Browsing Category

CLAUZE ABUZIVE BANCI

CLAUZE ABUZIVE BANCI, Clauze abuzive case de pariuri, Clauze abuzive Provident, Clauze abuzive telekom, clauze abuzive Vodafone si Orange,

Ultimele dosare depuse pe clauze abuzive banci

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
1-10 din 6.888 rezultate
http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=actiune%20in%20constatare%20clauze%20abuzive&v1=-mjmpdosardata
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3883/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0c4sfj 3883/196/2016 3883/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3883/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3895/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0c4sfj 3895/196/2016 3895/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3895/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15362/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0eq4nj 15362/299/2016 15362/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15362/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3894/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0e4sfj 3894/196/2016 3894/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3894/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Tribunalul IAŞI – dosarul nr. 4800/866/2014
… 2014 Secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal acţiune în constatare,constatare clauze abuzive 4800/866/2014 Apel vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15369/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 15369/299/2016 15369/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15369/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15433/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 15433/299/2016 15433/299/2016 . acţiune înconstatare clauze abuzive 15433/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Tribunalul BRĂILA – dosarul nr. 17887/196/2014
… 2014 Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 17887/196/2014 Apel vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BISTRIŢA – dosarul nr. 2436/190/2016
… 023i3k0004080g100023g0e9k7j 2436/190/2016 2436/190/2016 SECŢIA CIVILĂacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 2436/190/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15206/299/2016
… 023i3k0004080g100023g08q4nj 15206/299/2016 15206/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15206/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Un minigrup impotriva BCR.Clauze abuzive

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Nr. unic (nr. format vechi) : 51762/301/2014
Data inregistrarii 10.07.2014
Data ultimei modificari: 17.11.2015
Sectie: Judecatoria sect 3
Materie: Civil
Obiect: constatare nulitate act juridic
Stadiu procesual: Fond

 

Părţi

Nume Calitate parte
GABOR GABRIEL VALENTIN CU DOMICILIUL ALES Reclamant
FILIP VALENTIN CU DOMICILIUL ALES Reclamant
ERDEI ALEXANDRU CU DOMICILIUL ALES Reclamant
BANCA COMERCIALA ROMANA SA Pârât
BANCA COMERCIALA ROMANA SA CU SEDIUL ALES Pârât

 

Şedinţe

01.07.2015
Ora estimata: 08:30
Complet: C 20 Civil
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite in parte cererea principală astfel cum a fost precizată şi în consecinţă: Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Constată nule absolut clauzele prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Dispune eliminarea clauzelor prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Obligă pârâtă să restituie reclamantilor sumele achitate de fiecare dintre acestia pana la data pronuntarii in temeiul clauzelor constate ca abuzive prevazute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată. Respinge cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică, azi 01.07.2015.
Document: Hotarâre  9564/2015  01.07.2015
CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Peste 241 de dosare pe clauze abuzive banci inregistrate in ianuarie 2016

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

CLAUZE-ABUZIVE-BANCI-2016

Nr. unic (nr. format vechi) : 4623/300/2016
Data inregistrarii 08.02.2016
Data ultimei modificari: 08.02.2016
Sectie: Sectie comuna
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clauze abuzive, pretenţii, oblig. de a face
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
GRIGORIU ALINA MARGARETA Reclamant
BANCA ROMÂNEASCĂ S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI NAŢIONAL BANK OF GREECE Pârât

TOATE CELELALTE 241 DE DOSARE LE PUTETI VEDEA AICI

Ai clauze abuzive in contractul de credit? Ce trebui sa faci pentru a le elimina

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci sunt cele care dau dreptul acestora de a interveni in mod unilateral si discretionar in modificarea clauzelor contractuale, in special in modificarea costurilor unui credit acordat, independent de un element obiectiv cum ar fi variatia unui indice de referinta verificabil, ne-a declarat Daniela Gavrila.

Desi prevederile legale care interzic aceasta clauza ca fiind abuziva nu sunt de data recenta, bancile au continuat sa practice astfel de clauze contractuale, a continuat sursa citata.

In acelasi timp, aceste clauze au un impact semnificativ si prin natura contractului de credit bancar care este un contract de adeziune, clientul neavand posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, a subliniat sursa citata.

Potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa in mod expres stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Actul normativ prevede ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Mai mult, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

PRIMA ACTIUNE ADMISA PE DENOMINARE DIN 2016

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 12:00
Complet: C23-Fond
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de parata pentru capetele 1, 3, 4, 7 si 8 din actiune, apreciind ca vizeaza aspecte de fond. Admite in parte actiunea. Constata caracterul abuziv al următoarelor clauze: -art 3 alin d, art 5 alin a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr. 9135102/28.11.2007 -art 3.1.2 lit a, lit b, lit c, art 3.5, art 8.1 lit a liniuta a-2-a si a-3-a, art 8.1 lit c, art 8.1 lit d, art 10.1, art 10.2 din Conditiile generale ale Conventiei de credit -art 1 din actul aditional nr. 2/2010 care modifica pct 3 lit a, pct (i i) din Conventia de credit -art 2 din actul aditional nr. 2/2010 care modifica art 5.1 lit b din Conventia de credit. -art 1 din actul adotional nr. 3/2011 care modifica pct 3 lit a, alin (i) si (ii) la conventia de credit si dispune anularea acestor clauze Obliga parata sa recalculeze dobanda incepand cu data încheierii contractului de credit si pana la pronuntarea sentintei, raportat la valoarea prev de art 3 lit a din contract, dobanda ce va fi perceputa si pentru viitor in acelasi cuantum. Obliga parata să restituie reclamantei toate sumele incasate fara temei legal cu titlu de comision de risc/administrare, dobanda excedentara, la care se vor adăuga dobanzile legale aferente, calculate de la data incasarii si pana la data restituirii integrale. Constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar din contract si dispune eliminarea acestora din contract. Dispune stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului si care va fi valabil pe toata durata perioadei derularii contractului. Dispune denominarea in moneda nationala a platilor Respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la intregirea art 3 alin a al Conventiei de credit-Conditiile speciale Capatul 1 de cerere. Cu apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la registratura Sectiei a VI a Civilă a Tribunalului Bucuresti. Pronuntata in sedinta publica
Document: Hotarâre  6006/2015  29.10.2015

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Contract de credit. Efectele clauzei atributive de competență

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în condițiile în care în contractul de credit ipotecar a fost inserată clauza potrivit căreia, în cazul în care o soluţie amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente, conform legii, această clauză care ar conţine prorogarea voluntară de

competenţă teritorială în favoarea instanţei de la sediul social al băncii, întruneşte toate condiţiile pentru a fi considerată abuzivă, în acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE coroborată cu reglementarea Uniunii Europene aplicabilă contractelor de credit de consum, cu precizarea că în cauză a fost efectuată de către instanţă o analiză specifică unei cercetări judecătoreşti. În consecință, în speță, clauza atributivă de competenţă nu este operantă, neaplicându-se regula de drept comun, înscrisă în art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci regula înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte stabilit competenţa în favoarea judecătoriei de la domiciliul consumatorului, căreia i se va trimite dosarul în vederea soluţionării litigiului. (Decizia nr. 1680 din 17 iunie 2015 pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competență)

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Felicitari ! Proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o IFN nu mai reprezintă titlu executoriu

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Senatul a aprobat, luni, un proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o Instituție Financiară Nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului nu mai constituie titluri executorii, ceea ce va face mai dificilă executarea silită a datornicilor.

justitieNoul proiect de lege a fost aprobat după ce, în septembrie, tot Senatul a abrogat, printr-un alt proiect de lege, reglementările actuale potrivit cărora contractele de credite încheiate cu o bancă reprezintă titluri executorii.

Inițiatoarea ambelor proiecte de legi este senatoarea Cristiana Anghel, care a declarat pentru Profit.ro că a inițiat și acest nou proiect de lege deoarece i s-a reproșat că, în primul proiect privind contractele de credit, nu a avut în vedere și instituțiile financiare nebancare.

Actul adoptat de senatori în luna septembrie abroga articolul 120 din OUG 99/ 2006, potrivit căruia: “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii”. Proiectul a primit raport negativ de la Comisia de buget, finanțe și bănci de la Camera Deputaților, care, în aceeași ședință, a avizat pozitiv un alt proiect cu impact asupra sistemului bancar, cel privind darea în plată a imobilelor ipotecate.

