Browsing Category

Denominare pe CHF

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

2 procese castigate pe denominare franci elvetieni(chf) in vacanta judecatoreasca

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Nr. unic (nr. format vechi) : 12225/299/2016
Data inregistrarii 11.03.2016
Data ultimei modificari: 27.07.2016
Sectie: .
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Stadiu procesual: Fond

 

Părţi

Nume Calitate parte
BISCEANU ADRIAN CONSTANTIN DOMICILIUL ALES LA C.AV. COLTUC MARIUS Reclamant
OTP BANK ROMÂNIA S.A. Pârât

 

Şedinţe

27.07.2016
Ora estimata: 8:30
Complet: Complet am. pron.jud.COSTACHE (MESTER) A.
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată. Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată. Admite acţiunea. Constată nulitatea absoluta a prevederilor art. 8.1, 9.1 lit.a şi art.12.2 din contractul de credit nr.C2204/3000/4880/21.09.2007, având in vedere caracterul abuziv al acestora. Dispune înlăturarea clauzelor abuzive prevăzută la art.8.1, 9.1 lit.a şi art.12.2 din contractul de credit nr.C2204/3000/4880/21.09.2007, urmând ca începând cu data semnării contractului rata dobânzii să varieze în funcţie de valoarea LIBOR actualizată la 3 luni, astfel valoarea ratei dobânzii se va stabili în funcţie de formula: marja fixă a Băncii (stabilită prin scăderea valorii LIBOR de la data semnării contractului din valoare dobânzii stabilită la procentul de 5,7%) la care se va adăuga valoarea LIBOR actualizată la 3 luni. Obligă pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei, la cursul BNR din data plăţii, a sumei de 11550,92 CHF, reprezentând contravaloarea diferenţei dobânzii achitată nedatorat în perioada 26.10.2007-26.05.2016. Obligă pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei, la cursul BNR din data plăţii, a sumei de 910 CHF, reprezentând contravaloarea comisionului de acordare. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU la valoarea de la momentul semnării contractului (curs valutar de 2,0592 LEI/CHF), acesta urmând a fi valabil pe toată perioada derulării contractului, iar plăţile se vor efectua în moneda naţională. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariul expertului. Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată in şedinţa publica, azi 27.07.2016.
Document: Hotarâre    27.07.2016 

 

 

Nr. unic (nr. format vechi) : 12007/299/2016
Data inregistrarii 10.03.2016
Data ultimei modificari: 27.07.2016
Sectie: .
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Stadiu procesual: Fond

 

Părţi

Nume Calitate parte
OPREA ANTAL CSABA domiciliu ales la COLTUC MARIUS Reclamant
OTP BANK ROMÂNIA SA Pârât

 

Şedinţe

27.07.2016
Ora estimata: 8:30
Complet: Complet am. pron.jud.COSTACHE (MESTER) A.
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată. Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată. Admite acţiunea. Constată nulitatea absoluta a prevederilor art. 8.1, 9.1 lit.a şi art.12.2 din contractul de credit nr.C2204/3000/6096/26.11.2007, având in vedere caracterul abuziv al acestora. Dispune înlăturarea clauzelor abuzive prevăzută la art.8.1, 9.1 lit.a şi art.12.2 din contractul de credit nr.C2204/3000/6096/26.11.2007, urmând ca începând cu data semnării contractului rata dobânzii să varieze în funcţie de valoarea LIBOR actualizată la 3 luni, astfel valoarea ratei dobânzii se va stabili în funcţie de formula: marja fixă a Băncii (stabilită prin scăderea valorii LIBOR de la data semnării contractului din valoare dobânzii stabilită la procentul de 5,7%) la care se va adăuga valoarea LIBOR actualizată la 3 luni. Obligă pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei, la cursul BNR din data plăţii, a sumei de 3432,21 CHF, reprezentând contravaloarea diferenţei dobânzii achitată nedatorat în perioada iunie 2008-iunie 2016. Obligă pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei, la cursul BNR din data plăţii, a sumei de 505,20 CHF, reprezentând contravaloarea comisionului de acordare. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU la valoarea de la momentul semnării contractului (curs valutar de 2,1947 LEI/CHF), acesta urmând a fi valabil pe toată perioada derulării contractului, iar plăţile se vor efectua în moneda naţională. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariul expertului. Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată in şedinţa publica, azi 27.07.2016.
Document: Hotarâre    27.07.2016
Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Tribunalul București îngheață cursul leu/CHF

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

În prima sentință, cursul leu-CHF a fost înghețat la nivelul de 2,2764, cât era la momentul acordării împrumutului.

„Soluția pe scurt: Admite, în parte, acțiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit bancar (…).

Declară nulitatea absolută a clauzelor menționate anterior.

Dispune înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului sus menționat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,2764 lei/CHF.

Respinge cererea reclamantului privind restituirea creditului în lei (cuprinsă în art.9.2 teza I a din convenția de credit bancar nr. C2204/1000/12556/11.09.2008) ca neîntemeiată.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul București – Secția a VI-a Civila. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2015.
Document: Hotarâre  6521/2015  20.11.2015”, este prima dintre aceste șapte decizii.

