Executarea silită a debitorilor români de către bănci ar putea deveni foarte dificilă

31 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

31 iulie 2014 Articol scris de avocat Coltuc Marius Vicentiu Etichete executat silit de catre banca Clauze abuzive banci Procese denominare franci

Executarea silită a debitorilor români de către bănci ar putea deveni foarte dificila

________________________________________________________________________________________

În urmă cu două săptămâni, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că debitorii persoane fizice împotriva cărora sunt deschise acţiuni de executare silită trebuie să aibă dreptul să atace cu apel deciziile de încuviinţare, procedură aflată doar la îndemâna creditorilor până acum.
_________________________________________________________________________________________

CJUE a luat această hotărâre după ce a fost sesizată de o instanţă spaniolă în privinţa procedurilor de executare silită. Instanţa de la Bruxelles, a cărei jurisprudenţă se aplică direct în instanţele din statele membre, a considerat că este necesar, acolo unde există suspiciunea că creditorii folosesc clauze abuzive, aşa cum sunt ele definite în Directiva 13 din 1993, ca instanţele naţionale să verifice contractele de credit înainte să încuviinţeze executarea silită a bunurilor ipotecate. CJUE spune că trebuie să existe controlul instanţei acolo unde există o suspiciune ca banca sau alt creditor să fi folosit clauze abuzive într-un contract de creditare, pentru că există şi posibilitatea ca nivelul creanţei pentru care debitorul este executat să nu fie real. Astfel, măsurile compensatorii ulterioare dictate pentru un client într-un proces civil pe clauze abuzive nu ar putea repara prejudiciul produs

debitorului prin executarea silită a locuinţei.

Curtea a mai decis că trebuie respectat principiul echităţii din Carta UE, şi că în cazul în care creditorul are o cale de atac în cazul încuiinţării executării silite, atunci aceeaşi cale ar trebui să fie accesibilă şi debitorului.

___________________________________________________________________________________________

Cum poţi suspenda executarea silită pornită de bancă, folosind decizia CJUE

_____________________________________________________________________________________________

Aşa cum spunea mai sus, deşi decizia CJUE este obligatorie pentru toate instanţele din UE, inclusiv pentru cele din România, există posibilitatea ca acestea să fie ignorate, dacă nu sunt invocate de către una dintre părţi.

Problema cu executarea silită a creanţelor emanate din contractele bancare este că cele din urmă reprezintă titlu executoriu. Cu alte cuvinte, banca poate executa oricând un debitor care nu a achitat ratele timp de 90 de zile, adresându-se unui executor judecătoresc. Acesta merge cu contractul de credit la un judecător şi cere încuviinţarea executării silite. Aceasta se acordă foarte rapid de către instanţă şi, aşa cum spuneam mai sus, atât în România, cât şi în Spania, nu poate fi atacată de debitor. Pe lângă faptul că doar creditorul are cale de atac dacă nu se acordă încuviinţarea, ceea ce se întâmplă foarte rar în cazul contractelor bancare, debitorul nici nu află că încuviinţarea a fost acceptată decât abia după ce îşi produce efectele.

Astfel, hotărârile CJUE ar putea fi invocate abia mai târziu, printr-o contestaţie la executare.In momentul de faţă, conform formei actuale a Codului de procedura civilă, sunt încălcate deciziile CJUE în privinţa consumatorilor; singură soluţia rămâne o contestaţie la executare.

„În prezent, soluţia prin care pot fi invocate cele două decizii ale CJUE este depunerea unei contestaţii la executare. Debitorul poate să ceară anularea în tot sau în parte a titlului executoriu şi totodată anularea încheierii încuviinţării titlului de executare”,

În cazul în care există prezumţia că sunt clauze abuzive în contractul de creditare care constituie temeiul executării silite, atunci instanţa ar trebui să ia notă de aceasta, în concordanţă cu jurisprudenţa CJUE.

„Existenţa unor clauze abuzive în contracte ar putea fi privită că un impediment la executarea silită în contextul hotărârii CJUE, astfel încât judecătorul naţional să poată da curs principiilor trasate de instanţa europeană. Pe de altă parte, rămâne de văzut în ce măsură instanţele naţionale vor accepta argumente de fond în condiţiile în care art. 712 Cod procedura civilă le priveşte că inadmisibile pe calea contestaţiei. Aici se pune problema aplicării prioritare a legislaţiei şi jurisprudenţei comunitare în defavoarea legii naţionale”

Hotărârea CJUE se aplică retroactiv.

Concluzie

Dacă jurisprudenţa europeană va fi respectată şi în România, atunci executarea silită a contractelor bancare ar putea deveni imposibilă pentru unele bănci, având în vedere modelele de contracte pe care le-au utilizat în trecut.

Cateva probleme de practica ale Noilor Coduri Penale,in special NCPP

31 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

31 iulie 2014 Articol scris de avocat Coltuc Marius Vicentiu Etichet Probleme noul Cod de procedura penala avocat pentru dosar DNA

Cateva probleme de practica ale Noilor Coduri Penale,in special NCPP

____________________________________________________________________________________________________

Renunţarea la urmărirea penală

____________________________________________________________________________________________________

1. Una dintre întrebările privind această procedură a fost aceea referitoare la semnificaţia juridică şi limitele consultării suspectului sau inculpatului în legătură cu obligaţiile impuse acestuia în cazul renunţării la urmărirea penală. Mai concret, s-a pus problema dacă se poate dispune renunţarea la urmărirea penală şi obligarea suspectului sau inculpatului la repararea prejudiciului, dacă acesta nu este de acord cu îndeplinirea obligaţiei.

În opinia noastră, acordarea beneficiului renunţării la urmărirea penală şi stabilirea unor obligaţii pe care suspectul sau inculpatul nu poate ori nu vrea, încă de la adoptarea soluţiei, să şi le asume este discutabilă ca finalitate, riscul de a se ajunge la revocarea măsurii fiind mare.

2. S-a pus problema dacă renunţarea la urmărirea penală se poate dispune şi în cazul în care nu există suspect în cauză.

Faţă de prevederile art. 318 alin. 2 din Codul de procedură penală, această soluţie este posibilă.

Astfel, textul sus-menţionat face referire la ipoteza specifică în care autorul este cunoscut, ceea ce îndreptăţeşte concluzia în sensul că se poate, ca regulă generală, renunţa la urmărirea penală şi când autorul nu este identificat.

II. Asistenţa juridică

1. S-a pus întrebarea dacă pot beneficia de apărător toţi subiecţii procesuali şi dacă există o contradicţie sub acest aspect între dispoziţiile art. 10 alin. 1 şi cele ale art. 10 alin. 2 raportat la art. 31 din Codul de procedură penală. În concret, s-a pus problema dacă un martor poate să fie asistat de avocat.

Potrivit art. 31 din Codul de procedură penală, avocatul asistă părţile ori subiecţii procesuali, în condiţiile legii.

Respectivele condiţii sunt stabilite de art. 10 alin. 1 din Codul de procedură penală, care delimitează sfera celor care pot beneficia de asistenţa avocatului: părţile şi subiecţii procesuali principali.

În plus, potrivit art. 10 alin. 6 din Codul de procedură penală, dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credinţă şi potrivit scopului în care a fost prevăzut de lege.

În acest sens, trebuie avut în vedere că doar părţile şi subiecţii procesuali principali au în cauză interese proprii, ce trebuie apărate.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi subiecţi procesuali – agentul procedural, expertul, interpretul, etc. – care participă la proces în virtutea obligaţiilor de serviciu, şi martorul – datorită obligaţiei civice de a ajuta la aflarea adevărului, ei nu au şi nici nu trebuie să aibă şi să exprime interese personale în cauză.

2. S-a pus întrebarea dacă nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. 4 din Codul de procedură penală, de a asigura asistenţa juridică obligatorie persoanei vătămate, este sancţionată cu nulitatea absolută.

Cazurile de nulitate absolută sunt limitativ prevăzute de art. 281 din Codul de procedură penală, lit. f) referindu-se la sancţionarea cu nulitatea absolută în cazul încălcării dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Cum persoana vătămată nu are calitatea de parte, rezultă că nu ne aflăm în prezenţa unei cauze de nulitate absolută.

III. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei

1. S-a pus problema dacă este necesară întocmirea unui act separat prin care procurorul ierarhic superior stabileşte limitele acordului şi ce fel de act este acesta.

2. S-a pus, de asemenea, problema dacă procurorul poate respinge cererea inculpatului de încheiere a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei şi în caz afirmativ, prin ce act se va face acest lucru şi dacă respectivul act este supus vreunei căi de atac.

Ambele probleme au format obiectul unei note de studiu separate, publicate la data de 7 aprilie 2014 pe pagina de internet a Ministerului Public.

3. O altă problemă a fost legată de modul în care va proceda procurorul în situaţia în care, în acelaşi dosar, va dispune trimiterea în judecată a unor inculpaţi, va proceda la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei cu alţi inculpaţi, iar referitor la aceştia din urmă va dispune şi clasarea pentru anumite fapte. În concret, s-a pus întrebarea dacă soluţia de clasare se va dispune prin rechizitoriu sau printr-o ordonanţă anterioară încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

În lipsa unor dispoziţii exprese sub acest aspect, ambele variante sunt legale, însă, în opinia noastră, pentru un mai eficient management al dosarului este de preferat disjungerea cauzei faţă de inculpaţii cu care urmează să se încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Ulterior, pentru unele dintre faptele comise de aceştia se va încheia acordul, pentru celelalte fapte se va dispune, prin ordonanţă, clasarea.

IV. Împăcarea

S-a pus problema dacă este posibilă stingerea procesului penal prin împăcarea intervenită câtă vreme urmărirea penală se efectuează doar cu privire la faptă, deci între făptuitor şi persoana vătămată.

Art. 16 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală se referă la împăcare, nu la împăcarea părţilor sau a participanţilor, la fel şi textele din partea specială a Codului penal.

Referitor la împăcare, sediul principal al materiei este art. 159 Cod penal. Alin. 1 al acestui articol arată că împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penales-a făcut din oficiu, dacă legea penală o prevede în mod expres, ceea ce ar putea conduce la concluzia că pentru împăcare este nevoie să avem în cauză persoană vătămată sau parte civilă şi inculpat.

Este, însă, în opinia noastră, vorba despre o eroare de redactare în ceea ce priveşte timpul verbului, legiuitorul intenţionând, de fapt, să se refere la cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu.

Mai mult decât atât, art. 159 alin. 3 Cod penal se referă la procedura efectuării împăcării numai cu privire la persoanele – nu părţile sau participanţii – între care a intervenit.

Faţă de cele de mai sus, se poate lua act de împăcare şi fără a se dispune continuarea urmăririi penale faţă de o persoană.

În plus, este dificil de apreciat care ar fi persoana interesată să invoce o vătămare cauzată de o astfel de procedură.

V. Declinare sau clasarea cauzei

S-a pus problema dacă atunci când constată că într-o cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni de competenţa sa, ci ale unei infracţiuni mai puţin grave, de competenţa unui parchet ierarhic inferior, procurorul va dispune clasare pentru infracţiunea de competenţa sa şi va declina competenţa în vederea continuării cercetărilor pentru infracţiunea mai puţin gravă sau va dispune schimbarea încadrării juridice şi declinarea competenţei.

Concret, s-a pus această întrebare, de exemplu, în cazul violului asupra unui minor şi raportului sexual cu un minor, ori omorului şi vătămării corporale grave.

Problema nu este nouă, rezultată din intrarea în vigoare a noilor coduri, ea exista şi a fost dezbătută şi anterior.

În opinia noastră, este de preferat a se dispune schimbarea încadrării juridice, argumentele teoretice expuse în nota nr. 4478/V/3/2011 din 19 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică rămânând valabile, deşi trimiterile la textele de lege nu mai corespund (Nota a fost comunicată parchetelor la data de 6 mai 2014).

____________________________________________________________________________________________________

VI. Art. 308 Cod penal

____________________________________________________________________________________________________

S-a pus problema dacă dispoziţiile art. 308 Cod penal prevăd o infracţiune autonomă sau doar o cauză legală de reducere a pedepsei.

În realitate, art. 308 din Codul penal nu este o normă distinctă de incriminare şi nu reglementează o cauză de reducere a pedepsei, ci variante atenuate, datorită calităţii subiectului activ, ale faptelor incriminate în articolele la care face trimitere.

Distincţia este semnificativă din două motive:
– competenţa materială pentru variantele atenuate este aceeaşi ca pentru variantele tip;
– prin pedeapsa prevăzută de lege pentru o faptă comisă de una din persoanele la care se referă art. 308 alin. 1 din Codul penal se înţelege pedeapsă redusă conform alin. 2 al aceluiaşi text.

VII. Procedura camerei preliminare

1. Au existat instanţe care au interpretat dispoziţiile art. 347 alin. 3 din Codul de procedură penală în sensul că o copie a contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii pronunţate în temeiul art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală se trimite parchetului, pentru a răspunde, în termen de 10 zile, motivelor invocate în cuprinsul acesteia.

S-a pus, în acest context, întrebarea dacă este vorba de parchetul de pe lângă instanţa competentă să judece contestaţia sau despre cel care a efectuat ori supravegheat urmărirea penală.

Procedura în cameră preliminară se desfăşoară fără participarea procurorului, judecătorul de cameră preliminară comunicând în scris cu parchetul.

Interpretarea unitară la nivelul Ministerului Public a fost în sensul că această corespondenţă se va purta cu procurorul care a întocmit rechizitoriul, iar nu cu procurorul de şedinţă.

Or, nu există nicio justificare pentru ca, referitor la calea de atac a contestaţiei, judecata, de asemenea, fără participarea procurorului şi potrivit aceloraşi reguli, soluţia să fie definitivă.

Ca urmare, în opinia noastră, şi instanţa competentă să judece contestaţia declarată potrivit art. 347 din Codul de procedură penală se va adresa, potrivit art. 347 alin. 3 cu referire la art. 344 alin. 4 din Codul de procedură penală, parchetului care a efectuat ori supravegheat urmărirea penală.

2. S-a pus întrebarea prin ce act se dispune de către procuror remedierea neregularităţilor actului de sesizare în condiţiile art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Având în vedere dispoziţiile art. 286 alin. 1 din Codul de procedură penală şi împrejurarea că legea nu indică o modalitate specifică de remediere, aceasta se va face, în opinia noastră, prin ordonanţă.

Aceasta va cuprinde, pe lângă datele prevăzute de art. 286 alin. 2 din Codul de procedură penală şi menţiuni de tipul: „Având în vedere încheierea nr. … din data de … a … (este vorba de încheierea la care se referă art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală), în temeiul art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală am procedat la remedierea neregularităţilor actului de sesizare, punctul … al secţiunii … (urmează partea refăcută a rechizitoriului)”.

În practica judiciară am observat însă că s-a apelat şi la modalitatea refacerii efective a rechizitoriului, fiind trimis instanţei actul de sesizare în forma remediată.

SURSA MPUBLIC.RO

Cum m-am schimbat dintr-un avocat civilist într-un avocat de drept penal al afacerilor in 2014?

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Interviu realizat de catre Mercopress la data de 30 iulie 2014 Etichete mercopress,avocat penalist interviu avocat penalist

Cum m-am schimbat dintr-un avocat civilist într-un avocat de drept penal al afacerilor in 2014?

Criza economica mondiala a crescut foarte mult numarul dosarelor de drept penal.Mai mult in 2014 a avut loc o “explozie”mediatica a dosarelor penale ale afacerilor.Observam dosare de evaziune fiscala,dosare de coruptie,dosare de licitatii publice truncate,dosare de drept sportiv etc. Cum puteti comenta aceste constatari?

____________________________________________________________________________________________________

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

In urma cu 2 ani mai toti clientii ne rugau sa preluam si problemele penale ale firmelor.Lucrarea mea de licenta a fost “Apelul penal:noutati si comparatii” deci aceste probleme penale nu erau straine,dar pentru un avocat tanar este destul de greu sa reusesti in domeniul penal in primii ani.Au trecut anii si in 2014 am luat decizia sa devin(dupa 12 ani de avocatura) un penalist.

M-am transformat dintr-un avocat de corporate într-un avocat de drept penal al afacerilor.

In fiecare zi analizez portalul dupa sintagma “ dosar penal” si incerc sa aflu care este jurisprudenta penala pe fiecare instanta.

In februarie tot ce am invatat in facultate trebuie readaptat odata cu intrarea in vigoare a Noilor Coduri Penale.

Cu excepţia procedurii penale şi a legilor penale care guvernează procesul penal, de la urmărirea penală şi până la judecata fondului dosarului, chestiunea principală o constituie analiza structurilor tranzacţiei, a documentelor, a contractelor care au guvernat respectiva relaţie comercială, ceea ce în mod evident este mult mai la îndemâna avocaţilor cu experienţă în drept societar şi comercial.

__________________________________________________________________________________________________

Care ar fi “practica” dvs. penala?Ce tipuri de dosare preluati?

Avem dosare în faza de urmărire penală, în faţa DIICOT, DNA, dar şi dosare aflate în stadiu de judecată atât pe rolul tribunalului Bucureşti, cât şi pe rolul Curţii de Apel Bucureşti,inclusiv ICCJ. Există o foarte largă paletă a domeniilor pe care le acoperim, de la dosare care au ca obiect delapidări până la evaziune fiscală, bancrută frauduloasă, spălare de bani, grup organizat infracţional, trafic de influenţă, luare şi dare de mită etc. In 2014 dupa foarte multe controale ale ANAF-ului exista dosare destul de complexe pe evaziune fiscala si dosare administrativ-fiscale cu implicatii penale. ____________________________________________________________________________________________________

La ce organizatie de drept penal ati dori sa aderati?

Asociația Internațională de Drept Penal – AIDP-IAPL ar fi singura organizatie la care as adera.

Nu as adera inca la nicio organizatie din Romania cu profil penal.

De altfel am facut toate demersurile pentru a face parte din Asociația Internațională de Drept Penal – AIDP-IAPL si in maxim 30 de zile sa pot deveni membru cu drepturi depline.

_____________________________________________________________________________________________________

Ce profesor penalist stimati cel mai mult?

Din Romania am apreciat foarte mult munca domnului profesor Aurel Ciobanu- si inca il apreciez.

Se poate face o conlucrare profesionala in acest domeniu?

Din punctul meu de vedere este foarte greu pentru ca fiecare doreste o asociere cu cineva mai bun si atunci intervin problemele.

Cum “simtiti”evoluţia instanţelor de judecată dupa intrarea in vigoare a Noilor Coduri Penale?

Mai trebuie sa treaca vreo 5 ani dar suntem pe drumul cel bun.Administrativ este dezastru incepand de la sala de audieri,grefa,penitenciare-doar administrativ –organizatoric am precizat.

Cate case de avocatura sunt specializate pe dreptul penal al afacerilor in Romania?

Din cate stiu nu exista o casa de avocatura care sa lucreze numai aceste dosare fapt care se poate verifica foarte usor pe portal.just.ro.

Exista specialisti penalisti in Romania pana in 10 ca si numar.

Cel putin asa consider eu.

Cum apreciaţi concurenţa existentă în rândul cabinetelor de avocatură in sfera dreptului penal al afacerilor?

Cred că avocatura penală reprezintă o practică personalizată, care presupune experienţă profesionalăşi de viaţă, cât şi capacitatea de a gestiona acest tip de dosare. În primul rând, avocaţii trebuie să fie pasionaţi de domeniu şi să aibă cunoştinţele necesare atât de procedură penală, cât şi de drept penal,dreptul afacerilor,contabilitate,criminalistica,de mediu online etc. Mai exact, ei trebuie să fie total dedicaţi acestei practice.

Un avocat penalist pleaca dimineata sau seara de acasa si nu stie cand se intoarce in sanul familiei.Este destul de stresant pentru ca nu este nimic stiut dinainte sau care sa fie apreciat dinainte.

Inca cei mai buni avocati penalisti lucreaza singuri sau cu cel mult 2-3 colaboratori care doar stau in sala sa vina avocatul titular.Este destul de greu ca si mentalitate pentru romani,pentru ca in momentul in care “se angajeaza”un avocat penalist se doreste “ca numai acela sa vina”

Este singurul ales.

Vom vedea ce se intampla dupa alegerile din noiembrie 2014 ,daca mai exista aceasta “furtuna” de dosare penale.

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU multumeste echipei Mercopress

Invocarea clauzelor abuzive ale bancilor intr-o executare silita in 2014-2015

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

30 iulie 2014 Postat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU .Etichete Executat silit de catre banca Contestatie la executare silita a bancii Cum atac o executare silita a bancii

Invocarea clauzelor abuzive ale bancilor intr-o executare silita in 2014-2015

Pentru a se proceda la executarea silită, trebuie neapărat să existe o declaraţie de scadenţă anticipată a creditului. Împrumutaţii trebuie să verifice atunci când se găsesc în faza de executare silită dacă au primit acea scrisoare. Dacă nu au primit-o e ceva în neregulă şi pot face contestaţie la executare.

___________________________________________________________________________________

Dacă ştiu că au întârziat cu plăţile, împrumutaţii pot urmări să vadă dacă s-a făcut o cerere de executare împotriva lor. Dacă nu urmăresc, clienţii află abia atunci când a fost demarată procedura de executare silită. Atunci clienţii nu mai au la îndemână foarte multe căi de a se apăra. O executare imobiliară poate dura două luni.

___________________________________________________________________________________

Trebuie sa aveti in vedere faptul ca singura modalitate de a evita executarea silita este contestatia la executare. Pot aparea tot felul de nereguli atat in procedura executionala cat si in ceea ce priveste titlul executoriu, adica contractul de credit, care pot duce la DESFIINTAREA executarii in sine.

Este necesar să se amintească mai întâi că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se întemeiază pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare (Hotărârea Barclays Bank, C‑280/13, EU:C:2014:279, punctul 32, și

Hotărârea Aziz, C‑415/11, EU:C:2013:164, punctul 44).

____________________________________________________________________________________

Contestatia la executare reprezinta mijlocul procedural prin intermediul caruia puteti obtine desfiintarea masurilor ilegale de urmarire silita.

_____________________________________________________________________________________

Astfel aveti posibilitatea formularii contestatiei impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare, in calitate de persoana interesata sau vatamata prin executare.

Prin urmare, contestatia la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurala savarsita cu prilejul activitatii de urmarire silita. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului despre declansarea urmaririi silite, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, modul de realizare a publicitatii prevazuta de lege pentru realizarea licitatiei, timpul in care se putea face urmarirea silita, etc.

Contestatiile la executare pot avea ca obiect si impartirea bunurilor proprietate comuna

De asemenea, in cazul in care considerati ca sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executor, si nu ati uzat de procedura prevazuta de art. 2811 din Codul de procedura civila, puteti formula contestatie la executare, cunoscuta si sub denumirea de contestatie la titlu.

Puteti recurge la procedura contestatiei la executare si in cazul in care organul de executare refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.

Consecinta nerespectarii dispozitiilor privitoare la executarea silita sau la executarea oricarui act de executare atrage anularea actului respectiv

Trebuie sa aveti in vedere ca instanta competenta a statua asupra contestatiei la executare formulata in conditiile mai sus mentionate, nu poate examina imprejurarile care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie, in fata instantei de executare hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, respectiv legalitatea si temeinicia titlului executor. In acest mod s-ar incalca principiul puterii lucrului judecat.

Exista insa o exceptie de la acest principiu, si anume „in situatia in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca”.

In aceasta situatie puteti invoca in cadrul contestatiei la executare si”aparari de fond impotriva titlului executor, daca legea nu prevede in acest scop alta cale de atac”.

De asemenea, puteti formula contestatie la executare si in situatia in care avei calitatea de tert fata de raportul juridica dintre creditor si debitor, cu conditia sa demonstrati un interes sau ca prin actele de executare intocmite ati fost vatamat.

Va atentionam ca dupa ce a inceput executarea silita puteti solicita in calitate de persoana interesata sau vatamata, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie sau, dupa caz, incuviintarea executarii silite data fara indeplinirea conditiilor legale.

Competenta de solutionare a contestatiei revine instantei de executare

In ipoteza in care ati promovat o contestatie privind lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu, competenta de solutionare revine instantei care a pronuntat hotararea ce se executa.

Cand contestatia formulata vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare.

Termenul in care se poate formula contestatia la executare

Puteti formula contestatie la executare in termen de 15 zile de la data cand :

– ati luat cunostinta de actul de executare pe care-l contestati sau de refuzul organului de executare, de a indeplini un act de executare ;

– daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie, daca aveti calitate de debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit.

– de la data primirii somatiei ori de la data cand ati luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu ati primit somatia sau executarea se face fara somatie.

Daca aveti calitatea de terta persoana ce ati pretins un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, puteti formula contestatie la executare in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.

Neintroducerea contestatiei in termenul mentionat mai sus nu va impiedica sa va realizati dreptul pe calea unei cereri separate, in conditiile legii.

Contestatia privind lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu o puteti face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.

Va atentionam ca dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.

In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.

Contestatia la executare se judeca cu procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta care se aplica in mod corespunzator.

Prin urmare, contestatia prin care sesizati instanta de judecata trebuie sa cuprinda elementele prevazute de lege, pentru cererea de chemare in judecata.

La cererea de chemare in judecata veti alatura atatea copii cati intimati sunt.

Contestatia la executare se timbreaza cu timbru judiciar si taxa judiciara de timbru conform legii.

Potrivit dispozitiilor legale judecarea contestatiei se face de urgenta si cu precadere.

Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, puteti formula in fata instantei competente cerere de suspendare a executarii silite.

Instanta poate suspenda executarea daca depuneti o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel.

Va atentionam ca suma pe care o datorati cu titlu de cautiune se depune, dupa caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnatiuni CEC-SA sau la orice alta institutie bancara pe numele partii, la dispozitia instantei sau dupa caz a executorului judecatoresc, potrivit legii.

Cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului contestatiei, iar in cazul contestatiilor al carui obiect nu este evaluabil in bani, nu va depasi suma de 20 milioane lei.

Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii instanta va putea suspenda numai distribuirea pretului .

Asupra cererii de suspendare a executarii silite formulate in conditiile de mai sus, instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs in mod separat.

In cazuri urgente, puteti formula cerere de suspendare provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta, in conditiile susmentionate .

Cererea se adreseaza presedintelui instantei care, daca ati platit cautiunea poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta.

Incheierea prin care presedintele instantei se pronunta asupra cererii de suspendare provizorie nu este supusa nici unei cai de atac.

Cautiunea pe care trebuie sa o depuneti in aceasta situatie, este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane pentru cererile neevaluabile in bani.

Aceasta cautiune este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul.

Va mai precizam ca in ambele situatii, cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit in cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirilor cuvenite, pana la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotarari irevocabile, s-a solutionat fondul cauzei.

Cautiunea vi se poate insa elibera de indata, daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste sa fiti obligat la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.

Daca vi se admite contestatia la executare, instanta, dupa caz va anula actul de executare, contestat sau va dispune indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insusi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

In cazul in care vi se respinge contestatia, puteti fi obligat la cerere la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar daca ati exercitat contestatia cu rea credinta , veti fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 la 7.000.000 lei.

Efectele admiterii contestatiei la executare in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insesi executarea silita, aveti dreptul la intoarcere a executarii, prin restabilirea situatiei anterioare.

Datornicii la banci ar putea evita executarea silita. Legea care amana evacuarea din locuinte pe www.coltuc.ro

Achizitia directa.Cumpararea directa.PROBLEME

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Achiziția directă sau cumpărarea directă nu reprezintă o procedură de achiziție publică, ci o modalitate de a cumpăra produse, servicii sau lucrări a căror valoare, fără TVA, pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare în parte nu depășește un anumit prag valoric (echivalentul în lei a 30.000 Euro, așa cum este prevăzut în legislația română în vigoare sau mult mai mare potrivit legislației comunitare).

