încheiate de fondatori în contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, adunarea constitutiva numeste, în conditiile art. 39, unul sau mai multi experti, care îsi vor da avizul asupra evaluarilor.
(2) Daca majoritatea ceruta nu poate fi întrunita, desemnarea expertilor se va face de judecatorul delegat, la cererea oricarui acceptant.
Art. 27. – (1) Dupa ce expertii au depus raportul de evaluare prevazut la art. 38, fondatorii convoaca din nou adunarea constitutiva, conform dispozitiilor art. 20.
(2) Daca valoarea aporturilor în natura, stabilita de experti, este inferioara cu o cincime aceleia prevazute de fondatori în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage, anuntându-i pe fondatori, pâna la data fixata pentru adunarea constitutiva.
(3) Actiunile revenind acceptantilor care s-au retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau, ulterior, de alte persoane, pe cale de subscriptie publica.
Art. 28. – Adunarea constitutiva are urmatoarele obligatii: – verifica existenta varsamintelor; – examineaza si valideaza raportul expertilor de evaluare a aporturilor în natura; aproba participarile la beneficii ale fondatorilor si operatiunile încheiate în contul societatii; – discuta si aproba actul constitutiv al societatii, membrii prezenti reprezentând, în acest scop, si pe cei absenti, si desemneaza pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului si îndeplinirea formalitatilor cerute pentru constituirea societatii; – numeste pe administratori si cenzori. Art. 29. – (1) Varsamintele efectuate, potrivit art. 21, pentru constituirea societatii prin subscriptie publica vor fi predate persoanelor însarcinate cu încasarea lor, prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispozitii, persoanelor desemnate prin decizia consiliului de administratie, dupa prezentarea certificatului la oficiul registrului comertului, din care rezulta înmatricularea societatii.
(2) Daca constituirea societatii nu a avut loc, restituirea varsamintelor se va face direct acceptantilor.
Art. 30. – (1) Fondatorii iau asupra lor consecintele actelor si ale cheltuielilor necesare constituirii societatii, iar daca, din orice cauza, aceasta nu se va constitui, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptantilor.
(2) Fondatorii sunt obligati sa predea administratorilor documentele si corespondenta referitoare la constituirea societatii.

Art. 31. – (1) Fondatorii si primii administratori sunt solidar raspunzatori, din momentul constituirii societatii, fata de societate si de terti pentru: – subscrierea integrala a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv; – existenta aporturilor în natura; – veridicitatea publicatiilor facute în vederea constituirii societatii.
(2) Fondatorii sunt raspunzatori, de asemenea, de valabilitatea operatiunilor încheiate în contul societatii înainte de constituire si luate de aceasta asupra sa.
(3) Adunarea generala nu va putea da descarcare fondatorilor si primilor administratori, pentru raspunderea ce le revine în temeiul acestui articol si al art. 49 si 53, timp de 5 ani.
Art. 32. – (1) Adunarea constitutiva va hotarî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societati constituite prin subscriptie publica.
(2) Cota prevazuta la alin. (1) nu poate depasi 6% din profitul net si nu poate fi acordata pentru o perioada mai mare de 5 ani de la data constituirii societatii.
(3) În cazul majorarii capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzator capitalului social initial. (4) De dispozitiile acestui articol pot beneficia numai persoanele fizice carora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv.
Art. 33. – În caz de dizolvare anticipata a societatii, fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca dizolvarea s-a facut în frauda drepturilor lor.
Art. 34. – Dreptul la actiunea în daune se prescrie prin trecerea a 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotarârii adunarii generale a actionarilor care a decis dizolvarea anticipata.
Art. 35. – Societatile comerciale pe actiuni constituite prin subscriptie publica sunt considerate societati detinute public în sensul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate*), care se completeaza cu dispozitiile prezentei legi în ceea ce priveste înmatricularea în registrul comertului.

Constituirea societatilor comerciale

Constituirea societatilor comerciale

CAPITOLUL I Actul constitutiv al societatii

Art. 5. – (1) Societatea în nume colectiv sau în comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut.
(2) Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane. În acest caz se întocmeste numai statutul.
(3) Contractul de societate si statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.
(4) Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv desemneaza atât înscrisul unic, cât si contractul de societate si/sau statutul societatii.

Legea nr. 31 din 1990 privind Socitatile comerciale a fost republicata recent, avand in vedere numeroasele modificari care i-au fost aduse. Va invitam sa o cititi…

(5) În cazurile în care contractul de societate si statutul constituie acte distincte, acesta din urma va cuprinde datele de identificare a asociatilor si clauze reglementând organizarea, functionarea si desfasurarea activitatii societatii.
(6) Actul constitutiv se încheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, în caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci când:
a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;
b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simpla;
c) societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.
(7) Actul constitutiv dobândeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului.
Art. 6. – (1) Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant în constituirea societatii sunt considerati fondatori.
(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.
Art. 7. – Actul constitutiv al societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice; numarul de înregistrare în registrul comertului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii nationale; la societatea în comandita simpla se vor arata asociatii comanditari, asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;
b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, în numerar sau în natura, valoarea aportului în natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;
e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite împreuna sau separat;
f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;
g) sediile secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci când se înfiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru înfiintarea lor ulterioara, daca se are în vedere o atare înfiintare;
h) durata societatii;
i) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
Art. 8. – Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau în comandita pe actiuni va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de înregistrare în registrul comertului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii nationale; la societatea în comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;
b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatriculare;
e) valoarea bunurilor constituite ca aport în natura în societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;
f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni;
g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite împreuna sau separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societatile în comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza societatea;
h) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;
j) durata societatii;
k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci când se înfiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru înfiintarea lor ulterioara, daca se are în vedere o atare înfiintare;
m) avantajele rezervate fondatorilor;
n) actiunile comanditarilor în societatea în comandita pe actiuni;
o) operatiunile încheiate de asociati în contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;
p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Art. 9. – Societatea pe actiuni se constituie prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica.
Art. 10. – (1) Capitalul social al societatii pe actiuni si al societatii în comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei.
(2) Numarul actionarilor în societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 5.
Art. 11. – (1) Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei si se divide în parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei.
(2) Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
Art. 12. – În societatea cu raspundere limitata, numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50.
Art. 13. – (1) În cazul în care, într-o societate cu raspundere limitata, partile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile si obligatiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunarii generale a asociatilor.
(2) Daca asociatul unic este administrator, îi revin si obligatiile prevazute de lege pentru aceasta calitate.
(3) În societatea care se înfiinteaza de catre un asociat unic, valoarea aportului în natura va fi stabilita pe baza unei expertize de specialitate.
Art. 14. – (1) O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decât într-o singura societate cu raspundere limitata.
(2)
O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana.
(3) În caz de încalcare a prevederilor alin. (1) si (2), statul, prin Ministerul Finantelor Publice, precum si orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a unei societati astfel constituita. (4) Pe baza hotarârii de dizolvare, lichidarea se va face în conditiile prevazute de prezenta lege pentru societatile cu raspundere limitata.
Art. 15. – Contractele între societatea cu raspundere limitata si persoana fizica sau persoana juridica, asociat unic al celei dintâi, se încheie în forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Art. 16. – (1) Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate.
(2) Aporturile în natura sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.
(3) Aporturile în creante sunt liberate potrivit art. 84. Asemenea aporturi nu sunt admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica si nici la societatile în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata. (4) Prestatiile în munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
(5) Asociatii în societatea în nume colectiv si asociatii comanditati se pot obliga la prestatii în munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la împartirea beneficiilor si a activului social, ramânând, totodata, obligati sa participe la pierderi.
Art. 17. – (1) La autentificarea actului constitutiv în cazurile prevazute la art. 5 sau, dupa caz, la darea de data certa a acestuia, se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei si declaratia pe propria raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic într-o singura societate cu raspundere limitata.
(2) La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societati, daca cel putin o persoana este, în conditiile legii, asociat în fiecare dintre aceste societati.
(3) Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, dupa caz, persoana care da data certa va refuza operatiunile solicitate, daca din documentatia prezentata rezulta ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Legea Societatilor Comerciale

Legea nr. 31 din 1990 privind Socitatile comerciale a fost republicata recent, avand in vedere numeroasele modificari care i-au fost aduse. Va invitam sa o cititi…

Dispozitii generale

Art. 1. – (1) În vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.
(2) Societatile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.
Art. 2. – Societatile comerciale se vor constitui în una dintre urmatoarele forme:
a) societate în nume colectiv;
b) societate în comandita simpla;
c) societate pe actiuni;
d) societate în comandita pe actiuni si
e) societate cu raspundere limitata.
Art. 3. – (1) Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
(2) Asociatii în societatea în nume colectiv si asociatii comanditati în societatea în comandita simpla sau în comandita pe actiuni raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale. Creditorii societatii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligatiile ei si, numai daca societatea nu le plateste în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociati.
(3) Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii în societatea cu raspundere limitata raspund numai pâna la concurenta capitalului social subscris.
Art. 4. – Societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, în afara de cazul când legea prevede altfel.

CASA DE AVOCATURA COLTUC INFRUNTA CANICULA PENTRU CLIENTI

CASA DE AVOCATURA COLTUC INFRUNTA CANICULA PENTRU CLIENTI Departamentul marketing Casa de avocatura Coltuc anunta ca pe perioada verii va lucra pentru clientii sai. Este o decizie importanta pentru ca in aceasta perioada colegii nostri avocati se imputineaza sau lipsesc cu desavarsire.

Sa vedem cu se poate ocupa ,pe partea de litigii Casa de avocatura Coltuc : Potrivit legii, in acest interval vor fi judecate doar cauzele pentru care se prevede solutionarea de urgenta si cu celeritate. Pe rolul Sectiei penale se vor solutiona cauze cu inculpati arestati sau cauze care au ca obiect intreruperea sau aminarea executarii pedepsei, contestatia la executare, contopirea pedepselor, plingeri ale detinutilor impotriva regimului de detentie. Tot la Sectia penala se vor judeca si cererile de liberare conditionata sau cauzele care privesc masuri preventive ori revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei. Sectia civila va avea, in perioada vacantei judecatoresti, o singura sedinta pe saptamina, joia, iar cauzele care vor fi solutionate privesc Legea 272/2004 (plasament minori – n.r.), procese funciare, restringere exercitare drept la libera circulatie, acordarea personalitatii juridice federatiilor si confederatiilor sindicale, asigurare dovezi, masuri asiguratorii, inscrieri asociatii si fundatii, inclusiv asociatii de proprietari, suspendare la executare, suspendare judecati, recuzari, abtineri, ordonante presedintiale sau investirile cu formula executorie. Pe rolul Sectiei comerciale si de contencios administrativ fiscal se vor afla doar somatiile de plata, ordonantele presedintiale, cererile de asigurare dovezi, recursuri declarate impotriva ordonantelor presedintiale pronuntate si investirile cu formula executorie Apelati cu incredere la noi pe perioada verii pentru procesele care reclama urgenta Date de contact: Adresa: Str. Aleea Arutela, nr.2, sector 6, Bucuresti Tel/fax: 021/3302376 Mobil : 0745.150.894 E-mail: avocat@coltuc.ro avocat_coltuc@yahoo.com Pentru mai multe informatii accesati site-ul https://www.coltuc.ro

CUM ESTE SA FII COPIL SUPRADOTAT IN ROMANIA?

CUM ESTE SA FII COPIL SUPRADOTAT IN ROMANIA? Lege nr. 17/2007din 09/01/2007 privind educaţia tinerilor supradotaţi, capabili de performanţă înaltă In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile folosite au urmatoarele semnificatii:

1. supradotare – un grad superior mediei conventionale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau/si specifice, care necesita experiente de invatare diferentiate prin volum si profunzime in raport cu experientele obisnuite furnizate de scoala; 2. tineri capabili de performanta inalta – tinerii identificati prin metode stiintifice ca avand realizari si/sau aptitudini potentiale in oricare dintre urmatoarele domenii, izolate sau in combinatie: capacitatea intelectuala generala, aptitudini academice specifice, gandire productiva si creativa, abilitate in leadership, talent pentru arte, aptitudini psihomotrice Profesorii din unitatile de invatamant pentru tinerii supradotati, capabili de performanta inalta, beneficiaza de cursuri de formare metodologica, care sa le permita sa raspunda nevoilor de informare-indrumare ale tinerilor pe traseele alese din oferta diferentiata pe arii curriculare. Formarea cadrelor didactice necesare instruirii tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta, se face pe baza unor programe de pregatire care vor cuprinde curriculumul si metodologiile didactice optime pentru educarea si instruirea acestora, tinand cont de natura si nevoile lor. Durata pregatirii cadrelor didactice va fi de minimum 60 de ore pe an, pentru profesorii care lucreaza in centre specializate, si de minimum 30 de ore pe an, pentru profesorii care lucreaza in scoli cu clase specializate si care au aderat la programele de pregatire in educarea tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta. Formarea continua certificata a cadrelor didactice se realizeaza prin programe de perfectionare in domeniul psihopedagogiei tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta, acreditate conform normativelor in vigoare si metodologiilor validate pe plan international de catre organizatiile de profil. Formarea altor categorii de specialisti, psihologi, asistenti sociali, pedagogi, psihopedagogi, se realizeaza prin cursuri specializate in domeniile identificarii, consilierii si psihoterapiei, managementului personal si institutional si marketingului educational. Diseminarea si aprofundarea metodologiilor si tehnologiilor educationale specifice pentru educarea tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta, si pentru intelegerea psihologiei specifice acestui profil se vor face prin programe nationale de formare de formatori. Aceste programe vor fi gestionate de Ministerul Educatiei si Cercetarii si vor utiliza atat specialisti in domeniu din tara, cat si specialisti din centrele internationale. Centrul National de Instruire Diferentiata In subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii se infiinteaza Centrul National de Instruire Diferentiata, ca organ de specialitate, institutie publica cu personalitate juridica. Centrul National de Instruire Diferentiata va avea urmatoarele atributii: a) realizarea de programe scolare-pilot si trasee curriculare diferentiate, destinate introducerii metodologiilor de lucru specifice educatiei tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta; b) organizarea unui centru de cercetare-pilot si a unor clase experimentale, unde sa se valorifice tehnologiile didactice si curriculare specifice sistemului educational al excelentei; c) adaptarea normelor, standardelor curriculare si metodologiilor psihopedagogice internationale la specificul problematicii nationale; d) formarea de specialisti in metodologiile de predare specifice domeniului psihopedagogiei excelentei; e) diseminarea informatiei si problematicii psihopedagogiei excelentei la nivel de cadre didactice si asociatii ale parintilor; f) pregatirea si promovarea unui suport informational privind cercetarea stiintifica si consilierea in domeniul psihopedagogiei excelentei; g) distribuirea prin retelele scolare a materialelor informative privind domeniul psihopedagogiei excelentei; h) organizarea in cadrul caselor corpului didactic si al palatelor copiilor, precum si in cadrul scolilor, liceelor si facultatilor a unor actiuni comune de informare cu privire la cercetarile specifice psihopedagogiei excelentei; i) integrarea tinerilor supradotati, capabili de performanta inalta, in cadrul programelor specifice psihopedagogiei excelentei av.COLTUC MARIUS

CASA DE AVOCATURA COLTUC ANUNTA CREAREA UNUI DEPARTAMENT LITIGII DE CRIMINALITATE INFORMATICA

CASA DE AVOCATURA COLTUC ANUNTA CREAREA UNUI DEPARTAMENT LITIGII DE CRIMINALITATE INFORMATICA Departamentul de marketing Marti -19.06.2007 Casa de avocatura Coltuc a inaugurat departamentul de criminalitate organizata ,in cadrul Departamentului litigii si urmareste apararea tuturor persoanelor care au fost acuzati de nerespectarea legilor informatice. S-a luat aceasta decizie importanta din cauza cresterii alarmante a clientilor cu astfel de probleme.