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Anularea actelor de executare silita pentru existenta clauzelor abuzive.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge contestatia pentru anularea actelor de executare constand in somatie imobiliara, incheierea de stabilire cheltuieli de executare si publicatia de vanzare din 20.01.2015, ca fiind tardiv formulata. Admite in parte actiunea. Constata caracterul abuziv si nulitatea clauzei prevazute de art 5 lit a Conditii Speciale privind comisionul de risc, cuprinsa in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007. Constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în convenţiile de credit mentionate la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Obliga intimata VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie contestatorilor sumele platite in baza clauzelor contractuale care prevad perceperea unui comision de risc (art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 ) precum si a clauzei prevazute în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Anuleaza, in parte, actele de executare emise ulterior publicatiei de vanzare din 20.01.2015 in dosarul de executare nr.102/2014 al BEJ Ulman Bogdan Vasile, in limita sumelor reprezentand comision de risc perceput in baza art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 precum si a sumelor percepute in baza clauzei cuprinse în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale. Respinge, in rest, cererea ca neintemeiata . Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect. Ia act ca debitorii-contestatori nu solicita cheltuieli de judecata Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3. Pronuntata in sedinta publica azi, 28.09.2015

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.

Sursa informatiilor cdep.ro si respectiv email primit de la un consumator pe adresa avocat@coltuc.ro

Opinie realizata de un consumator N.V. care are proces impotriva unei banci din Romania pe denominare.

Toate tunurile au fost puse pe aceasta lege si o campanie mediatica de neimaginat, in care diferite persoane, bancheri, reprezentanti ai acestora, oficiali ai Bancii Nationale a Romaniei (BNR) sau jurnalisti, mai mult sau mai putin cunoscatori in domeniu, isi dau cu parerea asupra acestei legi si proclama apocaliptic ca, inevitabil, biata noastra tarisoara va avea si mai mult de suferit, economia va cadea (acum cica e sus!), tinerele generatii vor fi sacrificate, lumea va intra in colaps, in general, prin „pierderile” pe care le va suferi sistemul bancar.

Cei care urmaresc aceasta campanie disting cu claritate cateva aspecte care se desprind din atitudinea bancilor si a BNR: mesajele se concentreaza pe asa-zisele pierderi pe care le-ar suferi sistemul bancar, sintagma „risc sistemic” fiind folosita de foarte multe ori in aceste zile, cu eludarea aproape in totalitate a situatiei debitorilor. Sa fie clar: clientul bancar a suportat singur toate costurile si riscurile, a trecut prin criza, a saracit, a fost executat silit sau este in prag de executare silita, in timp ce bancile au facut calcule cum sa obtina profit.

Ne adresam celor care, poate, sunt confuzi din cauza avalansei mediatice a bancilor.

In Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, vocile asurzitoare ale celor care contesta legea au amutit in fata argumentelor celor care au discutat, cu profesionalism, aspectele acestei legi.

Vom prezenta cateva dintre acestea in cele ce urmeaza.

Capitolul 2: cateva argumente care desfiinteaza argumentele bancilor

2.1 Argumentul cu legea este una sociala si-atunci de ce sa beneficieze toti?

Zic bancile: sunt si cazuri sociale, dar noi ne-am ocupat (!?). Legea ar putea fi luata in discutie pentru cazurile sociale (alea putine de care nu s-au ocupat bancile!) Temerea lor: vor profita de lege persoane care au venituri suficiente ca sa-si plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari, posesori de Ferarri si vile de vacanta.

Legea este una de protectie a consumatorului! Orice alta abordare ar crea discriminari.

Stim cu totii ca, pentru debitorul asfixiat de rate bancare, aceasta este o lege salvatoare. Stim ca extrem de multi dintre debitori au ajuns fara voia lor cazuri sociale sau pe-aproape. Si aici vorbim de majoritatea debitorilor. Avem sute de mii de romani aflati in faliment nedeclarat din cauza bancilor!

Dl. Zamfir (min 17.57): „cand unul din trei romani, azi, nu-si poate plati creditul la banca, nu este nici un caz de indisciplina financiara, nici de hazard moral, ci e o problema de politica bancara, care trebuie schimbata de urgenta!

Nu cumva bancile au acordat credite acestor persoane cu Ferrari, care au cartiere de case? Nu cumva evaluarile dosarelor s-au facut la un nivel ierarhic superior in banci? Intrebam. De ce bancile acorda credite unor persoane fizice care au construit cartiere si apoi nu-si mai asuma garantiile ipotecare aferente acestor credite? Cate persoane fizice au primit credite mai mari de un milion euro?

Dl. Zamfir (min 11.25) : „Parlamentul European a adoptat recent o rezolutie in care recomanda statelor membre aplicarea darii in plata in aceasta speta si critica Spania pentru implementarea acestei masuri ca fiind una exceptionala. Parlamentul European critica faptul ca in legea spaniola in domeniu s-au pus restrictii.”

Dl. Preda (min 1.12.05): „Cred ca ar trebui retinute si celelalte cazuri posibil extreme si anume evitarea situatiei in care cineva, si aici va voi ruga sa-mi permiteti sa fiu plastic, opreste Ferrari-ul la usa bancii si da cheile vilei sale de la mare sau de la munte”.

Dl. Cinteza (min.1.21.50): „Am analizat primii 50 de debitori in ordinea descrescatoare a credituelor cu garantii ipotecare”. Face referire la dezvoltatori imobiliari, la persoane care si-au cumparat a 2-a, a 3-a casa sau case de vacanta, la terenuri. Si concluzioneaza (min 1.22.36): „Am impresia ca se cauta un fraier caruia sa i se puna in brate imobilele”.

Dl Ciuca: „Nu trebuia sa dati creditul”.

Dl. Cinteza (min 1.22.47): „Creditul este o afacere pe care banca si-o asuma si si-o asuma si un partener”.

Dl. Presedinte al Comisiei (1.22.57): „Si-o asuma mai mult partenerul, se pare”.

Dl. Cinteza (min 1.24.05): „Nici noi, Banca Nationala, nu acceptam comportamente de genul celor prezentate in imagini”,

Dl. Cupsa (min 1.29.30): „Domnul Cinteza s-a dovedit doar cinic, nu riguros.”

Dl. Cupsa (min 1.31.04): „Cum si-a indeplinit (BNR, n.r.) obiectivul fundamental in curgerea vremurilor? Cum si-a indeplinit atributia esentiala, cea de supraveghere? (…) Exista o criza profunda a creditelor ipotecare si este nevoie de normare.

Dl. Cinteza (min 1.39.58): „Noi (BNR, n.r.) nu stam sa analizam creditele dosar cu dosar, daca banca si-a respectat propria norma sau daca banca respecta nivelul venitului lui x sau y.”

Dl. Cupsa (min. 1.41.25): „Ati evitat cu buna stiinta sa-mi raspundeti la intrebarea pe care am pus-o cu privire la obiectivul fundamental al BNR. (…) Obiectivul fundamental al BNR este, citez: asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Acesta este obiectivul fundamental, pe care ati uitat sa-l pomeniti, cu buna stiinta. Se pune acum intrebarea, in legatura cu acest dezechilibru, cum a intervenit BNR in realizarea obiectivului sau fundamental, in masura in care dezechilibrul intre preturile acestor imobile despre care discutam azi, in speta, este evident?”

Da, si noi ne intrebam pana la urma care este rolul BNR, in afara de cel de avocat al bancilor? Fiindca vedem ca in rest nu poate interveni (decat in favoarea bancilor), nu poate analiza, nu poate da cifre exacte.

Repetam intrebarea: de ce ati acordat credite pe persoana fizica pentru dezvoltatori imobiliari? Cate credite de peste un milion euro ati acordat pe persoana fizica si in ce circumstante?

2.2. Despre presupusele pierderi pe care le-ar avea bancile – de la 2 la 4 miliare lei

Nu stim ce pierderi ar avea bancile cauzate de aceasta lege, in conditiile in care, in prezent, vand si cu 5% -10% din valoare proprietatile ipotecate. De fapt credem ca n-ar avea. Dupa ce clientul a platit, dupa caz, tot felul de comisioane, avans, dobanzi, principal, timp de cativa ani, ajungand astfel sa-si achite in mare proportie creditul, pe langa aceste sume, acum isi da si casa si tot banca iese in pierdere? Din cate stim pierderile inregistrate de banci sunt pe partea de persoane juridice. Bancile vor sa continue sa-si acopere pierderile pe sectorul corporate/persoane juridice din contractele cu persoane fizice?

Dl. Zamfir (min.3.30): „Vreau sa spun, de la bun inceput, ca legea nu e impotriva bancilor. A, ca-i o lege care le poate responsabiliza, da! Si ca ajuta bancile, da! De ce ajuta? Pentru ca banca va putea marca cu celeritate pierderea, eventuala pierdere, fara costuri suplimentare, nu va mai trebui sa constituie provizioane si va introduce rapid in circuitul civil imobilul, nu ca acum (..)”.