Mai înainte de a detalia și de analiza cumpărarea directă pe toate fațetele ei, vom face o scurtă incursiune în reglementările europene (directive, regulamente, comunicări oficiale), precum și în cele ale altor state membre, referitoare la achizițiile directe.

Trebuie știut că, potrivit directivelor europene privind achizițiile publice, procedurile, regulile și formele care reglementează acest domeniu nu sunt aplicabile decât pentru valori estimate ale contractelor peste anumite praguri valorice.

Aceste praguri valorice au fost calculate inițial în DST (drepturi speciale de tragere), iar, ulterior, sunt transformate periodic din DST în Euro, Comisia Europeană fiind abilitată să le actualizeze prin regulamentele sale (ultimul dintre acestea fiind Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007).

Astfel, potrivit art. 7 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, pragurile valorice (exprimate în Euro), așa cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, sunt:

VEZI SI

http://fs.seap.ro/d614683c2ddbd7c7ef9377e22082bf06.pdf

Incalcarea principiilor achizitiilor publice – consecinte negative si pozitive

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Incalcarea principiilor achizitiilor publice – consecinte negative si pozitive”

Incalcarea principiilor achizitiilor publice – consecinte

Prezenta analiza porneste de la o intrebare de maxim interes: incalcarea unui principiu prevazut de legislatia achizitiilor publice poate avea o consecinta sanctionatorie, de natura contraventionala sau chiar penala?

Avem in vedere ca in cazul contractelor a caror atribuire nu intra sub incidenta OUG nr. 34/2006, autoritatea contractanta are obligatia de a asigura utilizarea eficienta a fondurilor, promovarea concurentei intre agentii economici, de a garanta nediscriminarea, recunoasterea reciproca si tratamentul egal al operatorilor economici participanti la atribuirea contractului (art. 2 din H.G. nr. 925/2006), in fapt o enumerare selectiva a principiilor prevazute la art. 2 alin. 2 din ordonanta de urgenta.

Pentru o intelegere mai facila, am sa pornesc de la un exemplu concret: achizitia de imobile.

In cele mai dese situatii autoritatile publice procedeaza la achizitia de imobile pentru asigurarea spatiunlui in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea, oferta pietei fiind in acest caz strict specializata.

Astfel cum s-a precizat in mai multe randuri de catre institutiile cu rol de reglementare si monitorizare, achizitia de imobile nu reprezinta o procedura supusa prevederilor legislatiei achizitiilor publice, ANRMAP recomandand in aceasta situatie realizarea unor norme proprii.

In functie de specific (si pricepere) achizitorii intocmesc proceduri proprii, interesul fiind crearea unor norme interne care sa raspunda tocmai cerintelor respectarii principiilor sus-enuntate.

Insa aplicarea unor pasi, astfel cum s-a specificat printr-o procedura aprobata de ordonatorul principal de credite, nu pune la adapost un achizitor de acuzatia (facuta de cele mai dese ori de organele de control financiar) ca nu s-a respectat principiul eficientei utilizari a fondurilor publice sau nu s-ar fi realizat o concurenta reala, printr-o publicitate adecvata.

Trecand peste aceste aspecte greu cuantificabile, arat ca achizitia de imobile se realizeaza in urma unei negocieri directe, cu proprietarii care fac o oferta de vanzare corespunzatoare cerintelor de spatiu precizate de achizitor.

Evident, finantarea achizitiei de imobil este precedata de intocmirea unui raport de evaluare, valoarea estimata fiind tocmai rezultatul predictiei facute de un specialist evaluator.

Asupra aspectelor ce tin de oportunitatea achizitia unuia sau altuia dintre imobilele oferite apreciez ca decizia apartine in totalitate comisiei de negociere. Aspectul care suscita un interes deosebit vizeaza realizarea negocierii pretului, vanzatorul opunand o evaluare prin care justifica o solicitare superioara a nivelului pretului, peste evaluarea initiala facuta de evaluatorul numit de achizitor.

In functie de sumele alocate achizitiei de imobile, pot exista urmatoarele situatii care genereaza discutii contradictorii:
• in buget exista alocatii la nivelul pretentiilor vanzatorului;
• in buget nu exista resurse suficiente, iar autoritatea contractanta face demersuri pentru o suplimentare de buget.

Existenta unor resurse bugetare generoase destinate achizitiei imobilului poate fi subiectul unei discutii cu organele de control in conditiile in care imobile similare se tranzactionau pe piata la preturi inferioare.

Retinem ca art. 293 din OUG nr. 34/2006 nu reglementeaza drept contraventii incalcarea principiilor achizitiilor publice, decat indirect (art. 293 lit. v) prin sanctionarea acelor activitati care incalca prevederile ordonantei sau actelor date in aplicare (deci si H.G. nr. 925/2006) in functie de efectul acestor incalcari.

Nu putem insa sa nu amintim ca abaterea de la o procedura proprie, cu acceptul celui care a aprobat-o, insemna o noua procedura, sau o procedura modificata.

Deci incalcarea propriei reguli poate avea drept consecinta atagerea unei acuzatii de savarsire a unei contraventii/fapte penale?

Precedentul unei astfel de discutii a fost creat prin modificarea sanctiunilor prevazute pentru acordarea de credite prin incalcarea normelor (proprii) bancare, prevazute initial ca o infractiune, prin art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000. Considerarea unei asemenea acordari de credite ca infractiune nu mai este de actualitate, articolul respectiv a fost abrogat, desi suntem inclinati sa credem ca pericolul social al unei astfel de operatii nu a fost eludat.

Concluzionand, aratam ca incadrarea unei achizitii care nu respecta principiile prevazute de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2000 in categoria contraventiilor sau infractiunilor nu poate fi realizata prin constatarea unei simple incalcari a normelor proprii, ci, mai degraba, drept consecinta incalcarii unor norme de ordine publica (Legea nr. 500/2002 si actele normative emise in aplicarea acestei legi).

Astfel, in sfera contraventiilor putem incadra abaterile de la legislatia specifica in materia finantelor publice, cu exceptia celor prevazute de art. 4 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 500/2002, daca in cauza nu se probeaza existenta unor interese in achizitionarea premeditata la preturi supraevaluate a imobilelor, operatiunea conducand la obtinerea unor beneficii nejustificate din partea celor chemati sa realizeze negocierea pretului. In acest caz, factorul volitiv fiind dovedit, organele penale sunt cele chemate sa dea calificarea faptei.

Contestatie la CNSC – acte contestate si motive invocate frecvent in 2014

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Contestatie la CNSC – acte contestate si motive invocate frecvent in 2014”

Investit de lege cu atributii administrativ – jurisdictionale, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (C.N.S.C.) deruleaza in prezent o activitate similara instantelor judecatoresti.

Decizia emisa de acest organism permite autoritatilor contractante sa semneze contracte privind obiective de interes general, fara a mai astepta obtinerea unei solutii definitive si irevocabile din partea instantelor. In paranteza fie spus, anterior au existat extrem de multe controverse asupra momentului in care putea fi incheiat un contract, art. 286 din OuG nr. 34/2006 fiind interpretat chiar si in sensul in care semnarea acordului contractual era posibila dupa epuizarea tuturor cailor de atac (hotararea finala reprezentand, in fapt, solutionarea data de instanta).

Din modul in care actualmente C.N.S.C. isi desfasoara activitatea observam ca in fata acestuia sunt ridicate exceptii de procedura, contestatiile sunt solutionate de complete specializate care administreaza probe, solicita documente sau date relevante, dispune efectuarea de expertize tehnice sau financiare, asculta pledoaria unor avocati, iar uneori se pronunta chiar asupra unor solicitari ale operatorilor economici nemultumiti care cer obligarea la plata de cheltuieli de judecata.

Parcurgand o suita de decizii emise de acest organism, incercam o sistematizare a inscrisurilor contestate si a consecintelor implicate de depunerea contestatiilor.

1. Inscrisuri contestate

1.1 in faza de pana la depunerea ofertelor, dupa publicarea documentatiei de atribuire in SEAP:
• criteriile de calificare;
• criteriile de selectie;
• raspunsurile la clarificari.

1.2 in faza deschiderii ofertelor:
• procesul verbal de deschidere

1.3 in faza derularii procedurilor de evaluare
• solicitarea unor clarificari care implica din partea operatorului economic eforturi materiale si de timp care nu se pot concretiza in formularea unui raspuns in termenul fixat de comisia de evaluare;
• solicitarea unor informatii care lezeaza drepturile de proprietate intelectuala;
• neluarea in considerarea a unor documente probatorii care prezinta abateri de forma fata de cerintele din documentatia de atribuire;
• comunicarea privind declararea ofertei unui operator economic ca neconforme sau inacceptabile.

1.4 la momentul comunicarii rezultatului
• raportul de atribuire
• adresa prin care s-a comunicat rezultatul procedurii

2. Cauzele frecvente
• cerintele de calificare impuse de autoritatile contractante sunt considerate disproportionate in raport cu natura si obiectul contractelor;
• factorii de evaluare utilizati nu reflecta avantaje evidente pentru autoritatea contractanta;
• criteriile de atribuire favorizeaza anumite categorii de operatori economici;
• modul de evaluare partinitor, avand ca efect desemnarea ca si castigatoare a unei oferte care nu raspunde cerintelor de ordin tehnic sau nu justifica adecvat un pret scazut;
• punctarea ofertelor se face pe praguri, fara acordarea unor punctaje intermediare;
• modalitatile utilizate pentru descalificarea unor ofertanti, respectiv invocarea unor cerinte privind conditii de forma sau abuzul de clarificari din dorinta de a-i determina sa renunte;
• solicitarea repetata pentru prelungirea valabilitatii ofertelor si a scrisorilor de garantie bancara de participare;
• lipsa din raportul de evaluare unor elemente clare de departajare a ofertei castigatoare fata de celelalte oferte care sa justifice punctajul superior acordat;
• lipsa unor motive legale din partea autoritatilor contractante in momentul respingerii unor oferte;
• neprezentarea in cadrul comunicarii a avantajelor ofertei castigatoare fata de oferta depusa de operatorul economic clasat pe un loc inferior.

Consecinta depunerii unei contestatii in fata C.N.S.C. este relevata de art. 256-2 din OuG nr. 34/2006:
• anularea actului contestat;
• recunoasterea dreptului pretins.

In activitatea sa jurisdictionala, Consiliul este tinut de respectarea urmatoarelor principii: legalitatii, celeritatii, contradictorialitatii si a dreptului la aparare.

Cum disp. art. 278 alin. 5 din OuG nr. 34/2006 dau dreptul Consiliului de a respinge contestatia ca fiind nefondata, tardiva, lipsita de interes, lipsita de obiect, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate sau neimputernicita sa formuleze contestatia, precum si pe orice alta exceptie de procedura sau de fond, retinem ca verificarea exceptiilor de procedura si de fond se desfasoara cu prioritate in completele numite.

Ramane inca o necunoscuta modul in care C.N.S.C. se raporteaza la prevederile alin. 2 din acelasi articol invocat, in conditiile in care poate dispune orice alta masura necesara pentru remedierea actelor ce afecteaza procedura de atribuire.

Aplicarea acestor prevederi ar avea o valoare practica mai ales in procedurile contestate intr-o prima faza pentru vicii ale documentatiei de atribuire sau asupra modului in care s-a procedat la evaluarea ofertelor, iar ulterior contestatorul isi retrage contestatia, fara a detalia asupra motivelor care il determina la acest comportament. Cum C.N.S.C a apucat deja sa analizeze aspectele criticate, decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie, fara a se dispune nici o masura de remediere, lasa un gust amar (personal, pot s-o consider o masura a inutilitatii).

Desigur, nu cred ca cineva cat de cat initiat in procedura poate avea pretentia instituirii in sarcina autoritatilor contractante a platii de cheltuieli de judecata, in acest sens C.N.S.C. existand o practica constanta de respingere a pretentiei.

Dat fiind stricta specializare a fiecarei proceduri achizitive, a solicita completelor din cadrul C.N.S.C. sa patrunda dincolo de problematica pusa in discutie si sa decida din punct de vedere tehnic chestiunile in controversa ramane un deziderat.

Desigur, atat motivele de contestatii cat si consecintele acestor contestatii pot face obiectul unei discutii mai largi, astfel ca invit la o dezbatere pe aceasta tema, eventual legat si de perceptia avuta in urma procedurii derulate in fata C.N.S.C.

Instructiune pentru aplicarea procedurii simplificate de achizitii publice

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Instructiune pentru aplicarea procedurii simplificate de achizitii publice”

Procedura simplificata pentru beneficiarii privati a fost adoptata de Ministerul Fondurilor Europene in 2013 .

Datorita simplificarii, „beneficiarii privati care asigura din banii lor peste 50% din suma necesara implementarii proiectelor nu mai sunt obligati sa respecte reguli stricte, similare cu cele aplicate beneficiarilor publici. Avand in vedere importanta acestei reglementari, ii invit pe beneficiarii privati sa profite din plin de etapa de consultare publica si sa ne transmita eventualele sugestii de imbunatatire a proiectului de Instructiune”, a mai transmis Teodorovici.

Din luna octombrie 2013, beneficiarii din mediul privat aplica o procedura simplificata in cazul achizitiilor de bunuri de peste 30.000 de euro, al celor de servicii cu o valoare cuprinsa in intervalul 30.000-207.000 de euro, respectiv al achizitiilor de lucrari cu o valoare cuprinsa in intervalul 100.000 – 5.186.000 de euro. Procedura simplificata este reglementata de Ordinului de ministru nr. 1.120/2013, prin care a fost abrogat Ordinul 1.050/2012.

Proiectul de instructiune cu detalii pentru aplicarea procedurii simplificate poate fi consultat aici

SURSA MIN.FONDURILOR EUROPENE

INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. f), respectiv ale art. 252 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. f), respectiv ale art. 252 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006”

Referat de aprobare a Instrucțiunii privind privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale care reglementează dreptul autorității contractante de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru achiziţionarea de materii prime cotate la bursele de mărfuri (art. 122 lit. f) şi art. 252 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006). Dintre cele trei, INSTRUCȚIUNEA privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. f), respectiv ale art. 252 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/200 a fost retrasă din procesul de dezbatere publică pentru reformulare.

În termen de 10 zile de la publicarea proiectelor de instrucţiuni, persoanele interesate pot formula propuneri, sugestii şi opinii la sediul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice din Bd. Dinicu Golescu nr. 38, et. 4, sector 1, Bucureşti, tel/fax: +4 (021) 311.80.90 / +4 (021) 311.80.95 sau la adresa de e-mail andra.ghitulescu@anrmap.ro, persoana de contact fiind dna. Andra Ghiţulescu.

INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. i), respectiv art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. i), respectiv art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006”

Referat de aprobare a Instrucțiunii privind privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale care reglementează dreptul autorității contractante de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în cazul in care este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză (art. 122 lit. i) şi art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006)

sursa ANRMAP

INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale referitoare la obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică şi de a încheia contractul de achiziţie publică în situaţia în care după încheierea procedurii de atribuire nu sunt aprobate fondurile necesare executării contractului (art. 93 şi art. 94 din H.G. nr. 925/2006)

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale referitoare la obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică şi de a încheia contractul de achiziţie publică în situaţia în care după încheierea procedurii de atribuire nu sunt aprobate fondurile necesare executării contractului (art. 93 şi art. 94 din H.G. nr. 925/2006)”

– Referat de aprobare a Instrucțiunii privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale referitoare la obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică şi de a încheia contractul de achiziţie publică în situaţia în care după încheierea procedurii de atribuire nu sunt aprobate fondurile necesare executării contractului (art. 93 şi art. 94 din H.G. nr. 925/2006)

Ordonanţa de Urgenţă 51/2014 care Institutie Garanţia de Bună Conduită pentru Contestatari .Text integral si aprecieri.

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Ordonanţa de Urgenţă 51/2014 care Institutie Garanţia de Bună Conduită pentru Contestatari .Text integral si aprecieri.PDF”

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 51/2014

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

M.Of. nr. 486 din 30.6.2014

Având în vedere:

– necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care au modificat scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice;

– importanţa evitării riscului diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene;

– imposibilitatea de a solicita cheltuieli la rambursare, ceea ce conduce la o stagnare a gradului de absorbţie, conform datelor statistice,

ţinând cont de faptul că o prioritate majoră a Guvernului o constituie îmbunătăţirea gradului de absorbţie a fondurilor UE, în scopul evitării consecinţelor negative care derivă din disfuncţionalităţile sistemului, respectiv:

– pierderea finanţării externe, cauzată de prelungirea procedurii de atribuire;

– întârzierea implementării unor proiecte de interes general;

– apariţia unor disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte activitatea autorităţilor contractante, datorate neachiziţionării în timp util a produselor, serviciilor şi/sau lucrărilor necesare desfăşurării activităţilor curente etc.;

– împovărarea personalului cu atribuţii în gestionarea procedurilor de achiziţii publice;

– existenţa unui număr foarte mare de contestaţii care afectează eficienţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor,

pentru evitarea dezangajării automate a fondurilor alocate României şi pentru a asigura o creştere continuă a gradului de absorbţie,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, se impune elaborarea în regim de urgenţă a unor reglementări privind măsuri pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare a fondurilor europene.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 16¹se abrogă.

2. La articolul 270 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera d¹), cu următorul cuprins:

„d¹) dovedirea interesului legitim;“.

3. La articolul 270, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care Consiliul apreciază că în contestaţie nu sunt cuprinse toate informaţiile prevăzute la alin. (1), va cere contestatorului ca, în termen de 3 zile de la înştiinţare, să completeze contestaţia. În cazul în care contestatorul nu se conformează obligaţiei impuse de Consiliu, contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.“

4. După articolul 271 se introduc două noi articole, articolele 271¹ şi 271², cu următorul cuprins:

„Art. 271¹

(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.

(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.

(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);

b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;

d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.

(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă.

(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)–(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271²alin. (3)–(5) se aplică în mod corespunzător.

(7) Prevederile alin. (1)–(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.

Art. 271²

(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256³alin. (1).

(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.

(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante.“

5. La articolul 274, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 274

(1) În vederea soluţionării contestaţiei/contestaţiilor, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite Consiliului, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei conform prevederilor art. 271 alin. (1), punctul său de vedere asupra acesteia/acestora, însoţit de orice alte documente considerate edificatoare, precum şi, sub sancţiunea amenzii prevăzute la art. 275 alin. (3), o copie a dosarului achiziţiei publice, cu excepţia anunţurilor publicate în SEAP şi a documentaţiei de atribuire, atunci când aceasta este disponibilă şi poate fi descărcată direct din SEAP. Lipsa punctului de vedere al autorităţii contractante nu împiedică soluţionarea contestaţiei/contestaţiilor, în măsura în care s-a făcut dovada comunicării acesteia/acestora.

……….

(4) La cerere, contestatorul are acces la dosarul achiziţiei publice depus la Consiliu.“

6. La articolul 274, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Consiliul sau instanţa de judecată are obligaţia de a aplica prevederile alin. (4), cu respectarea art. 24.“

7. La articolul 278, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 278

(1) Consiliul/Instanţa de judecată se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la analiza pe fond a cauzei.“

8.Articolul 278¹se abrogă.

9. La articolul 294, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) În cazul contractelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, prevederile alin. (1)–(8) se aplică doar contravenţiilor care nu constituie abatere potrivit anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.“

Art. II

Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost depuse.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice,

Bogdan-Paul Dobrin

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

p. Ministrul finanţelor publice,

György Attila,

secretar de stat

Descarcă ataşamente:

OUG_nr._51_2014_MO_486_2014.doc.txt

OUG 34/2006 actualizata 2014-2015.Pdf

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.OUG 34/2006 transpune două directive: Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii, precum și Directiva nr. 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale;”

(1) Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie:
a) promovarea concurenţei între operatorii economici;
b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici;
c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică;
d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt:
a) nediscriminarea;
b) tratamentul egal;
c) recunoaşterea reciprocă;
d) transparenţa;
e) proporţionalitatea;
f) eficienţa utilizării fondurilor;
g) asumarea răspunderii.

Document integral atașat.

Descarcă ataşamente:

oug-34-2006.pdf

Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor a admis aproximativ jumatate din numarul total de 5.739 de contestatii depuse de operatorii economici in 2013.

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„In 2015 cum va fi, dat fiind introducerea GARANTIEI DE BUNA CONDUITA?”

Valoarea totala estimata a procedurilor in care C.N.S.C. a dispus anularea acestora, dupa admiterea contestatiilor, s-a dublat comparativ cu 2012, arata comunicatul de presa transmis cu ocazia lansarii Raportului de activitate CNSC pe anul 2013. Numai 868 (15,14%) din deciziile adoptate au fost atacate cu plangere la Curtile de Apel competente in a caror raza se afla sediul autoritatii contractante. Urmare a plangerilor formulate la Curtile de Apel, numai 69 de decizii emise de C.N.S.C. au fost casate / desfiintate in totalitate de catre instante (1,20% din totalul deciziilor emise) si 70 au fost modificate in parte (1,22%). 97,57% din totalul deciziilor emise au ramas definitive si irevocabile

sursa CNSC

Exista vreo „semnificatie” a contestatiilor pe achizitii publice de la CNSC?

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Exista vreo „semnificatie” a contestatiilor pe achizitii publice de la CNSC?”

Numărul de contestații reflecta viziunea firmelor privind modul în care statul face afaceri publice, felul în care autoritățile încredințează banul public.

În 2013, cele 11 complete ale CNSC au soluționat 5.848 contestații. CNSC a avut 2.000 decizii în care a dispus admiterea contestațiilor (34.90%) și 3.730 de decizii de respingere a contestațiilor (65.10%). Fiecare complet este multidisciplinar, format din trei membri: un jurist, un economist și un inginer.

De la înființarea CNSC în 2006 și până la 31 decembrie 2013, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a avut de soluționat 47.280 de contestații formulate. Numărul de contestații a scăzut de-a lungul anilor. În 2013, de exemplu, s-a constatat o scădere cu 4.3% față de 2012, a arătat Lehel Lorand BOGDAN, președintele CNSC, în conferința de prezentare a raportului de activitate pe 2013, conferință găzduită de Reprezentanța Comisiei Europene la București.

Neregulile cel mai des reclamate sunt legate de cerințele restrictive cu privire la experiența similară de calificare, criteriile de atribuire – factori de evaluare fără algoritmi de calcul, sau subiectivi -, menționarea în documentația de atribuire a unei mărci, fără sintagma „sau echivalent”, lipsa unui răspuns clar din partea autorității la solicitările de clarificări, forma de constituire a garanției de participare, ori impunerea unor clauze de contractare nerezonabile, inaplicabile.

Întregul proces, cu pronunțarea deciziei CNSC în 20 de zile și, dacă este contestată, pronunțarea definitivă la Curtea de Apel, durează maximum trei-patru luni.

Valoarea totală a tuturor procedurilor în care CNSC s-a pronunțat (atât contestații admise, cât și respinse) este de aproape de 10 miliarde de euro. Valoarea procedurilor în care CNSC a admis contestațiile este de aproximativ cinci miliarde de euro.

Sursa CNSC

„Conditii liberare conditionata in lumina Noului Cod Penal .Probleme in practica”

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Conditii liberare conditionata in lumina Noului Cod Penal .Probleme in practica”

Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate (art. 100 alin. 1 din Noul Cod penal).

În privința condițiilor de acordare a liberării condiționate, în noua reglementare (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) nu s-au menținut dispozițiile art. 59 – 60 din Codul penal anterior (1969) care prevedeau că: ”se poate dispune liberarea condiționată în cazul condamnaţilor trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani”.

În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) – d) art. 100 din Noul Cod penal.

Vrei sa fii notar?Afla noutatile privind admiterea in 2014

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Vrei sa fii notar?Afla noutatile privind admiterea in 2014

Examenul pentru dobandirea calitatii de notar stagiar a fost modificat prin Hotararea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania nr. 79/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 556 din 28 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.

Conform noilor reglementari, candidatii care se vor inscrie la examen vor trebuie sa depuna noi documente. Astfel, acestia vor trebuie sa includa la dosar un curriculum vitae in format Europass, copii legalizate ale actelor de stare civila, daca este cazul, si de asemenea, o adeverinta din care sa rezulte media examenului de licenta si media anilor de studii, daca este cazul.

Avand in vedere acest lucru, candidatii la examenul pentru dobandirea calitatii de notar stagiar vor trebui sa depuna la dosar urmatoarele documente:

cerere-tip de inscriere, insotita de un curriculum vitae in format Europass;
copii legalizate ale actelor de identitate eliberate de autoritatile romane competente si, dupa caz, ale actelor de stare civila;
declaratie autentica pe propria raspundere a candidatului, din care sa rezulte ca:
- nu a pierdut si nu i-a fost restransa capacitatea de exercitiu al drepturilor civile in conditiile legii;
- a luat cunostinta de prevederile Legii nr. 36/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, ale Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.333/C/2013, ale Statutului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, republicat, si ale Regulamentului privind procedura de organizare si desfasurare a examenului sau concursului pentru dobandirea calitatii de notar stagiar, aprobat prin Hotararea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania nr. 72/2013, precum si de tematica si bibliografia de examen/concurs;
- potrivit art. 4 alin. (2), in cazul in care va fi declarat admis la examenul/concursul de notar stagiar va incheia contractul de pregatire cu Institutul Notarial Roman, ce i-a fost comunicat de catre Camera si de al carui continut a luat cunostinta si se angajeaza sa il respecte;
copie legalizata dupa diploma de licenta insotita de foaia matricola, respectiv suplimentul la diploma obtinuta in Romania sau, dupa caz, adeverinta din care sa rezulte media examenului de licenta si media anilor de studii, iar in cazul obtinerii in alta tara, copie legalizata dupa actul de studii echivalat si recunoscut de autoritatile romane;
certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competenta din statul sau, dupa caz, statele al carui/caror cetatean este;
scrisoare de recomandare, de regula, de la angajator, organizatia profesionala, universitati, institutii sau altele asemenea, precum si certificat de cazier fiscal sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competenta din statul sau, dupa caz, statele al carui/caror cetatean este;
copie legalizata dupa atestatul de cunoastere a limbii romane eliberat de catedrele de specialitate ale institutiilor de invatamant superior de specialitate. In cazul persoanelor cu cetatenie romana nu se impune depunerea atestatului, intrucat cunoasterea limbii romane se prezuma;
certificatul medical eliberat de comisia de examinare medicala a judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora, precum si a candidatilor pentru admiterea in magistratura. Certificatul medical se poate prezenta si ulterior depunerii dosarului, dar nu mai tarziu de data verificarii dosarelor de catre Colegiul director al Camerei;
dovada de plata a taxei stabilite de Colegiul director al Camerei pentru inscrierea la examen sau concurs.

onform Hotararii UNNPR nr. 79/2014, media minima de promovare este 8, dar nu mai putin de 7 la fiecare proba.

Admiterea candidatilor se va face in ordinea mediilor obtinute si in limita locurilor vacante existente la nivelul Camerei la care si-au depus cererea de inscriere la examen sau concurs.

La medii egale are prioritate candidatul care a obtinut o medie mai mare la proba orala. Daca egalitatea se mentine, are prioritate candidatul care are media mai mare la examenul de licenta, se arata in noile reglementari. In cazul in care egalitatea se mentine in continuare, are prioritate candidatul care a obtinut media generala de absolvire a facultatii mai mare, care se formeaza din suma mediilor fiecarui an de studiu impartita la numarul anilor de studii, adunata cu media obtinuta la examenul de licenta impartita la cifra 2.

