Rezumat: Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG 137/2000 conditioneaza
constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia Asigurari sociale
Decizia nr. 1232 din 23 mai 2011
Decizia in extras
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 2441/107/2009 formulata de reclamanti impotriva paratelor SC E. SA, SC Fil. de Distributie a E.E. „ E.D.T. Sud SA Brasov; SC Filiala de Furnizare SA a E.E.„E.F. T. Sud SA Brasov ; SC I.S.E.E. Serv SA – Sucursala de I.S. E.E. T. Sud SA Brasov s-a solicitat sa fie obligare paratele sa inlature discriminarea creata intre salariatii ce ocupa aceeasi functie/ meserie, fosti si actuali angajati ai paratelor in sensul acordarii grupei I de munca pentru perioadele in care acestia si-au desfasurat activitatea ca salariati ai SC E. SA privind aplicarea Ord. 50/1990 si sa fie obligata sa elibereze adeverintele pentru fiecare reclamant in parte.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii au lucrat in cadrul SC E. SA, ca si angajator si succesor in drepturi a fostei structuri Electrica, efectuand lucrari de intretinere, revizie, reparatie, lucrari de lichidare a avariilor si incidentelor la instalatiile electrice sub tensiune. Pe parcursul timpului SC E. SA s-a divizat in mai multe societati care au preluat personalul in functie de profilul de activitate.
Activitatea desfasurata de reclamanti a fost prestata in permanenta in conditii grele si periculoase ce au fost recunoscute cu ocazia incheierii contractelor colective de munca pe perioada 1990-2006 prin care angajatorul a acordat sporuri, dar fara a stabili si locurile de munca ce se incadreaza in grupe de munca, conform dispozitiilor Ord. 50/1990. Intrucat prin aceste anexe nu s-au stabilit locuri de munca ce se incadreaza in grupe de munca, reclamantii au fost discriminati si implicit prejudiciati fata de colegii lor care au desfasurat aceeasi activitate in cadrul altor sucursale ale paratelor.
Parata SC E. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat prin HG nr.1342/2000 au fost create alte structuri, in prezent reclamantii fiind salariati ai SC F.E.SERV SA .
Odata cu personalul au fost preluate si arhivele, iar noului angajator ii revine obligatia de a verifica si de a emite adeverintele solicitate de reclamanti. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat activitatea desfasurata de unii reclamanti a fost incadrata in grupa II de munca, iar acordarea altei grupe de munca decat cea stabilita este in contradictie cu dispozitiile art. 5 si 6 din Ord. 50/1990.
SC F.D.E. E.„ E.D. T. Sud SA Brasov; a formulat intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesual pasive intrucat pentru perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA; parata s-a infiintat prin HG nr.1342/27.12.2001. S-a invocat exceptia inadmisibilitatii prezentei actiuni intrucat prin invocarea discriminarii si a prejudiciului suferit se urmareste obligarea societatilor la acordarea grupei I de munca desi instanta s-a pronuntat prin Decizia din dos. 4053/107/2008.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat angajatorul nu a facut nici o discriminare intre angajatii sai in sensul ca pentru aceeasi meserie/functie nu s-a acordat grupa I de munca, iar imprejurarea ca prin hotarari judecatoresti unor salariati li s-a acordat grupa I de munca nu este imputabila angajatorului.
SC F.F.E. E. „E. F. Transilvania Sud SA Brasov care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat pe perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor a fost SC E.SA, parata fiind infiintat doar prin HG nr.675/2007.
SC I.S.E.E. Serv SA – Suc. I.S.E.E. Transilvania Sus SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale intrucat pe toata perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA, aceasta parata fiind infiintata prin HG nr.74/2005.
Toate paratele au invocat autoritatea de lucru judecat raportat la Decizia civila 246/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia care a solutionat litigiul dintre aceiasi reclamanti impotriva paratei SC E. SA Bucuresti, avand ca obiect acordarea grupei I de munca pe perioada anterioara anului 1990 pana la 1.04.2001, cerere intemeiata pe disp. Ord, MMPS nr. 50/1990.
Prin sentinta civila nr. 1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009 s-a admis actiunea formulata de reclamanti si s-a constatat ca activitatea desfasurata de acestia in cadrul unitatii parate se incadreaza in grupa I de munca, pentru perioadele mentionate.