În cea de-a doua sentință, cursul a fost înghețat la 2,0043 lei/CHF, iar în cea de a treia la 2,1903 lei/CHF, în rest fiind aproape identice. În a patra sentință se stabilește un curs de 2,201 lei/CHF, în a cincea decizie a judecătorilor cursul este înghețat la 2,3627 lei/CHF, într-a șasea sentință la 2,3746 lei/CHF, iar în decizia pentru al șaptelea client se stabilește un curs de 2,3654 lei/CHF.

 

SURSA TMB.RO

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Practica unitara la Tribunalul Bucuresti pe conversie curs istoric

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 12:00
Complet: C32-Fond
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4211R2J1160017816/14.11.2007 încheiat cu reclamantul Raicu Aurel. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamantul Raicu Aurel cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,3 % la 6,3 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzei art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii din contractul de credit nr.280002J3790026149/20.02.2008 încheiat cu reclamanţii Munteanu Stoica Petru şi Munteanu Stoica Simona. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.12000000000015111/03.07.2007 încheiat cu reclamanta Simion Elisabeta Georgeta. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4221000000031791/03.09.2008 încheiat cu reclamanţii Mircea Adriana şi Mircea Daniel. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Mircea Adriana şi Mircea Daniel, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,9 % la 6,9 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4100R000000015531/19.07.2007 încheiat cu reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,2 % la 6,2 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.03000000000013511/16.04.2007 încheiat cu reclamanţii Dumitrescu Narcis Liviu şi Dumitrescu Gabriela Claudia. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4 % la 6 %, începând cu data de 22.05.2009. Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; apelul se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.10.2015.
Document: Hotarâre 5402/2015 07.10.2015

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Tribunalul Vâlcea a dat câştig de cauză unei persoane care a luat un credit şi a cerut îngheţarea cursului de schimb leu – franc elveţian

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Tribunalul Vâlcea a dat câştig de cauză unei persoane care a luat un credit şi a cerut îngheţarea cursului de schimb leu – franc elveţian, magistraţii dispunând definitiv îngheţarea cursului la valoarea de la momentul încheierii contractului şi considerând drept abuzivă clauza de risc valutar.

Judecătorii de la Tribunalul Vâlcea au decis să dea câştig de cauză unei persoane fizice care a luat un credit în baza unui contract încheiat în franci elveţieni de la o instituţie financiară nebancară şi care a cerut instanţei de judecată îngheţarea cursului, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Potrivit sentinţei definitive pronunţată joi şi publicată vineri pe portalul instanţelor de judecată, Tribunalul Vâlcea a constatat “caracterul abuziv al clauzei de risc valutar” şi a dispus eliminarea acesteia.

Totodată, Tribunalul Vâlcea a dispus “stabilizarea (îngheţarea)” cursului de schimb între francul elveţian şi leu “la momentul semnării contractului pentru toată perioada de derulare a contractului”. În plus, instituţia financiară chemată în instanţă este obligată să restituie debitorului sumele încasate în plus ca urmare a modificării cursului de schimb franc elveţian – leu.

“Stabilizează (îngheaţă) cursul de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului pentru toată perioada de derulare a contractului şi denominează plăţile în moneda naţională. Obligă pârâta la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei constatate abuzivă”, se arată în soluţia publicată pe portalul instanţelor de judecată.

În plus, Tribunalul Vâlcea a obligat creditorul, care este Credit Europe Ipotecar IFN, să achite cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 de lei.

Bărbatul din Vâlcea care a introdus acţiunea în instanţă pentru a cere îngheţarea cursului de schimb valutar în privinţa creditului său a introdus procesul în luna iulie a anului trecut la Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Iniţial, el a dat în judecată Credit Europe Bank România şi Credit Europe Ipotecar IFN Bucureşti.

La procesul de la Judecătoria Râmnicu Vâlcea avocaţii celor două instituţii financiare au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale. În noiembrie 2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru Credit Europe Bank, respingând această excepţie în ceea ce priveşte Credit Europe Ipotecar IFN Bucureşti. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea introdusă de bărbatul din judeţul Vâlcea. Acesta a contestat în instanţă şi a câştigat procesul.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Cursul francului elvetian, inghetat de instante in peste 100 de dosare in 2015!Este o practica unitara.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Prima se refera la obligarea Piraeus Bank la inghetarea cursului francului elvetian la nivelul de la data acordarii creditului. A doua este in masura sa genereze un val de procese ale debitorilor cu bancile, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)a stabilit ca simpla inmanare a contractului de credit catre debitor nu reprezinta o negociere si nici faptul ca persoana creditata a inteles ce efecte poate produce un contract, relateaza National.

Instanta a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar inserate in contractul de credit. Magistratii au declarat nulitatea absoluta a clauzelor mentionate anterior, ca efect al constatarii caracterului abuziv al acestora. De asemenea, instanta a dispus inghetarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea platilor in temeiul contractului mentionat, la valoarea de la momentul semnarii contractului, respectiv calcularea si plata ratelor lunare si a tuturor rambursarilor contractului, la valoarea in lei a francului elvetian de la data semnarii contractului, pe intreaga perioada contractuala.