Exemplu de calcul al mediei generale de absolvire:

media anilor de studiu: 7,50 + 8,20 + 9 + 9,30 = 34: 4 = 8,50
media examenului de licenta: 8,50 + 10 = 18,50: 2 = 9,25
media generala de absolvire: 8,50 + 9,25 = 17,75: 2 = 8,87”

In situatia in care egalitatea se mentine si dupa aplicarea tuturor criteriilor de departajare, iar candidatii isi disputa ultimul loc, Colegiul director al Camerei va suplimenta in mod corespunzator numarul de locuri.

„Gazduirea sediului firmei la un avocat, o solutie pentru impozitele mari?”

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Gazduirea sediului firmei la un avocat, o solutie pentru impozitele mari?”

Conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, avocatii pot sa stabileasca temporar sediul unei societati reglementate de Legea nr. 31/1990, la sediul lor profesional.

„Aceasta este o solutie temporara pentru societatile nou infiintate. O astfel de alternativa ar fi de folos doar acelor companii care desfasoara activitati de intermediere sau activitati economice care nu necesita detinerea unui spatiu. De regula, cam orice activitate economica presupune existenta unui spatiu fizic de unde aceasta se desfasoara (fie ca vorbim de un spatiu proprietatea societatii, de un spatiu inchiriat, sau de un spatiu luat in comodat chiar de la asociatii companiei)” sustine mediafax.ro

„Ce impozite pe cladiri vor plati firmele?Noul Cod fiscal 2015”

30 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Ce impozite pe cladiri vor plati firmele?Noul Cod fiscal 2015”

otele de impozit pentru cladirile detinute de firme nu vor fi diferite de cele actuale, cu exceptia anumitor situatii. Concret, in comunicatul MFP se mentioneaza ca pentru persoanele juridice cota impozitului pe cladiri va fi:

0,1% pentru cladirile rezidentiale;
intre 0,25-1,50% pentru cladirile nerezidentiale;
intre 5%-10% pentru cladirile a caror valoare nu a fost actualizata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta.

In ceea ce priveste impozitul pentru cladirile nerezidentiale, cota este aceeasi cu cea aplicata in prezent. Mai exact, in Codul fiscal, aflat in vigoare, se mentioneaza ca impozitul se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv.

In schimb, impozitul aplicat cladirilor care nu au fost reevaluate ar putea sa scada, dupa cum se arata in documentul de presa. Astfel, reglementarile propuse de Ministerul Finantelor stabilesc o cota de 5%-10% pentru cladirile a caror valoare nu a fost actualizata in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta. Noua valoare este mai mica decat cea aplicabila in prezent, de 10% si 20%.

Codul fiscal mai prevede pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii cinci ani anteriori anului fiscal de referinta o cota de impozitare de 30% si 40%, care insa nu se regaseste in comunicatul transmis de Finante.

Mai mult decat atat, pentru determinarea impozitului pe cladirile detinute de firme, se va elimina obligativitatea de inregistrare in contabilitate a valorii rezultate din rapoartele de evaluare ale cladirilor, mentioneaza MFP.

Astfel, valoarea impozabila va fi, dupa caz:

ultima valoare impozabila inregistrata in evidentele organului fiscal;
valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat in conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate in vigoare la data evaluarii;
valoarea finala a lucrarilor de constructii, in cazul cladirilor noi, construite in cursul anului fiscal anterior;
valoarea cladirilor care rezulta din actul prin care se transfera dreptul de proprietate, in cazul cladirilor dobandite in cursul anului fiscal anterior.

De asemenea, Noul Codul fiscal mentine valoarea reevaluata la impunerea cladirilor rezidentiale proprietate a persoanelor juridice si nu valoarea impozabila determinata pe baza tipului cladirii, rangului si zonei localitatii, explica MFP.

Motivele acestei decizii sunt reprezentate de faptul ca, pe termen lung, valoarea de piata trebuie generalizata atat la persoanele fizice, cat si la persoanele juridice, in functie de destinatia cladirii, iar in prezent, persoanele juridice utilizeaza o valoare reevaluata si orice alta metoda de determinare a bazei impozabile ar reprezenta un regres fata de ipoteza anterioara, motiveaza Finantele.

In ceea ce priveste valoarea cladirilor care se impoziteaza in prezent, Codul fiscal stabileste ca in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Aceasta este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.

In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce, potrivit reglementarilor in vigoare, cu 15%.

Daca imobilul a fost reevaluat, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a acestuia este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in contabilitatea proprietarului – persoana juridica.

Cei executati silit ar putea ataca cu apel decizia instantei. O hotarare CJUE clarifica situatia

29 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Cei executati silit ar putea ataca cu apel decizia instantei. O hotarare CJUE clarifica situatia „

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14, privind aplicarea legislatiei europene referitoare la clauze abuzive in raport cu prevederile legislatiei spaniole legate de executarea silita.

Conform informatiilor publicate pe site-ul CJUE, reclamantii Sánchez Morcillo si Abril García au semnat, la 9 iunie 2003, cu Banco Bilbao un act notarial de imprumut pentru suma de 300.500 de euro, cu o garantie ipotecara asupra locuintei acestora. Pentru ca nu au platit ratele lunare pentru restituirea imprumutului, Banco Bilbao a solicitat, la 15 aprilie 2011, plata totalitatii imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa.

in urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa prin decizia din 19 iunie 2013 a Juzgado de Primera Instancia n° 3 din Castellón (instanta de prim grad nr. 3 din Castellón, Spania). Reclamantii din actiunea principala au declarat apel impotriva acestei decizii, care, fiind declarat admisibil, a fost trimis in fata Audiencia Provincial de Castellón (Curtea provinciala din Castellón). Instanta de trimitere arata ca, desi procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se arata pe site-ul CJUE.

Avand in vedere acest lucru, instanta de trimitere are indoieli cu privire la compatibilitatea acestei reglementari nationale cu obiectivul protectiei consumatorilor urmarit de Directiva 93/13, precum si cu dreptul la o cale de atac efectiva consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aceasta instanta precizeaza ca deschiderea caii apelului pentru debitori s-ar putea dovedi cu atat mai importanta cu cat anumite clauze ale contractului de imprumut in discutie in litigiul principal ar putea fi considerate „abuzive” in sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.

In aceste conditii, Audiencia Provincial de Castellón a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Este incompatibila cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, care impune statelor membre obligatia de a asigura, in interesul consumatorilor, existenta mijloacelor adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori, o norma de procedura precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul consumator nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?

2) In domeniul de aplicare al reglementarii Uniunii privind protectia consumatorilor prevazut in Directiva 93/13, este compatibila cu principiul dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva si al dreptului la un proces echitabil si la arme egale, consacrat de articolul 47 din carta, o dispozitie de drept national precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?”.

De stiut:Conducătorul unei societăţi nu trebuie să răspundă pentru contravenţiile predecesorilor săi

28 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

De stiut:Conducătorul unei societăţi nu trebuie să răspundă pentru contravenţiile predecesorilor săi

Pe scurt, aceasta este concluzia care se desprinde din Decizia CCR care a analizat şi a admis critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din dispoziţiilor art. 82 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Cazul prezintă interes inclusiv prin faptul că reglementarea, deşi abrogată, poate să producă efecte în continuare, aşa cum este situaţia de mai jos.

Prin Încheierea din 3 februarie 2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, excepţie ridicată de petent în cadrul soluţionării cauzei civile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională, motivat de faptul că “în cursul exerciţiului financiar al anului 2012 a fost depăşit în structură nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 814/2012″, hotărâre prin care s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2012 pentru Societatea “R” – S.A., pe care o reprezintă în calitate de director general, începând cu data de 26 noiembrie 2012. Sancţiunea i-a fost aplicată potrivit art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat că textul de lege criticat nu ţine cont de principiul legalităţii pedepsei, aplicabil şi în materie contravenţională, principiu care a fost instituit ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor.

De asemenea, arată că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale în general şi, prin analogie, se poate interpreta că şi în materie contravenţională este necesară atât existenţa unei fapte prevăzute de lege, cât şi făptuitorul, faţă de care operează acest principiu, ca garanţie a libertăţii persoanei.

Principiul personalităţii răspunderii – atât în materie penală, cât şi în materie contravenţională, care consacră regula conform căreia obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală, cât şi răspunderea care decurge din nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde numai acela care a nesocotit normele respective. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai aceluia care a săvârşit o infracţiune sau a încălcat o normă imperativă.

Avocat Coltuc :Despagubiri pentru deponentii CEC care nu mai pot dovedi data constituirii depozitului

25 mai 202328 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Coltuc :Despagubiri pentru deponentii CEC care nu mai pot dovedi data constituirii depozitului

Ministerul Finantelor Publice propune, in dezbatere, un proiect de Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.

Potrivit notei de fundamentare, ordonanta stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA, astfel incat si aceasta categorie de depunatori sa primesca despagubiri odata cu ceilalti, respectiv la data scadentei emisiunii de titluri de stat stabilita prin Hotararea Guvernului nr.392/2014, respectiv 3 septembrie 2014. Astfel, pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA., calculul despagubirii se face de la data transferului la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. pana la data de 31 decembrie 2013.

In vederea despagubirii acestor deponenti, Ministerul Finantelor Publice va proceda la o emisiune de titluri de stat in limita unui plafon de 5.000.000 lei.

Emisiunea de titluri de stat va avea loc la data de 11 august 2014 cu scadenta in data de 3 septembrie 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile si nepurtatoare de dobanda.

Valoarea nominala individuala a fiecarui titlu de stat este egala cu valoarea individuala a despagubirii, calculata de B.R.D. Groupe Societe Generale SA, pe numele fiecaruia dintre deponenti.

In calculul despagubirilor nu vor fi incluse depunerile de sume efectuate la Banca Romana pentru Dezvoltare -B.R.D. – S.A.., ulterior datei transferului depozitelor de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. la Banca Romana pentru Dezvoltare- B.R.D.- S.A.

1. Valoarea totala a despagubirii este calculata de catre B.R.D. Groupe Soci6t6 Generale S.A. prin indexarea sumelor transferate de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- SA, dupa cum urmeaza: din suma transferata la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- S.A., se va deduce dobanda legala bonificata de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. pe perioada in care a fost acordata, valoarea rezultata se indexeaza cu indicii preturilor de consum comunicati de Institutul National de Statistica, ulterior deducandu-se dobanda legala bonificata de B.R.D. Groupe Societe Generale S.A.. pe perioada in care a fost acordata.

2. La data scadentei emisiunii de titluri de stat, Ministerul Finantelor Publice va proceda la rascumpararea acestora, prin plata catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a sumei reprezentand valoarea nominala totala a titlurilor de stat emise. Aceasta plata se va face in contul B.R.D. Groupe Societe Generale SA, iar banca evidentiaza incasarea intr-un cont destinat in mod special actiunii de despagubire, cont nepurtator de dobanda si de comisioane, din care se vor pune la dispozitia persoanelor fizice sumele aferente despagubirilor individuale.

3. Pentru a intra in posesia sumelor reprezentand valoarea despagubirii, toti deponentii indreptatiti, mandatarii sau succesorii legali ai acestora se vor prezenta la orice unitate a B.R.D. Groupe Societe Generale SA, cu un act de identitate valabil, acte de stare civila, procura speciala autentificata pentru a face dovada mandatului, certificat de mostenitor si alte documente legale, dupa caz.

4. Sursele utilizate pentru rascumpararea ia scadenta a titlurilor de stat sunt asigurate de Ministerul Finantelor Publice in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare privind datoria publica.

5. In cazul in care in termen de 90 de zile de la data scadentei emisiunii de titluri de stat prevazuta la art.3^1 alin.1, deponentii respectivi fac dovada datei constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A., B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. va calcula diferenta corespunzatoare despagubirii, acestia urmand a fi despagubiti prin emisiuni de titluri de stat, ale caror elemente tehnice se stabilesc la propunerea Ministerului Finantelor Publice si se aproba prin hotarare a Guvernului.”

Masurile propuse au in vedere necesitatea crearii cadrului legal necesar acordarii despagubirilor tuturor categoriilor de deponenti , astfel incat sa fie alocate resursele financiare pentru ca toti cei indreptatiti sa poata beneficia in mod echitabil si la aceeasi data de masurile cu caracter reparatoriu.

Cadrul legislativ actual

In baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, cu modificarile si completarile ulterioare, deponentii C.E.C. Bank S.A. au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectiva a despagubirilor calculate prin efectuarea indexarii sumelor existente in conturile active pana la data de 31 iulie 2007.

Prin Legea nr.232/2008 de aprobare a O.U.G. nr.156/2007, a fost aprobata acordarea de despagubiri banesti si persoanelor fizice „care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depunerile existente la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. cu acelasi scop”.

Legea nr. 9/2014 pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite ia Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, reglementeaza acordarea despagubirii pentru deponentii care si-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A.. Astfel, calculul despagubirilor se efectueaza in functie de data depunerii la CEC SA a sumelor individuale, respectiv inainte de 1 ianuarie 1990, sau dupa aceasta data.

Prin Hotararea Guvernului nr.392/2014 s-au aprobat elementele tehnice si modalitatea de stabilire a despagubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme precum si pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti.

Din verificarea de catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a dosarelor depuse s-a constat ca un numar de 96 de solicitanti de despagubiri nu pot face dovada datei efectuarii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. astfel ca acestia nu ar putea fi despagubiti in conditiile prevederilor Legii nr. 9/2014 si ale Hotararii Guvernului nr.392/2014, care statueaza doua modalitati de calcul, in functie de data depunerii de sume la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A..

Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depozitele la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., si nu pot prezenta documentele doveditoare, care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A.

Avocat Coltuc : debitorii executati silit de banci au dreptul sa atace cu apel decizia de incuviintare silita

25 mai 202328 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Coltuc : debitorii executati silit de banci au dreptul sa atace cu apel decizia de incuviintare silita

Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat, in 17 iulie, in cauza C-169/14, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata de o instanta spaniola in aprilie 2014, in procedura dintre doi cetateni spanioli, Juan Carlos Sánchez Morcillo si María del Carmen Abril García, si Banco Bilbao Vizcaya Argentaria. Actiunea a fost judecata cu celeritate de catre Curte si a fost tradusa imediat in limbile franceza, spaniola si romana.

CJUE a fost chemata se se pronunte pe aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii in raport cu referintele din dreptul civil la executarea silita.

Aceasta a hotarat ca dreptul national trebuie sa prevada dreptul debitorilor de a ataca cu apel deciziile instantei de fond prin care este respinsa opozitia la executarea silita, atunci cand in contractul de credit este posibil sa existe clauze abuzive, al caror “cost” ar putea modifica suma si, implicit, temeiul in care debitorii sunt executati. Despre implicatiile asupra debitorilor romani vom discuta mai jos. Pentru inceput sa vedem ce a judecat Curtea de la Bruxelles.

Lectia 30 Avocatul contribuabilului : Contestarea actelor administrative fiscale. Care este procedura?

28 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit Art. 205 si urm. din Cod proc. fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. In acest din urma caz, persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna. In aceleasi conditii pot fi contestate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Contestatia se depune la organul fiscal al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie (la ANAF) sau dispozitie (la autoritatile administratiei publice locale), dupa caz.
Decizia sau dispozitia este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Prin decizia data, contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa. In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat. Daca prin decizie se desfiinteaza – total sau partial – actul administrativ atacat, urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.

Comunicarea deciziei si calea de atac. Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Alineatul (2) al aceluiasi articol precizeaza ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face dupa ce hotarârea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila.
Exceptia de neconstitutionalitate anuntata in preambul se refera la aceste ultime dispozitii citate, din alin.(1) si (2) ale art. 218 Cod Procedura Fiscala. Exceptia a fost invocata de instanta de judecata, din oficiu, intr-un dosar având ca obiect solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ-fiscal.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucât persoana vatamata in drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal nu poate ataca in fata instantei de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisa in procedura de solutionare a contestatiei administrative, fiind ingradit dreptul sau de acces la justitie prin contestarea in fata instantei a actului vatamator in situatia in care organul fiscal refuza expres solutionarea contestatiei administrative sau nu solutioneaza aceasta contestatie in termenul legal de 30 de zile.

In aceasta situatie, partea vatamata poate doar sa solicite instantei de contencios administrativ obligarea organului fiscal la solutionarea contestatiei administrative. Dar, in acest caz, solutionarea litigiului fiscal nu mai are loc intr-un termen rezonabil si intr-o maniera echitabila, ci se face in detrimentul intereselor procesuale ale contribuabilului si in favoarea organului fiscal care, prin refuzul de solutionare a cererii in termenul legal, impiedica accesul contribuabilului la instanta de contencios administrativ si solutionarea litigiului fiscal intr-un termen rezonabil.
CCR a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate. Invocând si jurisprudenta sa anterioara, prin raportare la critici similare, Curtea subliniaza ca “cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei”.
De asemenea, in toate cazurile, “ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.”
Curtea a constatat, totodata, ca “eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intârziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat. “

Lectia 29 Avocatul contribuabilului : Corectarea declaratiilor fiscale

28 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Plecand de la principiul “cine nu munceste nu greseste”, putem spune ca este inevitabil ca in activitatea noastra de zi de zi sa nu apara niciodata o eroare.
In sensul Codului de procedura fiscala, prin erori, se intelege “erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor, bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impunere”.
Corectarea declaratiilor fiscale se face cu respectarea dispozitiilor art. 84 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, trebuie sa retinem ca:

* Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
* Declaratiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative.
* In cazul TVA, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal.
Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
* Declaratiile fiscale nu pot fi depuse si nu pot fi corectate dupa anularea rezervei verificarii ulterioare, cu exceptia situatiilor in care corectia se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei conditii prevazute de lege care impune corectarea bazei de impunere si/sau a impozitului aferent.
* In situatia in care, in timpul inspectiei fiscale, contribuabilul depune sau corecteaza declaratiile fiscale aferente perioadelor si impozitelor, taxelor, contributiilor si altor venituri ce fac obiectul inspectiei fiscale, acestea nu vor fi luate in considerare de organul fiscal.
In normele metodologice de aplicare a art. 84 din Codul de procedura fiscala, legiuitorul a statuat ca declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie “X” in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia TVA, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct.
Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
In cazul TVA, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.

Lectia 27 Avocatul contribuabilului : Societatea poate să amâne data de începere a inspecţiei fiscale?

28 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Lectia 27 Avocatul contribuabilului : Societatea poate să amâne data de începere a inspecţiei fiscale?

Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Temeiul legal:

– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

– Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

– Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Lectia 27 Avocatul contribuabilului : Cum se încadrează în categoria de risc fiscal

28 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Deconturile depuse de persoanele impozabile care au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal se încadrează la risc fiscal mare

Într-o asemenea, situaţie, procedura se derulează astfel:

– deconturile se transmit la compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală;

– după efectuarea inspecţiei fiscale, compartimentul cu atribuţii în acest domeniu întocmeşte raportul de inspecţie fiscală;

– în cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică faţă de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmeşte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, care are şi rol de Decizie de rambursare a TVA;

– în cazul în care cu ocazia inspecţiei fiscale NU sunt stabilite diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar Decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.

Contribuabil cu risc fiscal mare

Compartimentul de specialitate verifică, cu ajutorul aplicaţiei informatice, pentru fiecare decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare supus procedurii, dacă persoana impozabilă solicitantă figurează cu risc fiscal mare stabilit de organele fiscale.

Deconturile depuse de persoanele impozabile care figurează cu risc fiscal mare se încadrează la risc fiscal mare şi se soluţionează prin procedura pe care am menţionat-o mai sus.

Categoria cu risc fiscal mic

Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de persoanele impozabile care nu au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal şi nici nu au risc fiscal mare stabilit de organele fiscale, prin care se solicită sume de până la 45.000 de lei, se încadrează la risc fiscal mic, iart procedura de urmat este următoarea:

– organul fiscal emite, în termen de maximum cinci zile de la data depunerii decontului, decizia de rambursare;

– proiectul deciziei se întocmeşte în două exemplare, se verifică şi se vizează de şeful compartimentului de specialitate şi se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii fiscale.

Cui şi în ce condiţii se aplică regulile de procedură

Precizările din Procedură care privesc atât deconturile cu risc fiscal mare, persoanele solicitante cu risc fiscal mare sau situaţiile cu risc fiscal mic sunt aplicabile pentru deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de toate categoriile de persoane impozabile, inclusiv pentru deconturile de TVA aferente primelor 12 luni de la data înregistrării în scopuri de TVA.

Soluţionarea cererii în funcţie de categoria persoanei impozabile

Dacă deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare nu se încadrează într-una din situaţiile enumerate, atunci soluţionarea cererii se face, în funcţie de categoria persoanei impozabile.

Ce categorii sunt vizate?

• Solicitanţii sunt alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii. Astfel, o primă situaţie posibilă aici este de a se aplica procedura de stabilire a gradului de risc fiscal în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii (evident, mai puţin cei cu un anumit grad de risc, care sunt trataţi aşa cum arătat anterior). Procedura include:

– stabilirea Standardului individual negativ (SIN);

– fluxul de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate;

– analiza documentară (prin care compartimentul de specialitate solicită persoanei impozabile prezentarea de documente suplimentare, care să justifice diferenţa în plus de sumă solicitată la rambursare);

– dispoziţii speciale pentru solicitanţii persoane impozabile care au fost supuse inspecţiei fiscale, inspecţia fiind finalizată prin emiterea unei decizii privind nemodificarea bazei de impunere (se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, încadrate la risc fiscal mare, prin care se solicită la rambursare sume negative de taxă care provin şi din perioade fiscale pentru care TVA a fost deja supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie privind nemodificarea bazei de impunere pentru acest impozit).

• Pentru contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi pentru persoanele impozabile care desfăşoară activităţi de export şi/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă pe valoarea adăugată, denumite în continuare exportatori, rambursarea se acordă cu inspecţie fiscală ulterioară, cu excepţia cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă în urma inspecţiei fiscale anticipate. Se soluţionează, prin procedura specială prevăzută de Capitolul III, deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depuse de contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi de exportatori, care nu sunt încadrate în risc fiscal

Clauzele abuzive impotriva bancilor nu au intrat in vacanta judecatoreasca

25 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Clauzele abuzive impotriva bancilor nu au intrat in vacanta judecatoreasca

Tribunalul Bucuresti a hotarat ca Banca Comerciala Romana a utilizat clauze abuzive intr-un contract de credit incheiat in 2006. Instanta a dispus eliminarea comisioanelor si inlocuirea dobanzii netransparente de aproape 10% a bancii cu una legata de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligata sa plateasca clientului dobanda legala pentru sumele retinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitiva.

Tribunalul Bucuresti a luat o decizie in premiera intr-un proces judecat in recurs la instanta din Capitala. A admis aproape in integralitate actiunea unui client impotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale sa fie declarate abuzive. Litigiul a pornit in mai 2012 si in octombrie 2013 Judecatoria Sectorului 3 a respins actiunea clientului.

Insa, la sfarsitul lunii iunie 2014, Tribunalul a decis ca nu mai putin de 13 clauze din contractul de creditare incheiat in august 2006 si din Conditiile generale de afaceri sunt abuzive.

In premiera la instanta bucuresteana, judecatorul a considerat ca BCR a perceput ilegal comisionul de acordare a creditului si pe cel de administrare si ca a calculat in mod nelegal dobanda creditului, utilizand celebra „dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile BCR”. Instanta a dispus ca dobanda creditului sa fie calculata in functie de Euribor la sase luni, la care se adauga marja contractuala de 1,9 puncte procentuale, ceea ce face ca dobanda curenta sa scada la doar 2,2%, fata de aproape 9-10% cat calcula BCR.

Avocat Coltuc : GHID PENTRU EFECTUAREA ACHIZITIILOR PUBLICE ÎN VEDEREA ATRIBUIRII CONTRACTELOR DE SERVICII/FURNIZARE/LUCRĂRI DE CĂTRE BENEFICIARII PROIECTELOR FINANTATE PRIN POSDRU

25 mai 202325 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Coltuc : GHID PENTRU EFECTUAREA ACHIZITIILOR PUBLICE ÎN VEDEREA ATRIBUIRII CONTRACTELOR DE SERVICII/FURNIZARE/LUCRĂRI DE CĂTRE BENEFICIARII PROIECTELOR FINANTATE PRIN POSDRU

VEZI GHIDUL AICI

Avocat Coltuc:Daca nu esti o firma”puternica”mai poti contesta o achizitie publica?

25 mai 202325 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat Coltuc:Daca nu esti o firma”puternica”mai poti contesta o achizitie publica?

Atât CNSC cât şi instanţele de judecată pot cenzura cuantumul cheltuielilor solicitate, situaţie frecvent întâlnită, mai ales în cazul contestaţiilor admise în parte. În acest sens, Decizia nr. 2732/R-CONT din 2012 a Curţii de Apel Piteşti face referire la situaţia în care o parte a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de aproximativ 166.000 lei, reprezentând plata serviciilor judiciare prestate, dovedite cu extrasul de cont. Având în vedere cuantumul ridicat al cheltuielilor solicitate, instanţa a procedat la analiza acestora sub aspectul proporţionalităţii.

Conform unui raportat realizat de CNSC, in 2011, 39% din contestatiile formulate de operatorii economici au vizat documentatiile de atribuire, in timp ce peste 60% din contestatii au vizat rezultatul procedurii de atribuire.

Persoana care se considera vatamata printr-un act emis de catre autoritatea contractanta in cadrul procedurii de achizitie publica poate sa formuleze contestatie sau direct actiune in anulare.

Contestatia este o cale speciala de atac in aceasta materie, care se judeca de catre un organism constituit in acest scop, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor. Competenta pentru judecarea actiunii in anulare revine Tribunalului.

Cu un singur impediment:garantia de buna conduita care este suportata de regula de marile fime.

Avocat ColtuC : „Regimul sanctionator al recidivei raportat la art. 6 NCP”

25 mai 202325 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat ColtuC : „Regimul sanctionator al recidivei raportat la art. 6 NCP”

ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 lit. b) dinCodul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.

Astfel Curtea a stabilit ca, in interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infractiuni comise in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.

Cum pregatesc apararea pentru dosar propunere arestare preventiva : ca avocat ,ca suspect

20 martie 202324 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cum pregatesc apararea pentru dosar propunere arestare preventiva : ca avocat ,ca suspect

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU,avocat penalist din 2014

Arestarea preventiva este acum cea mai drastica masura privativa de libertate din Romania.

A nu se confunda arestarea preventiva cu condamnarea in regim de detentie.

Peste tot in presa vedem articole privind aceasta arestare preventiva si ne propunem in acest articol sa tratam distinct: in viziunea avocatului ce inseamna arestarea preventiva si in viziunea suspectului/inculpatului

Ce inseamna arestarea preventiva in viziunea avocatului

Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi – art. 53 din Codul de procedură penală:

Judecătorul în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia soluţionează în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind :

Măsurile preventive;
Măsurile asiguratorii;
Măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;
Actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;
Încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii.
Administrarea anticipată a probelor;
Alte situaţii expres prevăzute de lege.

Competenţa judecătorului de cameră preliminară – art. 54 din Codul de procedură penală:

q Verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;

q Verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;

q Soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;

q Soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.