Dl. Zamfir (min.13.40): „Haideti sa va spun ce zicea presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, in mai 2013. Acesta a spus urmatorul lucru: bancile ar trebui sa evite executarea silita, pentru ca, in general, e mai costisitoare si, tot in general, genereaza mai putine venituri decat vanzarea voluntara a locuintei”.

2.3 Exista riscul ca cel putin o banca sa intre in faliment

O multime de debitori sunt in faliment nedeclarat din cauza bancilor. Pe de alta parte, exista conceptul de risc in afaceri. Ce ne intereseaza este care ar fi acele banci? Se poate sa ne spuna Dl. Cinteza, de la BNR? Sa stim si noi? Si-asa consideram ca sunt prea multe banci pe cap de locuitor in Romania.

2.4 Intotdeauna bancile evita subiectul clauze abuzive din contractele de credit

Este de inteles, avand 15000 de procese pe rol in instante. Fiindca daca bancile ar fi avut din start contracte corecte, daca ar fi venit sa negocieze real cu clientii, nu s-ar fi temut atata de aceasta lege. Acum a venit factura platii iresponsabilitatii pentru banci si asta-i de neimaginat pentru acestea. De ce? Fiindca se cred intangibile. Fiindca sunt obisnuite sa faca regulile jocului fara sa le deranjeze nimeni.

Ce (nu) face BNR in legatura cu acest aspect:

Dl. Cinteza (min 1.38.12): „Functia de supraveghere a BNR nu cuprinde si functia de protectie a consumatorului. Eu nu pot sa intervin si nimeni din BNR nu poate sa intervina sa modifice un contract pe care partile l-au agreat, chiar daca el contine clauze abuzive.”

Contractele agreate sunt de fapt contracte preformulate, domnule Cinteza, dupa cum bine stiti. Iar prin declaratia dumneavoastra recunoasteti existenta clauzelor abuzive.

Iar acum cativa ani nu stiati de existenta clauzelor abuzive, acum vedem ca s-au facut progrese, BNR admite ca ar exista, dar nu poate sa faca nimic. Repetam intrebarea: cu se ocupa BNR?

2.5 Argumentul ca reprezentantii bancilor nu au fost consultati sau nu s-a tinut cont de parerea lor

Realitatea este ca BNR si alti reprezentanti ai bancilor nu au vrut aceasta lege. Acum se plang ca nu s-a tinut cont de ei. Dezbaterile au inceput in aprilie, domnilor. In loc sa faceti lobby sa nu treaca legea, poate ar fi fost mai bine sa veniti cu amendamente viabile, nu?

Dl. Tigaeru L. (min 59.43): „In toata aceasta perioada de cand au inceput demersurile (…)am asteptat sa vad o pozitie medie a bancilor. Sunt om al dialogului. (…..) Din pacate, cel putin ce-am vazut eu si ce-am primit eu, adica NIMIC, si eram trecut pe o lista! As fi asteptat sa primesc un punct de vedere, as fi asteptat sa primesc niste argumente pe care dvs sunteti atat de inversunati sa spuneti NU. Pentru ca raspunsul dvs, a fost NU. Nu a fost nici o cale de mijloc”.

Dl. Nica (min 1.33.10): intrebare pentru dl Cinteza: „Aveti mandatul pentru a se respinge acest proiect de lege sau pentrua fi imbunatatit, si el sa iasa? (…) Pentru ca data trecuta v-am rugat sa veniti si sa imbunatatim proiectul de lege daca tot il criticati!”

2.6 Argumentul ca proiectul incalca legislatia nationala si europeana

Reprezentantii bancilor au tot invocat Directiva 17 a UE. Discutiile pe care acestia le-au avut au fost cu ANPC in vederea proiectului de lege privind implementarea Directivei 17. Domnilor si doamnelor, aceste discutii sunt una (nu avem confirmare ca s-ar fi agreat ceva, oricum) iar Legea darii in plata este cu totul alta. Cu toate astea, s-a dat raspunsul si la asta raspunsul:

Dl. Iacob (AURSF) (min 1.11.17): „S-a spus ca Directiva 17 creeaza un potential de infrigement la adresa Romaniei prin intermediul acelei precizari din cadrul Directivei. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau deloc asa. Daca citim cu atentie subpunctul, alineatul articolului care se refera la darea in plata, vedem acolo o exprimare extrem de precisa a Parlamentului si Consiliului Europei si anume ca statele membre nu se opun acordului dintre debitor si creditor cu privire la stingerea datoriei prin dare in plata. Nici un cuvant despre interdictia statelor membre de a veni cu o astfel de solutie la nivelul acestora, ceea ce insemna o libertate acordata statelor membre sa vina cu asemenea solutie.”

2.7 Argumentul cu proiectul prima casa, care ar fi afectat

In primul rand apreciem ca riscul ca debitorii cu credite luate prin programul prima casa sa se prezinte cu cheile la banca este redus.

Daca ne referim la exonerarea statului de garantia acordata pentru program, care deranjeaza bancile, in acest caz nu vedem de ce acesti bani, care revin la stat, n-ar putea sa fie folositi in alte scopuri.

Daca tot se pune aceasta problema, fara programe guvernamentale si sustinerea statului, bancile nu sunt in stare sa implementeze programe de creditare mai accesibile populatiei? Oare clientii care si-au cumparat casa inainte de acest program, dintre care sunt majoritatea celor ce vor apela la aceasta lege, nu cumva ar trebui sa se simta discriminati? Nu cumva platesc pentru programul prima casa?

2.8 Argumentul cu faptul ca deponentii ar avea de suferit

Nu se poate ca bancile sa nu stie ca debitorii sunt si deponenti, nu-i asa?

Foarte interesant ce spune dl. Danescu de la ARB, printre altele, referindu-se la deponentii bancilor:

Dl. Danescu (ARB) (min2.19.43): „Ne bucuram ca nu sunt cazuri sociale si in pasivul bancilor.”(…) „Deponentii sunt mai multi decat debitorii”.

Ce ne intereseaza pe noi de debitori, nu-i asa? Cinism sau inconstienta? Sau si una si alta!

Capitolul 3: Anomalii

Dl. Bogza, membru in consiliul de administratie Bancpost, se prezinta simplu ca fiind membru in Consiliul de Administratie al Consiliului Investitorilor Straini si din aceasta pozitie isi exprima indignarea fata de lege. A lasat acasa celalalta identitate a dumnealui, cea de bancher. Domnul Bogza vorbeste printre altele de lipsa unui studiu de impact al acestei legi.

Il intrebam pe aceasta cale daca are cunostinta de existenta vreunui studiu de impact facut in trecut, de catre banci sau BNR, in momente cand s-au luat implementat politici de creditare cu elemente masive de risc pentru debitori. De exemplu cand au inceput sa se acorde credite in valute exotice.

Dl. Cinteza face afirmatii interesante in legatura cu banii pe care bancile, neavand ce face cu ei in Romania, ii trimite in strainatate.

Dl. Cinteza (min 1.56.20): „Cand vorbim de capital, vorbim de capital social. Capitalul bancilor din Romania nu a fost diminuat. Ceea ce publica presa si se comenteaza a plecat din sumele atrase de banci sub forma de imprumuturi. (…) Sursele astea sunt rambursabile. Ele au fost aduse in Romania ca bancile sa dea credite. Pe masura ce creditele se ramburseaza, nemaifiind interes local de creditare, bancile n-au ce face cu banii. Daca ar fi sa tina banii in Romania, bancile pentru ce sa-i tina? Nu fac decat sa plateasca dobanzi!”

Oare ce ramane in tara?

Oana Petrescu (CPBR): La sfarsitul dezbaterilor a prezentat un text menit sa modifice legea, punand restrictii, despre care sustine ca a fost discutat cu ANPC. Posibil. Stimata doamna, repetam. Va rugam sa nu va mai cramponati de discutiile avute cu ANPC in vederea implementarii Directivei 17. Aici este vorba de legea darii in plata.