Perspective sumbre pentru banci

Conform ICCJ, instantele au dreptul – chiar obligatia – sa examineze caracterul abuziv al clauzelor privind pretul, chiar daca acestea sunt redactate in mod clar si inteligibil, cu atat mai mult avand acest drept atunci cand aceste clauze nu sunt redactate intr-un limbaj clar si inteligibil. „Limbaj clar inseamna, in primul rand, exprimarea corecta din punct de vedere gramatical, insa, sub acest aspect, chiar daca respectivele clauze au fost exprimate clar din punct de vedere gramatical, trebuie tinut seama de faptul ca ele nu au fost negociate […], contractul fiind unul de adeziune. (…)Simpla informare a reclamantilor in legatura cu prevederile contractului nu echivaleaza, in nici un fel, cu negocierea contractului”, se arata in motivarea ICCJ.  In aceste conditii, multi debitori pot deschide noi procese, invocand inclusiv caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar inserate in contractul de credit.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Update Procese Denominare Moneda Straina : 2015

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Istoria acestor procese

Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor.
Temei juridic: Legea 193/2000 şi Decizia Kasler vs. OTP
Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plată a ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic. Pornind de la acest caz, avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauză abuzivă.
Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele 2 cursuri de schimb”.
În 2006-2007, când creditele în franci elveţieni erau la mare căutare, un franc valora 2 lei. Acum însă cotaţia a ajuns la peste 3,7 lei. Asta înseamnă că în acest moment ratele celor împrumutaţi în această monedă au crescut cu peste 85% în ultimii 7 ani.

 

In 2015,pana la data de 22.10.2015 exista pe rol ,in Romania 4647 procese

Peste 98% dintre procese sunt castigate de consumatori.

Aici gasiti procesele http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=actiune%20in%20constatare%20clauze%20abuzive&r=sitename%3D%22ARMBdmRvc2FyY2hsX3Zkb3NhcmNobAhzaXRlbmFtZQEBXgEk%22&v1=-mjmpdosardata

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Constată caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit la cap.5, pct.5.1 şi cap.10, pct.10.2 şi dispune eliminarea acestei clauze şi stabilizarea cursului de schimb CHF – LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Solutia pe scurt: Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC BANCPOST SA Sediul Central, privind pe pârâta SC BANCPOST SA – Agenţia Motru. Admite acţiunea aşa cum a fost formulată. Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit ipotecar nr. HL 12456/21.06.2007 la capitolul 4 pct. 4.7, pct. 4.11 lit. b, capitolul 8 pct. 8.1 alin.9 care se referă la comisionul de administrare lunară de

0,10% aplicat la valoarea soldului creditului; Constată nulitatea absolută a acestei clauze contractuale ; Dispune eliminarea din convenţie a acestei prevederi contractuale şi restituirea sumei de 2546,20 CHF actualizată cu indicele de inflaţie de la data introducerii acţiunii şi până la data restituirii efective; Constată caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit la cap.5, pct.5.1 şi cap.10, pct.10.2 şi dispune eliminarea acestei clauze şi stabilizarea cursului de schimb CHF – LEU la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiilor pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi dispune restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant în cuantum de 145.553,82 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie anuală începând cu data introducerii acţiunii şi până la data restituirii efective , cât şi denominarea în moneda naţională a plăţilor, având la bază principiul consacrat de Regulamentul valutar şi Codul Civil din 1864. Constată nulitatea absolută a acestor clauze contractuale. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – LEU şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului, la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă

Dosar 1618/263/2015

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Denominarea Creditelor In Valuta este posibila.Asa a decis Tribunalul Bucuresti

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 12:00
Complet: C23-Fond
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite actiunea astfel cum a fost precizata. Constată nulitatea absoluta a clauzelor 6.1 si 6.1.3 din conditiile speciale ale contractului de faciltate de credit si garantie nr. 101509 din 12.2007 si a clauzei 6.1ind 1.3 din Actul aditional nr. 1/15.09.2011, avand in vedere caracterul abuziv al acestora. Dispune înghetarea cursului de schimb valutar CHF-lui pentru efectuarea plătilor in temeiul contractului mentionat la valoarea de la momentul semnării contractului ( curs valutar de 2,0950 lei/CHF) respectiv calcularea si plata ratelor si a tuturor rambursărilor la valoarea in lei a francului elvetian de la data semnarii contractului, pe intreaga perioadă de valabilitate a acestora. Obliga paratele la restituirea către reclamanta a tuturor sumelor plătite in plus, rezultate din diferenta de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecarei plati si cursul valabil la data semnarii contractului( 54.099,79 lei), la care se adaugă dobanda legală de la data incasării fiecărei sume nedatorate si pana la achitarea debitului de către parate. Obliga paratele să emita un nou grafic de rambursare, care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia creditului din CHF in lei facandu-se la cursul CHF-leu de la data semnării contractului. Constata nulitatea absoluta a clauzei 5.1 lit b din conditiile speciale ale contractuli si obliga paratele la restituirea către reclamant a sumei plătite cu titlu de comision de acordare (10001,33 lei) suma la care se adauga dobanda legală calculată de la data incasarii acestei sume nedatorate si pana la achitarea debitului de către parate. Constată nulitatea absoluta a clauzei 5.2 din Conditiile speciale ale contractului, avand in vedere caracterul abuziv al acestora. Obliga paratele să plăteasca reclamantului suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la registratura sectiei a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti. Hotararea se va pune la dispozitia părtilor prin intermediul grefei instantei
Document: Hotarâre 5311/2015 01.10.2015

sursa
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000634952&id_inst=3

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Se Formeaza O Practica Unitara Pe Denominare Franci(Chf) La Tribunalul Bucuresti – valoarea 1,8894 lei/CHF