În cadrul procedurii de cameră preliminară legiuitorul a reglementat în art. 348 dispoziţii referitoare la măsurile preventive

Sediul materiei – arestarea preventivă – Art. 223 – 240 din Codul de procedură penală

Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii preventive, precum şi organul judiciar care poate dispune arestarea preventivă:

v Organul judiciar:

Judecătorul de drepturi şi libertăţi – în cursul urmăririi penale;
Judecătorul de cameră preliminară – în procedura de cameră preliminară;

Instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii.

v Condiţii şi situaţii – cumulative:

Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una din următoarele situaţii:
1. Inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
2. Inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
3. Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu acesta;
4. Există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

v Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă:

v Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestuia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

v Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale :

v Legiuitorul reglementează în norme distincte:

v Organul judiciar pe care procurorul îl sesizează cu propunerea de arestare preventivă numai dacă apreciază întrunirea condiţiilor prevăzute de lege şi în consecinţă întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat cu indicarea temeiului de drept şi împreună cu dosarul cauzei se prezintă:

v Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă;

v Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

v Soluţionarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale – art. 225 din Codul de procedură penală :

v Procedură – garanţii procesuale.

v Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat în condiţiile art. 224 alin. 2 stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă:

v data şi ora la care soluţionarea va avea loc.

v inculpatul aflat în stare de reţinere:

v termenul de soluţionare a propunerii trebuie fixat înainte de expirarea duratei reţinerii;

v ziua şi ora se comunică procurorului, care a re obligaţia de asigura prezenţa inculpatului în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;

v ziua şi ora se aduc la cunoştinţa avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispoziţie dosarul cauzei pentru studiu;

v inculpatul aflat în stare de libertate:

v se citează pentru termenul fixat,

v termenul se aduce la cunoştinţa procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.

v soluţionarea propunerii se face:

v numai în prezenţa inculpatului

v cu excepţia când lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau de necesitate, nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului.

v asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, avocat sau numit din oficiu este obligatorie în toate cazurile.

v participarea procurorului este obligatorie.

v Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpatul prezent despre

v fapta de care este acuzat,

v motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de procuror.

v Judecătorul de drepturi şi libertăţi, înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, îi aduce la cunoştinţă:

v infracţiunea de care este acuzat,

v dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Legiuitorul a reglementat soluţiile asupra propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale în două norme distincte:

admiterea propunerii (art. 226 din Codul de procedură penală)
- judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile întrunite de lege:

ü Admite propunerea procurorului,

ü Dispune arestarea inculpatului, prin încheiere motivată,

ü Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă petru cel multe 30 de zile, durata reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive,

ü După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.

respingerea propunerii (art. 227 din Codul de procedură penală)
- judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege:

ü respinge prin încheiere motivată, propunerea procurorului

ü dispune punerea în libertate a inculpatului reţinut,

ü dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b – d (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu).

Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penal – art. 229 din Codul de procedură penală

Când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un inculpat în a cărui ocrotire se află:
- un minor
- o persoană pusă sub interdicţie
- o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela
- o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, autoritatea competentă e încunoştinţată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă.
Obligaţia de încunoştinţare revine: judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară care a luat măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii, fiind consemnat într-un proces-verbal.

Mandatul de arestare preventivă – art. 230 din Codul de procedură penală

În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau, după caz, de la instanţa ierarhic superioară, emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Dacă prin aceeaşi încheiere s-a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpaţi, se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
In mandatul de arestare preventivă se arată: instanţa din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea măsurii arestării preventive; b) data emiterii mandatului; c) numele, prenumele şi calitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a emis mandatul; d) datele de identitate ale inculpatului; e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cu menţionarea datei la care încetează; f) arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei şi locul comiterii acesteia, încadrarea juridică, infracţiunea şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde va fi deţinut inculpatul arestat preventiv; j) semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţi; k) semnătura inculpatului prezent iar în cazul în care acesta refuză să semneze, se va face menţiune corespunzătoare în mandat.
Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar acestuia persoanei arestate şi organului de poliţie; dacă persoana vătămată a solicitat înştiinţarea sa privind eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces verbal, pe care îl predă organului de poliţie;
Organul de poliţie predă exemplarul original al mandatului de arestare preventivă şi procesul-verbal prevăzut la alin. 5 administraţiei locului de deţinere.

Negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventiv – art. 232 din Codul de procedură penală

Când persoana menţionată în mandatul de arestare preventivă nu a fost găsită, organul de poliţie însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces verbal prin care constată aceasta şi înştiinţează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penal art. 233 din Codul de procedură penală

durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condiţiile legii;
termenul mai sus menţionat curge de la data punerii în executare a măsurii faţă de inculpatul arestat preventiv;
când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, arestarea preventivă dispusă sau prelungită anterior rămâne valabilă, iar durata arestării preventive se calculează potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2.

Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale – art. 234 din Codul de procedură penală:

q Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită sub două condiţii alternative dacă:

temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului;
există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.

q Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau efectuează urmărirea penală.

q Organul judiciar care poate dispune prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale este:

judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să-l judece cauza în primă instanţă;
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;
Dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către un judecător de drepturi şi judecăţi de la instanţă celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii, ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;
Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de prelungirea a arestării preventive pentru toţi inculpaţii.

Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă – art. 239 din Codul de procedură penală:

q În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului:

Nu poate depăşi un termen rezonabil şi
Nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată.
În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
Termenele prevăzute mai sus curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul când inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de la data punerii în executare a măsurii, după sesizarea instanţei de judecată, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară, în cursul judecăţii sau în lipsă.

La expirarea termenelor mai sus menţionate, instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii

Ce inseamna arestarea preventiva in viziunea suspectului/inculpatului

Deseori suntem chemati la parchet,DNA,DIICOT in calitate de martor si avocat ne retin 24 de ore.Ne punem intrebarea de unde aceasta practica?

De la 01.02.2014 avem un nou cod de procedura penala insa mentalitatile au ramas inca la fel pe vechiul cod.

Din punctul nostru de vedere s-ar impune retinerea si ulterior eventual arestarea cand suspectul “sfideaza”,”minte” si nici in aceste situatii neconditionat.

C e ar trebui sa faca un om cand este chemat si retinut?

In primul rand sa coopereze,sa aiba o atitudine cuviincioasa nu dusa la extrem.Apoi nu trebuie sa se duca niciodata singur fara avocat ales.

Se mai pune o intrebare:tac sau declar ceva?

Raspunsul este nuantat: daca se vede o atitudine de graba,sfidatoare din partea organelor judiciare este bine sa ne prevalam de dreptul la tacere.

Daca avocatul a reusit sa vada dosarul sau vi s-a explicat foarte bine invinuirea este bines a declaram adevarul

Ce fac daca mi se anunta ca am ordonanta de retinere de 24 de ore?

Sunati avocatul dvs.urgent.Daca nu aveti un avocat cu care lucrati sau nu aveti datele de contact atunci luati legatura cu un membru de familie care poate lua legatura cu un avocat ales.

Nu declarati nimic pana nu sunteti asistat de avocat ales.

Daca se intocmeste propunerea de arestare preventive c ear trebui sa fac?

Ar trebui sa fiti foarte lucid si sa nu cedati nervos in primul rand.

In al doilea rand solicitati sa vedeti in scris propunerea de arestare preventiva.Apoi incercati sa combateti indiciile sau probele din propunerea de arestare .Daca reusiti sa aveti contraargumente juridice,si nu unele puerile puteti merge pe nerecunoastere.

Daca observati ca nu aveti raspunsuri la cele scrise in propunere ar fi bine sa recunoasteti pentru a avea o sansa de alta masura sau o pedeapsa mai blanda ulterior.

Cand solicitati respingerea este bine sa solicitati in subsidiar si luarea altei masuri preventive,daca se resping cele spuse de dvs.

In practica se cere foarte mult inlocuirea cu controlul judiciar sau arestul la domiciliu.

Aceste momente ale procesului sunt foarte importante pentru ca puteti scapa sau puteti fi condamnat.

Deci atentie!

In functie de masura data de instanta ar trebui sa aveti mereu contraargumente sau sa va adaptati.

Nu trebuie de exemplu sa nu recunoasteti nimic cand probele sunt total in defavoarea dvs. si nu aveti contraprobe.

Atentie ori recunoasteti tot ori nimic.O recunoastere partiala nu va ajuta,desi codul de procedura penala o vede ca o atentuanta facultativa,in practica se observa exact contrariul si anume: atitudinea nesincera pe care o veti regasi in toate incheierile pana la final,inclusiv in hotarare.

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU,avocat penalist din 2014

„Ce veti gasi pe coltuc.ro/stare-dosar”

25 mai 202324 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Nume Prenume vs. …………. /

Denumire vs. …………………

Demersuri antejudiciare efectuate si datele lor de efectuare

Demersuri judiciare efectuate si datele lor de efectuare

Ultima adresa trimis catre client ,modalitatea de transmitere si data transmiterii

„Lectia 26 Avocatul contribuabilului :Cum puteţi fi declarat contribuabil inactiv?”

24 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 26 Avocatul contribuabilului :Cum puteţi fi declarat contribuabil inactiv?”

În evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, sunt înscrişi contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică care nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege, în sensul acestei proceduri, prin obligaţie declarativă înţelegându-se depunerea următoarelor formulare:

100 “Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”;
112 “Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;
101 “Declaraţie privind impozitul pe profit”;
300 “Decont de taxă pe valoarea adăugată”;
301 “Decont special de taxă pe valoarea adăugată”;
390 VIES “Declaraţie recapitulativă privind livrările/ achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri”;
394 “Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional”.

Procedura pentru întocmirea listei contribuabililor declaraţi inactivi se aplică semestrial, astfel:

începând cu data de 25 iunie, pentru termenele de declarare 25 ianuarie-25 iunie (declaraţii aferente lunilor decembrie an precedent-mai an curent);
începând cu data de 25 decembrie, pentru termenele de declarare 25 iulie-25 decembrie (declaraţii aferente lunilor iunie – noiembrie).

Nu se înscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care, ca urmare a notificărilor transmise de organul fiscal, depun declaraţiile fiscale aferente perioadei de referinţă până la expirarea termenului de 15 zile prevăzut în conţinutul notificării.

ATENŢIE!

Procedura nu se aplică contribuabililor care au fost declaraţi inactivi pentru că se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia sau în situaţia în care organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor declaraţi inactivi sunt considerate inactive pe perioada în care contribuabilii care le-au înfiinţat rămân inactivi.

Fluxul privind declararea contribuabililor inactivi

Lunar, organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili, potrivit procedurilor de administrare în vigoare.

Semestrial, în termen de 15 zile de la termenul de transmitere a notificărilor pentru termenele de declarare 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, eliminând din lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative acei contribuabili care au depus declaraţiile ca urmare a notificărilor primite de la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii.

Pentru întocmirea listei, se selectează numai acei contribuabili care, în decursul unui semestru calendaristic, nu au depus nici una din declaraţiile fiscale din cele menţionate mai sus.

Pentru întocmirea listei nu se selectează:

contribuabilii cărora li s-a aprobat, la cerere, de către organul fiscal competent o măsură privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale declarative (regim derogatoriu);
contribuabilii care au obligaţiile fiscale stabilite, prin decizie, de către organele de inspecţie fiscală;
sediile secundare ale contribuabililor care sunt plătitoare de impozit pe venitul din salarii.

În maximum 5 zile de la expirarea termenului de 15 zile de la 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate transmite fiecărui contribuabil din listă, aflat în competenţa sa de administrare, o notificare privind îndeplinirea condiţiilor pentru declararea ca inactiv, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală.

Contribuabilii care, în termen de 15 zile de la data comunicării notificărilor, şi-au îndeplinit obligaţiile declarative sunt eliminaţi din lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi.

După expirarea termenului de 15 zile, pentru fiecare contribuabil înscris în listă se întocmeşte câte o decizie de declarare în inactivitate, care se înaintează spre semnare directorului general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice sau al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz.

Decizia de declarare în inactivitate se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează la dosarul fiscal al acestuia. Declararea contribuabililor inactivi se face cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate.

În termen de cel mult 5 zile de la data comunicării deciziei de declarare în inactivitate, potrivit legii, compartimentul de specialitate înscrie starea de inactivitate fiscală în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi, prin intermediul Direcţiei generale de tehnologia informaţiei.

Decizia de declarare în inactivitate produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi.

„BCR trebuie să plătească dobândă la credit clientului.Decizie foarte importanta”

23 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„BCR trebuie să plătească dobândă la credit clientului.Decizie foarte importanta”

Tribunalul Bucureşti a hotărât că Banca Comercială Română a utilizat clauze abuzive într-un contract de credit încheiat în 2006. Instanţa a dispus eliminarea comisioanelor şi înlocuirea dobânzii netransparente de aproape 10% a băncii cu una legată de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligată să plătească clientului dobândă legală pentru sumele reţinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitivă.

Tribunalul Bucureşti a luat o decizie în premieră într-un proces judecat în recurs la instanţa din Capitală. A admis aproape în integralitate acţiunea unui client împotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale să fie declarate abuzive. Litigiul a pornit în mai 2012 şi în octombrie 2013 Judecătoria Sectorului 3 a respins acţiunea clientului.

Am lansat pentru clientii nostri Stare dosar online

23 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Totul este securizat in platforma wordpress cloud

Puteti verifica oricand starea dosarului aflat la Cabinet de avocat Coltuc https://coltuc.ro/stare-dosar

Multumim

Vor fi adaugate toate dosarele in maxim 7 zile

Acum este sistemul Beta

„Ce ne rezerva viitorul:asigurarea RCA poate ajunge la 1000 de euro”

22 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Ce ne rezerva viitorul:sigurarea RCA poate ajunge la 1000 de euro”

Sumele pe care firmele de asigurare sunt obligate să le plătească, mai ales în ceea ce priveşte daunele morale pentru familiile victimelor din accidente rutiere, nu mai pot fi acoperite de încasări la actualul nivel de preţ. Un scenariu deloc fantezist, care ia în calcul situaţia din Italia, arată că prima medie pentru o poliţă RCA poate urca până la 1.000 de euro, faţă de 100 de euro cât e în prezent în România.

Fenomen în desfăşurare. Tinerii au fost deja loviţi în plin. Ce fac pentru a plăti mai puţin pe RCA?

“Pericolul acesta există deja, iar acest fenomen poate fi observat în categoria şoferilor tineri unde nivelul primelor a crescut atât de mult în funcţie de daunalitatea acestei categorii de vârstă, încât asistăm la din ce în ce mai frecvente tentative de a obţine prime ceva mai suportabile prin transferul respectivelor vehicule în proprietatea unor persoane cu vârsta ceva mai înaintată şi prin alte metode care şi ele sunt chiar mai apropiate de falsul în declaraţii şi de tentativa de înşelăciune.”, continuă directorul FPVS.

Firmele de asigurare plătesc din ce în ce mai mult pentru familiile victimelor din accidente rutiere

Cele 11 companii româneşti autorizate să vândă RCA au plătit, în primele trei luni ale acestui an, despăgubiri pentru vătămări corporale şi deces în valoare de 133,99 milioane lei, în creştere cu 71% faţă de trimestrul I al anului 2013. Acestea au reprezentat 25% din totalul despăgubirilor plătite în baza poliţelor RCA, arată cifrele ASF.În total, asigurătorii români au plătit daune de 496,95 milioane lei pe linia RCA (40,6% din totalul despăgubirilor plătite în România), cu 4% mai mult decât în perioada similară din 2013.

„Lectia 25 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru dobanzi”

27 mai 202022 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 25 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru dobanzi”

În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Dobânzi datorate. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.

Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

3. Efectuare corecţiilor. În situaţia în care contribuabilul, cu bună-credinţă, efectuează o plată mai mare decât cuantumul creanţei fiscale înscrise eronat într-o declaraţie fiscală care a fost corectată ulterior de către contribuabil sau au fost stabilite de către organul fiscal diferenţe datorate în plus faţă de creanţa fiscală iniţială, în condiţiile legii, data stingerii, în limita sumei plătite suplimentar, este data plăţii astfel cum aceasta este definită de lege, dacă suma plătită suplimentar nu a fost stinsă până la data corectării de către contribuabil sau până la data stabilirii de către organul fiscal a diferenţei datorate în plus.

4. Calculul dobânzilor. Conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv. În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

5. Prelevarea şi perceperea dobânzilor.

Regula generală. Se datorează dobânzi:

– pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător; (baza legală: art. 120 alin. (4) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată. (baza legală: art. 120 alin. (4) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

– pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător. (baza legală: art. 120 alin. (6) lit c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

6. Dobânzile în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,

– nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul legal, după termenul de 3 zile.

– pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.

7. Dobânzile în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare.

Conform art. 122^2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare,

– pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.

– în cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.

8. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale. Pe perioada amânării şi/sau eşalonării la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi calculate începând cu data aprobării de către organul competent a înlesnirii acordate şi până la data efectuării ultimei plăţi datorate. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale se calculează de către organele competente care aprobă înlesnirea la plată, urmând ca acestea să fie comunicate debitorului.

„Lectia 24 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru penalitati de intarziere”

22 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 24 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru penalitati de intarziere”

În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, dacă stingerea datoriei nu se efectuează în 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.

* Cadru legal. Regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

* Penalităţi de întârziere. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 01.07.2010, plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.

Penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală. De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

3. Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel:

– dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;

– dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;

– după împlinirea termenului de 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.

De reţinut! Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.

4. Dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,

„Lectia 23 Avocatul contribuabilului:Critica la adresa OG nr. 8/2013 privind modificarile la Codul fiscal”

22 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 23 Avocatul contribuabilului:Critica la adresa OG nr. 8/2013 privind modificarile la Codul fiscal”

Apreciez că această declarație ar fi trebuit depusă doar în cazul în care ar fi fost opțiunea societății să își schimbe forma de impozitare, iar în toate celelalte cazuri ar fi trebuit ca unitățile fiscale să face modificările vectorului fiscal doar în baza normei juridice care a schimbat forma de impozitare.

Această critică nu se referă la faptul că se pierde timp cu realizarea și depunerea acestei declarații 010, ci că ea este imorală, prin faptul că obligă societățile să întocmească, să semneze și să ştampileze această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, ca și când a fost un act de voință al acestor societăți.

Menționez că nu se precizează absolut nimic referitor la ce se întâmplă în acest caz cu pierderea fiscală, înregistrată de societățile plătitoare de impozit pe profit, care sunt obligate să devină plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.

În cazul unui control fiscal ulterior, faptul că o societate a întocmit, semnat și ștampilat această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (declarația 010), poate fi considerat un act de voință al societății, care astfel nu va mai avea nicio șansa de câștig, în instanță, în încercarea de a obține o hotărâre prin care să își poată recupera această pierdere fiscală.

„Lectia 22 Avocatul contribuabilului:Soluţionarea contestaţiilor fiscale”

22 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 22 Avocatul contribuabilului:Soluţionarea contestaţiilor fiscale”

Prin „Decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2003″, număr înregistrare 16301051315098 din 25 martie 2009, din cadrul D.G.F.P. Dolj, i s-a stabilit d-lui G.N. o „Diferenţă de impozit anual de regularizat” „stabilită în plus” de organul fiscal, în anul 2009, pentru anul 2003, de 36.820.000 lei.

Această „diferenţă de impozit” a fost stabilită de o doamnă, iar contestaţia a fost soluţionată de soţul acesteia.

Cu toate că şeful serviciului contestaţii a fost atenţionat asupra acestei incompatibilităţi, acesta a menţionat (1) că „legea nu prevede o asemenea incompatibilitate”, (2) că „este firesc ca soţul să-şi apere soţia”, şi (3) că „persoanele nemulţumite au dreptul să acţioneze în justiţie”.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.”

Incompatibilităţile prevăzute de art. 24 din Codul de procedură civilă ar trebui să fie extinse, prin analogie, şi în cazul soluţionării contestaţiilor în sensul că „organul fiscal în cadrul căruia s-a întocmit un act de control nu trebuie să aibă dreptul la soluţionarea contestaţiei respectivului act de control”.

Ori, în condiţiile actualelor prevederi legale, acelaşi organ fiscal, care stabileşte obligaţii bugetare în sarcina contribuabililor, soluţionează şi cererile prin care se contestă respectivele obligaţii de plată.

Condiţia de imparţialitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil s-ar realiza numai în condiţiile în care prin lege s-ar prevedea că „organul fiscal care a întocmit un act de control devine incompatibil să soluţioneze cererea de contestaţie a respectivului act de control”.

Aceeaşi persoană (juridică) nu poate să fie şi jucător (care driblează, faultează, marchează şi din ofsaid, şi cu mâna etc.) şi să fie arbitru (caz în care îşi validează propriile abateri, indiferent cât de multe şi de grave ar fi acestea).

Cerinţa de incompatibilitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil decurge atât din art. 24 din Codul de procedură civilă al României, cât şi din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De reţinut că actele normative care reglementează soluţionarea contestaţiilor nu conţin nicio prevedere cu privire la incompatibilităţi, edificator în acest sens fiind şi „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137 din 25 mai 2011 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicat în Monitorul Oficial nr. 380 din 31 mai 2011.

„Lectia 21 Avocatul contribuabilului:Cum depunem electronic declaraţiile fiscale?”

22 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Lectia 21 Avocatul contribuabilului:Cum depunem electronic declaraţiile fiscale?”

În cazul în care certificatul digital a fost reînnoit, nu mai este necesară depunerea de acte suplimentare. Descărcaţi documentul de confirmare la această adresă.

Completaţi documentul de confirmare, aplicaţi semnătura dvs. digitală şi trimiteţi acest fişier prin e-mail la firma care v-a eliberat certificatul. Aceasta va aplica semnătura electronică în căsuţa Semnătură autoritate de certificare, după care va înapoia pe adresa dvs. de e-mail documentul confirmat.

Accesaţi portalul ANAF, pagina Declaraţii electronice, meniul Reînnoire certificate calificate şi transmiteţi documentul de confirmare. Veţi primi un e-mail anunţându-vă că noul număr al certificatului a fost introdus în baza de date a ANAF.

Această procedură se aplică în următoarele situaţii:

când aţi reînnoit certificatul (după expirarea valabilităţii iniţiale);
când aţi schimbat furnizorul de certificate calificate, dar datele de înregistrare ale persoanei (adresa de e-mail, nume, prenume, …) sunt aceleaşi;
când aţi primit un token nou (în caz de pierdere, reînnoire, deteriorare).

* Ghid pentru reînnoirea certificatelor pe portalul ANAF

Descărcați un nou formular de document de confirmare, îl completați cu datele dvs și semnați documentul cu noul certificat păstrând aceași adresă de email folosită și la înregistrarea certificatului (adresa de email trecută în formularul 150).

Asigurați-vă că ați semnat cu noul certificat parcurgând următorii pași:

1. Apăsați click dreapta pe câmpul semnăturii din documentul de confirmare.

ghid1

2. Alegeți a treia opțiune „Show Signature Properties”.

ghid2

3. Apăsați butonul „Show certificate”.

ghid3

În această fereastră puteți verifica perioada de valabilitate. Opțional, puteți apăsa pe „Tab-ul” „Details” unde puteți vedea și Serial number-ul certificatului.

ghid4
După ce v-ați asigurat că ați semnat documentul de confirmare cu noul certificat, îl transmiteți la adresa de confirmare a autorității care v-a emis certificatul.

După ce primiți ca răspuns pe email documentul de confirmare semnat și de către autoritatea care a emis certificatul, trimiteți acest fișier pe portalul ANAF, în secțiunea „Declaraţii electronice” și sub-secțiunea „Reînnoire certificate calificate”.

„Acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar.Executare silita legea 290 si legea 9”

21 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar.Executare silita legea 290 si legea 9”

Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 8alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare.

Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006

„Aveti parteneri de afaceri din UE.Puteti verifica firma din UE”

21 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Aveti parteneri de afaceri din UE.Puteti verifica firma din UE”

PUTETI VERIFICA AICI

„Aveti firma si vreti sa o declarati inactiva?Inspectorii ANAF iti vor trece pragul”

21 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Aveti firma si vreti sa o declarati inactiva?Inspectorii ANAF iti vor trece pragul”

Firmele care sunt declarate inactive si cele care sunt reactivate vor fi supuse mai intai unor verificari ale Fiscului. Aceasta masura este cuprinsa in Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 781 din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535 din 18 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.

” A aparut nr.3 al Revistei avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor”

18 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

” A aparut nr.3 al Revistei avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor”

Revista se poate citi AICI

Din cuprins:

Condamnarea lui Mihai Moldoveanu.Model de caz penal rezolvat

Recent, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis condamnarea definitiva la 23 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav in cazul lui Mihai Moldoveanu, fost ofiter MApN.

Acesta a fost gasit vinovat de ucirea unui taximetrist in anul 1995, noteaza Agerpres.

Aceeasi sursa mentioneaza faptul ca acesta este unul dintre cele mai controversate cazuri din istoria justitiei penale din Romania.

Mihai Moldoveanu sustine in continuare ca este nevinovat si a recurs la depunea unei reclamatii la CEDO, care s-a concretizat in proces castigat impotriva statului roman, dovedindu-se faptul ca inculpatul nu a avut parte de un proces echitabil.

Cazul documentat de justitie arata ca in seara zilei de 31 octombrie 1995, Mihai Moldoveanu, impreuna cu doi prieteni, Gabriela Rotariu si Georgica Honciuc, au incercat sa jefuiasca un taximetrist. Acesta a scapat si a chemat Politia.

In apropierea locului unde cei trei au incercat sa comita actul, a fost descoperit cadavrul unui alt taximetris, ucis cu 20 de lovituri de cutit.

Mihai Moldoveanu a fost inculpat pentru uciderea taximetristului si arestat in ianuarie 2006. Dupa doi ani de proces, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe acesta la 25 de ani de inchisoare.

Mihai Moldoveanu a facut apel impotriva condamndarii si a castigat, cu achitare in mai 1999, la Curtea de Apel Oradea. Procurorii au facut recurs, admis la finalul anului 2000 de ICCj, revenindu-se la condamnarea de 25 de ani de inchisoare.

Mihai Moldoveanu a dat in judecata statul roman la CEDO, intrucat nu ar fi avut parte de un proces echitabil. Dupa 11 ani de asteptare, in iunie 2012, CEDO a decis ca statul roman a incalcat dreptul lui Mihai Moldoveanu la un proces echitabil.

In baza hotararii CEDO, s-a declansat procedura revizuirii iar Mihai Moldoveanu a fost eliberat pe data de 6 noiembrie 2012.

Recursul a fost reluat la ICCJ. Instanta l-a condamnat din nou pe Mihai Moldoveanu la 23 de ani de inchisoare.

Primul sfat al unui avocat penalist: nu ma minti

Colegi avocati povestesc despre clienti care lasa deoparte informatii importante incepind cu „Apropo, eu am semnat avizele de primire marfa” (marfa ce nu exista decit pe hirtie) si terminind cu „am spus contabilei sa nu inregistreze si facturile de la firma X, ca erau impozitele prea mari”.Si cum autoritatile fiscale cresc presiunea asupra firmelor pe fundalul unei economii in criza, contribuabilii disperati incep sa spuna orice cred ei ca vreau sa aud ca sa rezolv problema in care se afla.

Dar aici avem o problema. Ca si avocat penalist incerc ca imi ajut clientii, va reaminti ca acesta este scopul meu? Nu imi pasa ce ati spus fiscului, parchetului sau sotiei dvs. Eu am nevoie sa mi se spuna ADEVARUL, indiferent cit de jenant si incriminator este. Din aceasta cauza exista un SECRET PROFESIONAL care este absolut si nelimitat, conform Statutului Avocatului si pentru pastrarea caruia as fi in stare sa ma iau de git cu oricine.

Stiti care este cel rau lucru daca nu imi spuneti ca nu ati inregistrat facturile in contabilitate? O sa imi spuna procurorul in timpul urmariii penale. Si aici ma refer la la acea pauza jenanta din conversatia dintre mine si procuror in timp ce incerc sa va apar libertatea si sa-i demonstrez cit de bun contribuabil sunteti in timp ce procurorul imi va arata lista de facturi emise de catre clientii dvs si care nu exista in rapoartele contabile ale firmei ce o conduceti.