Capitolul 4: Concluzii

Legea este una de protectie a consumatorului

Legea nu permite discriminari

Legea stabileste un echilibru intre client si banca

Legea este intocmita in spiritul conceptului de impartire a riscului

Bancile s-au opus cu inversunare

Din momentul lansarii dezbaterilor, in aprilie, nu au venit cu nici un fel de propunere, lasand argumentele, care spun toate nu sau pun restrictii, pentru dezbaterea din Comisia Juridica

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Conferinta de presa “Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Miercuri,09.12.2015,ora 11.oo in incinta Electromagnetica Business Park ,C.A.COLTUC organizeaza conferinta de presa “Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”

Temele discutate:

1.Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015

2.De la clauze abuzive ale bancilor la darea in plata si insolventa persoanei fizice

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Topul restanţierilor la bănci: Judeţele în care românii au fost doborâţi de rate

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Restanţele acumulate de populaţie şi firme la creditele contractate de la bănci au ajuns la 22,45 miliarde de lei la sfârşitul lunii octombrie, în scădere cu 9,5% de la începutul acestui an, reprezentând 10,35% din totalul împrumuturilor luate, potrivit datelor Băncii Naţionale a României (BNR)

Judeţul Vâlcea este campionul restanţelor, ţinând cont de totalul restanţelor în portofoliul de credite contractate de persoanele fizice şi juridice din acest judeţ. Sumele restante în Vâlcea au crescut cu aproape 10% în primele 10 luni ale acestui an, la echivalentul a 510 milioane de lei. Astfel, totalul restanţelor au ajuns să ocupe o cotă de peste 21% din portofoliul de împrumuturi. Vâlcea, un judeţ în care până nu demult cel mai mare angajator era combinatul chimic Oltchim, resimte pe deplin efectele pe orizontală ale insolvenţei companiei de stat. De fapt, trei sferturi din restanţele acumulate în Vâlcea aparţin combinatului chimic, întrucât printre creditorii garantaţi ai Oltchim se înscriu BCR  – cu 230 de milioane de lei şi Banca Transilvania – cu 160 de milioane de lei. Rata şomajului în judeţul Vâlcea era la sfârşitul lunii septembrie de 4,57%, sub media naţională de 4,89%, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).   Pe locul al doilea în topul restanţierilor se situează judeţul Giurgiu, unde pentru o cincime din credite se înregistrează restanţe. Sumele restante acumulate au scăzut uşor (-0,54%) în primele 10 luni din acest an, până la echivalentul a 171 milioane de lei, potrivit datelor BNR. În acest judeţ, rata şomajului era de 6,83% la sfârşitul lunii septembrie. De altfel, în judeţul Giurgiu, salariul mediu net este de numai 1.489 de lei, comparativ cu o medie de 1.767 de lei la nivel naţional.    În ciuda faptului că restanţele din Sălaj au scăzut cu 21% în primele 10 luni, judeţul ocupă locul al treilea în topul restanţierilor. Restanţele cumulate de populaţia şi firmele din Sălaj se ridică la echivalentul a 260 de milioane de lei, însă ele ocupă 19% din totalul finanţărilor acordate. Aici, rata şomajului este de 4,87%, apropiată de media naţională, dar salariul mediu net este de numai 1.368 de lei.      La fel, chiar dacă au înregistrat reduceri ale restanţelor cu până la 30%, judeţele Vaslui, Mehedinţi şi Sibiu rămân în vârful clasamentului privind cei mai mari rstanţieri. Cele trei judeţe au sume restante pentru mai bine de 15% din totalul împrumuturilor contractate de persoane fizice şi juridice.    Bucureşti şi judeţul Ilfov cumulează restante de 7,95 miliarde de lei, însă acestea reprezintă numai 9,3% din sondul finanţărilor de 85,45 miliarde de lei. În plus, în Capitală, sumele restante au scăzut cu 8,8% în primele 10 luni. În Bucureşti-Ilfov, rata şomajului era de numai 1,3% la sfârşitul lunii septembrie, iar salariul mediu net este de 2.540 de lei, cu mult peste media naţională.    În judeţele Dâmboviţa, Olt şi Gorj, valoarea restanţelor la creditele contractate de populaţie şi firme nu depăşeşte 6,5% din totalul finanţărilor. De fapt, în aceste judeţe sunt cei mai buni-platnici. În judeţul Dâmboviţa, restanţele se ridicau la finele lunii octombrie la 121 de milioane de lei, în scădere cu 3,43% în primele 10 luni, reprezentând numai 5,8% din soldul creditelor contractate. În Olt, restanţele au scăzut cu 22% de la începutul anului, până la 111 milioane de lei, şi reprezintă 6,24% din total. În schimb, în judeţul Gorj, sumele restante au urcat cu peste 55%, până la 171 milioane de lei. În ciuda acestui avans semnificativ, acestea reprezintă doar 6,4% din totalul împrumuturilor acordate persoanelor fizice şi juridice, plasând judeţul pe locul al treilea în clasamentul celor mai bun-platnici.

sursa adevarul

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Dvs., bancă, nu aveti niciun risc?

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Discuţiile create de legea  dării în plată, care a trecut de Parlament şi a ajuns la preşedintele Iohannis, au polarizat atenţia în aceste zile

Argumentele bancilor:

1.Legea nu retroactiveaza

2.Legea ar scumpi creditele

Florin Georgescu, de la BNR: „În România, costul crizei a fost transferat asupra salariaților; legislația muncii a fost contrară intereselor salariaților”.

Intrebare primita de la Ionel Chirea,Ialomita

Aaa, se întâmplă ca un apartament să scadă de la 100 de mii la 40 de mii?… Ok, asta înseamnă că piața s-a prăbușit, că e criză economică. Adică tu, bancă, vrei să te asiguri la mine împotriva crizelor economice?… Adică în acest contract, în care eu îți dau de 3 ori cât costă apartamentul, tu nu ai nici un risc, nu?…

Legea darii in plata trebuie sa intre in vigoare

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Clauzele Abuzive De Modificare Unilaterala A Dobanzii Si Comisionul De Administrare Intr-un Dosar Colectiv Raiffeisen Bank Admis

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea. Constată că art. 3.2 teza a II a si art. 3.5 – in ceea ce priveste aplicarea procentului la valoarea initiala a creditului- din Contractul de credit nr. RF 77145758700/07.08.2008 încheiat între reclamant şi pârâtă constituie clauza abuzive. Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Ia act ca partile au solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25.11.2015.

sursa portal just

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Ratele in franci elevetieni pentru clienti ai OTP Bank injumatatite, dupa proces

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Deja avem din partea Tribunalului Bucuresti o oarecare traditie in a da asemenea solutii favorabile si vedem deja o practica extrem de favorabila la nivel de tara pentru inghetarea cursului valutar.

Instanta a dispus in fiecare dosar in parte inghetarea cursului valutar la acel moment istoric, respectiv anul 2007 si 2008, fiindca despre acest tip de contract discutam

sursa TMB

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

SC VOLKSBANK ROMANIA SA obligata sa plateasca 24.000 de CHF.Definitiv

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Nr. unic (nr. format vechi) : 9224/3/2015 (2292/2015 )
Data inregistrarii 18.08.2015
Data ultimei modificari: 19.11.2015
Sectie: Secţia a V-a civilă
Materie: Litigii cu profesioniştii
Obiect: acţiune în constatare DISJUNS DIN 44694/3/2014 TB6
Stadiu procesual: Apel

Părţi
Nume Calitate parte
SC VOLKSBANK ROMANIA SA Apelant Pârât
BOGDAN LUMINITA Apelant Reclamant
BOGDAN GHEORGHE Apelant Reclamant

Şedinţe
19.11.2015
Ora estimata: 09:00
Complet: S5 Complet 5 A
Tip solutie: Nefondat
Solutia pe scurt: Respinge apelul formulat de apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA ca nefondat. Admite apelul incident formulat de apelan?ii – reclaman?i BOGDAN GHEORGHE ?i BOGDAN LUMINI?A. Schimbă în parte sentin?a atacată în sensul că : Obligă pârâta VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească reclamantei BOGDAN LUMINI?A suma de 2.766,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instan?ă (onorariu avocat). Men?ine celelalte dispozi?ii ale sentin?ei apelate. Obligă apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească apelantei – reclamante BOGDAN LUMINI?A suma de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (onorariu avocat). Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.11.2015.
Document: Hotarâre 19.11.2015

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

ICCJ a decis:Toate procesele deschise de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) vor fi judecate de completele civile din cadrul Tribunalului

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

CAB a cerut ICCJ să stabilească instanța competentă funcțional sau specializările completelor competente să soluționeze cauzele dintre ANPC și băncile comerciale, atunci când instanța este sesizată de Autoritate în temeiul prevederilor articolului 12 din legea 193/2000.

„În şedinţa din 16 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:

Decizia nr.24 în dosarul nr.19/2015

Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului/alte organe ale administraţiei publice şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului/alte organe ale administraţiei publice, se soluţionează de secţiile civile/completele specializate în materie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2015.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”, a fost decizia ICCJ.

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Un client al OTP Bank a câștigat, în instanță, declararea nulității de drept a contractului său bancar

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Document: Hotarâre  17084/2014  10.10.2014”, a fost decizia completului de la judecătoria S1.

Ulterior, banca a făcut apel la Tribunalul București, însă acesta a fost respins de magistrați:

otp„Tip solutie: Nefondat

Soluția pe scurt: Respinge apelul, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10.11.2015.