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 12:00
Complet: C18-Fond
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia netimbrării acţiunii, excepţie invocată de pârâta OTP Bank Romania SA, ca neîntemeiată. Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţie invocată de pârâta OTP Bank Romania SA, ca neîntemeiată. Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de pârâta OTP Bank Romania SA, ca neîntemeiată. Admite, în parte, acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit bancar nr.C2204/1130/3969/16.07.2007 la art. 12.2 teza a II a, art.12.3 şi art.12.4. Declară nulitatea absolută a clauzelor menţionate anterior. Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF. Obligă pârâtele să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus menţionat funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, respectiv, 01.07.2037, reclamanta urmând să achite ratele aferente creditului contractat la valoare leu/CHF anterior menţionată. Obligă pârâtele să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului sus menţionat, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit(1,8894 lei), sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâte. Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit bancar nr.C2204/1130/3969/16.07.2007 la art. 9.1 lit.a. Declară nulitatea absolută a clauzei menţionate anterior. Obligă pârâtele să platească reclamantei suma de 6359 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, cu titlu de comision de acordare, sumă la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acesteia de către pârâte. Respinge cererea reclamantei privind restituirea creditului in lei (cuprinsă în art.12.2 teza I a din convenţia de credit bancar nr.C2204/1130/3969/16.07.2007) ca neîntemeiată. Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, care se prevada restituirea creditului în lei ca neîntemeiată. Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 iulie 2015.

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000635243&id_inst=3

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Update- Tribunalul Bucureşti a decis ca OTP Bank să recalculeze un împrumut în franci la cursul de schimb de la momentul semnării contractului

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Banca OTP Bank este obligată în acest caz să calculeze ratele de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, pe care reclamanta trebuie să le achite. Maria Apostol ar urma să achite ratele la valoarea de 1,8894 lei pe franc elveţian pe toata durata creditului. Decizia a fost luată pe 1 iulie de către Tribunalul Bucureşti.

Mai mult, instanţa a obligat banca să plătească reclamantei sumele achitate în plus, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului, sume la care urmează să se calculeze si dobânda aferentă.

Tribunalul Bucureşti a stabilit că este abuzivă şi o clauză privind comisionul de acordare a creditului şi a decis ca banca să îi plătească reclamantei suma de 6.359 franci elveţieni în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii. Banca este obligată să plătească reclamantei peste 11 mii de lei cheltuieli de judecată. Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată în 30 de zile.

Denominare pe CHF,

Ce se poate întâmpla cu francul elvețian in urmatoarea perioada?

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

O eventuală ieșire a Greciei din Zona Euro ar determina o presiune suplimentară pe francul elvețian (CHF), și așa supraevaluat în acest moment, iar Banca Națională a Elveției (SNB) este pregătită să lupte contra unei noi creșteri a monedei prin intrvenții masive pe piața valutară, a anunțat guvernatorul Thomas Jordan, citat de Reuters.

Și politica monetară a Băncii Centrale Europene (BCE), care aplică un program de relaxare cantitativă (QE), aruncând pe piață sume enorme, este considerată de oficialul SNB a sta la baza aprecierii francului elvețian.

„Economia globală a fost într-o stare apropiată de cea de criză permanentă în ultimii opt ani. Presiunile la adresa francului sunt o imagine a acestei situaţii”, a spus Thomas Jordan, care a subliniat că SNB nu are o soluţie facilă pentru rezolvarea problemelor puse de aprecierea francului. „Din păcate, în climatul actual nu există o soluţie uşoară pentru a absorbi turbulenţele externe. Trebuie să acceptăm aceste condiţii economice dificile pentru moment”, a spus preşedintele SNB.

În 15 ianuarie, Banca Națională a Elveţiei a eliminat ancora de curs de 1,20 franci pentru un euro, decizie care a dus la aprecierea francului cu 13% în raport cu euro. Aprecierea abruptă a francului a creat probleme pentru economia elvețiană, mai ales pentru exportatori. SNB a trecut la scăderea dobânzii, intrând în teritoriu negativ, pentru a pondera apetitul piețelor pentru CHF. Thomas Jordan a explicat că, dacă nu ar fi eliminat pragul de 1,20, SNB ar fi pierdut controlul asupra propriei politici monetare.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Denominare CHF contract credit OTP – Decizie FOND Tribunalul Timis – CIUCUR

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ora estimata: 9:00
Complet: C4NLP/PI
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite cererea precizată. Constată caracterul abuziv al conţinutului clauzei prevăzută la art.8.1 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1900/5088/13.09.2007 care prevede sintagma „….Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută fără a exista consimţământul împrumutatului…..” şi dispune înlăturarea acestuia din contract. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art.8.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1900/5088/13.09.2007 şi dispune înlăturarea acesteia din contract. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art.9.1 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1900/5088/13.09.2007 şi dispune înlăturarea acesteia din contract. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art.9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1900/5088/13.09.2007 şi dispune înlăturarea acesteia din contract. Obligă pârâta să convertească în RON contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1900/5088 acordat reclamantului, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, respectiv 13.09.2007, urmând ca plata acestuia să se facă în continuare în lei. Respinge excepţia prescripţiei ca lipsită de interes. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.12.2014.
Document: Hotarâre  1089/2014  18.12.2014

Nr. unic (nr. format vechi) : 4940/30/2014
Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Dosar castigat pe denominare in Romania-Judecatoria Constanta