Si imediat acestei pauze jenante vor urma sintagmele”evaziuen fiscala”, „vinovatie”, intentie directa”, „trimitere in judecata”. Si desigur ca ati uitat sa imi spuneti si despre tranzactiile facute cu firme fantoma sau despre platile catre conturile personale. Trebuie sa intelegeti ca am nevoie sa pot oferi acuzarii argumente plauzibile in favoarea dvs si nu sa arat ca un idiot, uitindu-ma in probatoriu cu ochii mari cit cepele.

Fiti sigur ca nu ma intereseaza motivul pentru faceti o fapta sau alta. Nu ma angajati sa va judec. Ma angajati sa va scot basma curata sau sa va obtin maximul de avantaj permis de lege in situatia data. O pedeapsa de 2 ani cu suspendarea executarii este mult mai dulce decit 6 luni cu executare in penitenciar. Si pentru asta am nevoie de adevar. Purul adevar. Cind va intreb despre semnaturi, tranzactii, discutii confidentiale trebuie sa imi spuneti TOTUL. Nu va faceti probleme ca ma voi duce la procuror si ii voi povesti ce stiu de la dvs. Pentru asta exista SECRETUL PROFESIONAL si pedeapsa penala pentru avocatii ce il incalca. Dar asta va insemna de asemenea ca voi fi inarmat cu destule informatii astfel incit sa fac fata oricaror intrebari ale acuzarii

Povestea ta conteaza. Circumstantele in care faptele au fost savirsite conteaza. Adevarul conteaza.

Indiferent ce ai sa imi spui, poti fi sigur ca am auzit altele si mai rele.

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor.O infractiune care apara firmele

Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

După cum se poate observa din textul de lege, infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:

– fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;

– fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.

Ambele modalităţi de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunând însă de un text legal care să permită reprimarea acestor acţiuni. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească actuală a infracţiunii deabuz de încredere prin fraudarea creditorilor.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 239 din NCP, s-a arătat în literatura juridicăcă poate săvârşi infracţiunea respectivă o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.

Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun?

Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Dosar evaziune fiscala in urma controlul de fond ANAF.Cum ma apar?

Legiuitorul a statuat conceptul de evaziune fiscală ca fiind “sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.

De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.

Detaliem mai jos, pe scurt, lista pedepselor pentru infracţiunile de evaziune fiscală.

Identificarea faptei care poate fi sancţionată	Sancţiunea faptei	Temeiul legal instituit de legiuitor
Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.	Baza legală:art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.	Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor.	Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.	Baza legală:art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Asocierea în vederea săvârşirii faptei referitoare la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.	Baza legală: art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare

Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin organizarea şi ţinerea contabilităţii. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, corespunzător operaţiunilor înregistrate.

Dupa adoptarea Noului Cod Penal 2014 DACA SE ACHITA TOT PREJUDICIUL PEDEPSELE SE REDUC LA JUMATATE

Ce trebuie sa fac?

Sa apelez la un profesionist care sa studieze dosarul ANAF

Revista se poate citi AICI

„Recuperarea prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori.Unde si cum ma judec?”

10 martie 202218 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Recuperarea prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori.Unde si cum ma judec?”

În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 445 din 18 iunie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 3 din 12 mai 2014 (Decizia nr. 3/2014) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000), raportat la dispoziţiile art. 254 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), art. 84 lit. a), art. 85 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006).

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău se arată că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportat la dispoziţiile art. 254 din Codul muncii, art. 84 lit. a), art. 85 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, în privinţa competenţei materiale de soluţionare şi a admisibilităţii acţiunilor formulate de autoritatea publică în domeniul silviculturii pentru recuperarea de la personalul cu atribuţii de pază a fondului forestier a contravalorii pagubelor produse prin tăieri ilegale de arbori.

2. Optica jurisprudenţială

a) Într-o primă orientare jurisprudenţială, instanţele de judecată au considerat că judecarea acestor cereri este de competenţa instanţelor de jurisdicţia muncii, potrivit dispoziţiilor titlului XII “Jurisdicţia muncii” din Codul muncii, şi că acţiunile sunt admisibile, examinând pe fond cauzele cu care au fost învestite.

În acest sens, instanţele au reţinut că, potrivit art. 48 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalul silvic care încalcă legile şi regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii şi prestigiului instituţiei pe care o reprezintă, răspunde disciplinar, contravenţional, civil sau penal, în funcţie de natura şi gravitatea faptei săvârşite.

Au reţinut aceste instanţe că răspunderea patrimonială a salariaţilor pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, reglementată de art. 254 alin. (1) din Codul muncii, este, în fond, o răspundere civilă contractuală.

Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 se interpretează ca făcând trimitere la răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii, având în vedere că, prin semnarea unui contract individual de muncă, între părţi s-a născut un raport juridic de dreptul muncii.
Totodată s-a reţinut că, potrivit art. 58 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalul silvic se împarte în două categorii, respectiv funcţionarii publici, numiţi în funcţie printr-un act administrativ, şi personalul contractual, care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat în condiţiile art. 10 din Codul muncii.

Conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999, în măsura în care ordonanţa de urgenţă nu dispune altfel, şi în sensul că dispoziţiile respective vizează alte aspecte decât cele care privesc răspunderea patrimonială în cazul căreia sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, act normativ ce reglementează modalităţile de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora

S-a reţinut că angajarea răspunderii patrimoniale a personalului silvic contractual cu atribuţii de pază a pădurilor nu se poate realiza prin emiterea ordinului sau dispoziţiei de imputare, în condiţiile art. 84-85 din Legea nr. 188/1999, întrucât aceste persoane nu se află într-un raport de serviciu cu autoritatea silvică, născut şi exercitat în baza actului administrativ de numire, ci îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă. În acest sens, au fost avute în vedere şi prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că a treia orientare jurisprudenţială este în litera şi în spiritul legii.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursurilor, pronunţând următoarea soluţie:
”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă”.

„Exercitarea profesiei de avocat in alt stat membru decat cel in care a fost obtinut titlul profesional.Opinie CJUE „

18 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Exercitarea profesiei de avocat in alt stat membru decat cel in care a fost obtinut titlul profesional.Opinie CJUE „

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea amintește mai întâi că, pentru a facilita exercitarea cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un alt stat membru decât cel în care s-a obținut calificarea profesională, Directiva privind stabilirea avocaților instituie un mecanism de recunoaștere reciprocă a titlurilor profesionale ale avocaților migranți care doresc să își exercite profesia sub titlul profesional de origine. Legiuitorul Uniunii a intenționat astfel să elimine disparitățile dintre condițiile de înregistrare naționale care se aflau la originea unor inegalități și a unor obstacole în calea liberei circulații. Directiva urmărește, așadar, să realizeze o armonizare completă a condițiilor aplicabile în ceea ce privește dreptul de stabilire al avocaților.

Curtea a statuat deja că prezentarea unui certificat care să ateste înregistrarea în statul membru de origine este singura condiție pentru înregistrarea persoanei în cauză în statul membru gazdă, pentru ca respectiva persoană să poată profesa în acest stat membru sub titlul profesional din statul membru de origine

Revenirea într-un stat membru pentru a exercita în acesta profesia de avocat sub titlul profesional obținut în alt stat membru nu constituie o practică abuzivă. Pentru resortisanții Uniunii, posibilitatea de a alege statul membru în care să își obțină titlul profesional și pe cel în care să își practice profesia este inerentă exercitării libertăților fundamentale garantate prin tratate.

După ce și-au obținut diploma universitară în drept în Italia, doi resortisanți italieni (domnii Angelo Alberto și Pierfrancesco Torresi) au obținut o diplomă universitară în drept în Spania. La 1 decembrie 2011, aceștia au fost înscriși ca avocați în tabloul Ilustre Colegio de Abogados de Santa Cruz de Tenerife (Baroul Santa Cruz de Tenerife, Spania). La 17 martie 2012, domnii Torresi au solicitat Consiliul Baroului Macerata (Italia) înscrierea lor[3] în „secțiunea specială a tabloului avocaţilor”. Această secțiune include avocații care dețin un titlu profesional eliberat în alt stat membru decât Italia, dar care sunt stabiliți în această țară.

Întrucât Consiliul Baroului Macerata nu s-a pronunțat în termenul stabilit, domnii Torresi au sesizat Consiglio Nazionale Forense (Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din Italia, denumit în continuare „CNF”) pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererile lor de înscriere. Domnii Torresi susțin că normele în vigoare nu prevăd decât o singură condiție pentru înscriere, și anume prezentarea unui „certificat care să ateste înregistrarea la autoritatea competentă a statului membru de origine” (în speță, Spania). Întrucât această condiție a fost îndeplinită în speță, domnii Torresi consideră că ar fi trebuit să fie înscriși pe listă.

CNF consideră că domnii Torresi nu pot să invoce Directiva privind stabilirea avocaților în cazul în care obținerea titlului profesional în Spania are drept unic scop eludarea dreptului italian privind accesul la profesia de avocat și constituie astfel o exercitare abuzivă a dreptului de stabilire. CNF întreabă, așadar, Curtea de Justiție dacă autoritățile competente ale unui stat membru pot să refuze, invocând un abuz de drept, înscrierea în tabloul avocaților a resortisanților naționali care, după obținerea unei diplome universitare în țara lor, s-au deplasat în alt stat membru pentru a dobândi acolo calificarea profesională de avocat și au revenit apoi în primul stat membru pentru a exercita în acesta profesia de avocat sub titlul profesional obținut în cel de al doilea stat

SURSA

CJUE

„Foca vs. BCR – Proces clauze abuzive impotriva BCR finalizat in vacanta judecatoreasca”

18 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Foca vs. BCR – Proces clauze abuzive impotriva BCR finalizat in vacanta judecatoreasca”

In aceasta speta (Foca vs. BCR), atit clauza de dobinda (celebra clauza in baza careia BCR mentine si acum dobinda la 9-12% pe an, desi indicii de dobinda interbancara, nationali sau internationali, de gen robor, libor sau euriobor au scazut la niveluri subunitare incepind cu 2010), cit si clauza de comision de acordare si clauza de comision de administrare au fost constatate abuzive de catre Tribunalul Bucuresti.

Irevocabil!

Dosarul are nr.16479/301/2012

Instanta de recurs a dispus restituirea dobinzii ilegal calculate si incasate de BCR (e vorba numai in acest caz de peste 11 mii euro!), precum si a comisioanelor ilegal incasate de BCR. Cu dobinda legala pe toti anii de la data contractelor (2006-2007), care este, in medie, de 5% pe an!

Foarte interesant este ca instanta a dispus inlocuirea DRV (cea care fusese fixata, ca asa a vrut BCR si a permis BNR, la 9-12% anual) cu euribor, plus marja din contract. Marja fiind de 1,9%, inseamna ca dobinda in acest caz este de sub 2,5% pe an! Nu-i asa ca acum mai poti veni de acasa cu bani pentru a-ti plati ratele timp de 25 de ani, fara sincope? Fata de 12% pe an, o dobinda de doar 2,5% este digerabila de consumator. Ma intreb insa cum va „digera” aceasta dobinda BCR. Va spune, probabil, ca acel contract devine o donatie in favoarea consumatorului. Reamintesc, insa, aceasta situatie „defavorabila” bancii care, nu-i asa, trebuie sa realizeze profit, este doar consecinta abuzului sau de putere economica, in „temeiul” caruia banca a facut un profit ilegal din aceaste clauze abuzive.

Dosarul are nr.16479/301/2012

„Platile pe Legea 290/2003 si Legea 9/1998 SUSPENDATE pana in decembrie 2014.Ramane numai executarea silita”

18 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Platile pe Legea 290/2003 si Legea 9/1998 SUSPENDATE pana in decembrie 2014.Ramane numai executarea silita”

Conform normelor, OUG nr. 10/2014 trebuie adoptata prin lege de Parlamentul Romaniei pentru a avea efecte in continuare. Lucru care s-a si intamplat, intrucat Legea nr. 112/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 530, din 16 iulie.

Noua lege, insa, nu doar aproba OUG, ci o si modifica. Mai precis, actul citat prevede suspendarea platilor pana la sfarsitul anului.

„Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006”, se arata in documentul citat.

„Ce trebuie sa stim cu privire la perchezitia domiciliara.Cand vin „mascatii”peste noi”

17 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Ce trebuie sa stim cu privire la perchezitia domiciliara.Cand vin „mascatii”peste noi”

In fiecare zi auzim in presa sau media ca au loc perchezitii imobiliare in diverse locatii?

Vezi si Craiova: 112 percheziţii ale DIICOT pentru infracţiuni informatice

„Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.) – Serviciul Teritorial Craiova, împreună cu polițiștii specializați în combaterea criminalității organizate, având suportul de specialitate al Serviciului Român de Informații și Departamentului de Informații și Protecție Internă, au documentat activitatea infracțională a unei grupări criminale cu caracter transfrontalier, axată pe trei direcții de acțiune: trafic de substanțe cu caracter psihoactiv, skimming și fraudarea firmelor de transferuri monetare situate, de regulă, în state din centrul și vestul Europei.

Față de membrii grupului infracţional organizat există suspiciunea rezonabilă că au instalat fraudulos un program informatic (malware) în sistemul informatic folosit şi pentru servicii copy-shop de un agent/subagent de transferuri monetare, aflat de regulă în ţări din centrul şi vestul Europei (de ex. Marea Britanie, Germania, Austria, Belgia, Norvegia, etc.), sistem informatic pe care au ajuns astfel să-l controleze de la distanţă.

Conform unui comunicat al DIICOT, astăzi, a fost declanșată o operațiune de mare amploare, pentru anihilarea grupului infracțional organizat fiind efectuate 112 percheziții domiciliare în România la care au participat polițiști din cadrul Brigăzilor de Combatere a Criminalității Organizate Craiova, București, Pitești, precum și lucrători de la Inspectoratul Județean de Poliție Dolj, de la Inspectoratul Județean al Jandarmeriei Dolj, Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova.
Cu sprijinul autorităților judiciare franceze, au fost efectuate simultan percheziții și în Franța, unde unii dintre membrii grupării desfășurau acțiuni de skimming, în aria metropolitană Paris, iar întreaga acţiune a beneficiat de sprijinul EUROPOL.”

Ne punem intrebarea:ce se intampla daca vin la domiciliul meu-legal sau din greseala?

Ce drepturi am?

Ce fac in concret?

In urmatorul articol voi incerca sa raspund ,ca avocat penalist, la aceste intrebari

Cand se poate dispune o perchezitie domiciliara?

Codul de procedura penala reglementeaza in dispozitiile art. 157 al. 1 si 2) cazurile si conditiile in care se poate dispune perchezitia domiciliara.

Astfel, perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate in domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strangerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor savarsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.

Cine incuviinteaza o perchezitie domiciliara, procurorul sau judecatorul?

Perchezitia domiciliara este dispusa de judecatorul de drepturi si libertati iar la baza incuviintarii unei astfel de dispozitii trebuie sa existe o suspiciune rezonabila de savarsire a unei infractiuni. Cu alte cuvinte procurorul care instrumenteaza dosarul trebuie sa aiba un minim de probe care sa demonstreze si sa convinga o persoana neutra ca persoana perchezitionata (suspectul/inculpatul) ar fi savarsit o infractiune.

Cand chem avocatul?

Se contacteaza un avocat specializat in dreptul penal dupa ce organele insarcinate sa efectueze perchezitia patrund in incapere.

Ce drepturi am la perchezitia domiciliara?

In practica, odata cu emiterea mandatului de efectuare a perchezitiei domiciliare pe numele persoanei perchezitionate se dispune si un mandat de aducere la sediul Parchetului pentru declaratii.

Persoana perchezitionata trebuie sa-si cunoasca drepturile ce deriva dintr-o astfel de masura a judecatorului de drepturi si obligatii, in caz contar, este de recomandat ca acesta sa contacteze un avocat, pentru ca acesta din urma sa vegheze la respectarea intrutotul a drepturilor sale.

Sa luam un exemplu din practica in care persoana perchezitionata trebuie fie foarte atenta si sa demonstreze organelor de politie insarcinate cu efectuarea perchezitiei ca anumite inscrisuri/sume de bani provin din relatii comerciale legale. Intr-o perchezitie domiciliara relativ recenta, organul de politie a dorit sa ridice o suma insemnata de bani, considerand ca aceasta suma provine din savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie a persoanei perchezitionate.

Trebuie sa demonstrezi prin inscrisuri sumele de bani gasite in domiciliul persoanei perchezitionate (de exemplu, un extras de cont ce demonstreaza o suma de bani primita ca urmare a unei despagubiri), in caz contrar aceste sume sunt indisponibilizate si restituite, daca e cazul, la momentul finalizarii procesului.

Mentiunile persoanei perchezitionate cu privire la provenienta sumelor de bani sunt consemnate in procesul-verbal ce se va intocmi la momentul finalizarii perchezitiei.

Cine poate afla motivele pentru care s-a dispus perchezitia domiciliara?

Un alt aspect destul de important ce trebuie retinut de catre persoana perchezitionata este faptul ca acesta poate obtine informatii cu privire la motivele pentru care judecatorul de drepturi si libertati a dispus efectuarea unei perchezitii domiciliare. Potrivit dispozitiilor art. 94 al 1 C.proc.pen. „Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv” Asadar , suspectul/inculpatul cu ajutorul avocatului ales poate lua la cunostinta de probele ce-l incrimineaza, urmand sa-si pregateasca apararea in functie de incriminarile concrete aduse.

Ce trebuie sa cuprinda procesul-verbal de perchezitie?

Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate intr-un proces-verbal, iar acest proces verbal trebuie sa cuprinda:

– numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

– numarul si data mandatului de perchezitie;

– locul unde este incheiat;

– data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei intreruperi intervenite;

– numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei, cu mentionarea calitatii acestora;

– efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezitia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezitie;

– descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost prins;

– obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea parchezitiei, precum si mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;

– mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;

– mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Care este sanctiunea pentru incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza procedura perchezitiei domiciliare si unde se poate contesta?

Raspunsul il avem in dispozitiile art. 280-282 C.pr.pen. ce reglementeaza „Nulitatile”. In functie de norma legala incalcata, persoana perchezitionata trebuie sa invoce neregularitatile in procesul-verbal de perchezitie, trebuie sa aduca la cunostinta procurorului de caz si cel mai tarziu in procedura de camera preliminara trebuie sa invoce nelegalitatea administrarii probei . Un aspect foarte important de remarcat este faptul ca neregularitatile sanctionate cu nulitatea relativa se acopera daca nu sunt invocate.

In ce interval se poate efectua perchezitia?

Potrivit art. 27 al 4 din Constitutie, perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunii flagrante. Deoarece textul din Constitutie nu defineste expresia „in timpul noptii”, in legea procesual penalase arata ca ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 06:00-20:00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 06:00-20:00 poate continua si in timpul noptii.

Consideram ca interdictia efectuarii perchezitiei in timpul noptii este motivata de faptul ca o actiune a autoritatii publice, efectuata in conditii de legalitate, nu trebuie sa produca efecte nedorite cat priveste nu numai persoana celui vizat, dar si a membrilor familiei sale. Totodata, o perchezitie efectuata pe timpul zilei ofera mai multe garantii in ceea ce priveste corectitudinea, dar si posibilitatea de depistare, gasire a bunurilor cautate.

Cum ma comport la audieri dupa perchezitie?

Daca am hotarat sa nu dau nicio declaratie decat dupa ce imi sunt aduse la cunostinta acuzatiile, atunci, ma prezint in fata procurorului de caz/organului de cercetare penala si precizez acest lucru.

Daca doresc sa dau o declaratie, atunci trebuie sa spun tot ce stiu despre aceea fapta.

Articol scris de avocat specializat in drept penal Bogdan Palade,membru C.A.COLTUC

„Sunt executat silit de banca pentru un contract de credit? Ce drepturi am, ca debitor?””

17 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Sunt executat silit de banca pentru un contract de credit? Ce fac?”

O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului prevede că atât contractele de credit, cât şi contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit, constituie titluri executorii.

În condiţiile în care, la executarea silită, executorul judecătoresc decide singur, fără controlul instanţei, s-a ridicat întrebarea dacă debitorul are garanţia că nu există posibilităţi de abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor.

Practic, în speţa pe care o prezentăm, într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare s-a pus în discuţie dreptul executorului judecătoresc de a aprecia singur asupra existenţei şi legalităţii cererii creditorului, caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, întocmai ca o instanţă de judecată.

Debitorul urmărit într-un contract de credit bancar a apreciat că executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului. În speţă, afirmă debitorul, executorul judecătoresc a apreciat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor punerii în executare, întrucât creanţa nu era certă, lichidă şi exigibilă, iar, în acest context, a fost încălcat şi dreptul de proprietate, întrucât “pentru o greşeală imputabilă creditorului şi necorectată de executor” prin formularea unei contestaţii la executare este nevoit să plătească o cauţiune substanţială.

Debitorul urmărit în instanţă a apreciat că sunt neconstituţionale prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, potrivit cărora “contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”

În soluţionarea criticii de neconstituţionalitate, CCR arată că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

De asemenea, Curtea a reţinut că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit, care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte.

Debitorul este ocrotit de lege

După cum subliniază Curtea Constituţională, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală sau personală sunt puse în executare silită, acestea pot face obiectul unei contestaţii la executare.

Ce implică obligaţia debitorului de a plăti o cauţiune

Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie prin aceea că partea este obligată să plătească o cauţiune. În opinia CCR, aceasta reprezintă o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, cât şi o garanţie pentru prejudiciile cauzate creditorului, iar instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată.

Procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau al executării însăşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

„Ce trebuie modificat in Legea adoptiei din Romania.Adoptie copil Romania „

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Ce trebuie modificat in Legea adoptiei din Romania.Adoptie copil Romania „

In sistemul de protectie din Romania sunt, in acest moment, circa 60.000 de copii, insa putin peste o mie se gasesc pe listele de adoptie. Aceasta pentru ca, spun autoritatile, nu toti copiii lasati in carca statului sunt lipsiti de parinti, ci doar abandonati o vreme din saracie, iar, pe de alta parte, la doi ani de la ultima modificare a legii, sustin reprezentantii asociatiilor nonguvernamentale, procedura prin care un copil devine adoptabil este una extrem de dificila si de birocratica.

Toate rudele, consultate la adoptie

De 10 ani, asociatiile nonguvernamentale se zbat sa obtina o modificare legislativa care sa usureze adoptiile si sa redea speranta orfanilor romani de a avea o familie proprie. Iata care sunt, in opinia acestora, cateva dintre impedimentele legii, care condamna copii nevinovati la suferinta.

1. Acceptul rudelor pana la gradul IV. „Este cea mai mare lacuna, in conditiile in care noul Cod Civil prevede ca doar parintii firesti sau tutorele trebuie sa fie de acord cu adoptia”, explica Azota Popescu, presedinta Asociatiei Catharsis Brasov. Obtinerea consimta mantu lui rudelor pana la gradul IV este apreciata drept anevoioasa si consumatoare de timp nepermis de mult si de catre Irina Popescu, reprezentanta Asociatiei SOS Infertilitatea: „Aceasta prevedere este contrara interesului superior al copilului, ea fiind principala responsabila pentru varsta ridicata a copiilor declarati adoptabili si pentru problemele grave de sanatate dobandite de acestia in timpul cat raman in cadrul sistemului, lipsiti de atentia si de afectiunea necesare unei dezvoltari normale”. Reprezentantii asociatiilor propun deschiderea procedurii de adoptie dupa obtinereaconsimta – mantului parintilor, sau cel mult al bunicilor.

2. Atestatul de parinte adoptator, valabil un an. Pana in 2011, legea prevedea ca familiile sa obtina un atestat pe un an, dupa care, la cerere, valabilitatea acestuia putea fi extinsa inca un an, daca nu se primea niciun copil catre adoptie. Acum, dupa modificarile de acum doi ani, valabilitatea atestatului este de un an, dupa care familia adoptatoare trebuie sa reia intreaga procedura, in conditiile in care doar evaluarea dureaza 6 luni.

3. Lipsa sanctiunilor pentru functionarii care nu respecta legea. „In numeroase cazuri, legea existenta nu e aplicata, cum este situatia bebelusilor abandonati in maternitati cu parinti necunoscuti, carora ar trebui sa li se deschida procedura adoptiei in circa 30 de zile, lucru care nu se intampla in prezent”, spune Irina Popescu. Aceasta sa permita parintilor biologici care doresc sa renunte la nou-nascuti sa cedeze tutela cui doresc si sa permita adoptia, fara alte procedure greoaie, fireste, dupa verificarea indeplinirii tuturor conditiilor necesare pentru a preveni abuzurile.

„LECTIA 20 Avocatul contribuabilului :Societatea poate sa amane data de incepere a inspectiei fiscale?”

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„LECTIA 20 Avocatul contribuabilului :Societatea poate sa amane data de incepere a inspectiei fiscale?”

Temeiul legal:

– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

„LECTIA 19 Avocatul contribuabilului : Ce trebuie sa stim despre Registrul unic de control”

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„LECTIA 19 Avocatul contribuabilului : Ce trebuie sa stim despre Registrul unic de control”

Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia impotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.

Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente:

numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul,
unitatea de care aparţin,
numărul legitimatiei de control,
numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare,
obiectivele controlului,
perioada controlului,
perioada controlată, precum şi
temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

Registrul unic de control se eliberează contra cost, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fisală, în cazul celorlalte categorii de contribuabilii.

Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii menţionate anterior constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii nr. 188/1999, sau după caz.

– Neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul de 30 de zile de la data înregistrării, se pedepseşte cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.
– Neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate de la 1000 lei la 2000 lei.

„LECTIA 18 Avocatul contribuabilului : Regimul fiscal pentru majorari de intarzierea”

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„LECTIA 18 Avocatul contribuabilului : Regimul fiscal pentru majorari de intarzierea”

Referitor la regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale, nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale este reglementat prin art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, începând cu 01.07.2010, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a instituit un regim distinct al obligaţiilor fiscale accesorii pentru creanţele datorate bugetelor locale. Textul art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 are următorul conţinut:

“Art. 1241: Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”

Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

* Opinie. Deşi elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene, textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, ar fi trebuit să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale dezvoltării sociale.

Soluţiile legislative preconizate prin textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 creează premisele potrivit cărora, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată accesorii creanţelor fiscale ale bugetelor locale, există doar “majorări de întârziere”.

În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.

Plecând de la acest aspect, observăm că a fost instituită o derogare expresă de la dispoziţiile art. 119 alin.(1) şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, care fac distincţia între “dobânzi“ şi “penalităţi de întârziere“. Însă, coroborând cu alin. (4) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă, la nivelul şi modul de calcul prevăzut de alin. (2) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 (2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună), constatăm o inadvertenţă legislativă şi terminologică.

Această configurare a conceptelor şi noţiunilor introduse prin O.U.G. nr. 39/2010 care lasă loc de interpretare, ne determină să considerăm că regimul juridic al obligaţiilor fiscale accesorii în cazul creanţelor fiscale ale bugetelor locale presupune o analiză aprofundată şi implicit o nouă intervenţie legislativă din partea legiuitorului pentru realizarea unei armonii interioare a legislaţiei fiscale româneşti.

Baza legală:

– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

– O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

– H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;

„LECTIA 17 Avocatul contribuabilului : Contestatia in procedura fiscala”

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„LECTIA 17 Avocatul contribuabilului : Contestatia in procedura fiscala”

Potrivit art. 205 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (r3) în Monitorul oficial nr. 513/2007, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.

Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Contestaţia se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;

– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;

– Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în Art. 209 Cod proc. fiscală, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.

Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.

Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.

Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă. Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

– organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

– soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

Procedura administrativă se reia la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Soluţii asupra contestaţiei. Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare. Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.

Comunicarea deciziei şi calea de atac. Potrivit art. 218 Cod proc. fiscală, decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Atacarea deciziilor. Potrivit aceluiaşi articol 218 alineat (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.

Decizia CCR pe care am semnalat-o în titlu priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, text care, aşa cum am arătat mai sus, prevede că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei a invocat prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.

Curtea constată că, prin Decizia nr. 617/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 390/2010, a stabilit că prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Aşa fiind, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.

Totodată, prin Decizia nr. 95/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 320/2011, Curtea a reţinut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:

* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă sau când soluţionarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare.

Având în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală, precum şi pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat că o atare situaţie se circumscrie nesoluţionării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare situaţie, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.

* Organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală, pronunţând o decizie în acest sens.

Curtea a constatat că în toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.

De asemenea, Curtea a constatat că eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.

„LECTIA 16 Avocatul contribuabilului :Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru obligaţiile fiscale”

16 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„LECTIA 16 Avocatul contribuabilului :Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru obligaţiile fiscale”

1) Temeiul legal în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie, de 5 ani, pentru obligaţiile fiscale.

Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală” se dispune clar, precis şi la modul imperativ:

„Art. 91. Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. […]”

„Art. 23. Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale

(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.

(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.”

Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.

2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impozitare.

„Baza impozabilă” pentru veniturile care generează obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) cu reţinere prin stopaj la sursă o constituie „veniturile impozabile”.

„Momentul” în care se naşte un venit impozabil, este dat de momentul în care acest venit este înregistrat în contabilitate, şi constituie „momentul constituirii bazei impozabile”.

În lipsa unui venit impozabil nu se poate vorbi de: bază impozabilă; creanţe fiscale; obligaţii fiscale; termen de prescripţie; contribuabil; control fiscal etc.

Numai din momentul în care are loc o operaţiune care generează venituri impozabile, numai şi numai din acel moment se poate vorbi de constituirea bazei de impunere, care generează:

1) creanţe fiscale pentru stat; obligaţii fiscale pentru contribuabili; termene de prescripţie pentru creanţele fiscale şi pentru obligaţii fiscale;

2) contribuabili;

3) dreptul organului fiscal:

3.1) de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea în contabilitate, integrală şi în termenul legal, a veniturilor impozabile;

3.2) de a stabili şi de a determina obligaţiile fiscale datorate;

3.3) de a urmări declararea, de către contribuabil, şi plata integrală şi în termenul legal a obligaţiilor fiscale (generate de respectiva bază impozabilă);

3.4) de a întreprinde măsurile legale şi de a emite „acte administrativ fiscale” pentru încasarea / executarea silită a creanţelor fiscale, în cadrul termenului de prescripţie;

3.5) de a stabili termenul de prescripţie (la încasare, la executare) şi de aplica măsurile legale, în cadrul acestuia, pentru încasarea şi, dacă este cazul, pentru executarea silită a creanţelor bugetare.

Numai din momentul în care se constituie „baza de impozitare” a unei persoane (fizice şi juridice), numai din acel moment se naşte:

1) creanţa fiscală, adică dreptul organului fiscal de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea integrală şi în termenul legal a „materiei impozabile”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;

2) obligaţia fiscală, adică obligaţia contribuabilului de a înregistra, integral şi în termenul legal, „materia impozabilă”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;

3) data (de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut „baza de impozitare”) de la care începe să curgă termenul de prescripţie;

4) dreptul organului fiscal de a emite acte de administrare fiscală (în funcţie de această „bază de impozitare”, şi de prevederile legale cu privire la impozitarea acesteia).

„Cum Facem in cazul contestarii unei decizii de pensionare?In concret”

15 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Cum Facem in cazul contestarii unei decizii de pensionare?In concret”

Persoana îndreptăţită în obţinerea unei anumite categorii de pensie trebuie să formuleze şi să depună o cerere în vederea obţinerii pensiei respective. Astfel, legiuitorul arată că pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.

Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Pentru persoanele din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa de pensii sectorială competentă, în funcţie de ultimul loc de muncă.

Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, şi se acordă de la data înregistrării cererii.

Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii. Decizia respectivă cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

Decizia casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de cinci zile de la data emiterii.

Cum procedăm dacă suntem nemulţumiţi de decizia de pensionare comunicată de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială?

În situaţia în care persoana îndreptăţită în obţinerea unei anumite categorii de pensie este nemulţumită de conţinutul deciziei comunicate, potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie emisă de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii *.

Potrivit legiuitorului, Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.

Ce se întâmplă dacă decizia de pensionare nu este contestată potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 în termenul de 30 de zile de la comunicare?

În situaţia în care decizia de pensionare nu este contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare, aceasta este definitivă, prezumându-se faptul că destinatarul deciziei de pensionare este de acord cu decizia respectivă ce i-a fost comunicată de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială.

Este obligatorie contestarea deciziei de pensionare potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 sau partea se poate îndrepta direct către instanţa de judecată?

Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării (potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010) reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Aceasta presupune că, în situaţia în care contestatorul nu a formulat contestaţie potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ci s-a adresat direct cu contestaţie către instanţa de judecată, tribunalul va admite excepţia prematurităţii invocată fie de partea adversă, fie din oficiu de către instanţă şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca prematur formulată cererea contestatorului reclamant.

Pe cale de consecinţă reţinem că respectiva contestaţie formulată în baza art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 reprezintă o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie îndeplinită de către cel căruia i se comunică decizia de pensionare, mai înainte ca acesta să acţioneze în instanţă casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială care a emis respectiva decizie.

Care este termenul de soluţionare a contestaţiei formulate potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010?

Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

Cum se procedează în soluţionarea contestaţiei formulate potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010?

Potrivit art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, în soluţionarea contestaţiei, Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv comisia de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptă o hotărâre.

Hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanei în cauză şi casei teritoriale de pensii sau casei de pensii sectorială interesată, după caz, în termen de cinci zile de la adoptare.

Poate fi atacată hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii?

În conformitate cu prevederile art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Reţinem că nesoluţionarea contestaţiei (în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia) şi necomunicarea în termenul legal (de cinci zile de la adoptare) a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie. Aceasta presupune că, chiar dacă contestatorului nu i-a fost soluţionată contestaţia prin adoptarea unei hotărâri în cele 45 de zile de la data înregistrării acesteia sau nu i-a fost comunicată hotărârea adoptată în termenul legal de cinci zile de la adoptare, acesta are dreptul de a formula o acţiune în instanţă.

Ce se întâmplă dacă hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 nu este atacată la instanţele judecătoreşti în termenul de 30 de zile de la comunicare?

În situaţia în care hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 nu este atacată la instanţele judecătoreşti în termenul de 30 de zile de la comunicare, aceasta este definitivă.

Care sunt cheltuielile de judecată suportate de o persoana care formulează contestaţii împotriva unei decizii de pensionare?

Legiuitorul arată că cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale (asa cum sunt cele referitoare la contestatiile la deciziile de pensionare), sunt scutite de taxa de timbru.

” Imposibilitatea concedierii, ca măsură disciplinară, a salariatei în primele şase luni de la reîntoarcerea din concediul de creştere a copilului”

15 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

” Imposibilitatea concedierii, ca măsură disciplinară, a salariatei în primele şase luni de la reîntoarcerea din concediul de creştere a copilului”

Potrivit actelor internaționale în materie, cu referire expresă la prevederile art. 10 alin. 2 din Directiva Consiliului 92/85/CEE din 19.10.1992, statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor gravide, care au născut recent şi cele care alăptează, în perioada de la începutul sarcinii şi până la terminarea concediului de maternitate, cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţie şi/sau practica naţională şi, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă şi-a dat acordul.

Prin urmare, instanţa de judecată a apreciat că este întemeiată susținerea intimatei potrivit cu care concepţia legiuitorului european prevede admisibilitatea concedierii salariatelor revenite din concediul de maternitate, pentru motive nelegate de starea lor de graviditate, prezentă sau trecută.

Cu toate acestea, instanţa de judecată a reamintit dispozițiile art. 20 din Constituția României, potrivit cu care:

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor constituționale şi ale principiilor de drept comunitar, dispoziția comunitară (în general, o prevedere internațională) este direct aplicabilă unei situații juridice interne în măsura în care este mai favorabilă prin raportate la prevederea legală din dreptul intern. Rațiunea este aceea a stabilirii unui nivel minim de protecție la nivel Internaţional, pe care statele se obligă să îl respecte.

Este evident că în măsura în care în dreptul intern există o prevedere mai favorabilă beneficiarului normei juridice, în raport cu dispoziția internațională, norma internă este cea care se aplică. Un nivel de protecție crescut, stabilit în dreptul intern este, desigur, o prerogativă a statului suveran, care poate dispune în acest sens, norma internațională neinterzicând o asemenea conduită.

De asemenea, instanţa de judecată a constatat faptul că dispozițiile OUG nr. 111/2010, prin art. 25 din acest act normativ, stabilesc un nivel de protecție mult crescut al salariatei, care a beneficiat de concediu de maternitate sau de creștere a copilului in vârstă de până la doi ani, în raport cu dispozițiile internaționale, care permit concedierea acesteia pentru motive care nu au legătura cu starea de graviditate. Rațiunile pentru care legiuitorul român a dispus în acest sens au, desigur, ca scop protecția situației familiale a salariatei, respectiv a copilului minor al acesteia, încercându-se evitarea pierderii locului de muncă al mamei şi lipsirea totală de mijloace financiare de creștere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediu de maternitate/creștere a copilului.

Prin urmare, aceste dispoziții legale mai favorabile sunt aplicabile contestatoarei, instanţa de judecată reținând că în temeiul legislației interne în prezent în vigoare NU se poate dispune ca măsură de sancțiune disciplinară concedierea unei salariate în termen de şase luni de la data revenirii din concediul de creștere a copilului.

Instanţa de judecată a apreciat că interdicţia de concediere nu are drept efect crearea unei imunităţi de răspundere disciplinară, respectiv a unei cauze de impunitate/nepedepsire pentru săvârşirea unor abateri disciplinare, astfel cum susține intimata SC M.R. SRL. În realitate, dacă angajatorul constată că salariata a săvârşit o abatere disciplinară gravă, i se poate aplica acesteia o altă sancțiune disciplinară dintre cele prevăzute de Codul muncii (retrogradare din funcția de conducere, reducerea salariului de bază).

Practic, norma de protecție nu exonerează salariata de răspundere disciplinară, ci limitează posibilitatea angajatorului de a aprecia în sensul că abaterile săvârșite sunt atât de grave încât justifică măsura concedierii, individualizarea concretă a sancțiunii disciplinare aplicată urmând să se facă doar prin raportare la celelalte sancțiuni disciplinare prevăzute de lege.

Întrucât măsura concedierii disciplinare a fost dispusă de intimata SC M.R. SRL cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 111/2010, intervenind sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere, instanța de judecată a considerat că nu se mai impune analizarea argumentelor intimatei cu privire la temeinicia deciziei de concediere contestată. Indiferent dacă contestatoarea ar fi săvârșit cu vinovăție abaterile disciplinare care i-au fost imputate, sancțiunea concedierii disciplinare nu îi putea fi aplicată.

„Cum se obTine ORDIN DE PROTECTIE violenta in familie şi ce riscă cei care-l încalcă?”

15 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Cum se obTine ORDIN DE PROTECTIE violenta in familie şi ce riscă cei care-l încalcă?”

Ce este ordinul de protecţie?

Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească emisă în procedură de urgenţă prin care sunt luate măsuri imediate şi necesare în scopul de a proteja integritatea fizică şi psihică a victimei violenţei în familie.

Ce măsuri de protecţie se pot lua printr-un ordin de protecţie?

Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse (mai sus arătate), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.

Care este durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie?

Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de către judecător, fără a putea depăşi şase luni de la data emiterii ordinului.

Reţinem că, dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de şase luni de la data emiterii ordinului.

La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

Cum se procedează pentru obţinerea unui ordin de protecţie?

Victima (personal) sau un reprezentant legal al acesteia poate formula şi depune la instanţa competentă cererea pentru emiterea ordinului de protecţie.

Reţinem că, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, cererea poate să fe introdusă în numele victimei şi de:

a) procuror;

b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;

c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

În cazurile prevăzute la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, victima poate renunţa, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.

Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, cererea respectivă fiind scutită de taxa judiciară de timbru.

În ceea ce priveşte instanţa competentă, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Care este procedura de judecată în cazul emiterii unui ordin de protecţie?

Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

Instanţa are obligativitatea citării părţilor, iar aceasta se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

Reţinem că, la cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau reprezentare prin avocat. În schimb, asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.

Legiuitorul permite ca, în caz de urgenţă deosebită, instanţa să emită ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.

Aşa cum deja am arătat în rândurile anterioare, judecata se face de urgenţă şi cu precădere şi nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.

Dacă odată cu soluţionarea cererii instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia copilului.

În ceea ce priveşte pronunţarea (hotărârea ce se pronunţă în cauza respectivă), reţinem că aceasta se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului de protecţie se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Potrivit legii, ordinul de protecţie este executoriu, iar la cererea victimei sau din oficiu, atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.

Hotărârea prin care s-a dispus ordinul de protecţie poate fi atacată cu o cale de atac?

Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de trei zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni, al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

În ceea ce priveşte judecarea recursului, acesta se judecă cu citarea părţilor, iar participarea procurorului este obligatorie.

Cum se pune în executare ordinul de protecţie?

Ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.

Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificarile ulterioare, se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.

Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, cu cel al altui membru al familiei.

Reţinem că organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Ce riscă persoana împotriva căreia s-a solicitat ordinul de protecţie dacă nu respectă hotărârea judecătorească?

Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Legiuitorul arată că împăcarea înlătură răspunderea penală.

Poate fi solicitată revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse?

Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

Reţinem că revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;

b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;

c) dacă există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei sau pentru familia acesteia.

În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revocare, aceasta are loc cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită, iar participarea procurorului este obligatorie.

Demisia/demisie fara preaviz.Ce trebuie sa stim?

15 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Potrivit art. 81 alin. (1) din Codul Muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.”

Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.

Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecinţele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.

Demisia este o consecinţă a principiului libertăţii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constitutie, conform căruia „alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere”. De altfel, „ munca forţată este interzisă”.

Salariatul nu este obligat să-şi motiveze demisia, dar manifestarea sa de voinţă în acest sens trebuie să fie clară, precisă, fermă şi lipsită de echivoc.

Cea mai sigură înştiinţare o constituie înregistrarea în registrul de intrare-ieşire al angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze demisia, în caz contrar el săvârşind contravenţia prevăzută la art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul Muncii.

Demisia nu trebuie aprobată de angajator. De altfel, acesta nici nu are vreun drept de a-şi manifesta acordul la demisie.

Pot înceta prin demisie atât contractele încheiate pe durată nedeterminată, cât şi cele pe durată determinată, precum şi contractele cu timp parţial, cele temporare sau contractele de muncă la domiciliu, dar în baza principiilor generale salariatul va răspunde pentru prejudiciile cauzate prin exercitarea abuzivă a dreptului de a denunţa contractul, ţinându-se seama de termenul şi obiectul acestuia.

În conformitate cu art. 81 alin. (8) din Codul Muncii, salariatul poate demisiona fără preaviz numai dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. De exemplu, nu plăteşte salariul, nu ia măsuri pe linia asigurării sănătăţii ori securităţii în muncă, nu creează condiţii optime pentru îndeplinirea normelor de muncă etc. Într-o atare ipoteză, contractul încetează chiar în ziua în care salariatul transmite notificarea sa angajatorului.

De asemenea, cel puţin teoretic, angajatorul poate renunţa la preaviz, acesta fiind reglementat de lege în interesul sau [art. 81 alin. (7) din Codul Muncii]. Înseamnă că este posibilă şi o demisie fără preaviz.

O alternativă ar mai fi dacă angajatul s-ar afla în perioada de probă sau la sfârşitul ei. Printr-o notificare scrisă, în temeiul art. 31 alin. (3) din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate înceta fără preaviz.

Atenţie! O consecinţă total nefavorabilă persoanelor cărora le-a încetat contractul de muncă prin demisie este imposibilitatea de a beneficia de indemnizaţia de şomaj.

Vezi cum scapi de taxa de reziliere a contractului de telefonie mobila

14 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Marii operatori de telefonie mobila din Romania impun clientilor mai multe conditii in cazul in care acestia vor sa renunte la contracte inainte de termenul de expirare, inclusiv plata unor taxe de reziliere. Considerate abuzive, trebuie sa stii ca de aceste taxe poti scapa. Vezi ce spun specialistii”

„In primul rand aceasta taxa este o clauza abuziva. In practica, lucrurile stau simplu: operatorul trebuie anuntat din timp de faptul ca vrei sa denunti contractul incheiat, si anume cu 30 de zile inainte de perioada de la care vrei sa inceteze serviciul”, sustine avocatul Marius Vicentiu Coltuc.

El arata ca daca procedura notificarii e similara la cei trei operatori de telefonie mobila cu putere semnificativa pe piata (Orange, Vodafone, Cosmote), tarifele de reziliere difera, desi legea e aceeasi pentru toti.

Cand poti renunta la abonamentul Orange

Clientii Orange trebuie sa stie ca pot rezilia contractul de telefonie mobila in cazul in care considera ca operatorul nu a respectat parametrii de calitate. Rezilierea se face in scris, printr-o notificare transmisa cu cel putin 30 de zile calendaristice inainte de data rezilierii.

Totodata, denuntarea unilaterala din partea clientului este posibila doar in anumite situatii, si anume:

– la expirarea perioadei mentionate in oferta comerciala care a stat la baza incheierii contractului, cu acordarea unui preaviz de minimum 30 de zile, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire si cu conditia achitarii tuturor datoriilor catre Orange Romania;
– daca se majoreaza tarifele abonamentului Orange contractat;
– ca urmare a decesului clientului;
– in orice alte cazuri prevazute in mod expres in prezentul contract sau in lege.

Operatorul de telefonie mobila, precizeaza ca, in cazul in care consumatorul denunta contractul inainte de perioada minima contractuala sau, dupa caz, perioada minima prevazuta in oferta speciala, va fi obligat la plata de despagubiri. Acestea consta in contravaloarea abonamentului contractat inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea perioadei minime contractuale.

In vederea exercitarii dreptului la denuntarea unilaterala a contractului de catre consumator, Orange pune la dispozitia formulare standard, care pot fi gasite in magazinele Orange Romania.

Denuntarea unilaterala se poate face, insa, si verbal. Totusi, Orange precizeaza ca nu poate fi garantata protectia clientului impotriva abuzurilor care pot aparea in legatura cu denuntarea contractului in acest mod.

150 euro despagubiri la Vodafone, daca incetezi contractul inainte de termen

Clientii Vodafone pot solicita incetarea prezentului contract printr-o notificare adresata Vodafone, cu 30 de zile inainte de data de la care doresc incetarea contractului. Notificarea se face sub forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire.

La incetarea contractului si dezactivarea cartelei SIM, clientii se obliga sa achite toate datoriile catre Vodafone, dar si o despagubire suplimentara pentru incetarea contractului inainte de termen, in cazul in care au beneficiat de oferte promotionale.

Astfel, clientul care solicita incetarea contractului inainte de durata minima, datoreaza o despagubire egala cu valoarea prejudiciului cauzat. Insa, prejudiciul se calculeaza pornind de la suma de 150 euro. In cazul in care clientul a achizitionat la activare un telefon compatibil UMTS/Vodafone Internet on Your Mobile (IOYM) subventionat, valoarea despagubirilor se calculeaza pornind de la suma de 270 euro, durata minima contractuala si numarul de luni ramase pana la expirarea duratei contractuale.

Despagubiri de pana la 800 lei pentru denuntarea abonamentului la Cosmote

Si la Cosmote denuntarea abonamentului din partea consumatorului se face prin notificare scrisa, intr-un termen de cel putin 30 de zile inainte de data de la care se doreste incetarea serviciilor. Insa, clientul trebuie sa-si achite integral sumele datorate in baza contractului incheiat.

Daca abonamentul este denuntat inainte de perioada prevazuta in contract, Cosmote poate percepe despagubiri, denumite “costuri de incetare”. Sumele se percep pentru fiecare Cartela SIM dezactivata, dupa cum urmeaza:

– daca incetarea contractului a intervenit la mai putin de 3 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile – de incetare sunt echivalentul a 100 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 3 luni dar la mai putin de 6 luni fata de sfarsitul perioadei – prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 200 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 6 luni dar la mai putin de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 400 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 800 lei/Cartela SIM dezactivata.

Ce drepturi iti confera legea

Lege nr. 193/2000 reglementeaza clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Actul normativ, modificat prin legea Legea nr. 161/2010, prevede drept clauza abuziva impunerea consumatorului, prin contract, a unei clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.

Totodata, este interzisa prelungirea automata a unui contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta.

Aceeasi lege prevede ca nu poate fi modificat contractul de catre comerciant, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu.

De asemenea, consumatorul nu poate fi obligat la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.

Pe de alta parte, specialistii ANCOM atrag atentia ca utilizatorii care doresc pastrarea numarului de telefon la schimbarea furnizorului de telefonie trebuie sa fie atenti inclusiv la contractul pe care il au cu furnizorul de la care pleaca, pentru a beneficia pe deplin de avantajele portabilitatii.

ANCOM sfatuieste utilizatorii sa verifice daca la data la care urmeaza sa se efectueze portarea a expirat perioada minima contractuala cu furnizorul pe care il parasesc. In caz contrar, cel mai probabil va trebui sa plateasca penalitati de reziliere anticipata a contractului, deoarece transferul numarului la un alt furnizor nu anuleaza datoriile fata de vechiul furnizor.

Coltuc.ro . – Avocat Coltuc a incheiat un parteriat publicistic cu bizenergy.ro

25 mai 202314 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Articolul va avea in vedere plecarea Enel din Romania si consecintele pentru Romania”

Puteti citi un rezumat aici

Cum se va schimba piata de energie dupa plecarea ENEL?

Piaţa de energie electrică din România nu va fi influenţată semnificativ de decizia Enel de a-şi vinde activele de distribuţie şi furnizare din România, a declarat, avocat Coltuc Marius .

Piaţa de energie din România nu se va schimba foarte mult odată cu plecarea celor de la Enel, pentru că, în principal, piaţa depinde de consum, de cerere, de ofertă, care nu se vor schimba. Se va schimba doar structura acţionariatului, proprietarul’, a continuat el.

Cum raspunde disciplinar salariatul? Noi modificari

14 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

„Modificarea a fost introdusă în Codul muncii prin Legea nr. 77/2014, în vigoare de la data de 29 iunie 2014. În context, vă propunem şi o succintă abordare a răspunderii disciplinare a angajatului”

Regulamentul intern

Salariatul găseşte obligaţiile şi drepturile sale în Regulamentul intern, document care se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Regulamentul intern cuprinde o serie de dispoziţii, enumerate nelimitativ de art. 242 din Codul muncii, astfel:

– reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;

– reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;

– drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;

– procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

– reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

– abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;

– reguli referitoare la procedura disciplinară;

– modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;

– criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.

Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.

ATENŢIE! Revine angajatorului obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern. Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern. Codul muncii îl obligă, în orice caz, pe angajator, să afişeze regulamentul la sediul său social şi, de asemenea, să facă cunoscute orice modificări la acest document intern.

Chiar înainte ca angajatul să se afle în situaţia încălcării reglementărilor ce ar putea duce la răspundere disciplinară, orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate de salariatul interesat.

Răspunderea disciplinară

Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Potrivit art. 247 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Dacă, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.

ATENŢIE! Codul muncii interzice aplicarea de amenzi disciplinare.

Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

– împrejurările în care fapta a fost săvârşită;

– gradul de vinovăţie a salariatului;

– consecinţele abaterii disciplinare;

– comportarea generală în serviciu a salariatului;

– eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Cercetarea disciplinară prealabilă

Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în vederea cercetării prealabile, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Aşa cum s-a arătat deja, potrivit modificărilor aduse în materie de Legea nr. 77/2014, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Decizia pentru sancţiune disciplinară

Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de şase luni de la data săvârşirii faptei.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

– descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

– precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

– motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

– temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

– termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

– instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Practica judecatoreasca in cazul contestatiei declarate impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati

14 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

1. „Daca sedinta de judecata prin care este solutionata, in cursul urmaririi penale si de camera preliminara, contestatia declarata impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati si de camera preliminara privind masurile preventive are loc in camera de consiliu sau se desfasoara in sedinta publica”;

2. „Daca hotararea adoptata la pct.1 este o incheiere sau o decizie”.

Examenul jurisprudentei nationale evidentiaza urmatoarele orientari de practica, confirmand caracterul neunitar al acesteia, noteaza procurorul general, argumentand astfel:

“I. Intr-o orientare, instantele au solutionat contestatiile declarate impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati si de camera preliminara privind masurile preventive luate in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara, in camera de consiliu, iar hotararea adoptata a fost pronuntata prin :

a) incheiere (Anexele 1 – 119)
Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in acest sens (Anexele 120-126).
b) decizie (Anexele 127,128).

II. Pentru aceeasi ipoteza, instantele au solutionat contestatiile in sedinta publica, prin :

a) decizie (Anexele 129 – 144);
b) incheiere (Anexele 145 – 152).

Apreciez ca solutia legala este cea exprimata de prima orientare jurisprudentiala mentionata la pct.I, lit.a.

Contestatia, cale ordinara de atac, a fost introdusa, intr-un capitol distinct, prin art.III din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.3 din 5 februarie 2014[2].

Prin art.III pct.5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.3/2014, dupa Capitolul III al Titlului III al Partii speciale din noul Cod de procedura penala (privind apelul) a fost introdus un nou capitol, Capitolul III1, intitulat „Contestatia”, cuprinzand art.4251 – Declararea si solutionarea contestatiei[3].

Dupa cum mentioneaza chiar in primul alineat, prevederile acestui articol sunt aplicabile „cand legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, ratiunea introducerii acestui capitol a fost aceea de a se institui o procedura pentru judecarea acestei cai de atac in situatiile in care, desi este prevazuta de lege, nu exista dispozitii care sa vizeze procedura de judecata incidenta (de pilda, art. 246 alin. 7, art. 248 alin. 8 din Codul de procedura penala privind contestarea incheierii judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara privind masurile de siguranta cu caracter medical) sau acestea sunt insuficiente.

Dispozitia astfel instituita reprezinta o norma cu caracter general.

Acest tip de norma cuprinde reglementari uniforme stabilite prin dispozitii generale, care pot fi completate sau inlocuite cu norme speciale cand legiuitorul le-a instituit prin prevederi distincte.

Potrivit doctrinei[4] o norma generala posterioara uneia speciale nu abroga norma speciala decat in cazul in care o prevede in mod expres.

Astfel, in toate situatiile in care exista o norma speciala ce contine dispozitii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.

Printre hotararile care pot face obiectul contestatiei, se numara si incheierile prin care, in cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati ori judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive, sediul materiei regasindu-se in prevederile art.203 alin.5 si art.204, respectiv art.205 din Cod de procedura penala.

Aceste dispozitii legale, prin situarea lor dupa art.202, intitulat „Scopul si conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive”, releva vointa legiuitorului de a realiza o mai buna sistematizare a reglementarilor in materia masurilor preventive si, totodata, de a institui un regim juridic specific in aceasta materie.