Cui ne adresam? Persoanelor care au fost acuzate de nerespectarea legii 39\2003,Legea nr.161 din 2003,Legea 8 din 1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe (cu modificarile ulterioare); Ordonanta de Guvern nr.130 din 2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta (cu modificarile ulterioare); Legea nr.455 din 2001 privind semnatura electronica; Legea nr.677 din 2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date; Legea nr.365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic (infractiunile prevazute de art.24-28); Hotararea de Guvern nr.1308 din 2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.365 din 2002; Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate (infractiunile din lege raportate la art.2 lit.b pct. 5, 8, 18); Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (infractiunile prevazute de art.42-51); Legea nr.64 din 2004 pentru ratificarea Conventiei Consiliului Europei asupra criminalitatii informatice. Cand intervenim? Atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii Odata ce informatiile primite de catre organele de cercetare penala au fost verificate si confirmate si se considera ca sunt suficiente pentru stabilirea existentei unui act infractional, se poate dispune inceperea urmarii penale. Daca se constata existenta vreuneia din cauzele prevazute de art.10 C.p.p. in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata, urmarirea penala nu poate incepe. Din punct de vedere procesual, perchezitia unui sistem informatic se aseama cu perchezitia domiciliara, fapt specificat si in Legea nr.161 din 2003 in art.56 alin.(4), care mentioneaza ca “dispozitiile din Codul de procedura penala referitoare la efectuarea perchezitiei domiciliare se aplica in mod corespunzator”, ceea ce presupune in mod obligatoriu obtinerea unei autorizatii legale de la judecator pentru efectuarea perchezitiei, pentru un anumit sistem informatic, pentru o anumita perioada de timp si de catre un anume organ legal Proceduri In urma perchezitiei se pot ridica obiectele care contin date informatice, insa daca ridicarea ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, se poate dispune efectuarea de copii care vor servi ca mijloc de proba in conformitate cu dispozitiile legii. Interceptarea comunicatiilor se face in baza unei autorizatii emise de organul competent. in alin.(2) al art.57 din Legea 161 din 2003, se mentioneaza dreptul procurorului anume desemnat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel sau, dupa caz, de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie ori de procurorul general al Departamentului National Anticoruptie de a emite o astfel de autorizatie. Coroborand insa dispozitiile Codului de procedura penala (8) si modificarile care au intervenit in spatiul procesual penal se ajunge la concluzia ca norma inscrisa in alin.(2) a devenit nelegala, singura institutie care poate sa emita o astfel de autorizatie fiind instanta, prin judecator. Autorizarea pentru interceptarea comunicatiilor se emite pentru o perioada de 30 de zile, ea putand fi reinnoita pe o perioda de maxim 30 de zile pentru motive temeice, insa durata totala de interceptare a comunicatiilor nu poate sa depaseasca durata de 120 de zile In urma solicitarii venite din partea statului roman, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilatrale internationale, pe teritoriul Romaniei se pot desfasura anchete comune pentru prevenirea si combatarea infractiunilor cibernetice. Organele competente romane pot desfasura activitati specifice in alte tari, insa cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare din tara in care se afla. CASA DE AVOCATURA COLTUC VA POATE APARA DACA SE FAC ABUZURI CU ASTFEL DE PROBLEME Date de contact: Adresa: Str. Aleea Arutela, nr.2, sector 6, Bucuresti Tel/fax: 021/3302376 Mobil : 0745.150.894 E-mail: avocat@coltuc.ro avocat_coltuc@yahoo.com Pentru mai multe informatii accesati site-ul https://www.coltuc.ro

CASA DE AVOCATURA COLTUC ANUNTA REZULTATELE SALE PE DEPARTAMENTUL REGISTRUL COMERTULUI

*departamentul de marketing&relatii cu clientii * CASA DE AVOCATURA COLTUC LIDERI IN DOMENIUL RECUPERARII PROFESIONALE DE CREANTE “Pentru noi succesul a devenit o obligatie”-Coltuc Marius CASA DE AVOCATURA ANUNTA REZULTATELE SALE PE DEPARTAMENTUL REGISTRUL COMERTULUI Casa de avocatura Coltuc precizeza ca in prima jumatate a anului 2007 a infiintat:

– 400 de firme, – 200 persoane fizice autorizate, – 25 asociatii de proprietari, – peste 360 de alte activitati care au legatura cu Registrul Comertului. Luand in considerare aceste rezultate Casa de avocatura Coltuc se plaseaza pe primul loc pe Bucuresti pe sectorul Registrul Comertului.Avocatul titular, Coltuc Ma rius precizeaza ca este in primul rand meritul oamenilor din acest department si apoi meritul politicii manageriale a Casei de avocatura. In primul rand aceste rezultate se datoreaza faptului ca la Casa de avocatura Coltuc au fost lansate programele –REDUCERI ESTIVALE si OFERTA VERII Astfel conform programului REDUCERI ESTIVALE au fost reduse onorariile cu 50 % si conform programului OFERTA VERII la 2 firme infiintate a treia este gratis si pentru orice problema referitoare la Registrul Comertului la a doua este gratis. Un punct comun al activitatilor referitoare la Registrul Comertului ► este necesar de retinut faptul ca toate activitatile referitoare la Registrul Comertului inseamna a te lovi de birocratie, de a pierde timpul si mai ales de a nu rezolva problemele cu care va cofruntati.Casa de avocatura Coltuc vine in sprijinul vostru cu cele doua oferta si va propune sa transferati tot efortul asupra noastra. Ceea ce caracterizeza Casa (Punctele forte): 1. rapiditatea, 2. eficienta, 3. promptitudinea, 4. seriozitatea si nu in ultimul rand o echipa tanara si deschisa. Gama de servicii pe departamentul Registrul Comertului: – Infiintari de societati comerciale (SRL; SNC; SA; SCA; SCS) – Inregistrarea persoanelor fizice autorizate (PFA) – Prelungirea duratei de functionare a societatii – Schimbarea sediului social al societatii – Infiintarea / radierea de puncte de lucru – Infiintarea / Radierea de Sucursale / Filiale ale societatii – Autorizarea sediului social si a punctelor de lucru – Recodificarea Obiectului de activitate al societatii – Schimbarea / Precizarea activitatii principale a societatii – Completarea obiectului de activitate al societatii – Cesiuni de parti sociale / actiuni – Majorare / diminuare de capital social – Transformarea statutului juridic al unei societati – Divizari / Fuziuni de societati comerciale – Depuneri de bilanturi contabile – Mentiuni de prelungire de contracte de sediu social / puncte de lucru – Mentiuni de schimbare date de identificare ale asociatilor / administratorilor – Infiintare firme off shore Poti incepe si tu alaturi de noi sa-ti pui ideile in practica-constituie-ti firma in maxim 3zile prin CASA DE AVOCATURA COLTUC. Apelati cu incredere la noi.Ne-am dovedit eficienta in acest sector si dorim sa va ajutam cat mai mult . Date de contact: Adresa: Str. Aleea Arutela, nr.2, sector 6, Bucuresti Tel/fax: 021/3302376 Mobil : 0745.150.894 E-mail: avocat@coltuc.ro avocat_coltuc@yahoo.com Pentru mai multe informatii accesati site-ul https://www.coltuc.ro

Autorizatia de construire

Autorizatia de construire Procedura de autorizare Certificatul de Urbanism – CU Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii si stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzand avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizarii.

Termenul de emitere – cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, mentionandu-se in mod obligatoriu scopul emiterii acestuia. Termenul de valabilitate – se stabileste de catre emitent intre 6 si 24 de luni de la data emiterii. Prelungirea valabilitatii CU se poate face la cerearea titularului formulata cu cel putin 15 zile inaintea expirarii pentru o perioada de cel mult 12 luni si doar o singura data. Solicitantul – poate fi orice persoana fizica sau juridica interesata sa cunoasca informatii cu privire la imobil – teren sau constructii. Pentru emiterea certificatului de urbanism nu este necesar ca solicitantul sa detina un titlu asupra imobilului, actul fiind cu caracter de informare. Acesta se va adresa autoritatilor cu o cerere prin care se solicita emiterea CU cu precizarea scopului solicitarii. Scopul emiterii CU – pentru autorizarea executiei lucrarilor de constructii si a instalatiilor aferente precum si pentru autorizarea desfiintarii constructiilor. Certificatul de urbanism se emite si in vederea concesionarii de terenuri, a adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza de studiu de fezabilitate, precum si pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara. Lista certificatelor de urbanism este publica si se afiseaza lunar la sediul emitentului. Documentatiile de urbanism si de amenajare a teritoriului, precum si celelalte reglementari urbanistice care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitantilor certificatelor de urbanism. Certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii. Documentele necesare emiterii CU: · cerere tip completata cu elementele de identificare ale solicitantului si imobilului, cu precizarea scopului solicitarii · plan de situatia, elaborat pe suport topografic – vizat de oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie – la scarile 1:5000 pana la 1:500; · extrasul de Carte funciara (pana la introducerea cadastrului general in unitatea administrativ-teritoriala respectiva) pentru imobilele proprietate privata, numai in cazul solicitarii certificatului de urbanism pentru instrainari; · documentul de plata a taxei de eliberare a certificatului de urbanism (in copie). Autorizatia de Construire – AC Termen de emitere– cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii Perioada de valabilitate a AC – cel mult 12 luni de la data emiterii, interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile. In aceasta situatie valabilitatea autorizatiei se extinde pe toata durata de executie a lucrarilor. Prin exceptie in cazul justificat in care lucrarile de constructii nu pot fi incepute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autoritatii emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei cu cel putin 15 zile inaintea expirarii acesteia. Prelungirea valabilitatii autorizatiei se poate acorda o singura data si pentru o perioada nu mai mare de 12 luni. Solicitantul autorizatiei de construire/desfiintare poate fi orice persoana fizica sau juridica detinatoare a unui titlu asupra imobilului, care atesta dreptul de proprietate (contract de vanzare-cumparare, de schimb, de donatie, certificat de mostenitor, act administrativ de restituire, hotarare judecatoreasca etc.), sau a unui contract de concesiune, contract de cesiune, contract de comodat, ori a unui contract de inchiriere (numai pentru constructii cu caracter provizoriu, cu acordul expres al proprietarului de drept). Solicitarea emiterii unei autorizatii de construire/desfiintare se poate face fie direct de catre detinatorii titlului asupra imobilului sau de investitori, fie prin intermediul unui imputernicit, desemnat in conditiile legii, care poate fi consultantul, proiectantul, orice alta persoana fizica sau o persoana juridica autorizata, care are in obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrarilor de constructii. Documentele necesare emiterii AC: a) cerere pentru emiterea autorizatiei de construire; b) actul doveditor al titlului asupra imobilului, care sa ii confere solicitantului dreptul de executie a lucrarilor de constructii (in copie legalizata); c) certificatul de urbanism (in copie); d) proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire – P.A.C., intocmit in baza prevederilor legale, inclusiv referatele de verificare si, dupa caz, referatul de expertiza tehnica – semnate si stampilate in original (doua exemplare); e) fisele tehnice pentru obtinerea avizelor cerute prin certificatul de urbanism, necesare emiterii acordului unic, precum si, dupa caz, documentatiile tehnice necesare emiterii avizelor si acordurilor care sunt in competenta de obtinere a emitentului (doua exemplare); f) avizele si acordurile obtinute de solicitant, altele decat cele din competenta de obtinere a emitentului, stabilite prin certificatul de urbanism (in copie); g) declaratie pe propria raspundere privind inexistenta unor litigii asupra imobilului; h) documentul de plata a taxei de emitere a autorizatiei de construire (in copie); i) documentele de plata a taxelor legale pentru avizele si acordurile necesare emiterii acordului unic, conform listei avizelor si acordurilor necesare, comunicate o data cu certificatul de urbanism (in copie). av.COLTUC MARIUS VICENTIU

Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica Tot mai mult in Romania post aderare a inceput sa se foloseasca in relatii comerciale semnatura electronica. Legea care reglementeaza semnatura electronica in Romania este mai veche(Lege nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnatura electronica), ,dar ea devine mai activa dupa aderarea Romaniei la UE.

 

 

Ce intelege legea prin inscris sub semnatura electronica? Inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata. Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile. In cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii. In cazul in care una dintre parti nu recunoaste inscrisul sau semnatura, instanta va dispune intotdeauna ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate. In acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum si orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului inscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat. Partea care invoca inaintea instantei o semnatura electronica extinsa trebuie sa probeze ca aceasta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 4. Semnatura electronica extinsa reprezinta acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este legata in mod unic de semnatar; b) asigura identificarea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legata de datele in forma electronica Semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a indeplini conditiile prevazute la art. 4 pct. 4. Partea care invoca inaintea instantei un certificat calificat trebuie sa probeze ca furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat indeplineste conditiile prevazute la art. 20. Furnizorul de servicii de certificare acreditat este prezumat a indeplini conditiile prevazute la art. 20. Partea care invoca inaintea instantei un mecanism securizat de creare a semnaturii trebuie sa probeze ca acesta indeplineste conditiile prevazute la art. 4 pct. 8. Dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice reprezinta acel dispozitiv de creare a semnaturii electronice care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa poata aparea numai o singura data si confidentialitatea acestora sa poata fi asigurata; b) datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa nu poata fi deduse; c) semnatura sa fie protejata impotriva falsificarii prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generarii acesteia; d) datele de creare a semnaturii sa poata fi protejate in mod efectiv de catre semnatar impotriva utilizarii acestora de catre persoane neautorizate; e) sa nu modifice datele in forma electronica, care trebuie sa fie semnate, si nici sa nu impiedice ca acestea sa fie prezentate semnatarului inainte de finalizarea procesului de semnare Dispozitivul securizat de generare a semnaturii, omologat in sensul prezentei legi, este prezumat a indeplini conditiile prevazute la art. 4 pct. 8. Contraventii si sanctiuni Constituie contraventie, daca, potrivit legii, nu constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 10000 lei fapta furnizorului de servicii de certificare care: a) omite sa efectueze notificarea prevazuta la art. 13 alin. (1); b) omite sa informeze autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu asupra procedurilor de securitate si de certificare utilizate, in conditiile si cu respectarea termenelor prevazute la art. 13; c) nu isi indeplineste obligatia de a facilita exercitarea atributiilor de control de catre personalul autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu, anume imputernicit in acest sens; d) realizeaza transferul activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice cu nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (3). Constituie contraventie, daca, potrivit legii, nu constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 100 lei la 25000 lei fapta furnizorului de servicii de certificare care: a) nu furnizeaza persoanelor mentionate la art. 14 alin. (1), in conditiile prevazute la art. 14 alin. (1) si (2), informatiile obligatorii prevazute la art. 14 alin. (3) ori nu furnizeaza toate aceste informatii sau furnizeaza informatii inexacte; b) incalca obligatiile privitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal prevazute la art. 16; c) omite sa efectueze inregistrarile obligatorii, potrivit legii, in registrul electronic de evidenta a certificatelor eliberate, prevazut la art. 17, sau le efectueaza cu nerespectarea termenului prevazut la art. 14 alin. (5), art. 23 alin. (1) sau (2) ori inregistreaza mentiuni inexacte; d) elibereaza certificate prezentate titularilor ca fiind calificate, care nu contin toate mentiunile obligatorii prevazute la art. 18; e) elibereaza certificate calificate care contin informatii inexacte, informatii care sunt contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, ori informatii a caror exactitate nu a fost verificata in conditiile prevazute la art. 18 alin. (4); f) elibereaza certificate calificate fara a verifica identitatea solicitantului, in conditiile prevazute la art. 19; g) omite sa ia masuri de natura sa garanteze confidentialitatea in cursul procesului de generare a datelor de creare a semnaturilor, in cazul in care furnizorul de servicii de certificare genereaza astfel de date; h) nu pastreaza toate informatiile cu privire la un certificat calificat o perioada de minimum 5 ani de la data incetarii valabilitatii certificatului; Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

https://produsedingospodarie.ro/

https://mallcopii.ro/

http://bursa-peste.ro/

https://turism-marketplace.ro/

https://fac-totum.ro/

https://coltucsiasociatii.ro/

RECUPERARE CREANTE PRIN ORDONANTA DE PLATA – Coltuc si Asociatii sai

https://www.avocatnet.ro/

Registrul institutiilor de credit

Registrul institutiilor de credit Sediul materiei: Regulament nr. 1/2007 al BNR Institutiile de credit persoane juridice romane si sucursalele institutiilor de credit persoane juridice straine care isi desfasoara activitatea in Romania potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului se evidentiaza in registrul institutiilor de credit.