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
05.06.2015
Ora estimata: 08:30
Complet: Camânări/incidente 28
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite cererea. Obligă pârâta să realizeze conversia în lei, la cursul de schimb LEU/ CHF reglementat de BNR pentru data de 29.07.2008, a împrumutului acordat în baza contractului de credit nr. HL26603/ 29.07.2008, precum şi a tuturor costurilor (accesoriilor) acelui împrumut. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel la Judecătoria Constanţa, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Document: Hotarâre  6651/2015  05.06.2015

 

 

DOSAR 33748/212/2014

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Suferințele, umilințele și disperarea datornicilor în CHF

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Sinucideri din disperare, familii destrămate și copii ajunși pe drumuri, oameni aruncați afară din case după ce au plătit ani de zile ratele către bănci pentru niște locuințe care mai valorează doar jumătate din prețul la care au fost cumpărate, și care mai și datorează zeci de mii de franci sau de euro băncilor – este tabloul unei Românii în suferință după exuberanța creditelor și frenezia imobiliară din 2006-2008.

Între timp, reprezentanții Băncii Naționale se ceartă cu inițiatorii legii „Dai casa băncii și scapi de datorii”, iar proiectele care i-ar fi putut ajuta pe oamenii împovărați de datorii zac prin sertare de ministere sau la Parlament. Așteptata lege a falimentului personal este, porivit specialiștilor și clienților, extrem de birocratizată și de puțin ajutor pentru datornici.

„Cazul meu este special, în sensul că am atunci când am luat acest credit eram doi (soțul și eu), acum, adică de 8 luni, am rămas singură să mă lupt cu acest sistem, pentru că soțul meu și-a pus capăt zilelor în acel imobil, nemaisuportând ideea că muncind zi de zi să nu ajungi să ții ritmul cu ratele, nemaiavând bani să-i cumpere o jucărie fetiței noastre

„Toate astea l-au măcinat din ce în ce mai mult, spunându-mi adesea că nu mai poate să lupte, să lupt eu că sunt mai puternică. În amintirea lui și pentru fetița noastră îmi doresc să se realizeze acest proiect pentru că astfel aș scăpa și eu și copilul meu de această povară grea de suportat….Doamne-ajută!!!”

sursa mediafax

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Încă un proces, de această dată cu 11 reclamanți, a fost câștigat, în primă instanță, cu privire la caracterul abuziv al comisionului de acordare din contracte de credit oferite de Piraeus Bank

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Constată caracterul abuziv al clauzelor ce prevăd comisionul de acordare prevăzute în contractele de credit ce fac obiectul prezentei cauze.

piraeus-bankDispune înlăturarea clauzelor sau părţilor de clauze constatate abuzive din contractele de credit ce fac obiectul prezentei cauze.

Obligă intimata să restituie fiecărui reclamant sumele achitate cu titlu de comision de acordare, perceput în mod abuziv.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti”.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Premiera in justitie:dosar pe denominare chf castigat irevocabil

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
18.05.2015
Ora estimata: 09:00
Complet: COM.A.09
Tip solutie: Schimbat total
Solutia pe scurt: dec.209/18.05.2015 – respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă. admite apelul declarat de apelanţii-reclamanţi. schimbă sentinţa în sensul că, constată nulitatea absolută a caluzei prevăzută la art. 6.3 din contractul de credit. dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului urmând ca pârâtele să restituie reclamanţilor sumele plătite în plus de către aceştia. menţine restul dispoziţiilor sentinţei. definitivă.
Document: Hotarâre  209/2015  18.05.2015

 

http://portal.just.ro/95/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31800000000155111&id_inst=95

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

RISCURI OFERTA VOLKSBANK VIA TRANSILVANIA

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Există riscul că odată ce transformă creditul în lei pe o dobândă variabilă, la un moment dat această dobânda să crească şi să piardă ceea ce au câştigat

La negocieri, clienţii trebuie să insiste să primească toată reducerea într-o singură tranşă

Restituirea comisioanelor. Clienţii care au mers pe calea instanţei au obţinut restituirea integrală a comisionului de risc redenumit administrare cu dobânda legală, până la efecturarea restituirii, ceea ce este o soluţie bună şi mult mai favorabilă decât cea propusă de Banca Transilvania.

Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, CLAUZE ABUZIVE BANCI, Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Nu văd cum pot fi obligate băncile să accepte conversia și discountul PRIN NEGOCIERI COLECTIVE sau Electorata 2

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Se vorbeste de conversie in lei (sau in alta valuta, la optiunea consumatorului), de un „discount” de 15% din soldul creditului la momentul conversiei si de o garantie de stat de 50% din valoarea ramasa (jumatate din 85%, adica 42,5% la final), ceea ce, mai mult ca sigur, va duce la o reducere a costurilor creditului, intrucit banca va imparti pe jumatate riscurile cu statul.