Astfel, art. 204 si art. 205 din Codul de procedura penala reglementeaza in mod expres regimul juridic al caii de atac impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara. Sunt stabilite aspectele esentiale privind hotararile supuse caii de atac, titularii acesteia, termenul de declarare, organul judiciar competent cu solutionarea (art. 204 alin. 1, 2, art. 205 alin. 1, 2); caracterul nesuspensiv (art. 204 alin. 3, art. 205 alin. 3), termenul de solutionare (art. 204 alin. 4, 5, art. 205 alin. 4, 5), procedura de solutionare (prezenta parti, procuror, asistenta juridica – art. 204 alin. 6 -9, art. 205 alin. 6-9); solutiile (art. 204 alin. 10-12, art. 205 alin. 10).

Aceste dispozitii se completeaza cu art. 203 alin. 5 care stabilesc expres actul de solutionare / natura hotararii – incheiere motivata, caracterul sedintei – camera de consiliu, precum si pronuntarii – camera de consiliu.

In consecinta, din analiza acestor dispozitii si, in special, al art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala, a plasarii lor in economia reglementarilor privind masurile preventive in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara (modul de sistematizare a materiei) rezulta cu caracter de evidenta natura derogatorie, de norme speciale a acestora.

In considerarea acestei naturi derogatorii, dispozitiile art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala se vor aplica prioritar in raport cu cele similare ale art. 4251 alin. 5 si 7 din acelasi cod, in ceea ce priveste caracterul sedintei si natura actului de solutionare a cauzei.

Prin urmare, sedinta de judecata in care este solutionata, in cursul urmaririi penale, respectiv al procedurii de camera preliminara, contestatia impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati, ori a judecatorului de camera preliminara privind masurile preventive are loc in camera de consiliu, hotararea adoptata in aceasta procedura fiind o incheiere, conform art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala.”

Ifn-urile fac mai multi bani decat banci si de 3 ori mai multe clauze abuzive in contracte.Cum se face?

14 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ifn-urile fac mai multi bani decat banci si de 3 ori mai multe clauze abuzive in contracte.Cum se face? Cele mai mari 50 de instituţii financiare nebancare, cea mai mare parte companii de credite de consum, au raportat anul trecut un profit agregat de 144 de milioane de lei (33 mil. euro), la o cifră de afaceri de 2,9 mld. lei (650 mil. euro) şi un număr de 2.800 de angajaţi. Marja medie de profit ajunge

la nivel individual şi la 60%. Spre comparaţie, sistemul bancar, care cuprinde 40 de bănci cu active de 80 de miliarde de euro şi 58.000 de angajaţi, a încheiat anul trecut cu un profit agregat de numai 49 milioane de lei (11 mil. euro). Cele mai mari două profituri din piaţă au fost raportate de Cetelem, deţinută de BNP Paribas, şi ERB Retail Services, compania de credite de consum a Bancpost, cu 37 de milioane de lei (circa 8 mil. euro) şi respectiv 26 de milioane de lei (6 mil. euro). Cele mai mari companii din piaţă în funcţie de cifra de afaceri au fost anul trecut UniCredit Consumer Financing şi Provident. UniCredit Consumer, deţinută de UniCredit Ţiriac Bank, a raportat afaceri de 316 milioane de lei (71 mil. euro), iar Provident, o companie care se bazează pe vânzarea de credite de mică valoare direct la domiciliul clientului, a avut afaceri de 214 milioane de lei. Clauze abuzive IFN-uri Legea nr. 193/2000 transpune in legislatia nationala Directiva nr. 93/13/CEE, aplicabila tuturor contractelor incheiate intre profesionisti si consumatori avand ca obiect vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii. Potrivit Legii, o clauza contractuala va fi considerata abuziva in cazul in care sunt indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele 3 conditii: 1. clauza nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2. clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; 3. clauza este contrara bunelor credinte. anctiunea inserarii unei astfel de clauze intr-un contract incheiat intre un consumator si un profesionist este nulitatea absoluta partiala a contractul incheiat. Legislatia in vigoare confera doar consumatorului dreptul de a cere rezilierea in cazul in care contractul nu isi mai poate produce efectele ulterior eliminarii clauzelor abuzive

OUG nr. 8/2014.Exceptii de neconstitutionalitate a OUG nr. 8/2014.Intrebari preliminare CJUE OUG nr. 8/2014

27 mai 202011 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Exceptie de neconstitutionalitate OUG NR.8/2014 si Intrebari preliminare CJUE OUG NR.8/2014

VEZI ARGUMENTELE AICI

TRIBUNALUL BUCURESTI

RECLAMANT: Calota Andrei

DOSAR:334/3/2014

Domnule Presedinte,

Subsemnatul, ……………………………………………, prin prezenta solicit Curtii Constitutionale sa se pronunte cu privire la:

EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE

A art. XV din OUG 8/2014 privind plata sumelor provenite din hotarari judecatoresti, avand ca obiect restituirea taxei pe poluare si pe emisii poluante pentru autovehicule, fiind exceptat timbrul de mediu de la aceste prevederi.

In fapt, prin intermediul dispozitiilor art. XV din OUG 8/2014 s-a instituit faptul ca restituirea sumelor achitate cu titlu nedatorat pentru emisii poluante si pe poluare se va face pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Astfel, in Dosarul nr. 334/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, subsemnatul, am achitat timbrul de mediu in valoare de 5588 lei, pentru inmatricularea autoturismului marca OPEL. Prin mentinerea dispozitiilor OUG 8/2013 consider ca imi vor fi prejudiciate drepturile si interesele in situatia obtinerii unei sentinte definitive favorabile, pronuntate de Tribunalul Bucuresti, respectiv Curtea de Apel Bucuresti. In acest sens, la momentul la care voi fi indreptatit a-mi recupera suma achitata cu titlu nedatorat, acest drept imi va fi respins, fiindu-mi impuse prevederile prezentei ordonante de urgenta, care prevad obligatia de a accepta restituirea taxei intr-un termen de 5 ani, desi subsemnatul, am achitat aceste sume la o singura data.

Un aspect foarte important de mentionat este faptul ca dispozitiile OUG 8/2014 fac referire numai la taxa pe poluare si pentru emisii poluante. Astfel, s-a reglementat faptul ca „Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect resitutirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora. Avand in vedere aceste considerente, va rugam sa constatati faptul ca OUG 8/2014 nu se aplica si pentru taxa reprezentand timbrul de mediu.

De asemenea, va rugam sa constatati faptul ca legislatia nationala in baza careia au fost percepute taxele pe poluare si pe emisii poluante au fost declarate incompatibile cu art. 110 TFUE. Consideram ca, pentru a se evita riscul unor perturbari financiare grave care ar rezulta din mentinerea dispozitiilor art. XV din OUG 8/2014, acest articol trebuie declarat neconstitutional. Astfel, toate sumele care au facut obiectul litigiilor privind recuperarea taxelor auto – taxa pe poluare, taxa pe emisii poluante si timbru de mediu – trebuie sa fie restituite intergral si simultan, iar nu esalonat, intr-un termen de cinci ani,asa cum se prevede la acest moment. Aceste taxe au fost achitate cu buna-credinta de catre platitori, in scopul inmatricularii autoturismeleor personale, si consideram ca se creeaza un regim profund injust, contrar drepturilor si intereselor cetatenilor, prin obligarea la acceptarea platii esalonate a sumelor achitate cu titlu nedatorat.

In fapt, pentru o perioada de aproximativ 5 luni de zile, statul nu a restituit nicio suma de bani persoanelor care aveau o sentinta definitiva in acest sens – titlul executoriu. Statul a invocat lipsa lichiditatilor necesare pentru a restitui aceste sume, insa, dovedind o constanta rea-credinta, a procedat in continuare la incasarea sumelor reprezendant taxa pe poluare, taxa pe emisii poluante ori timbru de mediu, fara a face nicio diferenta in acest sens. In baza aceluiasi argument, s-a instituit si procedura restituirii esalonate a sumelor achitate, in mod nelegal, desi platitorii au fost de buna-credinta si si-au indeplinit toate obligatiile impuse, incepand de la achitarea taxei catre ANAF si pana la parcurgerea tuturor etapelor necesare in vederea obtinerii unei sentinte definitive in fata instantelor de judecata, prin care li s-a instituit dreptul de a li se restitui aceste taxe achitate cu titlu nedatorat.

Executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in temeiul sentintelor care reprezinta titluri executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligatia de plata la care facem referire. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.

In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate propriu-zisa, va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei, si, potrivit art. 9 alin.2 din Legea nr. 554/2004, sa dispuneti suspendarea cauzei pana la solutionarea exceptiei, avand in vedere faptul ca art.XV din OUG 8/2014 este neconstitutional.

In motivarea prezentei solicitari, va rugam sa constatati faptul ca prin OUG 8/2014 se incalca in mod vadit numeroase articole din Constitutia Romaniei.

Temeiul prezentei solicitari il reprezinta art. XV din OUG nr.8/2014, intrucat consideram ca dispozitiile acestuia se aplica atat cauzelor viitoare, dar si cu titlu retroactiv. Este injusta aplicarea prezentei ordonante si in ceea ce priveste cauzele deduse judecatii si finalizate anterior intrarii in vigoare actului normativ, intrucat art. 15 din Constitutie stabileste faptul ca actul normativ are putere numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

De asemenea, prin intermediul art.21 alin.3 din Constitutie,este aparat dreptul la un proces echitabil, care presupune, implicit, ca toate procedurile antejudiciara, judiciare si postjudiciare sa fie solutionate conform dispozitiilor legale in vigoare. Astfel este reglementata si executarea silita realizata in mod echitabil, ceea ce, prin intermediul OUG 8/2014 este vadit incalcata, intrucat prin instituirea platii esalonate a sumelor de bani achitate cu titlu nedatorat procedura echitabila a executarii silite ramane practic fara obiect, intrucat subsemnatul, nu imi pot recupera sumele achitate deodata in aceeasi modalitate in care am platit, ci doar intr-un decurs de 5 ani.

Un aspect profund neconstitutional deriva si din incalcarea dreptului de proprietate privata, prevazut de art.44 Constitutie, unde se reglementeaza faptul ca „Dreptul de proprietate privata, precum si creantele asupra statului, sunt garantate.” Intrucat sumele de restituit sunt achitate pentru inmatricularea autoturismelor in Romania, consideram ca, implicit, se relationeaza chestiunea recuperarii acestora cu problema achitarii taxei si a incalcarii dreptului de proprietate. In acest sens, platitorului care a achitat taxa de inmatriculare cu buna-credinta, nu ii poate fi ingradit dreptul de a beneficia de restituirea taxei achitate dintr-o data si in acelasi cuantum, asa cum a existat la momentul achitarii.

Curtea Constituţională a fost sesizată în numeroase rânduri pentru a examina constituţionalitatea Ordonanţei 22/2002, care a dispus o diferentiere intre stat (institutiile publice) si restul subiectelor de drept. In Decizia nr. 161/22.04.2003, Curtea a reţinut că „(…) ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele împotriva acestora în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii care constituie însăşi raţiunea de a fi a unor asemenea instituţii. Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 consacră, în materia executării creanţelor faţă de instituţiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricţii în urmărirea fondurilor băneşti ale acestora, cât şi pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile băneşti.

In alte decizii Curtea Constituţională, fără a reveni expres asupra acestei opinii, arată că: „Indiscutabil, ordonanţa instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop (s.n.). Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a arătat, este în concordanţă cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri băneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o normă de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu (s.n.).” Curtea nu arată expres dacă limitarea priveşte numai executarea silită a fondurilor băneşti (adică pot fi executate nu numai anumite fonduri, ci şi bunurile mobile sau imobile din domeniul privat), sau toate tipurile de executare, nefiind posibilă decât executarea silită a fondurilor băneşti special alocate de la bugetul de stat.

In alte decizii ale Curtii Constitutionale s-a stipulat faptul ca ordonanta amintita instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora care sunt alocate special de la buget in acest scop. Avand in vedere aceste aspecte, limitarea mentionata este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu se infrange regula accesului liber la justitie sau la un proces echitabil. Este evident faptul ca interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, insa nu se arata expres daca limitarea priveste doar executarea silita a fondurilor banesti, sau si bunurile mobile sau imobile din domeniul privat, ori toate tipurile de executare.

In ceea ce priveste admisibilitatea exceptiei, aceasta este de esenta cererii de chemare in judecata, avand in vedere faptul ca trebuie declarat mai intai neconstitutional actul vatamator pentru a se putea aborda fondul. In conditiile in care Art. XV din OUG nr.8/2014 esaloneaza pe 5 ani plata oricaror sume in materia taxei anterior stabilite de catre instantele judecatoresti pana la 31.12.2015 si suspenda de drept orice procedura de executare silita, este evident faptul ca ridicarea acestei exceptii de neconstitutionalitate este pertinenta si are legatura cu fondul cauzei.

Potrivit art. 53 din Constitutie, „Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai daca se impune” prin instituirea unor masuri de o gravitate majora, care ameninta ordinea si securitatea intr-o societate la un moment determinat. Or, in acest caz, niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita; refuzul platii sumei achitate cu titlu nedatorat de catre un cetateam membru UE nu pune in pericol securitatea nationala, ordinea, sanatatea sau morala. Inca de la publicarea OUG 8/2014 in Monitorul Oficial, s-au sistat platile privind restituirea taxei pe poluare si taxei pe emisii poluante, desi Administratia Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice continua sa incaseze bani cu acelasi titlu, declarat prin sentinte definitie ca fiind neintemeiat. Avand in vedere aceste considerente, si art. 53 din Constitutie reliefeaza caracterul neconstitutional al art. XV din OUG 8/2014.

Dispozitiile art. 148 din Constitutie, potrivit caruia tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, astfel incat art. XV din OUG 8/2014 ar trebui sa fie abrogat. Prin acesta se eludeaza intentia legiuitorului comunitar, asa cum au prevazut mai multe instante de judecata, de a restitui taxele prevalate in mod nelegal dintr-o data si in cuantumul in care au fost percepute, iar nu esalonat sau fara a putea fi puse in executare silita.

.Avand in vedere aceste considerente, va rugam sa incuviintati actiunea astfel cum a fost formulata si sa inaintati prezenta cerere catre Curtea Constitutionala, in vederea pronuntatii unei hotarari cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

In drept, ne intemeiem prezenta solicitare pe dispozitiile art. 15 alin.2, art. 16 alin.2, art.21 alin.3, art.44 alin.1 si art. 53 alin.1, art.148 din Constitutia Romaniei.

Solicit aplicarea dispozitiilor art.411 alin.2 teza a II-a Cod pr.civila privind judecarea cauzei si in lipsa partilor.

DATA SEMNATURA

11.07.2014

Domnului Presedinte al Tribunalului Bucuresti

Exceptie de neconstitutionalitate OUG 51/2014. Atacare Curtea De Apel Bucuresti contencios administrativ

11 iulie 201411 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Sunt 2 cai de a ataca o ordonanta de urgenta a Guvernului:

Prima sesizarea de catre Avocatul Poporului a CCR.Aici sunt mari probleme pentru ca Avocatul Poporului este numit politic
A doua sesizarea clasica pe calea contenciosului admnistrativ si apoi invocarea acestei exceptii

Exceptie de neconstitutionalitate OUG 51 documtent Word
Exceptie de neconstitutionalitate OUG 51 document PDF

Ce spune legea ?

Art. 9 din legea Contenciosului administrativ
(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
(2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

Art. 14 Contenciosului administrativ
(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor

Ce se cere:

1.Inlaturarea sau diminuarea valorii garantiei de buna conduita din OUG 51/2014 privind achizitiile publice

Dupa parerea noastra se incalca liberal acces la justitie prevazut de constitutie

2.Suspendarea aplicarii acestei prevederi pana la judecarea procesului pe contencios administrative

Pentru a avea si sorti de izbanda ar trebui sa exista cat mai multe firme care sa fie de acord si sa semneze cererea de chemare in Judecata

CE FACILITĂŢI SE ACORDĂ PRIN PROGRAMUL SRL-D.Cum se face srl-d?DOC.PDF

10 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

CE FACILITĂŢI SE ACORDĂ PRIN PROGRAMUL SRL-D.Cum se face srl-d?

WORD.DOC CE FACILITĂŢI SE ACORDĂ PRIN PROGRAMUL SRL si PDF CE FACILITATI SE ACORDA PRIN PROGRAMUL SRL D

Conform Legii nr. 97/2014, prin programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor se vor acorda facilităţi “pentru microîntreprinderile nou-înfiinţate, conduse de întreprinzători debutanţi în afaceri, care desfăşoară pentru prima dată activitate economică, prin intermediul unei societăţi cu răspundere limitată”.

În prezent, în Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2011 se prevede că pot beneficia de facilităţile programului întreprinzătorii tineri în vârstă de cel mult 35 de ani.

În ceea ce priveşte obligaţiile care trebuie îndeplinite, notificarea în scris cu privire la înfiinţare se va face în cel mult 30 de zile lucrătoare de la înregistrare, faţă de zece zile lucrătoare, aşa cum este în prezent. Totodată, se introduce precizarea că salariaţii (cel puţin doi) angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată (care trebuie menţinuţi în activitate până la pierderea calităţii de microîntreprindere a unui întreprinzător debutant în afaceri) trebuie să aibă normă întreagă.

Atenţie! Prevederea referitoare la angajaţii cu normă întreagă se va aplica doar întreprinderilor nou-înfiinţate după data de 11 iulie 2014.

CE FACILITĂŢI SE ACORDĂ PRIN PROGRAMUL SRL-D

Odată cu intrarea în vigoare a noilor prevederi, întreprinzătorii debutanţi în afaceri vor beneficia de următoarele facilităţi prin Programul SRL-D:

• acordarea unei alocaţii financiare nerambursabile de cel mult 50% – dar nu mai mult de 10.000 de euro sau echivalentul în lei – din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, pentru care se face dovada surselor de cofinanţare;

• garanţii pentru creditele contractate de beneficiari pentru realizarea planurilor de afaceri acceptate, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita a 80.000 de euro sau echivalentul în lei;

• scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi (angajaţi pe perioadă nedeterminată);

• scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la oficiile registrului comerţului pentru înregistrarea microîntreprinderii şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a;

• consiliere, instruire şi sprijin.

Programul SRL-D se aplică până în 2020, iar în fiecare an vor exista cel puţin 550 de beneficiari.

Proces 36 impotriva bancilor: CHIVU GARIP IRINA LAURA vs OTP BANK ROMANIA SA

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite in parte cererea.

Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca fiind neintemeiata.

Număr dosar: 28912/299/2012

Proces 35 impotriva bancilor: MIHAI PETRE vs OTP BANK ROMANIA SA

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge ca neintemeiate exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de abiect. Admite in parte cererea.

Număr dosar: 26104/299/2012

Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun o plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.

: Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun o plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala

Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

Cum contest in concret la cnsc o achizitie-licitatie publica.Sa nu uitam garantia de buna conduita

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Începând cu data de 01.07.2014, contestaţiile depuse la CNSC trebuie să conţină dovada constituirii garanţiei de bună conduită, conform Art. I. pct. 4 din OUG 51/30.06.2014, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

: Cum contest in concret la cnsc o achizitie-licitatie publica.

Cuprinsul contestaţiei:

Art. 270 alin.(1) din OUG nr. 34/2006 prevede elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o contestaţie, respectiv:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa contestatorului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul lor şi codul unic de înregistrare. În cazul persoanelor juridice se vor indica şi persoanele care le reprezintă şi în ce calitate;

b) denumirea şi sediul autorităţii contractante;

c) denumirea obiectului contractului de achiziţie publică şi procedura de atribuire aplicată;

d) obiectul contestaţiei;

e) motivarea în fapt şi în drept a cererii;

f) mijloacele de probă pe care se sprijină contestaţia, în măsura în care este posibil;

g) semnătura părţii sau a reprezentantului persoanei juridice.

La redactarea şi depunerea contestaţiei veţi avea în vedere şi următoarele recomandări:

contestaţia se formulează în limba română, în caz contrar urmând a fi însoţită de traducerea ei în limba română;
pentru contestatorii cu domiciliul/reşedinţa/sediul în străinătate este utilă indicarea unei adrese de corespondenţă din România, pentru a nu fi afectată celeritatea soluţionării contestaţiei;
în contestaţie se vor menţiona şi alte date de contract ale contestatorului şi autorităţii contractante, respectiv numerele de telefon şi fax, adresele de e-mail;
procedurile de atribuire sunt cele enumerate de OUG nr. 34/2006: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii;
obiectul contestaţiei reprezintă solicitarea pe care contestatorul o adresează Consiliului, respectiv anularea unui act al autorităţii contractante, obligarea autorităţii la a emite un act, obligarea autorităţii la a lua o anumită măsură de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim etc., conform art. 255 alin. (1) şi art. 256 ind. 2 alin. (1) din OUG nr. 34/2006. Obiectul contestaţiei nu trebuie confundat cu actul autorităţii contractante care este atacat;
se va preciza care este actul atacat prin contestaţie şi data luării lui la cunoştinţă de către contestator. Prin act al autorităţii contractante se înţelege orice act administrativ, orice altă operaţiune administrativă care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de OUG nr. 34/2006, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul procedurii de atribuire;
la motivarea în drept a contestaţiei se vor arăta care sunt textele legale pe care le-a încălcat autoritatea contractantă prin actul atacat prin contestaţie;
în cadrul mijloacelor de probă anexate la contestaţie se va depune şi copia actului atacat, dacă este posibil;
semnătura persoanei fizice sau a reprezentantului persoanei juridice contestatoare trebuie să fie olografă şi în original. Când contestaţia este formulată prin împuternicit (mandatar), este necesară anexarea originalului împuternicirii de semnare a contestaţiei în numele contestatorului.

Important: Contestaţia trebuie transmisă în termenul legal atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante.

VEZI MODEL AICI

Antet contestator (în cazul persoanelor juridice)

……………………………..

Număr de înregistrare şi data (de la contestator)

……………………………..

Către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Str. Stavropoleos nr. 6, sector 3, Bucureşti, 030084, România

Spre ştiinţă: …………… (denumirea şi sediul autorităţii contractante)

Subsemnatul/subscrisa ………………………………. (nume persoanei fizice/denumirea persoanei juridice), cu domiciliul/sediul în ………………………………, cod unic de înregistrare (în cazul persoanelor juridice) …………, telefon ………….., fax …………, e-mail ………….., reprezentată legal prin ………………………. (numele şi funcţia pe care o ocupă reprezentantul în cadrul persoanei juridice), în calitate de persoană care se consideră vătămată de către autoritatea contractantă ………………………. (denumirea autorităţii contractante), cu sediul în ……………………….,

în temeiul art. 255 şi 256 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, formulez prezenta

CONTESTAŢIE

la procedura de ……………….. (licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog competitiv, negociere cu sau fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, cerere de oferte, concurs de soluţii), publicată pe SEAP sub nr. ……… din data de ………., organizată de autoritatea contractantă pentru atribuirea contractului de furnizare/servicii/lucrări …………………………. (denumirea contractului), cu data de deschidere a candidaturilor/ofertelor în ……………. .

Actul (sau actele) autorităţii contractante pe care îl consider nelegal şi pe care îl contest este ……………………….. [a se vedea art. 255 alin. (3) din ordonanţă], despre care am luat cunoştinţă la data de …………………, conform comunicării pe care o anexez în copie, primită de la autoritatea contractantă.

Motivele care stau la baza contestaţiei sunt:

– în fapt …………………………. (se prezintă situaţia de fapt care a condus la vătămarea persoanei contestatoare);

– în drept …………………………… (se vor arăta care sunt textele legale pe care le-a încălcat autoritatea contractantă prin actul atacat prin contestaţie).

În sprijinul contestaţiei depun următoarele mijloace de probă (copiile de pe înscrisuri se vor certifica de contestator pentru conformitate cu originalul):

– ……………………… ;

– ……………………… .

Faţă de cele evocate mai sus, vă solicit să dispuneţi ……………….. [se va menţiona solicitarea care formează obiectul contestaţiei, respectiv: anularea unui act al autorităţii contractante, obligarea autorităţii la a emite un act, obligarea autorităţii la a lua o anumită măsură de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim etc., conform art. 255 alin. (1) şi art. 256 ind. 2 alin. (1) din ordonanţă].

Prezenta contestaţie, împreună cu actele anexate ei, a fost/va fi comunicată şi autorităţii contractante, potrivit art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

Numele/denumirea contestatorului (şi a reprezentantului său, dacă este cazul) ……..

………………………………….

(semnătura şi, dacă este cazul, ştampila)

Domnului Preşedinte al Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Dosar evaziune fiscala in urma controlul de fond ANAF.CUM PROCEDEZ?

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.

Detaliem mai jos, pe scurt, lista pedepselor pentru infracţiunile de evaziune fiscală.

Identificarea faptei care poate fi sancţionată	Sancţiunea faptei	Temeiul legal instituit de legiuitor
Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.	Baza legală:art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.	Baza legală:art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.	Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor.	Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.	Baza legală:art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Asocierea în vederea săvârşirii faptei referitoare la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.	Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.	Baza legală: art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.	Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.	Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare

Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin organizarea şi ţinerea contabilităţii. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, corespunzător operaţiunilor înregistrate.

Dupa adoptarea Noului Cod Penal 2014 DACA SE ACHITA TOT PREJUDICIUL PEDEPSELE SE REDUC LA JUMATATE

Ce trebuie sa fac?

Sa apelez la un profesionist care sa studieze dosarul ANAF

Lectia 14 Avocatul contribuabilului :Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

În condiţiile reorganizării din 2013 a Agenţiei Naţionale de Adminstrare Fiscală (ANAF), a fost modificat Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.

: Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale

Ordinul modificator (aprobat de preşedintele ANAF) cu nr. 1296/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 412/2014 şi este în vigoae de la data de 3 iunie 2014.

În atribuţiile organelor fiscale intră măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

În temeiul art. 129 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.

Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate de către debitor (cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare) sau prin vânzare în regim de urgenţă.

În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.

Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie.

Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei, după caz.

Care sunt noutăţile de procedură

Atribuţiile sunt duse la îndeplinire de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.

Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare priveşte situaţia născută în urma constatării unor acte şi fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală şi vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.

Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeaşi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum şi proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, şefului de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefilor de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi Administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.

Lectia 13 Avocatul contribuabilului: Drepturile de creanţă ale salariaţilor la insolvenţa angajatorului

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pentru a fi clar ce categorii de salariaţi pot invoca drepturile salariale în temeiul legii, să reamintim, mai întâi, că procedurile se aplică profesioniştilor, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor. Procedura se aplică şi regiilor autonome, dar nu este aplicabilă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

: Drepturile de creanţă ale salariaţilor la insolvenţa angajatorului

În continuare, nu vom nota decât acele dispoziţii din lege care îi privesc pe salariaţi, în calitate de creditori, procedura tehnică fiind generală pentru toţi creditorii agreaţi, cu precizările de mai jos.

Creanţele salariale şi declaraţia de creanţe

La definiţiile incluse în actul normativ, creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii.

În ce priveşte salariaţii debitorului, aceştia au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă.

Este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul legii, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi valoarea-prag stabilită de lege la 40.000 de lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale.

Pentru salariaţi, valoarea-prag este de şase salarii medii brute pe economie/salariat.

Participarea la planul de reorganizare

Ca etapă în procedura insolvenţei, planul de reorganizare se propune de către debitor, adminisratorul judiciar sau de către unul sau mai mulţi creditori, în condiţiile legii.

Administratorul judiciar va publica în termen de cinci zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, urmând ca şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului. Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.

Următoarele creanţe se constituie în categorii distincte, care votează separat:

a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;

b) creanţele salariale;

c) creanţele bugetare;

d) creanţele creditorilor indispensabili;

e) celelalte creanţe chirografare.

La şedinţele adunării creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.

Falimentul şi lichidarea activelor

În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat.

