Calea de atac-ordonantei de plata

Conform art. 8 din OG nr. 5/2001 si, respectiv, art. 13 din OUG nr. 119/2007, impotriva ordonantei de plata debitorul cazut in pretentii avea posibilitatea de a formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data comunicarii, cererea in anulare urmand a se solutiona de catre instanta competenta pentru solutionarea fondului in prima instanta.

Atat OG nr. 5/2001 prin art. 7 cat si OUG nr. 119/2007 prin art. 9, stabileau ca in cazul in care cererea creditorului era respinsa instanta pronunta o hotarare irevocabila, creditorului ramandu-i doar posibilitatea de a introduce o noua cerere potrivit dreptului comun. Noul Cod de procedura insa, prin prevederile art. 1023, stabileste posibilitatea introducerii unei cereri in anulare atat de catre debitor cat si de catre creditor. Astfel, daca prin alin. 1 al art. 1023 legiuitorul prevede ca debitorul, in conditiile in care a fost obligat la plata, poate introduce o cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii, prin alin. 2 al aceluiasi articol, se stabileste posibilitatea creditorului de a introduce o cerere in anulare atunci cand cererea i-a fost respinsa ca urmare a faptului ca instanta a considerat apararea debitorului ca fiind intemeiata sau sunt necesare pentru lamurirea cauzei administrarea si a altor probe decat inscrisurile aflate la dosar. De asemenea, creditorul poate introduce calea de atac si in cazul in care instanta de judecata apreciaza ca doar o parte dintre pretentiile acestuia sunt intemeiate.

In toate cazurile, creditorul are in continuare dreptul si posibilitatea de a se indrepta impotriva debitorului sau pe calea dreptului comun.

Conform art. 1023 alin. 3 NCPC, cererea in anulare poate viza doar aspecte ce tin de nerespectarea cerintelor prevazute pentru emiterea ordonantei de plata precum si, daca estecazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei.

Calea de atac se va judeca de catre aceeasi instanta care a pronuntat ordonanta de plata, in complet format din doi judecatori iar introducerea sa nu va suspenda executarea. Suspendarea va putea fi insa incuviintata, la cererea debitorului, doar cu conditia platii unei cautiuni al carei cuantum va fi fixat de catre instanta.

Potrivit art. 1024, ordonanta de plata este executorie chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea caii de atac.

Hotararea prin care instanta va admite sau va respinge cererea in anulare este definitiva. Tot astfel, ordonanta de plata devine definitiva si ca urmare a neintroducerii caii de atac. In ceea ce priveste caracterul executoriu, este de remarcat faptul ca noile prevederi rezolva si problemele referitoare la investirea cu formula executorie a hotararilor de emitere a ordonantei de plata, probleme nascute pe marginea normelor anterioare intrucat, in acceptiunea OG nr. 5/2001 era necesara o asemenea investire pe cand, in acceptiunea OUG nr. 119/2007 ordonanta de plata constituia titlu executoriu si, urmare a diferentei de reglementare, parte a instantelor de judecata investeau inclusiv hotararea pronuntata in temeiul OUG nr. 119/2007 in timp ce o alta parte respingeau cererile de investire.

Impotriva executarii silite a ordonantei de plata, partea interesata poate face contestatie la executare, potrivit dreptului comun. In cadrul contestatiei se pot invoca doar neregularitati privind procedura de executare si cauze de stingere a obligatiei ivite ulterior ramanerii definitive a ordonantei.

Concluzionand, este de apreciat caracterul unitar al noii proceduri. Noile dispozitii procesuale pastreaza in cea mai mare parte liniile directoare trasate in reglementarea anterioara, cu mici exceptii. Printre cele mai importante modificari sunt cele reglementate prin art. 1.023 NCPC intrucat, ca element de noutate absoluta, este instituit dreptul creditorului de a formula cerere in anulare, posibilitate recunoscuta pana acum exclusiv debitorului obligat la plata prin hotararea instantei.

Lasă un comentariu