Paratele au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale, instanta de fond respingand-o pentru urmatoarele considerente:
SC E. SA are calitate procesuala pasiva intrucat tot ce tine de modalitatea in care s-a derulat contractul individual de munca al fiecarui reclamant si modalitatea in care s-a aplicat pentru fiecare reclamant prevederile contractului colectiv de munca se poate judecat doar in contradictoriu cu angajatorul pentru perioada respectiva, si /sau cu succesorul in drepturi al acestui angajator. Incepand cu anul 2001 SC E. SA a fost supusa unei noi reorganizari prin hotarari de guvern succesive, luand nastere celelalte parate din prezenta cauza (HG nr.1342/2001, HG nr.74/2005 si HGR nr.675/2007). Aceste parate au preluat activitati specifice de care anterior se ocupase o singura societate SC E. SA, iar odata cu aceste activitati si atributii au preluat si personalul care sa le indeplineasca, dar si arhiva aferenta atributiilor preluate si a personalului preluat.
Prin urmare si aceste parate au calitate procesual pasiva deoarece functioneaza ca si succesori ai fostilor angajati ai SC E. SA pe care i-a preluat, iar pe de alta parte pentru ca functioneaza ca si actuali angajatori ai reclamantilor, detin arhiva de personal si sunt singurii in masura sa elibereze adeverintele ce atesta incadrarea in grupa de munca, sau sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor. Aceste aspecte rezulta din disp. art. 45 din HG 1342/2001 care stipuleaza expres ca societatile comerciale nou infiintate preiau toate drepturile si obligatiile SC E. SA si se substituie in drepturile si obligatiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia cu tertii., precum si odata cu personalul preluat, preluarea CCM anterior incheiat de SC E. SA cu angajatii, pana la incheierea unui nou contract colectiv de munca. In aplicarea dispozitiilor Ord. 50/1990 s-a emis Ordinul MMPES nr.590 /2008 potrivit caruia adeverintele privind grupele de munca se elibereaza in baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale detinatorilor de arhive.
S-a apreciat ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cerintele existentei autoritatii de lucru judecat, pentru urmatoarele considerente:
Plecand de la disp. art. 1201 Cod civil, se observa ca prezenta actiune a reclamantilor este promovata in contradictoriu si cu alte parate decat SC E. SA ca si prima actiune si are ca obiect inlaturarea discriminarii si repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminarii. Se sustine de catre parati ca si prezenta actiune este intemeiata pe aceeasi cauza, acordarea grupei I de munca, la fel ca si precedenta actiune. Nu se poate retine identitatea de cauza intrucat in prima actiune formulata reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct.123 anexa 1 din Ord. 50/1990. Instanta de recurs a retinut ca intre reclamanti si angajator nu a existat nici o intelegere intemeiata pe disp. Ordinului 50/1990 prin care sa fie stabilita grupa I de munca pentru activitatile/meseria prestata de fiecare reclamant in parte. S-a stabilit ca in lipsa unei astfel de intelegeri, nu se poate adauga la lege. Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, motivata tocmai de imprejurarea ca in culpa este angajatorul care nu a respectat disp. Ord. 50/1990 si nu a stabilit unitar pentru toate filialele din subordine acordarea grupei I de munca, conform conditiilor specifice de munca. Acordarea grupei I de munca pentru reclamanti este doar consecinta inlaturarii discriminarii si nu cauza din prezenta actiune.
Pentru motivele invocate s-a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
In perioada 1969-1990 reclamantii au desfasurat activitate in unitati subordonate la nivel central MEE, organizate teritorial si regional cu structura si denumiri diferite (IRE- I.R.E., sau SCM – Santier de Constructii Montaj).
In perioada 1990- 2001 aceeasi activitate s-a desfasurat in cadrul unor regii sau societati comerciale cu atributii in exploatarea sistemului energetic national (R., C.). Prin restructurarea C. au luat fiinta societati comerciale independente, cu atributii distincte: E., T., H. si T.
Ulterior s-a restructurat si SC E., fiind infiintata SC E. Serv – Filiala de Intretinere si Servicii Energetice.
Dupa mai multe reorganizari la nivel regional IRE s-a transformat in Sucursala ale SC E. SA, cu subunitati in mai multe judete, iar SC E. Serv are in subordinea sa sucursale si agentii in teritoriu.
A fost reorganizata si activitatea instalatiilor electrice luand fiinta sectii de inalta tensiune, centre de exploatare inalta tensiune, sectie de distributie, centru de furnizare s.a.
In aplicarea Ord. MMPS nr. 50/1990 sindicatele si conducerea unitatilor urmau sa stabileasca locurile de munca, activitatile si persoanele care se incadreaza in grupa I si II de munca conform prevederilor ordinului mentionat si a celor doua anexe ale acestuia. In perioada 1990-2000 in domeniul energetic s-au incheiat contracte colective de munca la nivel R. sau C. si apoi SC E. SA la 28.02.2001.