In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile utilizate au semnificatiile prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006. Registrul institutiilor de credit se tine de Banca Nationala a Romaniei in sistem computerizat. (2) Registrul institutiilor de credit este permanent accesibil publicului la sediul central al Bancii Nationale a Romaniei – Directia secretariat si la sucursalele acesteia, precum si pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei. Inscrierea entitatilor prevazute la art. 1 in registrul institutiilor de credit se va face, corespunzator structurii registrului, in ordinea cronologica a datei de la care acestora le este permisa, potrivit prevederilor legale, inceperea activitatii. Registrul institutiilor de credit este editat in urmatoarea structura: – in partea I sunt inscrise institutiile de credit persoane juridice romane; – in partea a II-a sunt inscrise sucursalele institutiilor de credit persoane juridice straine. Partea I este divizata in 5 sectiuni, corespunzatoare categoriilor de institutii de credit prevazute la art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006: – sectiunea I – banci; – sectiunea a II-a – banci de economisire si creditare in domeniul locativ; – sectiunea a III-a – banci de credit ipotecar; – sectiunea a IV-a – institutii emitente de moneda electronica; – sectiunea a V-a – organizatii cooperatiste de credit. Sectiunea a V-a a partii I a registrului este divizata in doua subsectiuni: – subsectiunea I – case centrale; – subsectiunea a II-a – cooperative de credit. Partea a II-a este divizata in doua sectiuni: – sectiunea I – sucursale ale institutiilor de credit din state terte; – sectiunea a II-a – sucursale ale institutiilor de credit din alte state membre. Fiecare sectiune/subsectiune a registrului institutiilor de credit cuprinde urmatoarele rubrici: a) numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit; b) denumirea institutiei de credit persoana juridica romana, respectiv a sucursalei institutiei de credit persoana juridica straina; c) adresa sediului social al institutiei de credit persoana juridica romana sau, dupa caz, adresa sediului sucursalei institutiei de credit persoana juridica straina; d) codul unic de inregistrare, atribuit de Ministerul Finantelor Publice; e) numarul de ordine in registrul comertului; f) data de la care acestea pot incepe sa-si desfasoare activitatea in conditiile legii; g) observatii. La rubrica „Observatii” se mentioneaza situatiile de retragere a autorizatiei de functionare, de interzicere a desfasurarii activitatii in cazul sucursalelor institutiilor de credit din alte state membre, de instituire a administrarii speciale, de reorganizare, fuziune, de schimbare a denumirii, precum si alte situatii de interes general, iar in cazul cooperativelor de credit, si denumirea casei centrale la care sunt afiliate. (2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), sectiunea a II-a a partii a II-a nu cuprinde rubricile de la lit. d) si e) ale alin. (1). Numarul de inscriere al entitatilor in registrul institutiilor de credit va avea urmatoarea structura alfanumerica: a) pentru institutii de credit, persoane juridice romane, altele decat organizatiile cooperatiste de credit: RB-PJR, codul statistic al judetului in care isi are sediul social institutia de credit, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 3 caractere numerice; b) pentru cooperativele de credit: ROCC-CO, codul de identificare al casei centrale la care este afiliata, format din doua caractere numerice, codul statistic al judetului in care isi are sediul social cooperativa de credit, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 4 caractere numerice; c) pentru casele centrale: ROCC-CC, codul de identificare al casei centrale, format din doua caractere numerice, codul statistic al judetului in care isi are sediul social casa centrala, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 4 caractere numerice; d) pentru sucursalele institutiilor de credit din strainatate: RB-PJS, codul statistic al judetului in care isi are sediul sucursala, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 3 caractere numerice. Directia reglementare si autorizare din cadrul Bancii Nationale a Romaniei transmite entitatii inscrise in registru, in termen de 3 zile lucratoare de la data efectuarii inscrierii, o comunicare cuprinzand numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), in cazul cooperativelor de credit comunicarea cuprinzand numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit este transmisa casei centrale la care acestea sunt afiliate. Casa centrala va remite comunicarea, in cel mai scurt timp, cooperativei de credit respective. In cazul in care unei entitati inscrise in registrul institutiilor de credit nu ii mai este permisa desfasurarea activitatii potrivit legii, aceasta este radiata din registru in termen de 3 zile de la data la care Directia reglementare si autorizare ia cunostinta de caracterul definitiv si irevocabil al respectivei masuri. Inmatricularile institutiilor de credit realizate pana la data intrarii in vigoare a prezentului regulament, potrivit prevederilor legale in vigoare la data efectuarii lor, inclusiv numerele de inmatriculare alocate si comunicate de directia de specialitate din cadrul Bancii Nationale a Romaniei, raman valabile si vor fi transcrise in registrul institutiilor de credit. Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga Norma Bancii Nationale a Romaniei nr. 18/2002 privind registrul bancar si registrul organizatiilor cooperatiste de credit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 745 din 11 octombrie 2002. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

Regulamentul (CE) 561/2006 privind reglementarea a domeniului transporturilor in spatiul comunitar a intrat in vigoare de miercuri, 11 aprilie 2007

Regulamentul (CE) 561/2006 privind reglementarea a domeniului transporturilor in spatiul comunitar a intrat in vigoare de miercuri, 11 aprilie 2007 Regulamentul va armoniza prevederile legale din statele membre si va contribui la imbunatatirea sigurantei traficului, se precizeaza in comunicatul CE.

Celelalte articole,aduc urmãtoarele noutãþi: • Modificarea exceptãrilor pe categorii de vehicule de la aplicarea reglementãrilor privind echiparea cu tahografe ºi utilizarea acestora. • Modificarea timpilor de conducere, odihnã ºi pauze, dupã cum urmeazã: – timpul de odihnã zilnicã se poate fracþiona în cel mult douã perioade, prima de cel puþin 3 ore neîntrerupte, iar a doua de cel puþin 9 ore neîntrerupte; – perioada de odihnã sãptãmânalã de 45 ore neîntreruptã, poate fi redusã (indiferent de locaþie) la cel puþin 24 ore consecutive, cu compensare printr-o perioadã echivalentã de odihnã luatã în întregime înainte de sfârºitul celei de-a treia sãptãmâni urmãtoare; – perioada de odihnã zilnicã de 11 ore neîntrerupte poate fi redusã la cel puþin 9 ore neîntrerupte de cel mult trei ori între oricare douã perioade de odihnã sãptãmânalã, fãrã a mai fi necesarã compensare; – pauza de cel puþin 45 minute se poate înlocui cu o pauzã de cel puþin 15 minute urmatã de o pauzã de cel puþin 30 minute (ultima pauzã este obligatoriu de minim 30 minute); – în situaþia vehiculelor conduse de echipaje, timpul de odihnã zilnicã va fi de cel puþin nouã ore în fiecare interval de timp de cel mult 30 ore; – în cazul transportului internaþional de cãlãtori, nu se mai admite amânarea odihnei sãptãmânale dupã a 12-a zi. În cazul utilizãrii noilor vehicule, echipate cu tahograf digital, deoarece în România încã nu au fost autorizate ateliere pentru calibrarea acestor tahografe ºi nici nu sunt încã disponibile cardurile pentru acestea, întreprinderile de transport care utilizeazã astfel de autovehicule au urmãtoarele obligaþii : Calibrarea tahografului la un atelier autorizat dintr-un stat membru în CE, dacã acesta nu este calibrat din fabricaþia vehiculului. Instruirea ºoferilor ca pânã la obþinerea cardurilor sã procedeze conform lit. a ºi b ale alin. (4) al art. 26 din Regulamentul CE 561/2006 referitor la situaþia inexistenþei cardului: a) la începutul zilei de lucru ºoferul va imprima un raport al activitãþii vehiculului, pe care îºi va înscrie numele în clar, numãrul permisului de conducere, semnãtura, precum ºi perioadele de lucru, timp la dispoziþie ºi de odihnã desfãºurate anterior în ziua respectivã; b) la sfârºitul zilei de lucru, se va imprima un raport care va conþine perioadele de timp înregistrate de echipament, raport pe care ºoferul îºi va înscrie numele în clar, numãrul permisului de conducere ºi semnãtura. În cazul vehiculelor conduse de doi sau mai mulþi ºoferi, rapoartele sus menþionate vor fi imprimate la fiecare schimbare a ºoferilor la postul de conducere. Conform legislaþiei în vigoare (Legea nr. 466/2003, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare), la controlul în trafic, ºoferii au obligaþia prezentãrii acestor înregistrãri pentru sãptãmâna în curs ºi ultima zi lucratã anterior (inclusiv raportul imprimat la momentul controlului), iar operatorii de transport au obligaþia de a arhiva înregistrãrile timp de doi ani ºi de a le prezenta la control la cererea autoritãþilor. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

REGULI PRACTICE PRIVIND CIRCULATIA CEREALELOR IN ROMANIA

REGULI PRACTICE PRIVIND CIRCULATIA CEREALELOR IN ROMANIA ORDIN nr. 1027 din 19 iunie 2006 privind aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale În temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006 Care sunt principalele instrumente?

Cel mai important este borderoul de achizitie Dar ce cuprinde el? BORDEROU DE ACHIZIŢIE (cereale şi produse procesate din cereale) (cod 14-4-13/c) Formular cu regim special de tipărire, înseriere şi numerotare asigurat de Compania Naţională „Imprimeria Naţională” Formularul se utilizează pentru achiziţia de cereale şi produse procesate din cereale, numai de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată. Formularul poate să conţină pe lângă elementele obligatorii din model şi alte elemente pe care societatea le consideră necesare, respectiv date referitoare la calitatea produselor. 1.Serveşte ca: – document de înregistrare în gestiune a produselor cumpărate; – document justificativ de înregistrare în contabilitate a valorii produselor cumpărate. 2.Se întocmeşte în 3 exemplare de către delegatul cumpărătorului, care achiziţionează cereale de la producătorii individuali persoane fizice, în momentul achiziţiei. Se semnează de persoana care face achiziţiile respective şi de gestionarul care primeşte marfa. 3.Circulă: – la gestiune, pentru semnarea de primire a produselor şi întocmirea Notei de recepţie şi constatare de diferenţe (exemplarele 1 şi 2); – la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); – rămâne în carnet (exemplarul 2); – la vânzătorul cerealelor (exemplarul 3). 4.Se arhivează: – la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1); – la delegatul achizitor (exemplarul 2). BORDEROU DE ACHIZIŢIE (cereale şi produse procesate din cereale) nr …………..data …………………. (de la producători individuali) Nr. crt. Contract (nr./data) Denumirea produsului U.M. Cantitatea Preţul unitar – lei – Valoarea – lei – Suma plătită – lei – Semnătura de primire a sumei 0 1 2 3 4 5 6 7 8 TOTAL (lei) X X Date privind expediţia Numele si prenumele delegatului cumpărătorului …………………… Buletinul/cartea de identitate ……. seria ……… nr. …………………, eliberat/eliberată …………………………………………………. Mijlocul de transport ………………..r. …………………………. Semnătura delegatului cumpărătorului …………………………………….. Semnătura gestionarului …………………………………….. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

TAXELE HOTELIERILOR DIN ROMANIA

TAXELE HOTELIERILOR DIN ROMANIA 1.Taxa speciala privind serviciul public de radiodifuziune Precizari primite de la Ministerul Turismului in legatura cu aplicarea taxei speciale privind serviciul public de radiodifuziune pentru societatile comerciale din turism- Societatea Romana de Radiodifuziune a emis o reglementare conform careia taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu se percepe pe camere, ci se va plati o singura taxa, in valoare de 400.000 lei/luna pentru fiecare societate, cu exceptia situatiei in care societatea respectiva functioneaza ca microintreprindere, caz in care se va plati o taxa in valoare de 250.000 lei/luna.

De asemenea, societatile comerciale de turism cu activitate sezoniera, in baza documentelor doveditoare, nu vor plati taxa pentru serviciul public de radiodifuziune in perioadele in care nu au activitate. 2. Impozitul pe cladiri si impozitul pe teren, in cazul societatilor comerciale care au ca obiect de activitate, prevazut in statut, asigurarea de servicii turistice pe o perioada de cel mult 5 luni dintr-un an fiscal, se reduc cu 50 % numai pentru cladirea destinata acestor servicii si numai pentru terenul incadrat la subcategoria de folosinta ” curti si constructii „, aferent cladirii respective, conform prevederilor punctului 56.01 din HGR nr. 561/2003 3. EURO la tarifele contractuale Ca urmare a aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana si a integrarii pe piata europeana,Ministerul Turismului a reglementat obligativitatea exprimarii tarifelor contractuale in EURO,incepand cu 1 ianuarie 2003. In acest sens toate hotelurile din Romania sunt nevoite sa converteasca tarifele contractuale in curs,exprimate in USD la moneda europeana,in timp ce tarifele de receptie sunt afisate in LEI,EURO sau USD. Tarifele contractuale obligatoriu in EURO, iar tarifele de receptie pot fi exprimate atat in LEI cat si in EURO sau USD,dar sa nu depaseasca suma comunicata Ministerului Turismului ca find tarif maximal de receptie si publicat in Ghidul Hotelier al Romaniei 2003. 4. Taxa hoteliera Taxa hoteliera, din 1 ianuarie 2006, pentru unitatile hoteliere din Capitala este de 3% din tarifele de cazare practicate de acestea si se percepe de catre autoritatile publice locale prin intermediul prestatorilor. Conform art. 137, alineatul (3), litera f) taxa hoteliera, ca si taxa de reclama si publicitate nu este purtatoare de TVATaxa hoteliera se aplica la tarifele de cazare, exclusiv taxa pe valoarea adugata , iar in tariful de cazare nu se cuprind si alte servicii decat cele pentru cazare, conform prevederilor punctului 45.04 din Hotararea Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.278/2002 Agentii economici care administreaza structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica sunt obligati ca pâna la data de 30 iunie a fiecarui an sa stabileasca si sa comunice Ministerului Turismului tarifele de cazare maximale, pe tipuri de camere si perioade de tarifare, cu precizarea daca includ sau nu includ micul dejun si taxa pe valoarea adaugata, exprimate în euro, ce vor fi practicate în anul urmator la turismul neorganizat. În sensul prezentei hotarâri, prin turism neorganizat se întelege turismul practicat fara intermediul unei agentii de turism. Dupa comunicarea tarifelor potrivit alin. (1), agentii economici care administreaza structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica nu mai pot opera modificari asupra acestora. Ministerul Turismului va emite în termen de 30 de zile de la comunicarea prevazuta la art. 1 alin. (1) certificate de atestare a acestor tarife, care vor fi afisate, începând cu data de 1 ianuarie a anului pentru care au fost stabilite, la receptiile structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare turistica de categoriile 1-5 stele si în camere, la cele de categoriile 1-3 stele, cu precizarea ca plata se va face potrivit dispozitiilor legale. Ministerul Turismului va edita, pâna la data de 30 septembrie, catalogul structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare turistica, care va cuprinde tarifele maximale practicate de acestea si care va fi difuzat în tara si în strainatate pâna la data de 31 decembrie. Constituie contraventii, daca nu au fost savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, si se sanctioneaza cu amenda savârsirea de catre agentii economici care administreaza structuri de primire turistice cu functiuni de cazare a urmatoarelor fapte: a) necomunicarea catre Ministerul Turismului a tarifelor de cazare pâna la data de 30 iunie a fiecarui an; b) neafisarea certificatelor de atestare a tarifelor de cazare, emise de Ministerul Turismului, la receptia structurilor de primire turistice de categoria 1-5 stele si în camere, la cele de categoria 1-3 stele; c) practicarea de tarife de cazare mai mari decât cele comunicate Ministerului Turismului. Contraventiile se constata si amenzile se aplica de catre personalul împuternicit al Ministerului Turismului. Contraventiilor prevazute la art. 4 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Av.COLTUC MARIUS

TARIFE 2007 PENTRU CADASTRU SI INTABULARE

TARIFE 2007 PENTRU CADASTRU SI INTABULARE Tarifele modificate pentru documentatia de cadastru si intabulare sunt:

– Prima inregistrare a imobilelor in cadastru si cartea funciara – 120 lei – Inscrierea constructiei – corp constructie – 50 lei + 0,05% din valoarea de impozitare – Dezmembrarea terenurilor supuse exproprierii – 10 lei – Comasare (extravilan) – imobil rezultat – 120 lei – Comasare (intravilan) – 120 lei – Schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor – 50 lei – Actualizarea informatiilor cadastrale – 50 lei – Inscrierea condominiului – 100 lei – Intabulare drept de ipoteca sau privilegiu – 100 lei + 0,1% din valoarea creantei garantate – Infiintare carte funciara – imobil – 60 lei – Alte transcrieri, inscrieri sau notari, inclusiv radierea – 50 lei – Consultarea cartii funciare – 5 lei pentru fiecare exemplar in parte – Eliberarea extrasului de carte funciara pentru informare – 20 lei – Eliberarea certificatelor de sarcini – 100 lei – Eliberarea extrasului de carte funciara pentru autentificare – 40 lei Sunt gratuite: prima inscriere in cartea funciara a terenurilor agricole situate in extravilanul localitatilor, dobandite prin titluri de proprietate; eliberarea unui extras de carte funciara pentru informare care atesta modalitatea de efectuare a inscrierii si furnizarea informatiilor necesare intocmirii documentatiei cadastrale. Taxa pentru eliberarea actelor in regim de urgenta reprezinta de patru ori valoarea tarifului normal, dar nu mai mult de 5.000 de lei. Sunt gratuite: prima inscriere in cartea funciara a terenurilor agricole situate in extravilanul localitatilor, dobandite prin titluri de proprietate; eliberarea unui extras de carte funciara pentru informare care atesta modalitatea de efectuare a inscrierii si furnizarea informatiilor necesare intocmirii documentatiei cadastrale. Taxa pentru eliberarea actelor in regim de urgenta reprezinta de patru ori valoarea tarifului normal, dar nu mai mult de 5.000 de lei. Av.COLTUC MARIUS

Programul comunitar de actiune in domeniul sanatatii publice (2003-2008). Apel pentru propuneri de proiecte.