Numai ca :
(i) nici conversia, nici discountul nu sunt obligatorii; nu vad mecanismul legal prin care banca va fi obligata sa acorde beneficiul conversiei si al discountului, de unde un nou potential de litigii;
(ii) masura priveste doar creditele imobiliare (nu si creditele de consum, indiferent daca acestea sunt sau nu cu ipoteca); or, din statisticile care circula pe net rezulta ca doar 35% din creditele in chf sunt credite imobiliare „ca la carte”, celelalte 65% fiind botezate cu diverse denumiri, in asa fel incit creditul sa nu fie calificat drept imobiliar, in ideea inlaturarii de la aplicare a Legii nr.190/1999 privind creditele imobiliare; aceste doua treimi din totalul creditelor in chf vor fi lasate pe seama hazardului instantelor;
(iii) masura priveste doar persoanele care au venituri pe familie de maxim 3000 lei; restul vor ramine, de asemenea, la latitudinea bancilor si la „mina” hazardului instantelor;
(iv) masura priveste doar primii 10 mii de debitori care vor reusi sa treaca peste barierele birocratice, intrucit fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar, cel care va acorda garantia de 50%, nu are alocati bani pentru mai multi debitori; restul debitorilor aflati in aceeasi situatie vor trebui sa astepte alte alocari bugetare, probabil la Sfintu’ Asteapta;
(v) masura nu este pe placul bancilor recalcitrante; desi BNR a pregatit terenul pentru aceasta conversie cu discount (prin emiterea unui regulament 2/2015, intrat in vigoare in 9 martie), nu e deloc sigur ca establishmentul bancar e de acord cu masura; or, asa cum va este tuturor clar, Guvernul Romaniei este BNR, si nu guvernul.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Inevitabilul s-a produs : Un craiovean a obţinut îngheţarea cursului în CHF la nivelul de la acordarea creditului

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 Judecătoria Craiova a decis, săptămâna trecută, într-un proces dintre un debitor şi Banca Românească, îngheţarea cursului de schimb franc elveţian-leu la valoarea de la data contractării împrumutului. Magistraţii au obligat banca să-l despăgubească pe datornic cu sumele plătite în plus şi dobânda la sumele respective.

Potrivit site-ului instanţei, judecătorii au constatat, pe 16 martie, “caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind riscul valutar” inserate în contractul de credit al reclamantului “privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar”. Totodată, judecătoria “constată nulitatea absolută a acestor clauze”.
În plus, instanţa a dispus “îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta, respectiv 44.752,07 lei”.
Judecătoria Craiova a respins, ca neîntemeiată, cererea privind denominarea în lei a plăţilor. De asemenea, magistraţii au obligat banca să-i achite reclamantului şi “dobânda legală la suma ce urmează a fi restituită, calculată de la data formulării acţiunii, respectiv 20.11.2014, până la momentul plăţii efective a debitului”.

CLAUZE ABUZIVE BANCI, Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Cei cu credite în franci elveţieni ar putea obţine conversia în lei cu o reducere de 15 procente din valoarea finală a împrumutului, şi garanţii de la stat. Proiectul discutat acum de guvern ar intra în vigoare de luna viitoare, însă doar pentru un an.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Statul pune la bătaie 1 miliard de lei pentru garanţii.

Proiectul e valabil doar pentru cei care au cumpărat un imobil printr-un credit de maximum 300.000 de lei şi care au suferit o depreciere a cursului de cel puţin 50%. Se încadrează doar cei cu un venit net de până la 3.000 de lei şi care nu au întârzieri la plată mai mari de 2 luni.

 

Nu cred ca se va rezolva problema prin asa ceva

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Invocarea unei intrebari preliminare CJUE pe tema denominarii CHF:o solutie care se poate aplica in toate dosarele

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

avocat@coltuc.ro

 

INTREBARE PRELIMINARA:

1.Prin refuzul bancilor de a face denominarea  prin simpla cerere adresata bancii s-a incalcat art 3 din Directiva 93/13 ?

 

 

 

Ce spune art.3?

 

(1)   O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(2)   Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune.

În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.

(3)   Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.

 

Prin aceasta procedura o instanta nationala are posibilitatea sa consulte Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau validitatea actelor adoptate de institutiile Uniunii.

O intrebare preliminara poate fi adresata Curtii doar pe parcursul desfasurarii procedurii judiciare.

Potrivit art. 267 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, “Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la:

  1. a) interpretarea tratatelor ;
  2. b) validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii.

In cazul in care o asemenea chestiune se invoca in fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta instanta poate, in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta privinta ii este necesara pentru a da o hotarare, sa ceara Curtii sa se pronunte cu privire la aceasta chestiune.

In cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, respectiva instanta este obligata sa sesizeze Curtea ».

C.J.U.E. nu poate hotari asupra unei eventuale contrarietati intre norma interna si cea din dreptul comunitar. Cu toate acestea, poate pune la dispozitia instantelor nationale elementele necesare pentru ca acestea sa poata aprecia asupra existentei sau nu a unei contrarietati ( Hotararea C.J.U.E. din 12 decembrie 1990, SARPP, 241/89).

Rolul Curtii se va limita la interpretarea dreptului Uniunii sau de a statuta asupra validitatii acestuia, fara a putea aplica acest drept la situatia de fapt dedusa judecatii.

Instanta nationala va putea adresa C.J.U.E o intrebare preliminara de indata ce va constata ca sunt necesare clarificari asupra unei norme din dreptul comunitar ce ar avea incidenta in speta dedusa judecatii sau se impune emiterea unei decizii asupra validitatii acesteia.

In privinta continutului cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare, instantele nationale vor putea sa se raporteze la Recomandarile in atentia instantelor nationale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare ( Jurnalul Oficial C 338 din 6.11.2012 )[1].

In conformitate cu prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ., instanta nationala va suspenda cauza, in situatia in care formuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare.