Parata SC E. SA arata ca in perioada 1990-2000 activitatea de distributie si furnizare a energiei electrice s-a desfasurat la nivel de teritoriu (in unitati IRE, FRE, Sucursale, Agentii) in cadrul carora erau organizate structuri sindicale, motiv pentru care in toate aceste contracte colective s-a stipulat expres ca identificarea si nominalizarea locurilor de munca cu conditii deosebite, precum si lista locurilor de munca si a categoriilor de personal ce se incadreaza in grupe I si II de munca se vor stabili prin note comune sau acte aditionale la nivelul acestor „unitati”.
Aceasta modalitate de stabilire a locurilor de munca ce se incadreaza in grupe de munca a condus inevitabil si la crearea unei discriminari intre personalul salariat a diferitelor „unitati” din cadrul furnizarii si distributiei energiei electrice.
Acest domeniu a fost considerat anterior anului 1990 ca un domeniu deosebit de important, fiind supus unei reglementari stricte cum ar fi cele din Decretul 400/1981 sau unui control riguros din partea statului, astfel incat prin Ordinul 202/1985 in conducerea marilor unitati producatoare de energie electrica pe carbune si a centralelor de furnizare si distributie energie electrica s-a numit si un comandant militar care participa la intreaga activitate a structurilor de conducere a respectivelor centre.
Anterior anului 1990 reclamantii si-au desfasurat activitatea in aceste conditii stabilite pentru intreg sistemul energetic national.
Ulterior anului 1990 reclamantii au lucrat in aceleasi conditii de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente si boli profesionale, motiv pentru care au beneficiat de sporuri la salariu pentru conditii grele, periculoase, sau nocive si apoi incepand cu 2002 de clasa de salarizare pe baza de grila care sa respecte conditiile de lucru deosebit de grele.
Activitatea reclamantilor s-a desfasurat in locuri de munca in care exista risc de accidente, explozii, arsuri, electrocutari, caderi de la inaltime si intoxicare cu substante chimice provenite de la baterii de condensatoare si acumulatoare cu acid sulfuric si in unitati trafo care contin cantitati mari de ulei, care determina pericol de incendiu in caz de defectiuni.
Activitatea se desfasoara in echipe comune de lucru pentru aceleasi instalatii electrice cu tensiuni cuprinse intre 20-100.000 volti, executand lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie a altor societati, ai caror angajati beneficiaza de grupa I de munca.
Potrivit art. 3 al. 2 din Ord. 50/1990 salariatii care efectueaza lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie ale societatilor a caror angajati beneficiaza de grupa I de munca, beneficiaza la randul lor de grupa I de munca, fara a mai fi necesara completarea Ord. 50/1990 conform scrisorii MMPS (SC E. CF SA, CN CFR SA).
Faptul ca in intervalul 1990-2001 angajatorul nu a stabilit lista locurilor de munca cu pericol de accidentare si lista riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala care ar fi determinat potrivit Ord. 50/1990 incadrarea pe grupe de munca nu este imputabil salariatilor, reclamanti in prezenta cauza. De altfel, angajatorul nu a mai pastrat nici lista locurilor cu grad ridicat de periculozitate intocmit in temeiul art. 21 din Decretul 400/1981 si care la acel moment nu conferea incadrarea in grupe de munca decat pentru un numar limitat de persoane conform legislatiei in vigoare anterior anului 1990. Toate aceste deficiente in activitatea angajatorului nu pot conduce la o stare de discriminare a reclamantilor care nu beneficiaza de aceleasi drepturi ca si colegii lor care detin functii si meserii identice, nici macar similare cum sunt ele definite de lege.
Aceasta concluzie se regaseste si in N.F. la HG nr.1223/1990 si in Decizia nr. 87/1999 a Curtii Constitutionale.
Reclamantii si-au desfasurat activitatea in sistemul energetic avand meseria de baza electrician, unii evoluand profesional in aceasta meserie, sau tehnician, subinginer dispecer, dispecer sef de tura.
Petenti au desfasurat activitati de exploatare, intretinere, reparare si furnizare a energiei electrice; activitatile au fost desfasurate in instalatiile de producere, transport si distributie a energiei electrice. Pentru fiecare din activitatile desfasurate petentii au fost supusi factorilor de risc determinati de specificul activitatii in domeniul energiei electrice care tin de tipul si categoria instalatiilor, tipul, categoria, complexitatea atributiilor specifice, microclimatul, noxele, lucrul la mari inaltimi, sau in subteran.