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu Ordin nr. 818 din 10/17/2003 Cadrul legal al procedurii Prezenta procedura prezinta metodologia de aplicare a cerintelor de conformare a activitatilor/instalatiilor prevazute in anexa 1 la O.U.G. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari prin Legea 645/2002, denumita in continuare O.U.G. 34/2002, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu, care face parte integranta din documentele de reglementare a functionarii activitatii.

Autoritatea competenta pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel regional in a carei raza de competenta se afla amplasamentul. Prezenta procedura se aplica tuturor activitatilor/instalatiilor existente sau celor care au suferit modificari substantiale ori activitatilor/instalatiilor noi, reglementate prin acordul integrat de mediu. Depunerea solicitarii pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu este obligatorie pentru functionarea oricarei instalatii/activitati mentionate in lista din anexa 1 la O.U.G. 34/2002. In termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin, autoritatea locala pentru protectia mediului va inainta titularilor de activitati/instalatii, care desfasoara activitati listate in anexa 1 la O.U.G. 34/2002, instiintari scrise privind necesitatea demararii procedurii specifice de emitere a autorizatiei integrate de mediu. Titularul activitatii/instalatiei va depune solicitarea pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu la sediul autoritatii locale pentru protectia mediului unde se afla amplasamentul activitatii/instalatiei. In termen de 10 zile de la primirea solicitarii, autoritatea locala pentru protectia mediului este obligata sa informeze in scris autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei integrate de mediu. Autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei coordoneaza si controleaza procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si poate delega autoritatilor locale competenta analizarii anumitor faze din procedura. Pentru desfasurarea in conditii optime a procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, la sediul autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului se afiseaza la loc public urmatoarele: – continutul anexei 1 la O.U.G. 34/2002; – lista documentelor de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF); – conditiile locale de mediu specifice amplasamentului; – lista documentelor pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – conditiile de participare a publicului in cadrul procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu; – formularul-tip pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – lista taxelor si tarifelor aferente procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, stabilite conform legislatiei in vigoare. – Solicitarea de autorizatie integrata de mediu Continutul solicitarii autorizatiei integrate de mediu Titularul de activitate care intra sub incidenta prevederilor O.U.G. 34/2002 are obligatia de a elabora si de inainta autoritatii locale pentru protectia mediului solicitarea autorizatiei integrate de mediu, care cuprinde: – cerere; – raport de amplasament, intocmit in conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general prevazut la art. 2 alin. (2); – evaluari privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului; – proiect de program pentru conformare in cazul instalatiilor existente; – dovada publicarii anuntului public de solicitare a autorizatiei integrate de mediu; – dovada achitarii tarifului pentru verificarea solicitarii. Analiza preliminara efectuata de autoritatea locala pentru protectia mediului stabileste daca solicitarea este sau nu corect intocmita si daca indeplineste conditiile legale pentru a fi supusa analizei propriu-zise. O solicitare nu este corect intocmita daca: a) nu au fost depuse toate documentele de sustinere a solicitarii; b) face referire la o instalatie ce nu se incadreaza in domeniul reglementat pentru autorizarea integrata de mediu; c) tarifele necesare nu au fost achitate. In cazul acceptarii solicitarii, titularul de activitate/operatorul este invitat sa achite tarifele corespunzatoare etapei de analiza a documentatiei de sustinere a solicitarii. Respingerea motivata a solicitarii se comunica solicitantului fara perceperea taxei de autorizare, dar cu perceperea tarifului pentru etapa parcursa pentru verificarea solicitarii. (Dupa analiza preliminara a documentatiei de solicitare autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel local transmite in scris titularului de activitate/operatorului, in termen de 10 zile lucratoare, raspunsul privind acceptarea solicitarii sau respingerea motivata. Autoritatea regionala pentru protectia mediului stabileste si comunica in termen de 7 zile lucratoare titularului de activitate/instalatie, in functie de numarul autoritatilor implicate in aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu si componenta CAT, numarul de exemplare pe hartie ale solicitarii autorizatiei integrate de mediu si un exemplar pe suport electronic. SECTIUNEA a 2-a – Continutul documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu Formularul-tip de cerere pentru solicitarea demararii procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este prevazut in Ghidul tehnic general si se completeaza conform specificatiilor acestuia. Raportul de amplasament se intocmeste pe baza investigatiilor efectuate, a datelor si informatiilor continute in evaluarile privind nivelul impactului asupra mediului si in conformitate cu recomandarile Ghidului tehnic general. Evaluarile privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului, constand in studiul de evaluare a impactului asupra mediului in cazul activitatilor noi si in bilantul de mediu pentru cele existente, se realizeaza de persoane fizice sau juridice atestate in acest scop de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului, conform prevederilor legale in vigoare. Av.COLTUC MARIUS

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu

Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu Ordin nr. 818 din 10/17/2003 Cadrul legal al procedurii Prezenta procedura prezinta metodologia de aplicare a cerintelor de conformare a activitatilor/instalatiilor prevazute in anexa 1 la O.U.G. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii, aprobata cu modificari prin Legea 645/2002, denumita in continuare O.U.G. 34/2002, in scopul obtinerii autorizatiei integrate de mediu, care face parte integranta din documentele de reglementare a functionarii activitatii.

Autoritatea competenta pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel regional in a carei raza de competenta se afla amplasamentul. Prezenta procedura se aplica tuturor activitatilor/instalatiilor existente sau celor care au suferit modificari substantiale ori activitatilor/instalatiilor noi, reglementate prin acordul integrat de mediu. Depunerea solicitarii pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu este obligatorie pentru functionarea oricarei instalatii/activitati mentionate in lista din anexa 1 la O.U.G. 34/2002. In termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin, autoritatea locala pentru protectia mediului va inainta titularilor de activitati/instalatii, care desfasoara activitati listate in anexa 1 la O.U.G. 34/2002, instiintari scrise privind necesitatea demararii procedurii specifice de emitere a autorizatiei integrate de mediu. Titularul activitatii/instalatiei va depune solicitarea pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu la sediul autoritatii locale pentru protectia mediului unde se afla amplasamentul activitatii/instalatiei. In termen de 10 zile de la primirea solicitarii, autoritatea locala pentru protectia mediului este obligata sa informeze in scris autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei integrate de mediu. Autoritatea regionala pentru protectia mediului careia ii revine responsabilitatea emiterii autorizatiei coordoneaza si controleaza procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu si poate delega autoritatilor locale competenta analizarii anumitor faze din procedura. Pentru desfasurarea in conditii optime a procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, la sediul autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului se afiseaza la loc public urmatoarele: – continutul anexei 1 la O.U.G. 34/2002; – lista documentelor de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF); – conditiile locale de mediu specifice amplasamentului; – lista documentelor pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – conditiile de participare a publicului in cadrul procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu; – formularul-tip pentru solicitarea autorizatiei integrate de mediu; – lista taxelor si tarifelor aferente procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu, stabilite conform legislatiei in vigoare. – Solicitarea de autorizatie integrata de mediu Continutul solicitarii autorizatiei integrate de mediu Titularul de activitate care intra sub incidenta prevederilor O.U.G. 34/2002 are obligatia de a elabora si de inainta autoritatii locale pentru protectia mediului solicitarea autorizatiei integrate de mediu, care cuprinde: – cerere; – raport de amplasament, intocmit in conformitate cu prevederile Ghidului tehnic general prevazut la art. 2 alin. (2); – evaluari privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului; – proiect de program pentru conformare in cazul instalatiilor existente; – dovada publicarii anuntului public de solicitare a autorizatiei integrate de mediu; – dovada achitarii tarifului pentru verificarea solicitarii. Analiza preliminara efectuata de autoritatea locala pentru protectia mediului stabileste daca solicitarea este sau nu corect intocmita si daca indeplineste conditiile legale pentru a fi supusa analizei propriu-zise. O solicitare nu este corect intocmita daca: a) nu au fost depuse toate documentele de sustinere a solicitarii; b) face referire la o instalatie ce nu se incadreaza in domeniul reglementat pentru autorizarea integrata de mediu; c) tarifele necesare nu au fost achitate. In cazul acceptarii solicitarii, titularul de activitate/operatorul este invitat sa achite tarifele corespunzatoare etapei de analiza a documentatiei de sustinere a solicitarii. Respingerea motivata a solicitarii se comunica solicitantului fara perceperea taxei de autorizare, dar cu perceperea tarifului pentru etapa parcursa pentru verificarea solicitarii. (Dupa analiza preliminara a documentatiei de solicitare autoritatea competenta pentru protectia mediului la nivel local transmite in scris titularului de activitate/operatorului, in termen de 10 zile lucratoare, raspunsul privind acceptarea solicitarii sau respingerea motivata. Autoritatea regionala pentru protectia mediului stabileste si comunica in termen de 7 zile lucratoare titularului de activitate/instalatie, in functie de numarul autoritatilor implicate in aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu si componenta CAT, numarul de exemplare pe hartie ale solicitarii autorizatiei integrate de mediu si un exemplar pe suport electronic. SECTIUNEA a 2-a – Continutul documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu Formularul-tip de cerere pentru solicitarea demararii procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu este prevazut in Ghidul tehnic general si se completeaza conform specificatiilor acestuia. Raportul de amplasament se intocmeste pe baza investigatiilor efectuate, a datelor si informatiilor continute in evaluarile privind nivelul impactului asupra mediului si in conformitate cu recomandarile Ghidului tehnic general. Evaluarile privind nivelul impactului activitatilor asupra mediului, constand in studiul de evaluare a impactului asupra mediului in cazul activitatilor noi si in bilantul de mediu pentru cele existente, se realizeaza de persoane fizice sau juridice atestate in acest scop de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului, conform prevederilor legale in vigoare. Av.COLTUC MARIUS

Procedura de autorizare a personalului de specialitate in constructii

Procedura de autorizare a personalului de specialitate in constructii Prezenta procedura stabileste cadrul normativ privind autorizarea si reautorizarea personalului de specialitate în constructii, în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare, respectiv:

• Sef laborator de analize si încercari în constructii • Specialist încercari nedistructive • Responsabil cu controlul tehnic de calitate în constructii • Responsabil cu urmarirea speciala a comportarii în exploatare a constructiilor • Sef statie de betoane • Sef statie de producere a agregatelor • Sef statie de mixturi asfaltice Cerinte de autorizare Art. 11 O persoana fizica poate participa la examenul de autorizare, în nume propriu sau la solicitarea angajatorului, cu conditia respectarii conditiilor de studii si vechime, prevazute în tabele din Anexa1 la prezenta procedura. Art. 12 Candidatii care solicita autorizarea ca „Responsabil cu controlul tehnic de calitate în constructii”, „Sef laborator”, „Responsabil cu urmarirea speciala a comportarii în timp a constructiilor” care detin un titlu universitar sau de doctor în stiinte tehnice si activeaza în domeniul de autorizare, pot obtine aceste autorizari fara a mai sustine examen, ci doar în baza dosarului depus la secretariatul comisiei de autorizare. Procedura autorizarii Art. 13 Autorizarea personalului de specialitate în constructii se face de catre Inspectoratul de Stat în Constructii, prin comisiile teritoriale de autorizare constituite la nivelul Inspectoratelor Teritoriale în Constructii. Art. 14 Comisiile teritoriale de autorizare se constituie si îsi desfasoara activitatea conform „Regulamentului de organizarea si functionare a comisiilor de autorizare” aprobat prin Ordin al Inspectorului General de Stat al Inspectoratului de Stat în Constructii – ISC. Art. 15 (1) Autorizarea consta în declararea candidatului „admis” în urma sustinerii de catre acesta a examenului de autorizare, desfasurat conform schemei de principiu (Anexa 5). (2) Autorizatia are o valabilitate de 4 ani. Documentele solicitate în vederea autorizarii Art. 16 Admiterea la examenul de autorizare se face în baza dosarului de autorizare compus din: a) cerere din partea candidatului/angajatorului (Anexele 2a – 2d, dupa caz); b) curriculum vitae (Anexa 3); c) diploma de absolvire (copie legalizata sau vizata de secretarul comisiei de autorizare); d) decizie de numire în functie (pentru „Sef laborator”, „Sef statie de betoane”, „Sef statie de producere agregate”, „Sef statie de producere mixturi asfaltice”) e) doua recomandari din partea unor institutii sau persoane fizice, privind activitatea desfasurata în domeniul/domeniile pentru care se solicita autorizarea f) autorizari (ANRGN, ANRE, etc., pentru domeniile unde sunt solicitate) g) foto 3 x 4 cm; h) dovada achitarii cheltuielilor de autorizare (depusa dupa analizarea si admiterea dosarului) Art. 17 (1) Dosarul se depune la Inspectoratul Judetean în Constructii pe raza caruia candidatul domiciliaza sau îsi desfasoara activitatea, care îl analizeaza în cel mult 3 zile si îi comunica candidatului acceptarea sau respingerea acestuia; (2) Dosarele incomplete sunt restituite candidatilor în vederea completarii. (3) Dosarele candidatilor care nu îndeplinesc cerintele minime de autorizare prevazute în Anexa 1, sunt respinse. Art. 18 Admiterea la examenul de autorizare nu este conditionata de functia detinuta la data solicitarii de catre candidatul respectiv. Art. 19 (1) În vederea reautorizarii, candidatul trebuie sa depuna la secretariatul Inspectoratului Judetean în Constructii pe raza caruia locuieste sau lucreaza, cu minim 30 de zile înainte de data expirarii autorizatiei, urmatoarele documente: a) cerere prin care se solicita reautorizarea (Anexele 2a – 2d, dupa caz) b) memoriu de activitate în perioada de valabilitate a autorizatiei c) decizie de numire în functie (pentru „Sef laborator”, „Sef statie de betoane”, „Sef statie de producere agregate”, „Sef statie de producere mixturi asfaltice”) d) foto 3 x 4 cm e) dovada achitarii cheltuielilor de reautorizare (50% din cheltuielile de autorizare) (2) În cazul în care solicitarea privind reautorizarea depaseste cu cel mult 10 zile termenul de expirare al valabilitatii autorizatiei, se initiaza procedura de autorizare. (3) Reautorizarea se face o singura data. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

PRINCIPALELE MODIFICARI ALE NOII LEGI A VIEI SI VINULUI

PRINCIPALELE MODIFICARI ALE NOII LEGI A VIEI SI VINULUI Actul va intra in vigoare la data de 11 mai 2007 Sediul materiei: Legea viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002 Fara ca lista sa fie exhaustive va prezentam principalele modficari aduse la legea viei si vinului Plantatiile de vita-de-vie se grupeaza, teritorial, in zone viticole, regiuni viticole, podgorii, centre viticole si plaiuri viticole.