În cazul falimentului, legea prevede o anumită ordine pentru plata creanţelor, pe care o prezentăm pentru a se vedea poziţia creanţelor salariale:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);

2. creanţele provenind din finanţări acordate potrivit art. 87 alin. (4);

3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;

4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5. creanţele bugetare;

6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;

9. alte creanţe chirografare;

10. creanţele subordonate, în ordinea de preferinţă stabilită de lege.

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.

Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii arătate.

În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.

Lectia 12 Avocatul contribuabilului :Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, denumită în continuare verificare fiscală, prevăzută la art. 1091 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

: Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale

În scopul efectuării acestor activităţi organul fiscal va proceda, în principal, la:

a) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice;

b) analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;

c) confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane;

d) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;

e) discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia;

f) stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare, prin utilizarea metodelor indirecte prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia;

g) dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii.

Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate, potrivit Codului de procedură fiscală.

Stimate contribuabil,

Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele drepturi:

1. Conform art. 1091 alin. (4) şi (5), art. 1093, art. 102 şi art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare fiscală.

Înaintea desfăşurării verificării fiscale, veţi fi înştiinţat despre această acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.

Prin avizul de verificare veţi fi înştiinţat cu privire la:

a) temeiul juridic al verificării;

b) data de începere a verificării;

c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;

d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;

e) locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care vă veţi prezenta;

f) informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare.

Aveţi la dispoziţie 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, să prezentaţi documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.

Avizul de verificare se comunică potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală şi este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale.

2. Conform art. 1093 şi art. 101 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării fiscale.

Amânarea datei de începere a verificării fiscale se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a dumneavoastră, pentru motive justificate.

În acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală.

3. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 106 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate.

Pe toată durata exercitării verificării fiscale aveţi dreptul să beneficiaţi de asistenţă de specialitate sau juridică.

4. Conform art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale.

La cererea scrisă a dumneavoastră, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la:

a) domiciliul dumneavoastră, dacă sunteţi în imposibilitate fizică de a vă deplasa;

b) domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.

Solicitarea scrisă pentru desfăşurarea verificării fiscale la domiciliul dumneavoastră sau la domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare.

5. Conform art. 1091 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare.

Perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia dumneavoastră fiscală, poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.

6. Conform art. 1091 alin. (5) şi art. 106 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii.

Aveţi dreptul să colaboraţi la constatarea stărilor de fapt fiscale, aveţi dreptul să daţi informaţii, să prezentaţi înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal, în condiţiile legii.

La începerea verificării fiscale, aveţi dreptul să numiţi persoane care să dea informaţii.

Dacă informaţiile date de dumneavoastră sau cele ale persoanei numite de dumneavoastră sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.

7. Conform art. 58 şi 59 din Codul de procedură fiscală, soţul/soţia, rudele dumneavoastră şi alte persoane au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii.

Soţul/Soţia şi rudele dumneavoastră până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.

Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii persoanelor anterior menţionate, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a respectivelor persoane, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina lor, precum şi a informaţiilor necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice.

Persoanele sus-menţionate, cu excepţia preoţilor, pot totuşi furniza informaţii, dar numai cu acordul dumneavoastră.

8. Conform art. 1091 alin. (1) şi art. 98 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie.

Perioada supusă verificării fiscale este perioada impozabilă definită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.

9. Conform art. 1091, art. 105 alin. (3) şi art. 1051 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat o singură dată.

Verificarea fiscală se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă.

Prin excepţie, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii verificării fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.

10. Conform art. 105 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală.

La începerea verificării fiscale, organul de verificare fiscală este obligat să vă prezinte legitimaţia de verificare fiscală şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul activităţii de verificare fiscală.

11. Conform art. 1091 alin. (8) şi art. 11 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal.

Informaţiile pe care le furnizaţi dumneavoastră organelor de verificare fiscală, precum şi cele pe care acestea le obţin în timpul desfăşurării verificării fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.

12. Conform art. 107 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale.

Aveţi dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate.

La finalizarea verificării fiscale, organul fiscal vă prezintă constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-vă posibilitatea de a vă exprima punctul de vedere, potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării fiscale sau în cazul în care dumneavoastră renunţaţi la acest drept şi notificaţi, în scris, acest fapt organelor fiscale.

Data, ora şi locul prezentării concluziilor vă vor fi comunicate, în scris, în timp util.

Aveţi dreptul să prezentaţi, în scris, punctul dumneavoastră de vedere cu privire la constatările verificării fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii verificării fiscale.

Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare fiscală vi se va comunica potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.

13. Conform art. 205, art. 206 şi art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale.

În cazul în care vă simţiţi lezat de rezultatul verificării fiscale, aveţi dreptul să contestaţi decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală.

Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

a) datele dumneavoastră de identificare;

b) obiectul contestaţiei;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura dumneavoastră sau a persoanei împuternicite.

Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere emise în urma verificării fiscale, la organul fiscal emitent al actului atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele obligaţii:

1. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a vă prezenta la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare.

Acţiunea de verificare fiscală se desfăşoară, de regulă, la sediul organului fiscal. În acest scop, veţi fi înştiinţat prin avizul de verificare despre data, locul şi persoana de contact la care să vă prezentaţi.

2. Conform art. 52 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a furniza informaţii.

În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 52 din Codul de procedură fiscală de a furniza organului fiscal informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale.

3. Conform art. 56 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a prezenta înscrisuri.

În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 56 din Codul de procedură fiscală de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale.

4. Conform art. 57 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului.

Indiferent de locul unde se desfăşoară verificarea fiscală, aveţi obligaţia de a permite funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal să efectueze o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

Potrivit art. 27 din Constituţia României, republicată, funcţionarii împuterniciţi de organul fiscal şi experţii folosiţi în acţiunea de verificare nu au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră decât cu acordul dumneavoastră.

În cazul în care constatările în interes fiscal fac necesar accesul funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal şi al experţilor, dacă este cazul, în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră şi nu sunteţi de acord, accesul se poate face numai cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente.

5. Conform art. 105 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală.

Aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia verificării fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organele de verificare fiscală.

6. Conform art. 1094, art. 111 alin. (2) şi art. 119 din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederilor art. 791 din Codul fiscal, aveţi obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.

Sunteţi obligat să plătiţi diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.

Lectia 11 Avocatul contribuabilului:Fiscul va putea veni în control la domiciliile persoanelor fizice verificate fiscal. Ce drepturi şi obligaţii aveţi?

9 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Acestea sunt prevăzute în Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale, care a fost aprobată prin Ordinul nr. 544/2014.

: Control fiscal

Verificarea fiscală a persoanelor fizice este prevăzută în Codul de procedură fiscală la articolul 109^1.

Potrivit Cartei, verificarea fiscală reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale cu scopul de a examina totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei verificate.

În acest caz, organele fiscale sunt obligate să comunice contribuabililor avizul de verificare şi Carta.

Atenţie! Durata verificării fiscale nu poate fi mai mare de şase luni (sau de 12 luni, dacă sunt necesare informaţii din străinătate).

Mai jos găsiţi informaţii succinte referitoare la drepturile şi obligaţiile prevăzute în Cartă. Printre acestea se numără dreptul de a cere amânarea verificării, dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau obligaţia de a permite accesul funcţionarilor Fiscului în locuinţă sau pe terenuri.

DREPTURILE CONTRIBUABILILOR

Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele drepturi:

• Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare a situaţiei fiscale personale. Contribuabilul va fi înştiinţat printr-un aviz de verificare care va fi transmis (în scris) de organul fiscal cu minimum 15 zile înainte de data începerii verificării. Acesta va fi însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale. Contribuabilul va avea la dispoziţie 60 de zile (de la comunicarea avizului) pentru a prezenta documentele justificative necesare clarificării situaţiei fiscale personale;

• Dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a contribuabilului, pentru motive justificate. Organul fiscal va comunica apoi data pentru care a fost reprogramată verificarea;

• Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică;

• Dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale. Înaintea începerii verificării, contribuabilul poate solicita (în scris) ca aceasta să se desfăşoare şi la domiciliul acestuia (în situaţia imposibilităţii fizice de a se deplasa), domiciliul/sediul persoanei care acordă acestuia asistenţă de specialitate sau juridică (dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional);

• Dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare. Contribuabilul va putea să ceară (o singură dată, pentru motive justificate) prelungirea cu 30 de zile a termenului de 60 de zile specificat la primul punct;

• Dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii. În cazul în care informaţiile oferite sunt insuficiente, organul fiscal se va putea adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii;

• Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Acest drept se referă la soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv. Totodată, vor putea refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii acestor persoane, dar şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora. Excepţie vor face informaţiile cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina acestora şi informaţiile necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice;

• Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie;

• Dreptul de a fi verificat o singură dată. Verificarea situaţiei fiscale personale va putea fi efectuată o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă;

• Dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală;

• Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal. Informaţiile furnizate de contribuabil organelor de verificare fiscală şi cele pe care acestea le obţin în timpul verificării fiscale vor fi protejate;

• Dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale. Contribuabilul va fi informat pe parcursul verificărilor cu privire la constatările rezultate. De asemenea, organele fiscale vor prezenta la finalul verificării constatările şi consecinţele lor fiscale. Contribuabilul va avea posibilitatea să-şi exprime în scris punctul de vedere cu privire la rezultate;

• Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale. Contestaţia se va formula în scris şi se va depune la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

OBLIGAŢIILE CONTRIBUABILILOR

Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele obligaţii:

• Obligaţia de prezentare la locul, data şi ora precizată în avizul de verificare. De obicei, verificarea fiscală va avea loc la sediul organului fiscal;

• Obligaţia de a furniza informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale;

• Obligaţia de a prezenta înscrisurile necesare clarificării stării de fapt fiscale;

• Obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului. Contribuabilul va fi obligat să permită cercetările la faţa locului făcute de funcţionarii împuterniciţi în acest sens şi experţii folosiţi de aceştia (intrarea pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal). Totuşi, contribuabilul va putea să refuze acest lucru, însă intrarea se va face apoi cu autorizarea unei instanţe judecătoreşti;

• Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală;

• Obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora.

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive.Dosar:pretenţii constatare clauze abuzive

11 iulie 20148 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite recursul. Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că: Admite în parte cererea de chermare în judecată. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art.2.9. din Condiţiile Speciale ale contractului de credit de consum auto nr. 25800272 din 15.09.2009. Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate în temeiul clauzei prevăzute în art.2.9. din Condiţiile Speciale ale contractului nr. 25800272 din 15.09.2009. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. Irevocabilă. Pronunţată în ședinţă publică, azi 30.06.2014

: DOSAR NR. 55545/299/2012

Inalta Curte s-a pronuntat cu privire la jurisprudenta unitara in procesele impotriva Spiru Haret.

8 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

A respins ca inadmisibila actiunea.Deci fiecare trebuie sa dea in judecata pentru obtinerea hotararii.Nu se poate folosi precedentul

incheiere anonimizata dos.3422 114 2013-1

Minuta deciziei nr 7 civ HP

Proces 35 impotriva bancilor: ANGHEL ELVIS NICUSOR vs OTP BANK ROMANIA SA

8 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite in parte cererea.

Admite in parte cererea. Constata nulitatea clauzelor abuzive.

Numar dosar: 26117/299/2012

Adio contestatii achizitii publice.Despre garantia de „buna conduita” in procedura de achizitie

27 mai 20207 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Principalul element de noutate introdus în activul legislativ de OUG nr. 51/2014 este „garanția de bună conduită” pe care ofertantul contestator trebuie să o constituie pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată.

Încă din preambul, executivul român își justifică inițiativa invocând necesitatea, de altfel, reală, de a fluidiza procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și de a proteja autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive, iar în consecință se va proteja interesul public.

Este ușor de înțeles această argumentație a executivului. Ne uităm cu mândrie la podul de la Cernavodă proiectat de Anghel Saligny. Acum, după un secol de la inaugurarea sa, nu putem decât să ne bucurăm că există, îi recunoaștem măreția și grandoarea arhitecturală și nu ne putem întrebări cu privire la detaliile atribuirii contractului de construire; nici pe ce criterii de eficiență și transparență a fost ales Anghel Saligny ca să îl proiecteze. Acestea sunt detalii care, probabil, au contat în anii 1890-1900, dar pe care trecerea anilor le-a decantat de interesul public.

Așadar, din această perspectivă, a întâietății interesului public, privit ca o componentă a investiției publice, „garanția de bună conduită” pare o măsură binevenită din partea executivului român preocupat de accelerarea investițiilor publice.

Pe de altă parte, la edictarea unor asemenea măsuri, legiuitorul trebuie să aibă în vedere și interesul privat, al operatorului economic care dorește să depună sau a depus o ofertă în cadrul unei proceduri și care se simte nedreptățit de cerințele sau „atitudinea” autorității contractante. De asemenea, întrucât achizițiile publice reprezintă unul dintre domeniile cele mai armonizate ale dreptului european, iar autonomia legislativă a statelor este limitată de directivele în materia achizițiilor publice, toate actele normative interne în acest domeniu trebuie să fie conforme cu aceste directive.

Analiza juridică a noilor reglementări privind „garanția de bună conduită”, efectuată prin prisma înțelegerii de către legiuitor a necesității prezervării unui echilibru just între interesul public și cel privat, respectiv a necesității respectării preeminenței dreptului european, nu relevă un tablou optimist al „sorții juridice” a acestei noi instituții de drept, creată cu scopul declarat de a „disciplina” justițiabilii (deci având de principiu un caracter de ”sancțiune” sau ”constrângere”).

În primul rând, avem în vedere că prin Directiva 89/665/CE, Consiliul Uniunii Europene a impus statelor membre obligativitatea instituirii, prin legislația națională, a unor proceduri de control jurisdicțional al legalității deciziilor autorităților contractante în materia achizițiilor publice, care să îndeplinească trei condiții esențiale: eficiența; celeritatea; liberul acces pentru orice persoană care este sau a fost interesată de obținerea unui anumit contract de achiziție publică și care riscă să fie lezată printr-un act al autorității contractante.

Chiar de la prima vedere, instituirea „garanției de bună conduită” pare să fie contrară cerințelor cu privire la eficiența și accesibilitatea procedurilor jurisdicționale de control al legalității, întrucât ofertanții nu pot declanșa procedura jurisdicțională în lipsa unor lichidități pentru plata „garanției de bună conduită”; astfel, această măsură a statului român contravine exigențelor dreptului european.

În al doilea rând, amintim că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa de acces efectiv și liber la un tribunal independent și imparțial. Instituirea „garanției de bună conduită”, ca o condiție pentru efectuarea controlului jurisdicțional asupra actelor emise de autoritățile contractante, poate fi văzută ca o limitare a dreptului la un proces echitabil, incompatibilă cu art. 6 din Convenție, având în vedere efectul restrictiv al acesteia.

În al treilea rând, observăm că art. 126 alin. (6) din Constituția României garantează controlul judecătoresc al actelor emise de autoritățile publice. Garanția constituțională este efectivă dacă accesul la instanța de contencios administrativ nu este obstrucționat prin impunerea unor condiții exorbitante pentru justițiabil sau care sporesc dezechilibrul firesc, existent a priori, între justițiabil și autoritatea publică.

„Garanția de bună conduită” poate fi interpretată și ca o măsură de limitare a accesului la instanța de contencios administrativ, dat fiind cuantumul acesteia, dar și faptul că, în cazul în care procedura judiciară se finalizează cu respingerea contestației, autoritatea contractantă va reține „garanția de bună conduită” fără a fi obligată să facă dovada vreunui prejudiciu cauzat prin depunerea contestației. Pe de altă parte, în cazul admiterii contestației, dacă a înregistrat vreun prejudiciu, operatorul economic va trebui să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea acestuia, cu toate rigorile de probatoriu pe care un asemenea demers îl comportă, întrucât autoritatea publică nu are obligația de a constitui o garanție similară.

În plus față de criticile care pot fi aduse noii instituții juridice a ”garanției de bună conduită”, cu privire la incompatibilitatea cu Tratatele fondatoare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția, se pot ridica semne de întrebare și cu privire la aptitudinea acestor noi reglementări de a asigura echilibrul între legalitatea procedurii de achiziție publică și celeritatea acesteia, ca scop declarat de către legiuitor.

Practica ne demonstrează că, în medie, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor („CNSC”) soluționează o contestație în aproximativ 45 de zile calendaristice. În faza judecătorească, instanțele depun eforturi deosebite pentru acordarea unor termene scurte, decizia finală fiind, de cele mai multe ori, emisă în termen de 45-60 de zile de la înregistrarea plângerii la instanță. Prin urmare, raportându-ne și la experiența altor state membre, dar și la experiența altor proceduri judiciare în România, se poate aprecia că durata controlului de legalitate al actelor autorităților contractante (în medie de 3 luni) este rezonabilă, aceasta având un impact limitat asupra duratei totale a procedurilor de achiziție publică.

În plus, este cunoscut faptul că întârzierile în atribuirea contractelor de achiziții publice sunt cauzate chiar de către autoritățile contractante, care depășesc cu mult calendarul inițial al achizițiilor, fie prin întocmirea unor documentații de atribuire respinse de ANRMAP în cadrul controlului ex-ante, cu consecința amânării publicării anunțului de participare, fie întârziind atât de mult procesul de evaluare (uneori, evaluarea ofertelor durează peste 1 an), încât cele trei luni afectate controlului de legalitate par nesemnificative. Desigur, acest interval de timp este apăsător în contextul în care controlul de legalitate se efectuează, de cele mai multe ori, la finalul procedurii de atribuire, amânând semnarea contractului de către ofertantul care a fost declarat câștigător.

În concluzie, durata procedurii judiciare nu temporizează atât de mult procedura de atribuire încât să fie necesară adoptarea unor măsuri care să îngrădească, indirect, accesul la justiție pentru efectuarea controlului de legalitate al actelor autorităților contractante.

Ce putem face?

Sa ne adresam gratuit UE

O problema discutata: „Taxa de reziliere” in contractele de telefonie mobila.Cum faci sa NU platesti o asemenea taxa?

7 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

IN PRIMUL RAND ACESTA TAXA ESTE O CLAUZA ABUZIVA.In practica, lucrurile stau simplu: operatorul trebuie anuntat din timp de faptul ca vrei sa denunti contractul incheiat, si anume cu 30 de zile inainte de perioada de la care vrei sa inceteze serviciul. Insa, daca procedura notificarii e similara la cei trei operatori de telefonie mobila cu putere semnificativa pe piata (Orange, Vodafone, Cosmote), tarifele de reziliere difera, desi legea e aceeasi pentru toti.

Cand poti renunta la abonamentul Orange?

Totodata, denuntarea unilaterala din partea clientului este posibila doar in anumite situatii, si anume:

la expirarea perioadei mentionate in oferta comerciala care a stat la baza incheierii contractului, cu acordarea unui preaviz de minimum 30 de zile, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire si cu conditia achitarii tuturor datoriilor catre Orange Romania;
daca se majoreaza tarifele abonamentului Orange contractat;
ca urmare a decesului clientului;
in orice alte cazuri prevazute in mod expres in prezentul contract sau in lege.

In vederea exercitarii dreptului la denuntarea unilaterala a contractului de catre consumator, Orange pune la dispozitia formulare standard, care pot fi gasite in magazinele Orange Romania.

150 euro despagubiri la Vodafone, daca incetezi contractul inainte de termen

Despagubiri de pana la 800 lei pentru denuntarea abonamentului la Cosmote

daca incetarea contractului a intervenit la mai putin de 3 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 100 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 3 luni dar la mai putin de 6 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 200 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 6 luni dar la mai putin de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 400 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 800 lei/Cartela SIM dezactivata.

Ce drepturi iti confera legea

Proces 34 impotriva bancilor: RAITA LILIANA – MARINELA vs OTP BANK ROMANIA SA

7 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge cererea.

Numar dosar: 2237/176/2013

Proces 33 impotriva bancilor: DINIS FLORIN VASILE vs OTP BANK ROMANIA SA

7 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge recurs.

Respinge recursul.

Numar dosar: 1138/176/2013

Proces 32 impotriva bancilor: ŞUSTER DAN – AURELIAN vs OTP BANK ROMANIA SA

7 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite in parte cererea

Admite în parte. Dispune anularea clauzelor contractuale de la art.9.10 lit.c şi d. Dispune restituirea oricăror sume percepute de bancă care nu respectă următorul mod de calcul a dobânzii: libor la 3 luni+2,974 p.p.

Număr dosar: 8425/176/2012

Proces 31 impotriva bancilor: OŢEL ALIN MIRCEA, OŢEL IRINA ALINA vs OTP BANK ROMANIA SA

7 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite in parte cererea

Admite în parte acţiunea

Număr dosar: 5927/176/2012

Proces 30 impotriva bancilor: NORSESOVICI OLIMPIA vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge ca neîntemeiată excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune. Respinge pe fond ac?iunea ca neîntemeiată. Ia act că pârâta î?i rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronun?ată în ?edin?ă publică la data de 30.01.2014.

Număr dosar: 28913/299/2012

Proces 29 impotriva bancilor: NORSESOVICI OLIMPIA vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Număr dosar: 28913/299/2012

Proces 28 impotriva bancilor: CHIVU GARIP IRINA LAURA vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca fiind neîntemeiată. Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanta CHIVU GARIP IRINA LAURA în contradictoriu cu pârâta OTP BANK ROMANIA SA. Constată nulitatea absolută parţială a clauzelor 5.2 şi 5.4 din contractul de credit nr. C2204/1000/12485/08.09.2008 în ce priveşte posibilitatea băncii să modifice unilateral dobânda . Respinge capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor 3 alin.d , 5 alin. a şi 6.4 din contractul de credit nr. C2204/1000/12485/08.09.2008 şi privind restituirea sumei încasate în urma majorării marjei băncii ca fiind neîntemeiate . Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare . Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22.01.2014 .

Număr dosar: 28912/299/2012

Proces 27 impotriva bancilor: MIHAI PETRE vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge ca neintemeiate exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect. Admite in parte cererea. Constata caracterul abuziv al clauzei prevazute la pct. 5.2 si pct. 6.2 – 6.3 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/1000/9100/14.04.2008 : “Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii”, “Pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor , fara consimtamantul clientului”, “ Pentru orice alte servicii prestate de catre Banca, Clientul datoreaza Bancii, corespunzator Conditiilor Generale de Afaceri ale acesteia, speze, taxe si comisioane calculate conform Tarifului de taxe si comisioane al Bancii”. Obliga parata sa restituie reclamantilor suma reprezentand diferenta dintre dobanda incasata de banca incepand cu data de 16.09.2010 si dobanda calculata in raport de valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni si marja fixa a bancii de 6,77 % . Obliga parata sa plateasca reclamantilor suma de 4300 lei cheltuieli de judecata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Număr dosar: 26104/299/2012

Proces 26 impotriva bancilor: VANEA FLORIN vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

lipsa raspuns la obiectiuni.

Număr dosar: 24317/299/2012

Proces 25 impotriva bancilor: BOICU LENUTA LOREDANA vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Respinge exceptia de netimbrare. Admite exceptia lipsei de obiect a capetelor 1,3 si 5 ale cererii. Respinge capetele 1,3 si 5 ale cererii,ca fiind lipsite de obiect. Admite exceptia prescriptiei capatului 13 al cererii. Respinge capatul 13 al cererii,ca fiind prescris. Respinge actiunea precizata formulata de reclamanta BOICU LENUTA LOREDANA,in contradictoriu cu paratele OTP BANK ROMANIA SA BUCURESTI si OTP BANK ROMANIA SA SUCURSALA BOTOSANI,ca fiind lipsita de obiect. Obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu expert in cuantum de 500 lei. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.05.2014.

Număr dosar: 18924/299/2012

Proces 24 impotriva bancilor: MUSAT MIRCEA BOGDAN vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite în parte acţiunea precizată . Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 5 pct. 5.2 şi art. 5.4 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/2300/8037/21.03.2008. Obligă pârâta să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr. C2204/2300/8037/21.03.2008 după următoarea formula: marja băncii fixă în valoare de 2,935 % +valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni. Obligă pârâta să precizeze şi să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit nr. C2204/2300/8037/21.03.2008 cuprinzând: a) precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora; b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusivă în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, cu menţiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător , cat si în sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă LIBOR. Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentului în lei al sumei de 15 936,31 CHF reprezentând dobânda încasată abuziv . Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3090,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.12.2013.

Număr dosar: 48205/299/2011

Proces 23 impotriva bancilor: PETRU CATALIN RAREŞ vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite cererea. Dispune completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 14154/19.06.2013 în sensul că: admite cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 1250 lei formulată de d-l expert contabil Ferecatu Gheorghe. Obligă reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize suma de 1250 lei, reprezentând onorariu expertiză. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Număr dosar: 14181/299/2011

Proces 22 impotriva bancilor: TIU MARCEL ADRIAN vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 6 pct 6.1 şi de art. 6 pct. 6.4 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2202/1130/4923/02.04.2007. Obliga parata sa recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr. C2202/1130/4923/02.04.2007 dupa următoarea formula: marja băncii fixa în valoare de 3,20% +valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni. Obliga parata sa precizeze si să actualizeze contractul de credit prin semnarea unor acte aditionale la contractul de credit nr. C2202/1130/4923/02.04.2007, în cuprinzind: a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora. b) modalitatea de modificare a dobanzii exclusiva în functie de indicele de referinta libor, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputind fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea urmind a se produce atat in sens crescator , cat si in sens descrescator, în functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR. Obliga parata la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 5941,32 CHF, reprezentând dobânda încasată abuziv până la data de 16.02.2012 şi a dobânzii legale aferente până la data achitării efective. Obligă pârâta la plata sumei de 2178,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.10.2012.

Respinge recursul ca nefondat. Irevocabilă.

Număr dosar: 9125/299/2011

Proces 21 impotriva bancilor: PETRE MARIAN vs. OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ADMITE ACTIUNEA ADMITE ÎN PARTE CEREREA FORMULATA DE INTERVENIENT RESPINGE CELELALTE CERERII CA NEINTEMEIATE CU APEL ÎN 15 ZILE DE LA COMUNICARE

Număr dosar: 12089/299/2011

Proces 20 impotriva bancilor: BABACEA GEORGE vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 12660 pronunţată la data de 04.06.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, din eroare numele acestora a fost consemnat greşit, indicându-se numele intervenienţilor DUDĂU RADU şi DUDĂU ROXANA, motiv pentru care aceste nume consemnate în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, se înlocuiesc cu numele intervenienţilor IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013. Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii civile pronunţată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că încheierea este supusă aceleiaşi căi de atac ca hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, respectiv apel şi nu recurs cum din eroare s-a menţionat. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013.

Număr dosar: 16999/299/2011

Proces 19 impotriva bancilor: BABACEA GEORGE vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Număr dosar: 16999/299/2011

Proces 18 impotriva bancilor: VOINESCU MIRCEA IONUŢ vs OTP BANK ROMANIA SA

4 iulie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Admite în parte acţiunea. Constată că art. 8.1, art. 8.3, art. 9.1 lit. e, art. 9. 2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, nr. C 2204/2110/3650 încheiat între reclamanţi şi pârâtă la data de 08.06.2007, constituie clauze abuzive. Dispune înlăturarea clauzelor abuzive menţionate mai sus, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din contract. Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani plătite în plus ca urmare a aplicării clauzelor abuzive menţionate, astfel: diferenţa de dobândă de 0,4 % încasată în perioada 28.03.2008-04.07.2012, precum şi orice comision încasat în baza art. 9.1 lit. e din contract, în perioada 28.03.2008-04.07.2012 . Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Număr dosar: 3321/299/2012