Document: Hotarâre    10.11.2015”, este hotărârea completului de la Tribunal.

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, CLAUZE ABUZIVE BANCI,

ANPC vs VOLKSBANK ROMÂNIA SA.Hotarare castigata Petrosani

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Solutia pe scurt: Admite sesizarea din oficiu. Îndreptă erorile materiale strecurate în alineatele 13, 14, 16 şi 18 din dispozitivul sentinţei civile nr. 2109 din data de 3.07.2015 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 3193/278/2014, după cum urmează: -alineatul 13 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Admite acţiunea civilă conexată introdusă de reclamanţii Ban Ionel şi Ban Laura împotriva pârâtei S.C. Volksbank România S.A., cu sediul

în Bucureşti, sos. Şoseaua Pipera, nr.42, etajele 3-8 si 10, sectorul 2 , şi în consecinţă:” -alineatul 14 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la pct.4.3 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 încheiată între pârâtă şi reclamanţii Ban Ionel si Ban Laura, privind suportarea de către împrumutat a diferenţelor de curs valutar.” -alineatul 16 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 la valoarea de la data încheierii convenţiei, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiei pe întreaga perioadă de valabilitate a convenţiei.” -alineatul 18 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Obligă pârâta SC Volksbank Romania SA să plătească pârâţilor reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin, Rădoi Ana, Ban Ionel şi Ban Laura suma de 1400,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 1000,00 lei către pârâţii reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin şi Rădoi Ana şi 400,00 lei către reclamanţii-pârâţii reclamanţi reconvenţionali Ban Ionel şi Ban Laura.” Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Petroşani în cazul exercitării acestei căi de atac. Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.07.2015.

http://portal.just.ro/278/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27800000000085063&id_inst=278

 

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Clauze abuzive vs SC BANC POST SA.Proces Castigat

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Nr. unic (nr. format vechi) : 219/188/2014
Data inregistrarii 05.03.2014
Data ultimei modificari: 04.11.2015
Sectie: JUDECĂTORIA BICAZ
Materie: Civil
Obiect: alte cereri CONSTATARE NULITATE CLAUZE ABUZIVE
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
BAUTU PAUL Reclamant
SC BANC POST SA Pârât
SC BANC POST SA – SUCURSALA TOMIS Pârât

Şedinţe
22.09.2015
Ora estimata: 9:30
Complet: C_4-amânări
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia prescripţiei dreptului de a cerere restituirea sumelor, invocată de pârâta BANCPOST SA prin întâmpinare. Admite în parte cererea.
Document: Hotarâre 1124/2015 22.09.2015

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a câștigat un al doilea proces privitor la clauzele abuzive, de această dată cu referire la contractele de credit de la Banca Românească

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

„Tip solutie: Admite in parte cererea

Solutia pe scurt: Admite în parte sesizarea.

Menţine parţial procesul verbal nr.0630802/1279/30.10.2013 întocmit de petentă şi constată caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.5 lit.d în contractele de credit B0029570/7.10.2008 şi B0026838/16.09.2008 şi art.6 alin.1 în contractele de credit B0029570/7.10.2008, B0026838/16.09.2008 şi 54073888 din 10.10.2007, obligând pârâta la modificarea clauzelor considerate abuzive.

În temeiul art.13 alin.2 raportat la art.16 din Legea 193/2000, aplică pârâtei sancţiunea contravenţională a amenzii de 400 lei.

Respinge capătul 4 al cererii de chemare în judecată, constatând lipsa calităţii procesuale active.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată în şedinţa publică din 5 noiembrie 2015.”

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Instanțe competente în soluționarea litigiilor dintre ANPC și bănci

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Redăm în cele cel urmează punctul de vedere formulat de Ministerul Public în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 19/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii privind „Stabilirea instanţei competente funcţional/specializarea secţiei sau a completului competent/e să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi băncile comerciale /profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului în temeiul prevederilor art.12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată”, cu termen de judecată la data de 16 noiembrie 2015.

Potrivit actului de sesizare reprezentat de recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în practica judiciară a acestei instanțe şi a altor curţi de apel din ţară, problema de drept menţionată a fost soluţionată neunitar prin prisma pronunţării unor hotărâri diferite în regulator de competenţă de secţia civilă, respectiv de secţia de contencios administrativ şi fiscal, sau al judecării unor astfel de cauze de secţii/complete având specializări distincte, după caz civilă (cauze privind profesioniştii) sau de contencios administrativ şi fiscal, după cum urmează:

1. Unele instanţe de judecată au considerat că secţiile de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să soluţioneze aceste litigii, reținându-se, în esenţă, următoarele argumente:

Prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se instituie o procedură specială de sesizare a instanţei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale în cazul clauzelor abuzive cuprinse în contractele de adeziune.

Legea nr. 193/2000 reglementează în mod diferit cazurile în care instanţa este sesizată pe baza unui proces-verbal de control întocmit de o autoritate publică şi cazurile în care consumatorul – co-contractant solicită constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune.

Instanța, în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, va verifica, în fapt, legalitatea şi temeinicia actului de constatare al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi va aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Legea nr. 193/2000, republicată, reglementează o situaţie specială, în sensul că a luat din competenţa agentului constatator posibilitatea de a aplica sancţiunea contravenţională şi a dat competenţă, în acest sens, instanţei de judecată.

Nu se poate reţine raportul principal – accesoriu între capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi aplicarea sancţiunii contravenţionale, deoarece instanța este chemată să verifice temeinicia procesului-verbal, să stabilească sancţiunea şi să dispună măsurile necesare restabilirii odinii de drept, toate acestea fiind incluse în sfera răspunderii contravenţionale a persoanei juridice chemate în judecată.

Sintagma „tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului” din art. 12 alin. (1) din lege (intervenită în urma unei modificări legislative), nu denotă intenţia legiuitorului de a stabili competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea secţiei tribunalului specializată în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, ci doar că s-a dorit a se face aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale (locul săvârşirii contravenţiei, regula fiind încheierea contractului la sediul societăţii).

Această opinie este exemplificată prin hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București[1] .

2. Alte instanţe de judecată dimpotrivă, au apreciat că secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze aceste litigii.

Astfel, s-a reținut că litigiile de contencios administrativ sunt cele soluţionate de instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, litigii în care, cel puţin o parte este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, astfel cum sunt definite de art.2 alin. (1) din Legea nr.554/2004.

Trimiterea la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu poate constitui un temei pentru reţinerea competenţei instanţei de contencios administrativ, deoarece trimiterea la actul normativ menţionat, cu excepţia art. 27 – 29, vizează numai aspectele de drept substanţial privind capătul de cerere accesoriu, adică aplicarea amenzii contravenţionale.

Spre deosebire de procesul contravenţional tipic, în lumina Legii nr. 193/2000 republicată, instanţa nu se rezumă la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, ci judecă în condiţii de contradictorialitate însăşi existenţa sau inexistenţa clauzelor abuzive într-un contract de drept privat (iar nu administrativ), şi poate dispune măsuri cu efecte directe, nu numai faţă de acel contract, ci faţă de toate contractele de adeziune în curs de executare.

În litigiu, are caracter principal capătul de cerere având ca obiect verificarea existenţei şi constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate între profesionist şi consumator, iar eventuala aplicare a sancţiunii contravenţionale – deci numai dacă se constată existenţa clauzelor abuzive -reprezintă un capăt de cerere accesoriu, subsecvent, care nu este apt în sine să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, ci revine spre judecare instanţei competente să soluţioneze capătul de cerere principal (secţia civilă), în baza prorogării legale de competenţă.

Această opinie este exemplificată prin hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea și Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal[2].

Colegiul de Conducere al Curţii de Apel București apreciază că, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat, în principal, de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competenţa funcţională / specializarea revine secţiei civile, iar nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

III. Apreciez al doilea punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele motive:

1. Argumente circumscrise naturii juridice proprii litigiului analizat prin raportare la obiectul şi scopul cererii de chemare în judecată.

Stabilirea secției din cadrul tribunalului, competentă funcțional să soluționeze litigiile dinte Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și profesioniști, în temeiul art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, presupune, în prealabil, identificarea naturii juridice a litigiului, criteriu obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale, în general[3] și, din perspectiva normelor de organizare judecătorească, a competenței funcționale a secţiilor unei instanțe, în particular, atunci când la nivelul aceleiași instanțe funcționează secții sau complete specializate în anumite materii[4].

Natura juridică a litigiului poate fi determinată pe baza elementelor subiective şi obiective ale acțiunii justiție ce se concretizează prin cererea de chemare în judecată formulată.