Definitiile acestora sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege. Evidenta plantatiilor viticole se realizeaza prin Registrul plantatiilor viticole, care cuprinde datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole si suprafetelor pe soiuri din fiecare parcela, pe persoana fizica si juridica detinatoare, intocmit in baza cadastrului agricol si a planurilor cadastrale actualizate. Registrul plantatiilor viticole, actualizat, este tinut la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene si a municipiului Bucuresti. Modelul si instructiunile de completare a Registrului plantatiilor viticole se aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului administratiei si internelor.” Producatorii de struguri pentru vin au obligatia de a tine evidenta productiei si a modului de valorificare a acesteia in carnetul de viticultor, al carui model se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale.” Lista soiurilor de vita-de-vie admise in cultura se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale pentru fiecare regiune viticola, podgorie, centru viticol si directie de productie, pe baza propunerilor facute de Oficiul National al Viei si Vinului, denumit in continuare O.N.V.V., impreuna cu Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri, denumit in continuare, O.N.D.O.V., si de asociatiile de producatori. Pentru obtinerea vinurilor cu denumire de origine controlata se stabileste o lista a soiurilor pentru fiecare dintre denumirile de origine controlata aprobate.” Infiintarea plantatiilor de vita-de-vie se face in areale viticole delimitate din podgorii si centre viticole, cu exceptia plantatiilor infiintate pentru consumul familial sau in scop ornamental.” Autorizatia plantarii/replantarii vitei-de-vie si de inscriere in Registrul plantatiilor viticole se elibereaza pe baza unui drept de plantare noua sau de replantare ori de plantare pe o rezerva. Crearea rezervei regionale, judetene si/sau nationale a drepturilor de plantare a vitei-de-vie are scopul de a permite administratiei publice locale si centrale atribuirea dreptului de plantare a vitei-de-vie acelor persoane fizice/juridice care, pe baza unor criterii obiective, vor justifica necesitatea obtinerii acestor drepturi. Dreptul individual de replantare neexercitat intr-o perioada de 8 campanii viticole de la data acordarii inceteaza pentru titularul acestuia. Dreptul individual de plantare noua este valabil pe durata a doua campanii viticole de la data acordarii, dreptul individual de plantare pe rezerva regionala sau judeteana este valabil pe o durata de 3 campanii viticole de la data alocarii, iar dreptul individual de plantare pe rezerva nationala este valabil pe o durata de doua campanii viticole de la data alocarii. Procedura si conditiile de acordare a dreptului de plantare noua, de replantare ori de plantare pe o rezerva se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.” Infiintarea plantatiilor de vita-de-vie in suprafata de peste 0,1 ha de operator economic sau de familie se face numai cu soiuri admise in cultura.” Defrisarea plantatiilor de vita-de-vie in suprafata mai mare de 0,1 ha de operator economic sau de familie se face la cererea persoanei interesate, pe baza autorizatiei de defrisare a plantatiilor viticole, eliberate de directia pentru agricultura si dezvoltare rurala judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Persoanele care primesc autorizatia de defrisare beneficiaza de un drept individual de replantare, in suprafata echivalenta de cultura pura cu cea propusa pentru defrisare. Dreptul individual de replantare poate fi exercitat in termen de 8 ani de la data acordarii acestuia. Prin cultura pura se intelege suprafata efectiva ocupata cu butucii de vita-de-vie, inclusiv suprafata ocupata de alei, drumuri de acces si zone de intoarcere la capetele parcelei viticole.” Este interzisa fabricarea pichetului, obtinut prin epuizarea cu apa a tescovinei proaspete sau fermentate, cu sau fara adaos de zahar, in vederea comercializarii pentru consumul uman direct. Vinurile si celelalte produse obtinute din must si/sau vin, in momentul punerii lor in consum, trebuie sa corespunda caracteristicilor organoleptice si de compozitie stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.” Practicile si tratamentele autorizate pentru a fi aplicate in producerea musturilor, a vinurilor si a celorlalte produse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, urmand sa fie permanent actualizate in functie de progresele realizate in acest domeniu. Prepararea musturilor, a vinurilor si a produselor vinicole din alte materii prime decat cele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi sau schimbarea compozitiei acestora prin adaugarea sau amestecarea unor substante, altele decat cele permise de lege, este interzisa. Constituie falsificari: diluarea vinului cu apa, mascarea unor defecte sau alterari ale vinurilor sau a bauturilor pe baza de must si/sau vin prin adaosuri care determina modificari ale gustului, aromei si compozitiei naturale ale acestora, prepararea vinului din drojdie sau tescovina, precum si folosirea oricaror practici nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Prin substituire se intelege prezentarea sub o identitate falsa a musturilor, vinurilor sau a produselor vinicole. Identitate falsa reprezinta utilizarea fara drept a denumirii unui soi de struguri, a unui areal de productie, a unei categorii de calitate, indicatie geografica sau denumire de origine controlata, contrafacerea sau folosirea fara drept a insemnelor de certificare a calitatii.” Persoanele fizice si persoanele juridice care produc, depoziteaza si comercializeaza produse vitivinicole au obligatia de a intocmi si de a depune, in termenul prevazut de normele metodologice de aplicare a prezentei legi, documente de evidenta a productiei vitivinicole privind declaratii de stocuri, declaratii de recolta, declaratii de productie si de a completa operativ registrele de evidenta obligatorii a produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale. In cazul solicitarii dreptului de utilizare a unei denumiri de origine controlata, un exemplar al declaratiei de recolta si de productie va fi depus si la inspectorii teritoriali ai O.N.D.O.V. Persoanele fizice si juridice care detin o suprafata totala de vie de pana la 0,5 ha nu sunt obligate sa faca declaratii de stocuri, de recolta si de productie. Comerciantii care detin o cantitate de pana la 2.000 l de vin nu sunt obligati sa faca declaratii de stocuri.” Producatorii de vin care poseda licenta de fabricatie eliberata in conditiile legii pot cumpara struguri pentru vinificatie numai de la producatorii care detin carnet de viticultor in anul de recolta respectiv, cu obligatia de a mentiona in evidentele primare cantitatea si soiul strugurilor cumparati. Producatorii si comerciantii de vinuri in vrac sunt obligati sa tina evidenta acestora, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Producatorii care detin o suprafata de vie de pana la 0,5 ha si nu comercializeaza vinuri in vrac nu au obligatia de a tine evidenta prevazuta la alin. (1). Comercializarea vinului de masa in vrac sub denumire de soi, indicatie geografica sau denumire de origine controlata este interzisa. Conditiile de comercializare a vinului de masa in vrac se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului sanatatii publice si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.” Vinurile si celelalte bauturi pe baza de must si vin pot fi puse in consum sub forma imbuteliata sau neimbuteliata. Imbutelierea este obligatorie in cazul sucurilor de struguri, vinurilor cu denumire de origine controlata, vinurilor cu indicatie geografica, vinarsurilor, vinurilor speciale, cu exceptia pelinului. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

PRIMA LEGE PRIVIND CREANTELE DIN ROMANIA

PRIMA LEGE PRIVIND CREANTELE DIN ROMANIA Este prima lege care vorbeste in mod legal de creantele din Romania.Pentru noi(C.A.COLTUC), casele de avocatura specializate in recuperari creante este un prim pas spre normalitate.

Legea insa dupa cum veti vedea are o sfera de aplicare foarte restransa. In Monitorul Oficial, partea I nr. 225 din 13.03.2006 a fost publicata Legea nr. 31/2006 privind securitizarea creantelor („Legea”). Legea are drept scop stabilirea principiilor si a cadrului general pentru utilizarea creantelor, in vederea obtinerii de finantare prin intermediul securitizarii, precum si reglementarea drepturilor si obligatiilor partilor la o operatiune de securitizare. Securitizarea este o operatiune financiara de valorificare a creantelor de catre un vehicul investitional (entitate cu sau fara personalitate juridica, ce are drept obiect de activitate exclusiv emiterea de instrumente financiare securAitizate in baza unui portofoliu de creante) care le achizitioneaza, le grupeaza si le afecteaza garantarii unei emisiuni de valori mobiliare. Pot face obiectul securitizarii creantele izvorate din: a) contracte de credit, inclusiv contracte de credit ipotecar, contracte de credit pentru achizitia de autoturisme, contracte pentru emiterea de carduri de credit; b) contracte de leasing; c) contracte de vanzare-cumparare cu plata pretului la termen, inclusiv contracte de vanzare-cumparare cu plata in rate; d) instrumente financiare de tip participativ sau obligatar, emise potrivit prevederilor Legii; e) orice titlu de creanta, altele decat cele specificate la lit. a)-d), cu conditia ca drepturile pe care le confera sa poata face obiectul unei cesiuni. Cesiunea creantelor Titularii pot cesiona creante prezente sau viitoare catre un vehicul investitional, in scopul securitizarii acestora, in conformitate cu prevederile Legii. Pot face obiectul cesiunii in scopul securitizarii numai creantele care indeplinesc urmatoarele conditii: a) actul juridic generator de creanta sa fie conform cu toate prevederile legale in vigoare la data incheierii; b) asupra creantei, in mod individual ori ca element al unei universalitati, sa nu fi fost constituit un drept de garantie sau un alt drept real, altfel decat pentru scopul securitizarii. Vehiculul investitional achizitioneaza creante individuale ori grupate in portofolii de la unul sau mai multi cedenti si le afecteaza garantarii de obligatiuni ori titluri de participare securitizate. Cesiunea de creante cu titlu gratuit catre un vehicul investitional este nula. Achizitionarea de creante de catre un vehicul investitional se face exclusiv in vederea emiterii de instrumente financiare securitizate. Calitatea de titlu executoriu recunoscuta de lege unui titlu de creanta in considerarea titularului originar al dreptului de creanta profita si cesionarilor acestuia, inclusiv vehiculului investitional, investitorilor sau altor titulari de drepturi de proprietate ori de garantie asupra creantei. Pentru opozabilitate, cesiunea creantelor afectate garantarii unei emisiuni de instrumente financiare securitizate se inscrie la arhiva cu cel putin 15 zile inainte de emiterea prospectului, se notifica de catre cedent debitorilor cedati prin scrisoare recomandata si se aduce la cunostinta creditorilor cedentului fie individual, prin scrisoare recomandata, fie prin afisare la sediul cedentului, cu indicarea cesionarului si a pretului la care s-a efectuat cesiunea. Actiunea pentru anularea cesiunii de creante care afecteaza interesele creditorilor cedentului se prescrie in termen de 45 de zile de la data intrunirii cumulative a cerintelor de publicitate privind inscrierea la arhiva şi notificarea creditorilor cedentului si nu se poate exercita de catre administratori, lichidatori ori creditori in cadrul unei proceduri de reorganizare judiciara sau de faliment, deschise conform prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ori ale Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 278/2004. In cazul in care realizarea unui drept de creanta este asigurata cu garantii reale imobiliare, cesiunea de creanta este supusa formalitatilor de publicitate prevazute in legea privind obligatiunile ipotecare. Cesiunea efectuata potrivit acestei Legi este scutita de taxa pe valoarea adaugata, potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. In schimbul creantelor cesionate cedentul poate primi titluri de participare sau obligatiuni securitizate emise in baza acestora. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

Conceptul de studiu de fezabilitate

Conceptul de studiu de fezabilitate presupune efectuarea unei analize complexe de marketing, comerciale, tehnice, de management si financiare a unui obiectiv de investitii, privit ca un sistem dinamic si deschis de productie si comercializare de bunuri si servicii, precum si a factorilor angajati (resurse umane, capital, resurse materiale si energetice etc.), cu mentionarea aspectelor juridice definitorii, desfasurata pe un anumit orizont de timp, luand in consideratie inclusiv factorii de risc si incertitudine.

Cuprinsul recomandat al studiului de fezabilitate (varianta BCR – cea mai completa de pe piata bancara) 1.0. INTRODUCERE 1.1. Scopul si obiectivele studiului 1.2. Prezentarea pe scurt a agentului economic 1.3. Surse de documentare 1.4. Sinteza studiului 1.4.1. Produse / servicii oferite 1.4.2. Prezentarea investitiei 1.4.3. Programul de punere in functiune 1.4.4. Planul de finantare a investitiei 1.5. Principalele concluzii ale analizei financiare 2.0 PREZENTAREA AGENTULUI ECONOMIC 2.1. Date de identificare a agentului economic 2.2. Forma juridica 2.3. Obiect de activitate 2.4. Structura actionarilor (asociatilor) 2.5. Scurt istoric 3.0. PREZENTAREA INVESTITIEI 3.1. Imobilizari existente – descriere, valoare ramasa actualizata 3.2. Proiectul de investitii – prezentare si costuri de realizare 3.3. Esalonarea si graficul de realizare a investitiei 3.4. Planul de finantare a investitiei 3.5. Calculul amortizarii mijloacelor fixe 4.0. ANALIZA COMERCIALA 4.1. Produse si / sau servicii oferite 4.1.1. Prezentarea produselor si / sau serviciilor oferite 4.1.2. Principalele caracteristici ale produselor oferite 4.1.3. Nivelul de competitivitate pe piata a produselor 4.1.4. Ciclul de viata al produsului 4.2. Piata si comercializarea 4.2.1. Scurt istoric al evolutiei cererii si ofertei 4.2.2. Analiza cererii si a ofertei pe piata interna 4.2.2.1. Definirea segmentelor de piata tinta 4.2.2.2. Estimarea structurii si volumului cererii pe piata interna 4.2.2.3. Concurenta, avantaje competitive 4.2.3. Analiza cererii si ofertei pe piata externa 4.2.3.1. Definirea segmentelor de piata tinta 4.2.3.2. Estimarea structurii si volumului cererii pe piata externa 4.2.3.3. Concurenta, avantaje competitive 4.3. Managementul comercial 4.4. Promovarea si distributia produselor 4.4.1. Metode de promovare utilizate 4.4.2. Canale de distributie a produselor 4.4.3. Cheltuieli pentru promovarea produselor 4.5. Pretul de vanzare al produselor / serviciilor 4.5.1. Preturi de piata 4.5.2. Preturile practicate de agentul economic 5.0. ANALIZA OPERATIONALA 5.1. Capacitatea tehnica si de productie a agentului economic 5.1.1. Amplasare si facilitati 5.1.2. Tehnologii de fabricatie 5.1.3. Program de fabricatie pe produse si / sau servicii 5.1.3.1. Evolutia activitatii in perioada anterioara 5.1.3.2. Capacitati si grad de incarcare 5.1.3.3. Prognoza activitatii 5.2. Factorii de productie ai agentului economic si costurile acestora 5.2.1. Estimarea cheltuielilor cu forta de munca 5.2.1.1. Evolutia structurii personalului si previziuni legate de aceasta 5.2.1.2. Cheltuielile anuale cu forta de munca 5.2.2. Estimarea cheltuielilor cu materiile prime, materialele si marfurile aprovizionate 5.2.2.1. Materii prime, materiale, marfuri 5.2.2.2. Surse de aprovizionare 5.2.2.3. Consumuri specifice, politica stocurilor de materiale 5.2.2.4. Costurile unitare cu materiile prime, materialele si marfurile aprovizionate 5.2.2.5. Cheltuieli anuale cu materii prime, materiale, marfuri 5.2.3. Estimarea costurilor cu utilitatile 5.2.3.1. Utilitati necesare exploatarii, consumuri specifice 5.2.3.2.Surse de aprovizionare, preturi de achizitie 5.2.3.3.Cheltuieli anuale cu utilitatile 5.2.4. Influenta asupra mediului 5.2.4.1. Emisii poluante 5.2.4.2. Mijloace de tratare si neutralizare 5.2.4.3. Costuri de tratare si neutralizare 6.0. MANAGEMENTUL AGENTULUI ECONOMIC 6.1. Strategia activitatii viitoare 6.1.1. Obiectivele strategice 6.1.2. Masuri necesare indeplinirii obiectivelor 6.2. Structura organizatorica (organigrama si diagrama de relatii) 6.3. Conducerea agentului economic si calitatea echipei de conducere 6.4. Sistemul informational-informatic (existent si preconizat) 7.0. ANALIZA FINANCIARA 7.1. Scurt diagnostic economico-financiar 7.1.1. Analiza veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor 7.1.2. Analiza patrimoniului 7.1.3. Calculul indicatorilor economico-financiari 7.1.3.1. Indicatori de solvabilitate si lichiditate 7.1.3.2. Indicatori de echilibru financiar 7.1.3.3. Indicatori de rentabilitate 7.2. Evaluarea activitatii viitoare 7.2.1. Proiectia contului de rezultate 7.2.1.1. Proiectia veniturilor pe activitati 7.2.1.2.Proiectia cheltuielilor pe activitati 7.2.1.2.1. Prognoza cheltuielilor de exploatare 7.2.1.2.2. Prognoza cheltuielilor financiare 7.2.1.3. Prognoza profiturilor si politica de dividende 7.2.2. Proiectia necesarului de fond de rulment 7.2.3. Proiectia fluxurilor de lichiditati nete 7.2.4. Proiectia bilantului simplificat (optional) 7.2.5. Calculul indicatorilor de evaluare a investitiei (optional) 7.2.5.1. Calculul valorii actualizate nete (VAN) 7.2.5.2. Calculul duratei de recuperare a investitiei 7.2.5.3. Calculul ratei interne de rentabilitate 7.2.5.4. Calculul indicatorilor de solvabilitate si lichiditate, gestiune si rentabilitate 7.2.6. Analiza de sensibilitate si risc 8.0. CONCLUZIILE STUDIULUI DE FEZABILITATE