Incheierea prin care instanta nationala a respins cererea de sesizare a C.J.U.E cu o intrebare preliminara poate fi atacata odata cu hotararea pronuntata asupra fondului cauzei (daca aceasta din urma este susceptibila de exercitarea cailor de atac ).

 

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

 

 

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Creditele CHF: Conversie la zi şi garanţii guvernamentale.Solutii

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pro TV a anunţat că există negocieri cu uşile închise între Guvern şi băncile  centrale privind conversia creditelor CHF.

Informaţia este  oferită pe surse, cele două părţi discutând o eventuală conversie la cursul zilei, cu discount model dorit de BNR.

Noutatea ar fi constituită de garanţiile guvernamentale oferite băncilor care astfel ar transforma creditele CHF în credite similare celor din programul Prima Casă.

Deputatul PSD Ana Birchall a declarat: „Este o discuţie… Încă nu am ajuns la o soluţie finală, tocmai pentru că trebuie să vedem pe simulări. Mor când aud că băncile pierd. Poate că pierd din ce profit şi-au bugetat ei că o să câştige”.

Fostul ministru de Finanţe Gheorghe Ialomiţianu  a declarat că eventualele garanţii guvernamentale pentru debitorii în CHF sunt o idee bună.
ANPC a cerut bancherilor să scadă cu 20-25% costul creditelor în franci.

Vezi mediafax

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF, Procese clauze abuzive impotriva BRD - Partea I, Procese colective banci,

Conflictul dintre clienţi şi bancheri mai rău se agravează decât să se stingă

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Criza creditelor în franci, izbucnită luna tre­cută odată cu aprecierea bruscă a mone­dei elveţiene, nu pare prea aproape de un dez­no­dământ după ce conflictul dintre clienţi şi bancheri s-a intensificat săptă­mâna trecută.

Clienţii (de fapt, cei care încă mai au bani pentru plata ratelor) au încercat să blocheze activitatea băncilor, prezentându-se la ghişeu cu monede sau în bancnote de valoarea mică pentru a-şi achita datoriile. Bancherii au ripostat şi au limitat numărul zilnic al operaţiunilor de acest fel, o măsură taxată imediat de Protecţia Consumatorilor.

Acest ultim episod al crizei vine în condiţiile în care cele două părţi nu au ajuns la o soluţie comună: clienţii vor conversia cre­ditelor la cursul din momentul acordării (plus cel mult 20%), în timp ce bancherii – sus­ţi­nuţi şi de BNR – spun că pierderile ar fi prea mari şi par mai degrabă dispuşi să ofere un discount de 20-30% din cursul actual.

Circa 75.000 de clienţi au credite în franci elveţieni, cele mai multe contractate în 2007-2008 la un curs de 2-2,2 lei pentru un franc. Acum,  francul elveţian este cotat la 4,2 lei. Febra creditelor în franci a fost declanşată de dobânzile mult mai mici decât la lei sau euro. Acum, apar tot mai multe elemente care arată că funcţionarii din sucursale s-au concentrat pe costul creditului şi au “uitat” să le vorbească clienţilor şi despre riscul valutar. Probabil nici ei nu cunoşteau foarte bine riscurile, iar din centrală erau presaţi cu targeturi de vânzări tot mai mari. Chiar bancherii încep să aibă îndoieli legate de vânzarea acestor credite.

Philippe Lhotte, şeful BRD, spunea săptămâna trecută că nu este convins că toţi clienţi au fost avertizaţi cu privire la riscuri. Lhotte se află însă într-o poziţie confortabilă comparabil cu alţi bancheri în condiţiile în care BRD are numai cinci astfel de credite în portofoliu şi toate au fost acordate cu mult înainte ca el să preia conducerea băncii.

Alţi bancheri au însă mii sau chiar zeci de mii de credite în portofolii şi acordate chiar sub supravegherea lor. De exemplu, Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen (care are 8.800 de credite în franci), spunea în emisiunea ZF Live că o conversie a creditelor în lei trebuie făcută la cursul actual, doar în cazurile cu probleme putând fi vorba de aplicarea unui discount.

Alte bănci s-au arătat mai flexibile. Volksbank pregătea încă de la finalul anului trecut o conversie a tuturor creditelor din franci în lei cu un discount de 25-30% aplicat la serviciul datoriei, dar aceasta în contextul în care banca urmează să fuzioneze cu Banca Transilvania, care nu doreşte la pachet şi „piatra de moară“ reprezentată de portofoliul de circa 18.000 de credite în franci.

BNR, aflată de partea bancherilor în acest conflict (invocând datoria de a veghea la stabilitatea sistemului bancar), a calculat pierderi de 3,9 miliarde de lei pentru bănci în cazul în care creditele în franci ar fi convertite în lei la cursul istoric plus 30%. Banca centrală nu a exclus însă soluţia conversiei cu acordarea unui discount din serviciul datoriei, ceea ce în definitiv ar însemna o împărţire a pierderilor. Mai ales că şi bancherii şi clienţii şi-au asumat un risc (conştientizat mai mult sau mai puţin) când au dat şi au luat credite în franci.