In concluzie, activitatea reclamantilor este identica cu cea inscrisa in anexa 1 pct. 123 al. 15 din ord. 50/1990 „ meseriasi de intretinere… electricieni si al. 46 electricieni L.C.”
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal paratele SC E. S.A Bucuresti, SC F.D.E. E. „E. D.T. Sud” Brasov si SC Filiala de I.S. E. „E. Serv SA” Bucuresti.
I. Prin recursul formulat, parata SC E. SA Bucuresti a invocat in principal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat prin preluarea personalului si a arhivei noile societati comerciale s-au substituit SC E. SA, preluand toate drepturile acesteia, inclusiv cele ce formeaza obiectul prezentului litigiu.
Pe fondul cauzei a apreciat ca actiunea formulata este neintemeiata, intrucat Ordinul 50/1990 a fost abrogat prin Legea nr.19/2000, iar din punct de vedere juridic persoanele care se incadreaza in grupa II de munca nu se pot incadra in grupa I. Instanta de fond nu a solicitat Ministerului Sanatatii sa determine existenta conditiilor pentru acordarea grupei I de munca, si in plus si-a depasit competentele, intrucat nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupe de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele, proportional cu timpul de lucru prestat in conditiile respective.
II. Prin recursul SC F.D.E.E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov se solicita respingerea actiunii reclamantilor, pentru ca discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate.
In cauza este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, aceeasi chestiune a acordarii grupei de munca fiind solutionata irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca anterioara.
III. Recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat singurul angajator al reclamantilor in perioada in litigiu a fost SC E. SA.
Discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate, iar instanta trebuia sa cerceteze actiunea prin prisma conditiilor prevazute de OG nr.137/2000 pentru a constata starea de discriminare.
Curtea, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Analizand cu prioritate, conform art. 137 Cod de procedura civila, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si autoritatii de lucru judecat, a caror solutionare de catre instanta de fond este criticata de parate prin recursurile formulate, instanta constata ca sunt neintemeiate si in mod corect instanta de fond le-a respins.
Astfel, se apreciaza ca parata SC E.SA are calitate procesuala in cauza, intrucat pentru perioadele raportat la care reclamantii au solicitat constatarea starii de discriminare calitatea de angajator al acestora a avut-o aceasta parata. Sub aspectul stabilirii persoanei obligate in raportul juridic obligational dedus judecatii, nu prezinta relevanta faptul ca prin HG nr.1342/2001 societatea parata s-a reorganizat in mai multe unitati, in conditiile in care aceasta reorganizare s-a produs ulterior intrarii in vigoare a HG nr.1342/2001, iar SC E. SA, in calitate de angajator, avea obligatia de a incadra activitatea angajatilor sai in grupe de munca.
Nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti nu se dovedeste a fi intemeiata, intrucat in prezent arhivele SC E. SA se afla in posesia acestei societati, fiind transferate odata cu intreg personalul. Ca o consecinta a reorganizarii prin HG nr.1342/2001, societatea parata detine arhiva de personal si este singura in masura sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor, in calitate de angajator actual al acestora.
Exceptia puterii de lucru judecat, invocata de toate paratele in fata instantei de fond si reiterata prin recursurile formulate, se dovedeste de asemenea a fi neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Puterea de lucru judecat este reglementata ca o prezumtie absoluta irefragabila in art. 1201 Cod Civil, si ca o exceptie de fond, peremtorie si absoluta de art. 166 Cod de procedura civila.
Conform art. 1201 Cod Civil „este lucru judecat atunci cand a doua cerere are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate”.
Pentru a verifica daca exista sau nu puterea de lucru judecat, trebuie observata tripla identitate de elemente la care se refera art. 1201 Cod Civil : parti, obiect si cauza.
Prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, constatand neindeplinita conditia identitatii de cauza. Astfel, se constata ca in prima actiune formulata, ce a constituit obiectul dosarului nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct. 123 anexa 1 din Ord. 50/1990, acest ultim act normativ constituind temeiul juridic al actiunii reclamantilor.
Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, pretentie intemeiata pe dispozitiile OG nr.137/2000.
Avand in vedere temeiul juridic diferit invocat prin cele doua actiuni, Curtea de Apel constata ca nu exista identitate de cauza, motiv pentru care se impunea respingerea exceptiei puterii de lucru judecat.