MODEL DE PLAN DE AFACERI

MODEL DE PLAN DE AFACERI DATE DE IDENTIFICARE

1. Numele firmei: 2. Codul unic de înregistrare: 3. Forma juridică de constituire:

4. Activitatea principală a societăţii şi codul CAEN al activităţii principale: 5. Natura capitalului social: Natura capitalului social (%) Public Privat Român Străin 6. Valoarea capitalului: 7. Adresa, telefon/fax, e-mail : 8. Persoană de contact: 9. Conturi bancare deschise la: 10. Asociaţi, acţionari principali: Numele Adresa (sediul) Pondere în Capital social % A. Viziune, strategie În acest capitol de început încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: • Care este esenţa afacerii ? Ce anume va genera bani şi profit ? • Produsul 1,2,3… • Serviciile 1,2,3,… 7 • Activitatea 1,2,3… • Cine vor fi clienţii tăi ? • Persoane • Firme • Bugetul statului Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Clienţi/grupe de clienţi Mii EURO % Mii EURO % Mii EURO % Mii EURO % Mii EURO % Total cifră de afaceri 100 100 100 100 100 • Unde vrei să ajungi într-un interval de 5 ani. Fixează-ţi obiective cuantificabile ! • La ce cifră de afaceri/profit ? • La ce număr de angajaţi ? Obiective (Indicatori ţintă) UM Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Cifră de afaceri Mii EURO Din care Export Mii EURO Profit Mii EURO Nr. de salariaţi Nr persoane • Care sunt „punctele tari” care te determină să crezi că vei avea succes ? • Cunoştinţe tehnologice • Cunoştinţe de piaţă • Capital • Relaţii • Capacitate de muncă B. Istoric, management, resurse umane, activitatea curentã B1. ISTORIC În această secţiune încercaţi să răspundeţi succint la întrebări de genul: Cum a apărut ideea Dvs. de afacere ? Care au fost principalele etape de dezvoltare până în prezent ? Ce activităţi generează astăzi profitul firmei şi sursele de dezvoltare ? 8 B2. MANAGEMENT, RESURSE UMANE MANAGEMENT Nume şi prenume Funcţia Studii/Specializări Ataşaţi un Curriculum Vitae pentru fiecare persoană relevantă. Managementul unei organizaţii este determinant pentru evoluţia acesteia. Încercaţi să evidenţiaţi felul în care cunoştinţele/specializările/experienţa fiecăruia dintre manageri va influenţa în mod pozitiv evoluţia firmei. PERSONAL Detaliere pe activităţi Activitatea Număr de salariaţi Activitatea 1 Activitatea 2 Activitatea 3 … TOTAL (Organigrama poate fi ataşată, dacă e cazul) B3. ACTIVITĂTEA CURENTĂ 1. Produsele/serviciile actuale : (puteţi descrie tipul de produse/servicii, caracteristicile acestora, procentul din cifra de afaceri, nivelurile de preţuri) Produs Pondere în vânzările totale Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 2. Principalii furnizori actuali de materii prime şi materiale: Furnizori Forma de proprietate Valoarea anuală a achiziţiilor (mii lei) Materie primă/serviciu Materie primă/serviciu Materie primă/serviciu Pondere materii prime importate (%) în total materii prime 9 3. Descrierea sumară a procesului tehnologic actual: 4. Date tehnice cu privire la principalele maşini, utilaje şi mijloace de transport aflate în proprietatea agentului economic: Mijloc fix Caracteristici tehnice An fabricaţie Valoare de piaţă estimată 5. Imobile existente: Proprietate Închiriate Denumire Destinaţie Valoare Ipoteci Val. chirie Perioada de închiriere Prezentaţi locul unde firma îşi desfăşoară activitatea şi cum sunt asigurate utilităţile necesare (energie electrică, apă, canal). NOTĂ :Pot fi anexate, în copie, acte de proprietate/contracte de închiriere, liste de inventar, facturi de achiziţie, etc. C. Analiza pieþei C1. PIAÞA ACTUALÃ 1. Principalii clienţi: (Grupe de) produse/servicii, mii EURO Total Vânzări pe (principalii) clienţi Mii EURO Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Mii EURO % 1 2 3 Clienţi interni Total piaţa internă 1 2 3 Clienţi externi Total export Total intern + export 2. Principalii concurenţi : Firmă concurentă Produs/serviciu oferit pieţei Denumirea firmei/ firmelor Ponderea pe piaţă( %) 1 2 3 4 5 6 10 3. Poziţia produselor/serviciilor societăţii pe piaţă comparativ cu cele ale concurenţei: (Descrieţi principalele avantaje/dezavantaje ale produselor/serviciilor d-voastră comparativ cu cele oferite de concurenţă). C2. DATE PRIVIND PIAŢA ŞI PROMOVAREA NOULUI PRODUS/SERVICIU: 1. Clienţi potenţiali: (Descrieţi ce strategie de marketing aţi gândit să aplicaţi, cum aţi identificat clienţii potenţiali, cum veţi extinde piaţa sau identifica noi pieţe, etc.) Anul curent (N) (Grupe de) produse/servicii, mii EURO Total Vânzări preconizate pe (principalii) clienţi Mii EURO Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Mii EURO % 1 2 3 Clienţi interni Total piaţa internă 1 2 3 Clienţi externi Total export Total intern + export Anul N+1 Grupe de produse/servicii ( mii EURO) Total Vânzări preconizate pe (principalii) clienţi Mii EURO Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Mii EURO % 1 2 3 Clienţi interni Total piaţa internă 1 2 3 Clienţi externi Total export Total intern + export 11 Anul N+2 (Grupe de) produse/servicii, mii EURO Total Vânzări preconizate pe (principalii) clienţi Mii EURO Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produsul 4 Mii EURO % 1 2 3 Clienţi interni Total piaţa internă 1 2 3 Clienţi externi Total export Total intern + export (se pot ataşa studii de cercetare de piaţă sau statistici la care se face referire, precum şi cereri de ofertă/pre-contracte de la potenţialii clienţi) 2. Concurenţi potenţiali: Firme concurente în condiţiile lansării pe piaţă a produselor/serviciilor noi Produs/serviciu oferit pieţei Denumirea firmei/firmelor Ponderea pe piaţă(%) 1 2 3 4 5 6 3. Principalele avantaje ale noilor produse/servicii oferite: De ex. Preţ, Calitate, Caracteristici noi, Servicii post-vânzare Alte avantaje : 4. Reacţia previzibilă a concurenţei la apariţia de noi oferte pe piaţă: 5. Cum se va realiza desfacerea produselor: Produse/grupe de produse Pondere în cifra de afaceri( % ) Forme de desfacere(%) 12 6. Activităţi de promovare a vânzărilor : De ex.: Publicitate, Lansare oficială, Pliante, broşuri, Plata în rate (Descrieţi care este strategia de promovare pentru lansarea produselor/serviciilor şi după aceea estimaţi costurile anuale de promovare) Cheltuieli pentru promovarea produselor/serviciilor pe categorii de cheltuieli (mii EURO) Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total cheltuieli D. Analiza costurilor de operare (După implementarea investiţiei) 1. Produsele noi : (descrieţi tipul de produse/servicii şi caracteristici, procentul din total vânzări, preţ vânzare) Produs Pondere în vânzările totale Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 Produs Nou 1 Produs Nou 2 2. Principalii furnizori de materii prime : Furnizori Forma de proprietate Valoarea anuală a achiziţiilor (mii lei) Materie primă/serviciu Materie primă/serviciu Materie primă/serviciu (Descrieţi cum v-aţi propus să faceţi aprovizionarea, cine va asigura transportul, etc.) Puteţi anexa oferte de la furnizorii de materii prime principale. 3. Descrierea pe scurt a procesului tehnologic: (Descrieţi pe scurt procesul tehnologic şi îmbunătăţirea adusă prin proiectul de investiţii, dacă e cazul) 13 3.1. Impactul asupra mediului: (Descrieţi cum poate proiectul afecta mediul, şi ce soluţii aţi gândit pentru eliminarea acestor efecte) (Dacă a fost elaborat se poate ataşa un Studiu de Impact) 4. Cheltuieli anuale de producţie: (Detaliaţi cheltuielile directe şi indirecte anuale ale activităţii ce se va desfăşura în urma implementării proiectului la capacitatea maximă) Cheltuieli de producþie directe Suma % Materii prime Materiale auxiliare Manoperă directă (salarii + taxe şi contribuţii sociale) Energie, alte utilităţi Subansamble Servicii sau lucrări subcontractate Alte cheltuieli directe Cheltuieli de producþie indirecte Administraţie / Management Cheltuieli de Birou / Secretariat Cheltuieli de Transport Cheltuieli de Pază Cheltuieli de protecţia muncii şi a mediului Alte chetuieli indirecte TOTAL 5. Venituri anuale preconizate : (Detaliaţi volumul vânzărilor anuale pentru fiecare categorie de produs/servicii oferite prin implementarea proiectului la capacitatea maximă a echipamentelor) Vânzãri la capacitatea maximã Suma (lei) Produsul 1 Produsul 2 Produsul 3 TOTAL E. Investiþii necesare 1. Descrierea investiţiei propuse în contextul procesului tehnologic descris anterior Obiectul investiţiei Furnizor Valoarea estimată Durata de amortizare (ani) TOTAL : 14 (Se pot anexa oferte de la principalii furnizori, precum şi proiectul, autorizaţiile şi avizele necesare, după caz.) 2. Modul de asigurare cu utilităţi: (Unde va fi implementat proiectul, adresa, descrierea spaţiului şi cum sunt asigurate utilităţile necesare) (se poate ataşa o schiţă de amplasare a mijloacelor fixe achiziţionate) 3. Graficul de realizare a investiţiei: Activitate Durata de implementare Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna … 6. Modificările necesare a fi efectuate la echipamentele, clădirile existente: 7. Modificările necesare a fi operate în structura şi numărul personalului angajat: (Prezentaţi numărul de posturi create, tipul postului, calificarea necesară, salariul lunar propus, inclusiv costurile referitoare la impozite şi contribuţii sociale. Puteţi descrie cum intenţionaţi să recrutaţi personalul necesar şi cum îl veţi instrui pentru postul respectiv, precum şi ce program de pregătire gândiţi în viitor şi cum vă propuneţi să motivaţi personalul). (Noua organigramă poate fi ataşată, daca e cazul) F. Proiecþii financiare Indicatori economici ai situaţiei trecute Anul N-2 N-1 N Rata curentă a lichidităţii Rata rapidă a lichidităţii Rata de recuperare a creanţelor Rata profitului Rata solvabilităţii (Bilanţurile contabile pe ultimii trei ani şi pe ultimul semestru pot fi ataşate. Situaţiile financiare pe ultimul trimestru pot fi ataşate). Plan de finanţare a investiţiei: Suma % Credite bancare Capital propriu Alte surse TOTAL 100 În cadrul planului de afaceri este recomandabil să se prezinte: 15 Proiecţii financiare ale Fluxului de Numerar (prezentăm mai jos un model realizat în conformitate cu Standardele Româneşti de Contabilitate). AN N-2 N-1 N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5 – încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii – încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri – plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii – plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare – plăţile în numerar sau restituiri de impozit pe profit – plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung – încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung – plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi – încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi – avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii – încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi – veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu – plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii – veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi – rambursările în numerar ale unor sume împrumutate Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare – plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar Fluxuri de numerar – total Numerar la începutul perioadei Numerar la finele perioadei proiecţii financiare integrate ale Bilanţului, Contului de Profit şi Pierdere şi ale Fluxului de Numerar (modelul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BERD, realizat în conformitate cu normele contabile IAS – International Accounting Standards) BILANŢ SIMPLIFICAT Mii EUR Actual Proiecţii N-2 N-1 N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5 N+6 ACTIVE Active circulante Numerar existent la începutul perioadei 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Numerar generat de activitatea de exploatare 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Creanţe 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Stocuri 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Alte active circulante 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Total Active Circulante 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Active fixe nete (inclusiv financiare ºi necorporale) Total Active Fixe 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL ACTIVE 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 CAPITAL ŞI DATORII Datorii Curente Descoperit de cont la începutul perioadei 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Credite pe termen scurt 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Furnizori 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Alte datorii 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Total Datorii Curente 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 16 Datorii pe Termen Lung Credite pe termen lung 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Total Credite pe Termen Lung 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Alte Datorii pe Termen Lung ºi Provizioane 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL DATORII 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 CAPITALURI Capital social 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Profit repartizat în cursul anului 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Profituri repartizate în anii anteriori 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL CAPITALURI 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL CAPITALURI ŞI DATORII 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE Mii EUR Actual Proiecţii N-2 N-1 N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5 N+6 VÂNZÃRI Interne 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Export 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Total Vânzãri 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Costuri ºi Cheltuieli Costul Bunurilor Vândute Materii prime şi materiale 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Combustibili şi energie 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Servicii subcontractate 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Altele 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Salarii, prime şi contribuţii 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Costul Total al Bunurilor Vândute 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Costuri Administrative şi de Desfacere 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Amortizare Amortizare totală 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Venituri / Costuri nete din dobânzi Total venituri / costuri nete din dobânzi 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Total Costuri de Exploatare 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Profit / Pierdere din Activitatea Extraordinarã Total Profit / Pierdere Extraordinarã 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 VENIT NET ÎNAINTE DE IMPOZITARE 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 IMPOZITUL PE PROFIT 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 PROFIT NET 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Dividende Plătite 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 PROFIT REPARTIZAT 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 SITUAŢIE SIMPLIFICATĂ A FLUXULUI DE NUMERAR Mii EUR Actual Proiecţii N-2 N-1 N N+1 N+2 N+4 N+5 SURSE Din Activitatea de Exploatare Profituri repartizate 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Amortizare 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Numerar din Activitatea de Exploatare 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Numerar din Activitatea Financiarã Profit din Activitatea Financiarã 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Numerar din Alte Surse Numerar din Vânzarea de Active 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Injecţii de Capital 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL SURSE 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 UTILIZĂRI Activitãþi de investiþii N+3 17 Investiţii totale 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Din activitãþi financiare Pierdere din Activitatea Financiarã 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 Creşteri ale Capitalul de Lucru 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 TOTAL UTILIZÃRI 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 SURPLUSUL / DEFICITUL ANUAL DE NUMERAR 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 SURPLUS/DEFICIT CUMULAT 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 În continuare, pe baza proiecţiilor financiare de mai sus, este necesar să se realizeze: O analiză a Fluxului de Numerar Actualizat cu calcularea Valorii Actualizate Nete (VNAT) şi a Ratei Interne de Rentabilitate (RIR) O analiză a pragului de rentabilitate Un flux de numerar detaliat lunar / săptămânal, pe termen scurt, pentru primele luni după începerea investiţiei O analiză de senzitivitate Principalele aspecte (v. modelul prezentat în cadrul acestui capitol) care pot fi avute în vedere în cadrul unui plan de afaceri sunt: a. Viziune, strategie b. Istoric, management, resurse umane, activitatea curentă c. Analiza pieţei d. Analiza costurilor de operare e. Investiţii necesare f. Proiecţii financiare g. Anexe a. Viziune, strategie Cuvinte pretenţioase, dar în esenţă atât de simple. Totul pleacã de la viziune. Fiecare întreprinzător are o viziune. „Vreau să produc subansamble auto pe care să le vând Uzinei Dacia” „Vreau să fabric confecţii pentru copii” 2 „Vreau să produc şi să comercializez sucuri din fructe de pădure” „Vreau să înfiinţez o reţea de Internet – cafe” „Vreau, vreau, vreau . . . ” „Vreau – iată o viziune. Această viziune e de fapt obiectivul final către care vrei să te îndrepţi prin afacerea ta. Calea pe care ai hotărât să porneşti pentru a atinge şi împlini viziunea este strategia firmei tale. Pentru a clarifica noţiunea de strategie trebuie să răspunzi la următoarele întrebări: • Care este esenţa afacerii tale ? Ce anume va genera bani şi profit ? • Cum vrei să arate produsele/serviciile tale ? • Ai deja un model sau un prototip ? • Cine vor fi clienţii tăi ? • Există o ofertă comparabilă pe piaţă ? • Unde vrei să ajungi într-un interval de 5 ani. Fixează-ţi obiective cuantificabile! • Care este punctul tău tare care te determină să crezi că vei avea succes ? • Există un consens între asociaţi/acţionari referitor la problemele mai sus menţionate? b. Istoric, management, resurse umane, activitatea curentă Istoricul unei afaceri este foarte important pentru a înţelege afacerea în sine, afacerea din prezent. Iar afacerile nu se nasc din neant. Ele se nasc în jurul voinţei unui/unor oameni, apoi se dezvoltă şi funcţionează, conduse de acei oameni. Parafrazând zicala populară “omul sfinţeşte locul” putem fără îndoială afirma că “managerul sfinţeşte afacerea”. Managerul sau viitorul manager ar trebuie să-şi pună întrebări de genul: Ce experienţă practică aduci în afacere ? De ce cunoştinţe teoretice dispui ? Ce referinţe poţi prezenta ? Este familia ta dispusă să te sprijine ? Dispui de mijloace financiare pentru a întreţine familia în perioada dificilă de început a afacerii ? Dispui de mijloace financiare pentru a sprijini afacerea ? Dispui de aport în natură pentru a sprijini afacerea ? Cunoştinţele/experienţa ta sau a partenerului tău acoperă domeniile cheie ale afacerii ? Unde vei localiza sediul organizaţiei ? De câţi angajaţi ai nevoie ? Ce calificări trebuie să aibă angajaţii ? Ce nivel de salarizare trebuie prevăzut ? Poţi găsi pe piaţa muncii specializările necesare ? Ai schiţat o structură organizatorică ? O întrebare specială cu o semnificaţie deosebită se referă la: Unde va fi localizată afacerea ta ? 3 Pentru a putea avea în vedere toate criteriile ce privesc alegerea amplasamentului (locaţia) afacerii tale, v. chestionarul din capitolul 2. c. Analiza pieţei De ce există o afacere ? Ca să vândă anume produse/servicii către piaţă. O analiză a pieţei, a modului în care a evoluat în trecut şi a modului în care se anticipează pe viitor evoluţia acesteia, sunt pilonii fundamentali pentru determinarea veniturilor viitoare pe care afacerea le va genera. Este important să răspundem la întrebări referitoare la: Clienţii noştri Cine sunt clienţii tăi ? Firme sau persoane fizice ? Cum se poate segmenta piaţa ta ? Cum este piaţa potenţială împărţită din punct de vedere geografic ? Ştii cât de mare este volumul pieţei potenţiale ? Ai un plan de acţiune pentru atragerea clienţilor ? Concurenţa Ce ştii despre concurenţă ? Câţi angajaţi au ? Ce forţă de vânzare ? Ce cote de piaţă au ? Ce avantaje competitive au comparativ cu tine ? Ce strategii de preţ are concurenţa ? Dar strategii de comunicare/reclamă ? Piaţa Cum apreciezi că vor evolua vânzările ? Care este prognoza cererii ? Politici de marketing Ai o strategie de produs ? Ai stabilit o politică de distribuţie ? Ai o politică de preţ şi condiţii de plată ? Te-ai gândit la o politică de imagine, de comunicare cu piaţa ? Activităţile de marketing şi politicile de marketing sunt prezentate pe larg în capitolul “Despre marketing în faza de lansare a unei afaceri”. d. Analiza costurilor de operare Acest capitol este dedicat înţelegerii şi evidenţierii costurilor de funcţionare curentă a activităţii. Realizarea lui demonstrează deopotrivă înţelegerea aspectelor tehnologice, economice şi manageriale ale activităţii curente. Demonstrează că înţelegem fluxul tehnologic, că ştim de ce infrastructură de utilităţi avem nevoie, câţi oameni trebuie să angajăm şi în ce structură trebuie să îi dispunem. Este bine să avem în vedere şi să nu omitem costuri ca de exemplu: 4 Costuri de înfiinţare a firmei: • Autorizaţii • Înscrierea în Registrul Comerţului. Costuri curente: • Materii prime • Materiale consumabile, materiale auxiliare, • Costuri de personal (salarii, costuri sociale), salarii personal de conducere, prime şi bonusuri • Costuri de training şi formare personal • Impozite şi taxe locale • Servicii externe Contabilitate Consultanţă fiscală Consultanţă juridică Consultanţă în management Consultanţă IT Consultant PR • Costuri de spaţiu Spaţiu de birouri Spaţiu de producţie Spaţiu de vânzări Spaţiu de depozitare • Cheltuieli de încălzire, gaz, curent, curăţenie, reparaţii, asigurare, apă/canal, gunoi • Costuri cu echipamentele • Reparaţii • Întreţinere Costuri cu mijloacele de transport Combustibil • • • • • • • • • • • • • • • Revizie Întreţinere/Reparaţii Asigurare de răspundere civilă & asigurare toate riscurile Impozite Costuri legate de procesul de vânzare Deplasări Materiale de prezentare Participări la târguri Costuri administrative Deplasare Materiale de birou Comunicaţii: telefon, fax, mobil, e-mail Copiere documente Evidenţă primară şi calculul salariilor Abonamente (ex. reviste, legislaţie, întreţinere echipamente birou, etc.) Literatură de specialitate Impozite şi taxe e. Investiţii necesare De foarte multe ori planul de afaceri este necesar la începutul unei noi activităţi. Şi, de cele mai multe ori, o nouă activitate presupune o investiţie nouă. Din acest motiv, în acest 5 capitol trebuie să fundamentăm în mod pragmatic, onest şi realist investiţia. A diminua sau a ignora aspecte conexe investiţiei (de. ex. infrastructura de utilităţi) sau de a o supradimensiona nejustificat (introducerea unor echipamente foarte scumpe, de lux) sunt greşeli frecvente care ridică imediat semne de întrebare (justificate) în mintea acţionarilor, partenerilor, finanţatorilor. Costuri conexe investiţiei: infrastructura apă gaz curent canalizare drum de acces reabilitări amenajări asigurarea normelor de protecţia muncii, de protecţia mediului Alte costuri Cheltuieli de project/investment management Cheltuieli pentru iniţializare în scopul utilizării noilor echipamente Cheltuieli pentru probe tehnologice Costuri de investiţii: clădiri echipamente maşini alte bunuri de capital f. Proiecţii financiare Proiecţiile financiare nu sunt altceva decât anticipări/planificări pe viitor ale situaţiilor financiare ale afacerii. Proiecţiile financiare sunt modelări matematice viitoare ale bilanţului, contului de profit şi pierdere şi a calculului de lichidităţi (cash-flow) pe baza cărora se calculează eventual şi anumite rate de profitabilitate a afacerii. Proiecţiile sunt indisolubil legate de punctele c, d şi e de mai sus. Aceste puncte furnizează datele de intrare în modelul matematic şi dacă aceste date sunt eronate, rezultatele modelului matematic al proiecţiilor financiare nu poate fi decât tot eronat şi deci complet inutil. g. Anexe Evident că nu pot fi propuse formate-cadru, limitative, pentru planul de afaceri. Însă în cazul anumitor programe de finanţare pot fi puse la dispoziţia solicitanţilor formate cadru specifice. Ca manager – întreprinzător trebuie să-ţi alcătuieşti planul afacerii tale. Poţi introduce acele materiale care te pot ajuta să-ţi prezinţi mai bine afacerea, ca de exemplu: certificate de studii/calificări ale echipei manageriale şi ale resurselor umane, certificate de calitate, aprecieri de la clienţi, aprecieri de la bancă, detalii tehnologice sau constructive şi orice alte materiale sau documente pe care managerul – întreprinzătorul le consideră relevante în prezentarea propriei afaceri. 6