Pe calea acțiunii în justiție, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în virtutea legitimării procesuale active ce îi este conferită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/200, republicată şi a propriei competențe funcționale stabilită prin lege[5] şi acte administrative cu caracter normativ adoptate în aplicarea legii[6] solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune încheiate între un profesionist şi consumatori, obligarea profesionistului să modifice toate contractele aflate în curs de executare prin eliminarea acestor clauze şi aplicarea sancțiuni contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată.

În virtutea acestei legitimări procesuale active extraordinare, întocmai asociațiilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, autoritatea publică reclamantă acționează pentru protecția drepturilor şi intereselor colective ale consumatorilor, urmărind, pe calea acțiunii în justiție, obținerea intervenției judiciare asupra modelului contractual practicat de profesionistul pârât şi realizarea unei așa-numite „suprimări curative a clauzelor abuzive”, adică o lipsire parțială a contractelor de adeziune ori a celor preformulate de efectele juridice urmărite de profesionist la momentul inserării acestora în contract[7].

Acțiunea analizată prezintă toate caracteristicile unei actio popularis şi, întocmai situațiilor în care cererea de chemare în judecată este formulată de asociațiile pentru protecția consumatorilor, folosul practic al admiterii sale şi al obligării profesionistului pârât la modificarea tuturor contractelor de adeziune aflate în curs de executare ori la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității sale profesionale, se produc asupra consumatorilor, părți existente sau viitoare în aceste contacte, deci asupra unei colectivități.

Prin urmare, obiectul acțiunii privește protecția unor drepturi şi interese legitime ale consumatorilor rezultate din raporturile contractuale, prezente sau viitoare ale acestora cu profesioniștii.

Din perspectiva obiectului principal al cererii de chemare în judecată, ca mijloc procesual prin care acțiunea civilă se concretizează, principala pretenție a autorităţii reclamante constă în a solicita instanței, ca urmare constatării caracterului abuziv al unor clauze, să dispună obligarea pârâtului profesionist la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de executare prin eliminarea acestora ori, după caz, la eliminarea clauzelor respective din contractele preformulate.

Atât prin modul de formulare, dar mai ales, prin succesiunea logică pe care o implică soluționarea petitelor cererii de chemare în judecată, capătul de cerere având ca obiect aplicarea sancțiunii contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată, se înfățișează ca o cerere accesorie, prezentând toate trăsăturile indicate în definiția legală dată acestei categorii de cereri prin art. 30 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de vreme ce soluția în privința sa depinde de soluția ce va fi dată de instanță asupra cererii principale ce are ca obiect obligarea profesionistului la încetarea folosirii anumitor clauze contractuale, urmare constatării caracterului abuziv al acestora.

Cauza acțiunii (causa petendi), înțeleasă ca scop către care se îndreaptă voința celui care afirmă o pretenție în justiție[8] este dată de încălcarea de către profesionist a obligației legale de a se abține de la inserarea unor clauze abuzive şi de voința reclamantei de a face ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, profesionistul să fie obligat la încetarea folosirii acestora prin obligarea acestuia la modificarea propriilor contracte.

Din această ultimă perspectivă, acțiunea analizată se circumscrie tipologiei acțiunilor în realizare, de vreme ce consecința directă şi imediată a constatării, de către instanța de judecată a caracterului abuziv al unor clauze constă în obligarea profesionistului, pârât în cauză, la îndeplinirea unei obligații de a face şi la schimbarea unei situații juridice prin reconfigurarea contractului.

Prin urmare, scopul principal către care tinde acțiunea reclamantei constă în restabilirea legalității încălcate şi a echilibrului contractual rupt de profesionist prin încălcarea de către acesta a interdicției legale instituie prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată.

Sancționarea contravențională a profesionistului pârât în cauză este o măsură accesorie şi complementară căreia nu i se poate atribui o valoare definitorie pentru stabilirea naturii juridice a litigiului şi caracterizarea acestuia ca fiind un litigiu de contencios administrativ.

De altfel, chiar raportat la scopul reglementării în ansamblu, se observă că, atât la nivel național[9], cât şi la nivelul Uniunii Europene, accentul este pus pe restabilirea echilibrului contractual încălcat de profesionist prin încetarea folosirii clauzelor abuzive, măsurile preconizate vizând, în principal, reconfigurarea contractului; sancțiunea contravențională, cu rol disuasiv şi punitiv intervine doar complementar şi subsidiar, în anumite ipoteze particulare care aparțin ordinii juridice interne a fiecărui stat membru[10].

Jurisprudența Curții de Justiţie a Uniunii Europene este în același sens.

Bunăoară, în cauza C-470/12, Pohotovost s.r.o, prin Hotărârea din 27 februarie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, raportându-se la jurisprudența sa anterioară, a afirmat caracterul preventiv şi scopul de descurajare al acțiunilor în încetare.

Rezultă că sancționarea contravențională pentru faptele care, în același timp, deschid calea exercitării acțiunii în încetare, este un element ce aparține ordinii juridice a statelor membre care beneficiază în această privință de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea mijloacelor pe care le consideră cele mai potrivite pentru a asigura realizarea obiectivului urmărit, prioritară fiind, astfel cum s-a demonstrat, încetarea încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor.

Prin obiectul său, litigiul privește clauzele standardizate din contactele de adeziune ori din cele preformulate emise de un profesionist, destinate a fi utilizate în raporturile acestuia față de consumatori, deci elemente ale unui act juridic bilateral de drept privat.

Scopul litigiului, raportat la intenția principală a legiuitorului prin reglementarea unei astfel de acțiuni, este acela de a obține eliminarea clauzelor abuzive, sancțiunea contravențională reprezentând doar o consecință a modului de soluționare a capătului principal de cerere.

Pentru a se ajunge însă la soluționarea acțiunii și la aplicarea amenzii contravenționale prevăzută de art. 16 din lege, instanța trebuie să analizeze în ce măsură clauza/clauzele din contractul în litigiu sunt sau nu abuzive ținând cont de criteriile din dreptul intern asupra calificării corecte a unei clauze contractuale specifice, de criteriile oferite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa în interpretarea noțiunii de „clauză abuzivă” menționată de art. 3 alin. (1) din Directiva n. 93/13/CEE şi în anexa la aceasta, în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe[11].

Doar în măsura în care constată caracterul abuziv al clauzelor, instanța dispune obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare, eliminarea lor din contractele preformulate şi aplică amenda contravențională.

În acest context, este evident că, soluționarea acestor cauze nu se reduce la verificarea întrunirii elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000 republicată şi aplicarea amenzii corespunzătoare, ci elementele principale ale cercetării judecătorești şi ale raționamentului judiciar se circumscriu unei analize de validitate a clauzelor contractuale.

Toate aceste considerente îndreptățesc a se concluziona că, atât din perspectiva obiectului, cât şi a scopului, litigiul declanșat prin cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu este un litigiu contravențional, ci un litigiu de drept privat ce vizează contractul unui profesionist destinat a fi utilizat în raporturile dintre acesta şi consumatori.

  • 2. Argumente circumscrise excluderii din tipologia litigiilor de contencios administrativ şi instituţiei prorogării legale de competenţă. Semnificaţia normei de trimitere conţinută în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată.
  • 2.1. Caracterul litigiului, ca fiind unul de contencios administrativ nu se poate stabili nici prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată pe baza cărora se determină sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, ca fiind activitatea de soluționare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Procesul – verbal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 193/2000, republicată prin care organele de control abilitate consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute şi articolele de lege încălcate de un profesionist nu constituie un act administrativ, întrucât nu creează, modifică sau stinge el însuși drepturi şi obligații ce intră în conținutul unui raport de drept contravențional.

Aceste raporturi juridice sunt pe deplin constituite doar în măsura în care instanța de judecată, constatând caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate de profesionist, admite cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor şi aplică şi sancțiunea contravențională – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată [12].

În faza de sesizare a instanţei de judecată, procesul – verbal în discuţie are doar valoarea unui act de constatare care justifică şi pe baza căruia se motivează demersul în justiţie al reclamantei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

El îşi păstrează acest caracter pe tot parcursul judecării cauzei, raportul juridic de drept contravenţional născându-se pe deplin doar prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa, în măsura în care cererea formulată este admisă[13].

Soluţia de anulare a procesului – verbal de constatare, indicată de art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, pentru situaţia în care instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract nu transformă litigiul într-unul de contencios administrativ pe baza unei asimilări cu plângerea contravenţională.

Din analiza sistematică a textului art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se observă că această soluţie se pronunţă doar în ipoteza în care instanţa constată că cererea Autorităţii reclamantă în cauză este neîntemeiată, în sensul că în contractul profesionistului nu sunt clauze abuzive.