Cu privire la modul de solutionare a fondului cauzei de catre prima instanta, se retine ca prin actiune reclamantii au solicitat, astfel cum s-a aratat anterior, sa se inlature discriminarea si ca o consecinta sa se acorde grupa I de munca, nu prin raportare la criteriile prevazute de Ordinul nr.50/1990, analizate anterior in dosarul 4053/107/2007 solutionat irevocabil, ci sa se acorde grupa de munca raportat la situatia colegilor ce au lucrat in aceleasi conditii si beneficiaza de ea.
Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. (1) garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin (1), „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminarii, diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca „trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila (vezi CEDH, 18 februarie 1991, Fredin c/Suede, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/Autriche, parag.31, 28 septembrie 1995, Spadea et Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 Stubbingsetautresc/Royaume-Uni, parag.75.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.
Cap. II – Dispozitii speciale – Sectiunea I din OG nr.137/2000 priveste egalitatea in activitatea economica si in materie de angajare si profesie, si prevede urmatoarele:
Art. 6 – Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea unei persoane pentru motivul ca apartine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, intr-un raport de munca si protectie sociala, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, manifestata in urmatoarele domenii:
a) incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului de munca;
b) stabilirea si modificarea atributiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decat cele reprezentand salariul;
d) formarea, perfectionarea, reconversia si promovarea profesionala;
e) aplicarea masurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
g) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.
Art. 27 – (1) Persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG nr.137/2000 conditioneaza constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
In speta, pretinsa deosebire de tratament realizata intre angajatii si fostii angajati ai paratei SC E. SA nu este realizata pentru vreunul dintre criteriile prevazute strict de ordonanta.
Pretinsa discriminare invocata de reclamanti este izvorata atat din acte ale angajatorului, respectiv din anexele la contractele colective de munca in care se precizeaza incadrarea pe grupe de munca, acestea raportate insa si la hotarari judecatoresti prin care s-a constatat incadrarea si a altor locuri de munca/activitati in grupe de munca decat cele nominalizate de angajatori.
Pretentia reclamantilor din prezentul dosar de a li se acorda grupa de munca motivat exclusiv pe faptul ca colegii in situatii pretins similare beneficiaza de acestea nu este intemeiata, intrucat prin legislatia in materie – Ordinul 50/1990 se reglementeaza expres criteriile pe baza carora se stabilesc locurile de munca ce se incadreaza in grupele I si II de munca, organele competente care sa faca aceste incadrari, metodologia pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II de munca.
Toate aceste prevederi legale invedereaza ca incadrarea locurilor de munca din diferite unitati in grupele I si II, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitatilor, instanta nefiind competenta sa faca ea incadrarea unui loc de munca in grupele I si II de munca (in acelasi sens Decizia de indrumare nr.4/1976 a fostului Tribunal Suprem), astfel cum pretind reclamantii.
Instanta nu poate verifica daca raportat la activitatile desfasurate efectiv de reclamanti locul de munca se incadreaza intr-o grupa superioara, conform Ordinului nr.50/1990, intrucat aceasta verificare s-a facut deja in dosarul nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, iar raportat la prevederile OG nr.137/2000 nu poate constata o situatie de discriminare decat pentru criteriile expres si limitativ prevazute de acest act normativ, criterii care nu se regasesc in prezenta cauza, astfel cum s-a aratat anterior.
Chiar daca aceste criterii ar fi fost indeplinite, verificarea daca reclamantii si partile care beneficiaza de grupa de munca in baza unor hotarari judecatoresti sunt in situatii similare presupune, in primul rand, raportarea la prevederile Ordinului nr.50/1990 – raportare care nu se poate face in speta, in caz contrar fiind incidenta autoritatea de lucru judecat, si, in plus, in sistemul juridic romanesc practica judiciara nu constituie izvor de drept, o hotarare judecatoreasca, chiar irevocabila, data intr-un caz concret, cu verificarea starii de fapt existente, nu poate obliga o alta instanta de judecata sa pronunte o solutie identica, fara verificarea in concret a starii de fapt, ci numai prin invocarea starii de discriminare, astfel cum pretind reclamantii.
In plus, incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca a fost cunoscuta de reclamanti la momentul angajarii si ulterior, pe masura ce se incheiau la nivelul unitatilor parate contractele colective de munca, or nu au inteles sa conteste aceasta neincadrare/incadrare gresita in termenul de 3 ani prevazut de art. 27 alin. 2 din OG nr.137/2000, nici macar dupa aparitia acestui act normativ.
Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare eronata a legii la starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa incat fata de dispozitiile art. 312 Cod de procedura civila raportat la art. 304 alin. 1 punctul 9 Cod de procedura civila, a admis recursurile formulate de paratele SC E. SA Bucuresti, SC F.D.E. E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov si SC F.I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti impotriva sentintei civile nr.1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009.