Investitii directe cu impact semnificativ in economie

Investitii directe cu impact semnificativ in economie Legea nr.332/2001 publicata pe 3 iulie 2001 prevede facilitati pentru investitiile directe ca aport la capitalul social al unei societati comerciale din Romania, care depasesc echivalentul a 1 milion USD in lei sau alta valuta. Aceste investitii beneficiaza de urmatoarele facilitati:

Conform Legii nr.332/2001, sunt exceptate de la plata taxelor vamale importurile de “bunuri noi” (spre exemplu utilaje tehnologice, instalatii, aparate de masura si control, automatizari si produse de software) necesare pentru realizarea investitiei, cu conditia ca bunurile importate sa fie produse cu cel mult un an inainte de intrarea lor in tara si sa nu fi fost niciodata utilizate. In plus, autoritatile locale pot acorda scutirea/reducerea impozitului pe terenul aferent acestor investitii, pe o perioada de pana la 3 ani de la inceperea lucrarilor. Totodata, conform Codului fiscal, investitiile directe cu un impact semnificativ in economie beneficiaza de deducerea din punct de vedere fiscal in luna in care se realizeaza investitia a unei cote de 20% din valoarea totala a acesteia precum si de posibilitatea utilizarii amortizarii accelerate a investitiilor efectuate, fara a mai fi necesara obtinerea aprobarii prealabile din partea organului fiscal teritorial competent. Cu toate acestea, aceste facilitati fiscale sunt limitate in timp, fiind acordate numai investitiilor realizate pana la 31 decembrie 2006. Pentru a beneficia de aceste facilitati, trebuie indeplinite cateva conditii: a. Legea nr. 332/2001 impune investitorului, in ipoteza in care investitia sa intruneste conditiile pentru a beneficia de facilitati acordate de mai multe legi, sa opteze explicit pentru un singur regim de facilitati. Exprimarea optiunii investitorului in sensul aplicarii regimului de facilitati prevazut pentru investitiile directe implica renuntarea de drept la facilitatile stabilite prin alte legi speciale. b. Investitorii sunt obligati sa mentina investitia efectuata pe o perioada de cel putin 10 ani, sub sanctiunea platii impozitelor stabilite potrivit legii pentru intreaga durata de functionare a investitiei, precum si a majorarilor de intârziere la plata taxelor si impozitelor care ar fi trebuit platite in absenta existentei facilitatilor; si c. Investitorii sunt obligati sa nu instraineze intr-un termen mai mic de 2 ani bunurile pentru a caror achizitionare au beneficiat de facilitati, sub sanctiunea platii contravalorii acestor facilitati si a majorarilor de intârziere aferente. Intreprinderile mici si mijlocii Legea nr.346/2004 care a abrogat Legea nr.133/1999 prevede facilitati pentru investitorii privati care infiinteaza sau dezvolta intreprinderi mici si mijlocii (IMM). Legea defineste intreprinderile mici si mijlocii ca fiind acele intreprinderi care au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250, realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pâna la 8 milioane de euro sau au un rezultat anual al bilantului contabil care nu depaseste echivalentul in lei a 5 milioane euro si respecta criteriul de independenta (sunt considerate independente intreprinderile mici si mijlocii care nu sunt detinute in proportie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de catre o alta intreprindere ori de mai multe intreprinderi impreuna, care nu fac parte din categoria intreprinderilor mici si mijlocii). Prin exceptie, este considerata independenta o intreprindere aflata in una dintre urmatoarele situatii: a) intreprinderea este detinuta de societati publice de investitii, de societati cu capital de risc, investitori institutionali, universitati sau centre de cercetare nonprofit, cu conditia ca acestia sa nu exercite, in mod individual sau impreuna, controlul asupra intreprinderii; b) capitalul este divizat de asa natura incât detinatorii nu pot fi identificati, intreprinderea declara cu buna-credinta, pe propria raspundere, ca este in masura sa presupuna ca nu este detinuta in proportie de 25% sau mai mult de o alta intreprindere ori de mai multe intreprinderi impreuna, care nu fac parte din categoria intreprinderilor mici si mijlocii. Bancile, companiile de asigurare si reasigurare, societatile care administreaza fonduri de investitii, societatile de investitii financiare si societatile care au obiect unic de activitate comertul extern nu intra in categoria IMM-urilor. Facilitatile privind scutirea de taxe vamale, scutirea de impozitul pe profitul reinvestit, amortizarea accelerata si reducerea taxelor pe profit au fost abrogate prin Legea privind TVA nr.345/2002, Legea impozitului pe profit nr.414/2002 (acte normative care la randul lor sunt in prezent abrogate) si prin Codul Fiscal. Microintreprinderile Codul Fiscal stabileste regimul de impozitare pentru microintreprinderi. Pentru a intra in aceasta categorie, urmatoarele conditii trebuie indeplinite de persoanele juridice romane la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: a. are înscrisa în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul; b. are de la 1 pâna la 9 salariati inclusiv; c. a realizat venituri care nu au depasit echivalentul în lei a 100.000 euro. d. capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritatile locale si institutiile publice. Nu pot opta pentru sistemul de impunere stabilit pentru microintreprinderi persoanele juridice române care: a) desfasoara activitati în domeniul bancar; b) desfasoara activitati în domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere în aceste domenii; c) desfasoara activitati în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor; d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

INCHEIEREA CONTRACTELOR LA DISTANTA DUPA ADERARE

INCHEIEREA CONTRACTELOR LA DISTANTA DUPA ADERARE Sediul materiei OG 85/2004 Contract la distanţă – contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă;

S-au avut în vedere contractele încheiate printr-una din următoarele tehnici de comunicaţie la distanţă: a) imprimat neadresat; b) imprimat adresat; c) scrisoare tipizată; d) publicitate tipărită cu bon de comandă; e) catalog; f) telefon cu intervenţie umană; g) telefon fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext); h) radio; i) videofon (telefon cu imagine); j) videotext (microordinator, ecran Tv cu tastatură sau ecran tactil); k) poştă electronică (e-mail); l) telecopiator (fax); m) televiziune (teleshopping). Înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente referitoare la identificarea sa privind, cel puţin: a) denumirea furnizorului, forma de organizare, activitatea sa principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare; b) denumirea reprezentantului din ţara unde consumatorul are reşedinţa, activitatea principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, dacă un astfel de reprezentant există; c) denumirea intermediarului, activitatea principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, atunci când consumatorul tratează cu un intermediar; d) în cazul în care activitatea furnizorului necesită o autorizare specială, acesta este obligat să furnizeze, complementar informaţiilor prevăzute la lit. a) şi b), şi datele de identificare, adresa şi modalităţile de contactare a autorităţii emitente a autorizaţiei, inclusiv numărul de telefon/fax şi adresa de e-mail ale acesteia. (2) Informaţiile referitoare la serviciul financiar ce urmează a fi prestat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente: a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv; b) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total; c) elementele specifice anumitor operaţiuni privind existenţa unor riscuri speciale asociate contractării serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variaţii a preţului total în funcţie de pieţele financiare ori bursiere, asupra cărora furnizorul nu are influenţă şi nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) orice limită de timp sau data până la care informaţiile furnizate sunt valabile; f) modalităţile de plată şi de realizare a plăţii; g) orice cost suplimentar pentru consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă astfel de costuri adiţionale sunt facturate separat. (3) Informaţiile referitoare la contractul la distanţă ce urmează a fi încheiat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente: a) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept; b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul prestării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic; c) informarea privind dreptul părţilor de reziliere sau de denunţare unilaterală a contractului înainte de termen, în temeiul unei clauze contractuale, inclusiv asupra penalităţilor impuse prin contract, după caz; d) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, între altele şi indicarea adresei la care poate fi expediată notificarea de denunţare unilaterală a contractului; e) statul sau statele ale căror norme sunt avute în vedere de către furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, în scopul încheierii unui contract la distanţă; f) orice clauză contractuală prin care este indicată legea aplicabilă şi/sau instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi; g) în ce limbă sau în care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute de art. 4, care va fi limba sau limbile în care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul să comunice pe durata derulării contractului la distanţă. (4) Furnizorul este obligat să ofere consumatorului, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, informaţii privind căile de soluţionare a litigiilor dintre părţi, şi anume: a) posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată, de către consumator, care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sunt modalităţile consumatorului de apelare la aceste proceduri; b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât cele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 297/2004 şi de reglementările privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea Legii nr. 297/2004. (5) Informaţiile prevăzute la alin. (1)-(4), al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, vor fi comunicate în mod clar, uşor de înţeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri.” În cazul în care mijlocul de comunicaţie la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică vorbirea directă, la începutul convorbirii furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul, în mod complet, corect şi precis asupra: a) datelor sale de identificare; b) scopului comercial al apelului. (2) Continuarea de către furnizor a convorbirii telefonice este permisă numai cu acordul explicit al consumatorului. În cazul acceptării de către consumator a continuării convorbirii telefonice, furnizorul are obligaţia de a prezenta următoarele informaţii: a) identitatea persoanei care a contactat consumatorul din partea furnizorului şi în ce calitate reprezintă furnizorul; b) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar; c) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept. (3) Furnizorul este obligat să informeze consumatorul despre faptul că orice alte informaţii suplimentare sunt disponibile la cerere şi, totodată, să indice natura acestor informaţii. În toate situaţiile furnizorul trebuie să ofere informaţiile complete atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin potrivit art. 7. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

GHID DE ÎNFIINŢARE STRUCTURI SPORTIVE

GHID DE ÎNFIINŢARE STRUCTURI SPORTIVE Legislaţie aplicabilă: 1.Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare; 2.Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 578 din 14 septembrie 2001;