Prin derogare de la principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, independent de formularea unei cereri reconvenţionale de către părâtul profesionist, anularea procesului – verbal de constatare se dispune în virtutea raportului de accesorialitate faţă de soluţia dată asupra capătului principal de cerere.

Prin aceasta nu se schimbă natura juridică a litigiului, astfel cum a fost determinată în precedent pe baza obiectului şi a scopului cererii principale.

  • 2.2. Soluţia este justificată şi prin raportare la efectele prorogării legale de competenţă pe temeiul art. 123 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă în baza normei legale de trimitere conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, s-ar putea considera că devin incidente prevederile art. 34 alin. (2) teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc, în materia plângerii contravenţionale, competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului ca instanţă de apel, această competenţă nu ar viza decât cererea accesorie – aplicarea amenzii contravenţionale.

Întrucât capătul principal de cerere are o natură civilă, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri aparţine secţiei civile a tribunalului, în virtutea prorogării legale de competenţă determinată de raportul de accesorialitate, şi cererea având ca obiect aplicarea amenzii contravenţionale aparţine competenţei aceleiaşi secţii[14].

  • 2.3. În acest context, trimiterea conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, la dispozițiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția art. 27 – art. 29 trebuie înţeleasă ca referindu-se la completarea cu dreptul comun în materie contravențională din perspectiva aspectelor de drept substanţial, privind aplicarea sancțiunilor contravenționale, iar nu cu privire la competența de soluționare a cererii principale.

Astfel, pe de o parte, se observă că norma de trimitere este conţinută într-un text plasat în Cap. IV al Legii nr. 193/2000 care poartă denumirea marginală „Sancţiuni”, iar nu în capitolul precedent care cuprinde dispoziţii referitoare la soluţionarea litigiilor ori în capitolul următor dedicat dispoziţiilor finale.

Pe de altă parte, prin obiectul său principal de reglementare, Legea nr. 193/2000, republicată nu aparţine materiei contravenţionale, ci vizează raporturile dintre profesionişti şi consumatori.

Sancţionarea contravenţională a profesionistului pentru o faptă care, în aceleaşi timp, întruneşte elementele ilicitului civil în raporturile acestuia faţă de consumatori este o opţiune a legiuitorului naţional, circumscrisă scopulului disuasiv al reglementării, complementar scopului principal al acesteia, acela de a conferi un cadru normativ pentru acţiunile în încetarea folosirii clauzelor abuzive.

Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 193/2000, republicată prin care se normează în materie contravenţională, se înfăţişează, în raporturile acestora cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ca norme contravenţionale speciale, iar din modul de plasare a normei de trimitere, rezultă voinţa legiuitorului de a permite completarea cu legea contravenţională generală doar sub aspectele care privesc exclusiv aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi în privinţa celor care vizează competenţa funcţională a secţiei din cadrul tribunalului competent material să judece aceste cauze în primă instanţă.

  • 3. Argumente circumscrise evoluţiei în timp a reglementării.

În redactarea avută de art. 12 din Legea nr. 193/2000, anterior modificării acestui text prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesul – verbal încheiat de organele de control abilitate prin care se consemnau faptele constatate cu ocazia verificărilor efectuate şi articolele de lege încălcate de comerciant[15] se transmitea, după caz, judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi avea domiciliul sau, după caz, sediul.

În redactarea art. 13 din acelaşi act normativ, anterior modificărilor aduse prin art. 38 pct 2 din Legea nr. 76/2012, instanţa, în cazul în care constata existenţa clauzelor abuzive în contract, aplica sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispunea, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămânea în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, respingând cererea, instanţa anula procesul-verbal întocmit.

Astfel, în reglementarea anterioară, accentul era pus pe sancţionarea contravenţională a profesionistului, de vreme ce competența materială de primă instanţă aparținea judecătoriei, iar competența teritorială era alternativă, în sensul că aceasta revenea, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială contravenientul își avea domiciliul sau sediul.

Urmare modificărilor aduse celor două texte prin Legea nr. 76/2012, se observă schimbarea competenţei materiale şi a celei teritoriale.

Bunăoară, competenţa materială aparţine tribunalului, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată constituind o altă situaţie în care tribunalul judecă alte cereri date prin lege în competenţa sa, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Această reglementare expresă a competenţei materiale a tribunalului, indiferent de valoarea litigiului, are meritul de a înlătura criteriul valoric ce, eventual, în lipsa unei reglementări în legea specială, ar fi partajat competenţa materială între tribunal şi judecătorie pe temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă şi vine să preîntâmpine controversele ce ar fi putut exista, în lipsa textului, sub acest aspect.

Reglementarea specială, chiar dacă reprezintă un „alt caz” dat în competenţa de primă instanță a tribunalului coincide cu regula instituită prin art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță toate litigiile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Şi sub aspectul competenţei teritoriale, se observă că, urmare modificărilor aduse art. 12 din Legea nr. 193/2000 prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, aceasta devine exclusivă, în favoarea tribunalului de la domiciliul sau sediul profesionistului, ceea ce corespunde regulii generale consacrată prin art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înlocuirea competenței teritoriale alternative cu una exclusivă, respectiv cea a tribunalului în a cărui rază își are domiciliul sau sediul profesionistul, reprezintă, pe de o parte, o măsură în favoarea pârâtului profesionist, pentru acele situaţii în care locul săvârşirii faptei este altul decât domiciliul sau sediul acestuia.

Pe de altă parte, modificările analizate, fiind aduse prin însăşi Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă au semnificaţia unei schimbări de concepţie legislativă, determinantă fiind voinţa legiuitorului de a integra o serie de prevederi din legi speciale, astfel cum este şi Legea nr. 193/2000, în concepţia de ansamblu a Codului de procedură civilă care stabilește, în materie civilă, competența de drept comun, ca primă a tribunalului, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

În acelaşi sens poate fi înţeleasă şi modificarea competenţei teritoriale din legea specială care, astfel cum am arătat, coincide cu regula din dreptul comun de procedură civilă.

Toate aceste elemente demonstrează că actuala redactare a art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000, republicată vine să afirme noua concepţie a legiuitorului în sensul că aceste litigii dintre un neprofesionist (chiar având calitatea de autoritate publică) şi un profesionist sunt litigii civile, în considerarea obiectului cerererii principale şi a efectelor principale ale hotărârii judecătoreşti ce se pronunţă, de vreme ce, în situaţia admiterii cererii, acestea se produc în privinţa unor contracte standardizate ori din cele preformulate utilizate în activitatea profesionistului.

*

În concluzie, apreciez că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată, cererile formulate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor prin care se solicită, constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune sau din contractele preformulate încheiate de un profesionist, destinate a fi utilizate în activitatea acestuia, obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare sau la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, precum şi aplicarea amenzii contravenţionale prevăzută de art. 16 din aceleaşi act normativ sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul profesionistul.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 517 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București şi pronunțarea unei decizii în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii.

Note de subsol

[1]Sentinţa civilă nr. 10 din 27.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 286/2/2015; sentinţa civilă nr. 6 din 22.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 9/2/2015; sentinţa civilă nr. 9 din 04.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 417/2/2015 .

[2] Sentinţa civilă nr. 403/16.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 29327/3/2014* ; sentinţa civilă nr. 6/23.03.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 5750/296/2013-P5LP ; sentinţa civilă nr. 8/C/2015-P.I. din 01.04.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a Il-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 6247/296/2013- P.I.; decizia nr. 187 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 5047/233/2011*/a1;

[3] Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secțiile Unite, decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008;

[4] Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, modificată și completată: „În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.”;

[5] Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000, republicată, controlul respectării dispozițiilor legii se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum şi de specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor.

În conformitate cu art. 11 din același act normativ, organele de control abilitate încheie procese verbale prin care consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele de lege încălcate de profesionist.

[6] Potrivit art. 2 alin. (2) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcționarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, modificată şi completată, această autoritate are ca obiectiv şi protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) şi lit. u) din aceeași hotărâre de Guvern, Autoritatea controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, apără drepturile legitime ale acestora, primește şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii.

[7] L. Bercea „Configurarea contractelor standard. O aplicație la noile acțiuni în eliminarea clauzelor abuzive în contractele de consum”, Curierul Judiciar nr. 6/2013, p. 350;

[8] V. M. Ciobanu, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2013, comentariu art. 29, n. 4, p. 10;

[9] Această constatare este justificată de interpretarea sistematică normelor cuprinse în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 13 din Lege nr. 193/2000, republicată, întrucât ordinea în care sunt indicate soluțiile pe care instanța le poate pronunța este nu doar o expresie a principiului accesorium sequitur principale, ci şi a voinței legiuitorului, de a acorda prevalență încetării folosirii clauzelor abuzive, prin condamnarea pârâtului la îndeplinirea unei obligații de a face, ce are ca obiect modificarea propriilor contracte.

[10] Bunăoară, la nivelul Uniunii Europene, prin Directiva nr. 98/27/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, observându-se că unele dintre mecanismele disponibile atât la nivel național, cât şi comunitar nu permit întotdeauna să se pună capăt, în timp util, încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor, s-a considerat că una dintre opțiunile pe care le au statele membre în ceea ce privește obiectivul de încetare a practicilor considerate ilegale ar trebui să constea în determinarea uneia sau mai multor organisme publice independente, responsabile în principal de protecția intereselor colective ale consumatorilor care să exercite şi dreptul de a introduce o acțiune în justiție prevăzută de această directivă (par. 2 şi 9 din preambulul directivei).

Prin art. 8, 12 şi 13 din Lege nr. 193/2000, republicată se răspunde la nivel național acestui obiectiv, de vreme ce se stabilește legitimarea procesuală activă în favoarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, „entitate calificată”, în sensul art. 3 din Directiva menționată.

De asemenea, analizând ordinea enumerării conținută de art. 2 din Directiva nr. 98/27/CE, se constată că, în filozofia legiuitorului european, prioritară este obligarea profesionistului la încetarea oricărei încălcări, măsura obligării acestuia la plata amenzilor fiind lăsată în competența exclusivă a legislațiilor naționale, în măsura în care aceasta este permisă de sistemul juridic al statului membru interesat.

De altfel, şi în Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, accentul este pus pe împiedicarea aplicării în continuare a acestor clauze în contracte (par. final din preambul şi art. 7 din Directivă).

[11] Stabilirea caracterului abuziv al clauzelor se realizează prin aplicarea criteriilor legale definitorii la situațiile contractuale ( în acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-226/12, Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Constructora Principado S.A.; Cauza C-415/11, Mohamed Aziz, Hotărâre din 14 martie 2013; Cauza C-137/08, VB Pénzügyi Lízing, Zrt., Hotărâre din 9 noiembrie 2010, Marea Cameră);

[12] În același sens și în literatura de specialitate s-a arătat că trebuie făcută distincția, în esență, între procesul – verbal de constatare (prin care agentul constatator doar constată contravenţia, fără a avea dreptul de a aplica sancţiunea) şi procesul – verbal de aplicare a sancţiunii (când, pe lângă atribuţia de constatare, agentul o are şi pe cea de a sancţiona). În primul caz, am fi în prezenţa unui act premergător care, prin el însuşi nu produce efecte juridice. În al doilea caz, am avea de-a face cu un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice (în primul rând obligaţia contravenientului de a achita amenda) – O. Podaru, R. Chiriţă, „Regimul juridic al contravenţiilor”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, pp. 145-146;

[13] În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că: „aplicând sancţiunea contravenţională, în urma verificării procesului verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Comsumatorilor sau de specialişti autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa, de fapt, confirmă existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind pe această cale răspunderea contravenientului” (decizia nr. 1535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010);

[14] De altfel şi în literatura de specialitate, s-a apreciat că, întrucât legea nu face nicio distincţie, rezultă că prorogarea legală de competenţă va opera în condiţiile art. 123 alin. (1) din Codul de procedură civilă, indiferent dacă norma de competenţă materială de la care se derogă este prevăzută de Codul de procedură civilă sau de o lege specială ( G. Boroi, M. Stancu, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2005, p. 250, Gh. – L. Zidaru, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, Vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariu art. 123, n. 19, p. 357);

[15] În concepţia monistă a Codului civil, aplicarea generală a legii civile este recunoscută prin art. 3 alin. (1) şi în privinţa raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil.

În sensul art. 3 alin. (2) din Codul civil sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

Potrivit art 8 din Legea nr. 71/2011, noţiunea „profesionist“ prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”.MAI SA FIE……

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, însă banca se va „plia” pe decizia ICCJ şi va avea discuţii cu clienţii care au câştigat procesul privind dobânda variabilă, afirmă un director regional din BCR.

BCR, care a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procesul intentat de 200 de clienţi care au contestat dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, consideră că nicio instanţă de judecată nu poate elimina dintr-un contract de credit prevederile referitoare la dobândă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Nu aş vrea să comentez foarte mult decizia Curţii, însă practic poziţia băncii este că nicio instanţă de pe lumea asta nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, a afirmat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la Ploieşti, Nicolae Cîrciumărescu, director regional în cadrul BCR.

Cîrciumărescu a explicat că BCR aşteaptă ca ICCJ să formuleze hotărârea, iar în baza prevederilor exacte ale acesteia banca se va „plia” pe decizia judecătorilor Curţii Supreme.

Ce deducem de aici?

Nicio hotarare a ICCJ nu este buna.Incredibil

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Si ERB RETAIL SERVICES IFN S.A. are clauze abuzive in contracte

Our Reader Score
[Total: 1 Average: 1]

Ora estimata: 08:30
Complet: Complet 8 Civil – AM
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta STOICA DANIELA contradictoriu cu pârâta S.C. ERB RETAIL SERVICES IFN S.A. Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute de pct. 12 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului de plata întârziată şi pct. 28 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului pentru plata întârziată, a comisionului pentru retragere in numerar şi a taxei pentru depăşirea limitei de credit. Constată nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de pct. 12 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului de plata întârziată şi pct. 28 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului pentru plata întârziată, a comisionului pentru retragere in numerar şi a taxei pentru depăşirea limitei de credit. Obligă pârâta la eliminarea clauzelor contractuale mai sus menţionate. Obligă pârâta la restituirea sumelor plătite de reclamantă în baza clauzelor lovite de nulitate, sau la compensarea acestor sume cu eventualul debit rămas neachitat. Respinge capătul de cerere privind constatarea debitului ca fiind integral achitat, ca neîntemeiat. Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu drept de apel, ce se depune la Judecatoria Campina, în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14.07.2015

sursa

http://portal.just.ro/204/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20400000000053655&id_inst=204

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Reminder : “Efectele juridice negative ale ofertelor băncilor BCR,TRANSILVANIA,VOLKSBANK,PIRAEUS,BANCPOST,OTP”

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Asociația Stop abuzuri bănci organizează în incinta Electromagnetica Business Park pe data de 14.10.2015, orele 11.00 -13.00 Conferința de presă ‘Efectele juridice negative ale ofertelor băncilor BCR,TRANSILVANIA,VOLKSBANK,PIRAEUS,BANCPOST,OTP”

INVITAT SPECIAL AVOCAT COLTUC MARIUS VICENȚIU.

Tematica abordată:
—Analiza fiecărei oferte a băncilor privind clauzele abuzive din contracte
—Executarea silită și insolvența persoanelor fizice
—Clauzele abuzive din contractele persoanelor juridice.

Invitați: televiziuni, massmedia, consumatori, reprezentanți ai firmelor

Puteți participa GRATUIT trimițând un email la adresa : marketing@coltuc.ro

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Si ALPHA BANK ROMANIA pierde procese pe clauze abuzive

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 08:30
Complet: C15-APEL
Tip solutie: Schimbat în parte
Solutia pe scurt: RRespinge apelul formulat de apelantul-reclamant ca nefondat. Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă. Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că: Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 1.1. teza a II a şi art. 26.3 din contractul de fidelitate de credit nr. 2/12.03.2008. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Obligă apelantul-reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 1975 lei. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică.

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000319243&id_inst=3

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Si Banca Millennium pierde procese pe clauze abuzive

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Nr. unic (nr. format vechi) : 8773/190/2014
Data inregistrarii 09.09.2014
Data ultimei modificari: 10.04.2015
Sectie: SECŢIA CIVILĂ
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clauze abuzive
Stadiu procesual: Fond

TIRZIU CRISTINA Reclamant
TIRZIU AUGUSTIN GABRIEL Reclamant
BANCA MILLENNIUM SA Pârât

CLAUZE ABUZIVE BANCI,

Si banca Romaneasca pierde procese pe clauze abuzive

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Soare
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare. Admite cererea precizată de reclamanta ADAM TANIA GABRIELA în contradictoriu cu pârâta BANCA ROMÂNEASCĂ S.A.. Constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute la punctul 6 lit.d din Contractul de Credit Bancar Ipotecar nr.82064270/20.10.2006 şi a clauzei prevăzute la punctul 6 lit.b astfel cum a fost modificată prin actul adiţional întocmit în baza OUG 50/2010. Obligă pârâta să plătească reclamanţilor suma de 18.806,73 lei reprezentând cuantumul comisionului de monitorizare şi analiză încasat de pârâtă în perioada octombrie 2009- mai 2013 Respinge cererea reclamanatei de plată a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000231431&id_inst=300