3.Hotărârea Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport, publicată în Monitorul Oficial nr. 497 din 9 iulie 2003; 4.Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţi În sensul Legii nr.69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, sunt considerate structuri sportive: a) asociaţiile sportive; b) cluburile sportive, inclusiv cele organizate ca societăţi comerciale, unităţile de învăţământ cu program sau profil sportiv, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor;; c) asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport; d) ligile profesioniste; e) federaţiile sportive naţionale; f) Automobil Clubul Român, pentru activitatea de automobilism sportiv şi karting sportiv; g) alte organizaţii sportive naţionale. Cluburile sportive persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ Se pot înfiinţa numai în ramurile de sport recunoscute în România. În condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii Clubul este o asociaţie, persoană juridică de drept privat făra scop patrimonial. Potrivit Legii educatiei fizice si sportului nr.69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Clubul este o structură sportivă, club sportiv de drept privat, fără scop lucrativ, persoană juridică nonprofit. În consecinţă, este obligatoriu ca în denumirea persoanei juridice să apară denumirea de club, ţinând cont că asociaţiile sportive sunt structuri sportive fără personalitate juridică, iar asociaţiile nu sunt structuri sportive. Clubul se poate constitui ca o structură monosportivă sau polisportivă. Cluburile sportive au regim propriu de administrare şi de gestionare a bugetului şi a patrimoniului, aprobat de adunările generale ale acestora, în condiţiile legii. Cluburile sportive se supun în fiecare an verificărilor financiare, potrivit legii. În cazul dizolvării unui club sportiv, patrimoniul său net va fi îndreptat spre realizarea unor activităţi sportive, Adunarea generală urmând să stabilească destinaţia sa concretă, cu respectarea prevederilor art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 şi statutului propriu. Cluburile sportive, vor respecta prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor naţionale din ramura de sport respectivă. Scopul Clubului îl constituie desfăşurarea de activităţi sportive într-una sau mai multe ramuri de sport, respectiv selecţionarea, iniţierea şi pregătirea de sportivi în acest domeniu, participarea la competiţii sportive interne şi internaţionale, precum şi alte activităţi conexe acestora. Obiectivele Clubului decurg şi din reglementările federaţiilor sportive naţionale, precum şi din statutele si regulamentele federaţiilor sportive internationale. Cluburile sportive nu pot avea în scopul pentru care s-au înfiinţat, activităţi aparţinând altor domenii de activitate. Cluburile pot înfiinţa secţii pe ramură de sport. Cluburile pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăţi comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului clubului. Cluburile sportive pot desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice. În vederea dobândirii personalităţii juridice asociaţii încheie actul constitutiv şi statutul în forma autentică sau atestată de avocat. Actul constitutiv are rolul de a consfinţi dorinţa fondatorilor de a crea o asociaţie anume. Statutul descrie asociaţia şi precizează principalele reguli după care aceasta lucrează. Statutul unui club sportiv persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ cuprinde următoarele elemente:  datele de identificare a asociaţilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;  exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;  denumirea clubului  sediul clubului  durata de funcţionare al clubului – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;  patrimoniul iniţial al asociaţiei. Activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei (sau la data reorganizării, după caz), este alcătuit din aportul în natură, caz în care forma autentică e obligatorie şi/sau în bani al asociaţilor;  explicitarea scopului şi a obiectivelor clubului;  nominalizarea expresă a secţiilor pe ramură de sport;  drepturile şi îndatoririle membrilor;  cerinţele şi procedura de dobândire şi de pierdere a calităţii de membru;  regimul de disciplină pentru membrii clubului: recompense şi sancţiuni, condiţiile de acordare a acestora;  categoriile de resurse patrimoniale ale clubului;  atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale clubului;  însemnele şi culorile;  destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării clubului;  semnăturile asociaţilor. Actul constitutiv va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii:  datele de identificare a asociaţilor (aceştia pot fi şi persoane juridice): numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;  exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;  denumirea asociaţiei ;  sediul asociaţiei;  durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;  patrimoniul iniţial al asociaţiei. Activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei (sau la data reorganizării, după caz), este alcătuit din aportul în natură, caz în care forma autentică e obligatorie şi/sau în bani al asociaţilor;  componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;  persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice sau modificare, completare a statutului iniţial, după caz;  semnăturile asociaţilor. Clubul se constituie din 3 sau mai multe persoane care alcătuiesc adunarea generală, organul suprem de conducere al asociaţiei. Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit si din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa. Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era, pierde aceasta calitate orice persoană care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă asociaţia respectivă are ca scop sprijinirea activităţii acelei instituţii publice. Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociatie, pentru a exercita următoarele atribuţii : – încheie acte juridice în numele si pe seama asociaţiei; – îndeplineste orice alte atributii prevazute în statut sau stabilite de adunarea generala. Controlul financiar intern este asigurat de un cenzor. Dacă numărul asociaţilor este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie, care poate fi o persoană din afara asociaţiei. În cazul în care nu există obligaţia numirii unui cenzor, fiecare dintre asociaţi care nu este membru al consiliului director poate exercita dreptul de control. Pentru cluburile cu mai mult de 100 de membri înscrişi pâna la data întrunirii ultimei adunari generale, controlul financiar intern se exercita de catre o comisie de cenzori. Comisia de cenzori este alcatuita dintr-un număr impar de membri, din care majoritatea este formata din asociati. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel putin unul dintre cenzori trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil, în condiţiile legii. La autentificarea actului constitutiv şi a statutului se va prezenta dovada eliberată de Ministerul Justiţiei privind disponibilitatea denumirii sau refuzul motivat al eliberării acesteia. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

DIVORTUL O REALITATE A ANULUI 2008

DIVORTUL O REALITATE A ANULUI 2008 In anul 2008 in Romania se observa o crestere a numarului de divorturi si as spune o usurinta a judecatorilor de a admite o cerere de divort Temelia oricarei societati este familia.

Ea poate inceta prin modul firesc ,decesul unuia dintre soti sau poate fi desfacuta prin divort. Divortul este de doua feluri: 1)prin acordul partilor sau2) cand raporturile dintre soti sunt grav vatamatesi continuarea casatoriei nu mai este posibila Instanta competenta pt solutionarea cererilor de divort, este judecatoria( intotdeauna judecatoria sublinirea noastra) in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor de la data introducerii actiunii Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ. Aceasta trebuie să cuprindă: – numele şi adresa reclamantului – numele şi adresa pârâtului – data şi locul unde a fost încheiată căsătoria – date privind copiii: dacă există – numele şi data naşterii acestora; dacă nu există – se menţionează acest lucru. – date cu privire la locuinţă – date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei – solicitarea pensiei de întreţinere (dacă este cazul) – motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic. Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, dacă era consumator de băuturi alcoolice, dacă au existat despărţiri etc. – dacă se solicită cheltuieli de judecată Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au. În unele oraşe mici există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele Judecătoriei, deoarece instanţa are obligaţia ca, la început, să încerce împăcarea celor doi soţi. Ce se ataseaza cererii? certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat. – copiile actelor de naştere ale copiilor – certificate medico-legale. – chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ. POSIBILE MOTIVE DE DIVORT parasirea nejustificata a domiciliului comun de unul dintre soti; separatia in fapt imputabila unuia dintre acestia; infidelitatea unuia dintre soti; rele purtari de ordin fizic sau moral care duc la destramarea vietii de familie; existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic, etc Temeiul divortului il poate constitui doar indeplinirea cumulativa a trei conditii care un pot fi apreciate separat una de alta: – existenta unor motive temeinice; – aceste motive sa destramat grav raporturile dintre soti incat continuarea casatoriei este vadit imposibila; – imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei. Divortul se poate pronunta doar din vina exclusiva a paratului sau din vina ambelor parti cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si ar fi putut duce ea singura la desfacerea casatoriei. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

CUM SCHIMBAM VALUTA IN ROMANIA; OBLIGATIILE AGENTIILOR DE SCHIMB VALUTAR

CUM SCHIMBAM VALUTA IN ROMANIA;OBLIGATIILE AGENTIILOR DE SCHIMB VALUTAR Sediul materiei: Ordin nr. 205/2007 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara activitati de schimb valutar Operatorii economici care desfasoara activitati de schimb valutar au obligatia de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor de schimb valutar, atat pentru operatiunile de vanzare, cat si pentru operatiunile de cumparare de valuta, prin afisare la loc vizibil, atat in interiorul, cat si in exteriorul casei de schimb valutar, conform prevederilor prezentului ordin.

La exteriorul si in interiorul casei de schimb valutar, cursurile de schimb valutar, atat pentru operatiunile de vanzare, cat si pentru operatiunile de cumparare de valuta, vor fi inscrise pe acelasi suport sau panou, intr-o culoare contrastanta fata de culoarea de fond a panoului. In cazul practicarii mai multor cursuri valutare pentru aceeasi moneda, acestea vor fi afisate pe panouri diferite. In cazul in care se efectueaza si operatiuni de schimb pentru cecuri de calatorie sau vouchere, cursurile practicate pentru acestea vor fi afisate pe panouri diferite, separat de panoul pentru bancnote. Suportul pe care se va face afisarea trebuie sa fie monocolor, fara degradeuri ori alte insemne grafice sau culori. Informatiile prevazute la alin. (1) trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit. Comisioanele practicate de operatorul economic care desfasoara activitati de schimb valutar, in cazul in care acestea exista, vor fi afisate pe panou, distinct, in culoare rosie, avand dimensiunile egale cu celelalte informatii. Prevederile art. 1, 2 si 3 se aplica in mod corespunzator si pentru operatiunile efectuate cu valute uzate, rupte sau iesite din uz, monede ori instrumente de plata exprimate in valuta, de tipul voucherelor, cecurilor de calatorie si altora asemenea. In cazul in care se efectueaza operatiuni de schimb valutar cu monede sau bancnote uzate, rupte sau iesite din uz, operatorul economic respectiv va afisa separat cursul de schimb practicat in aceste cazuri. Inaltimea minima admisa a literelor si cifrelor pentru afisarea in exteriorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atat pentru operatiunile de vanzare, cat si pentru operatiunile de cumparare de valuta, este de 80 mm, grosimea literelor, de 10 mm, distanta dintre litere, de minimum 10 mm, iar distanta dintre cuvinte, de minimum 20 mm. Inaltimea minima admisa a literelor si cifrelor pentru afisarea in interiorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atat pentru operatiunile de vanzare, cat si pentru operatiunile de cumparare de valuta, este de minimum 8 mm, grosimea literelor, de 1 mm, distanta dintre litere, de minimum 1 mm, iar distanta dintre cuvinte, de minimum 2 mm. Dreptul consumatorilor de a fi informati in mod corect, complet si precis asupra cursurilor de schimb valutar se concretizeaza prin obligatia operatorilor economici ce desfasoara activitati de schimb valutar ca, inainte de operatiunea efectiva de schimb valutar, sa informeze consumatorul, atat verbal, cat si in scris, asupra cursului practicat, prin completarea unui formular de acceptare a tranzactiei, semnat de ambele parti, astfel incat consumatorul sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala. Formularul de acceptare a tranzactiei trebuie sa fie scris vizibil si lizibil, iar literele sa aiba marimea minima de 10 (marime caracter), si va cuprinde obligatoriu informatii referitoare la: denumirea si adresa operatorului economic, data emiterii, numele si prenumele consumatorului, seria si numarul de buletin/carte de identitate/pasaport al(e) acestuia, suma tranzactionata, suma ce urmeaza a fi incasata de consumator, comisionul practicat, semnatura operatorului si cea a consumatorului. Formularul-tip va fi intocmit atat in limba romana, cat si in limba engleza, in doua exemplare, un exemplar pentru consumator, iar celalalt pentru operator. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU

Tipuri de contracte

1. Contract de administrare 2. Contract de administrare cadru 3. Contract de administrare apartament 4. Contract de agentie comerciala 5. Contract de amanet 6. Contract de amanet standard 7. Contract de imprumut garantat cu amanet 8. Cerere de retinere a amanetului de catre creditor sau pentru scoaterea sa la vanzare 9. Contract imprumut garantat cu o creanta in amanet 10. Cerere de scoatere la vanzare a amanetului

11. Contract de angajament de confidentialitate 12. Contract de angajarea personalului 13. Contract de angajare 14. Contract individual de munca 15. Contract de antrepriza 16. Contract de arenda 17. Contract de asigurare 18. Contract de asigurare autovehicul pentru avarii si furt 19. Contract de asigurare autovehicul. Accident rutier 20. Contract de asigurare autovehicul.Accidente 21. Contract de asigurare in caz de furt si talharie din locuinte si birouri 22. Contract de asigurare in caz de incendiu 23. Contract de asigurare rapundere civila a familiei 24. Contract de asigurare asigurari sociale 25. Contract de asigurare pentru diverse situatii 26. Contract de asistenta 27. Contract de asistenta economica si financiara 28. Contract de asistenta financiara 29. Contract de asistenta juridical 30. Contract de asociere 31. Contract de asociere in participatiune.Amenajare spatiu commercial 32. Contract de asociere in participatiune. Prestari servicii 33. Contract de audit financiar. Verificare situatii financiare 34. Contract barter 35. Contract barter, spatiu emisiune contra program contabilitate 36. Contract barter. Publicitate 37. Contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (1) 38. Contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (2) 39. Contract de cesiune neexclusiva a drepturilor patrimoniale de autor 40. Contract de cesiune capital social integral 41. Contract de cesiune parti sociale 42. Contract de colaborare 43. Contract de colaborare (2) 44. Contract de comercializare. Pachete de servicii turistice 45. Contract de comercializare. Acordarea autorizatiei de comercializare 46. Contract de comision (intermediere) 47. Contract de comision import-export 48. Contract de comision de cumparare (import) 49. Contract de comision de vanzare (export) 50. Contract de intermediere 51. Contract de comodat. Imprumut tablouri 52. Contract de exploatare bunuri, sevicii 53. Contract de concesiune. Baza sportiva 54. Contract de concesiune. Dreptul de a vinde 55. Contract de concesiune exclusive. Aprovizionare si desfacere produse 56. Contract de concesiune. Teren situat intr-o zona libera 57. Contract de consignatie 58. Contract de consignatie (1) 59. Contract de consignatie (2) 60. Contract de constituire a dreptului de uzufruct 61. Contract de constituire a locuintei cu credit 62. Contract de consultanta 63. Contract de consultanta (1) 64. Contract de servicii 65. Contract de protecte a dreptului de autor 66. Contract de marketing 67. Contract de conventie civila de prestari servicii 68. Contract de curtaj. Gasirea si atragerea clientelei 69. Contract de credit bancar si tipuri de garantie folosite de societatile bancare 70. Cerere de acordarea a unui credit pe termen 71. Contract de credit 72. Contract de imprumut bancar (2) 73. Contract de garantie mobiliara si (sau) imobiliara, parte integranta a contractului de credit 74. Contract de nota de evaluare a bunurilor aduse drept gaj, parte integranta din contractul de credit 75. Contract de garantie suplimentara in bani 76. Contract de depozit si sechestru 77. Contract de depozit 78. Contract de depozit si sechestru 79. Contract de actiune. Depozit necesar. Restituire bunuri 80. Contract de distributie exclusiva 81. Contract de donatie 82. Contract de donatie standard 83. Contract de donatie apartament 84. Contract de donatie autovehicul 85. Contract de donatie colectie de tablouri 86. Contract de donatie suma de bani 87. Contract de donatie teren 88. Contract de donatie actiuni 89. Contract de donatie cu dreptul de uzufruct 90. Contract factoring 91. Contract de fidejusiune. Executarea unei creante 92. Contract franchising 93. Contract de furnizare 94. Contract de furnizare internet 95. Contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici 96. Contract de gaj 97. Contract de imprumut cu gaj de marfuri 98. Contract de act de recunoastere a datoriei garantate cu gaj de creanta 99. Cerere de transcriere a actului de gaj (de amanet ) in registrul amanetului 100. Cerere pentru transcrierea gajului.

COMERCIANTI HAIDETI SA INVATAM CARE SUNT CLAUZELE ABUZIVE

COMERCIANTI HAIDETI SA INVATAM CARE SUNT CLAUZELE ABUZIVE Am scris acest articol pentru ca din practica se observa in ultimul timp introducerea de catre comercianti in contractle lor unele clauze care nu sunt legale.

Problema este extreme de serioasa pentru ca in caz de litigiu cluzele abusive nu produc efecte juridice. Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia; b) obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului; c) obliga consumatorul sa isi indeplineasca obligatiile contractuale, chiar si in situatiile in care comerciantul nu si le-a indeplinit pe ale sale; d) dau dreptul comerciantului sa prelungeasca automat un contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta; e) dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu; f) dau dreptul comerciantului sa constate unilateral conformitatea produselor si serviciilor furnizate cu prevederile contractuale; g) dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale; h) restrang sau anuleaza dreptul consumatorului sa pretinda despagubiri in cazurile in care comerciantul nu isi indeplineste obligatiile contractuale; i) obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant; j) restrang sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, in cazurile in care: – comerciantul a modificat unilateral clauzele mentionate la lit. e); – comerciantul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale; k) exclud sau limiteaza raspunderea legala a comerciantului in cazul vatamarii sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei actiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor si serviciilor; l) exclud dreptul consumatorului de a intreprinde o actiune legala sau de a exercita un alt remediu legal, solicitandu-i in acelasi timp rezolvarea disputelor in special prin arbitraj; m) permit in mod nejustificat impunerea unor restrictii in administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte parti din contract; n) dau dreptul comerciantului sa transfere obligatiile contractuale unei terte persoane – agent, mandatar etc. -, fara acordul consumatorului, daca acest transfer serveste la reducerea garantiilor sau a altor raspunderi fata de consumator; o) interzic consumatorului sa compenseze o datorie catre comerciant cu o creanta pe care el ar avea-o asupra comerciantului; p) permit stabilirea pretului la livrare sau cresterea pretului la livrare, fata de cel stabilit la incheierea contractului, in masura in care nu se da dreptul consumatorului de a rezilia contractul cand considera ca pretul este prea mare fata de cel stabilit initial; r) permit comerciantului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, fara a prevedea existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul neexecutarii contractului de catre comerciant; s) dau dreptul comerciantului sa anuleze contractul in mod unilateral, fara sa prevada acelasi drept si pentru consumator; t) dau dreptul comerciantului sa inceteze contractul incheiat pentru o durata nedeterminata fara un anunt prealabil, cu exceptia unei motivatii pertinente, acceptate de consumator prin semnarea Av.COLTUC MARIUS VICENTIU