Vezi si ziarul financiar

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Cand banca spune NU

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

BNE ne reamintește marele păcat al banking-ului din România: creditarea excesivă în valută mai puternică decât leul nostru

După cum mulți interesați în știrile economico-financiare știu, la jumătatea lunii ianuarie, Banca Națională a Elveției (BNE) a făcut valuri pe piețele financiare cu decizia de a lăsa francul să fluctueze liber față de euro, abandonând astfel intervențiile ei de a ieftini moneda națională în mod artificial, măsură pe care o adoptase în septembrie 2011. În acel an, criza europeană era în plină desfășurare și se specula că Grecia ar putea părăsi zona euro. Incertitudinea față de viitorul comunității europene era la punct de fierbere și, natural, investitorii, de la fonduri speculative până la bănci, s-au debarasat de euro în favoarea altor valute, mai ales a francului elvețian, ceea ce evident a dus la o apreciere drastică a francului față de euro.

Sursă: Banca Centrală Europeană.

Această realitate este limpede oglindită în evoluția cursului valutar franc/euro de-a lungul timpului, prezentată în graficul 1 de mai sus. Astfel, de la începutul anilor 2000 și până la criza financiară din 2007-2008, cursul franc/euro a fost relativ stabil, în jurul unei medii de 0.7 euro pe un franc. Însă, odată cu colapsul băncii Lehman Brothers în septembrie 2008 și cu agravarea crizei, francul a început să se scumpească față de euro la pas accelerat până când, în august 2011, cele două valute tranzacționau la paritate. Cu alte cuvinte, francul se apreciase în aproape patru ani cu peste 40%, o situație care exaspera exportatorii elvețieni ale căror mărfuri deveniseră astfel prea scumpe pe piețele externe, în timp ce turiștii elvețieni se bucurau de vacanțe mult mai ieftine peste hotare.

Banca centrală elvețiană a decis, în acele condiții, să intervină pe piețele valutare oricât era nevoie pentru ca rata de schimb franc/euro să nu depășească linia de 0.83 (notă: banca s-a referit de fapt la cursul euro/franc, cum se obișnuiește în piețele valutare, fixând cursul la 1.20, ceea ce înseamnă un curs franc/euro de 1/1.20=0.83). Din fericire, BNE își permitea această manevră pentru că tot ce trebuia să facă era să vândă franci și să cumpere euro, iar capacitatea ei de a vinde franci era practic nelimitată, de vreme ce era vorba de moneda națională pe care banca o putea „tipări” la monetăria statuluiad infinitum. Așadar, din septembrie 2011 până la începutul lui 2015, cursul euro/franc a fost stabil, practic bătut în cuie la nivelul de 1 euro = 1.20 franci elvețieni, cu fluctuații zilnice neglijabile. Evident, în urma vânzării de franci și a cumpărării de monede străine, rezerva valutară deținută de BNE a crescut masiv în ultimii trei ani de intervenție, de la echivalentul a 271 de miliarde de dolari americani la finele lui 2011 la aproape 480 de miliarde de dolari în prezent (cu alte cuvinte, BNE este de aproape două ori mai bogată decât era în 2011!…și, comparativ, de 12 ori mai bogată decât Banca Națională a României).

Politica de ieftinire artificială a francului (o măsură „excepțională” și „temporară” în cuvintele proprii ale BNE) a fost abandonată de către bancă pe motiv că francul nu mai este atât de supraevaluat față de euro. Economia avusese, așdar, suficient timp să se ajusteze la noile condiții financiare în perioada în care BNE intervenea pe piață ca să devalueze moneda națională. Tradus în limbaj simplu, BNE spune: „Dacă ne uităm la actualul context macroeconomic și monetar, francul nu mai este atât de scump și considerăm că v-am ajutat suficient timp de 3 ani. Ajunge!” După cum putem observa din graficul 1, reacția piețelor valutare la noua decizie a BNE a fost pe cât de rapidă pe atât de drastică – francul s-a apreciat față de euro cu peste 20% într-o singură săptamână!

Dar cui anume au fost adresate cuvintele de mai sus? Răspuns: populației elvețiene pe care BNE o servește, și nicidecum altor țări. Nu este problema BNE că sute de mii de cetățeni din Europa de Est au fost convinși („aburiți”, s-ar grăbi unii să spună) de băncile locale să ia credite în franci, sub „supravegherea” atentă a băncilor naționale. Este strict problema străinilor. Când a luat decizia de a lăsa francul liber, BNE nu a luat în considerație faptul că în România, de pildă, stocul de credite în franci reprezintă aproximativ 8% din totalul creditelor acordate populației și aproape 20% din creditele ipotecare (nota 1). Și, bineînțeles, nici nu ar fi avut de ce să ia în considerație acest lucru.

Politica valutară BNR – am avea totuși de ce să „spargem televizoarele”

Problema creditelor în franci elvețieni a ieșit la suprafață din nou prin acțiunile BNE, dar fundamental ea este un subcapitol al relației generale între leu și alte valute puternice. Ca atare, leul s-a depreciat în timp nu numai față de franc, ci și față de euro, și față de dolarul SUA, și față de dolarul australian, neo-zeelandez etc. Spre deosebire de relația leu-franc, relația leu-euro este mult mai extinsă, implicând toată populația României, nu doar aproximativ 75 de mii de debitori în franci. Istoric vorbind, gestionarea leului de către BNR a fost un dezastru (motiv pentru care legea din 1998 privind responsabilitățile BNR a fost revizuită în 2004, renunțând la cuvintele „asigurarea stabilității monedei naționale”). Lăsând deoparte tumultuoșii (și irosiții) ani ’90, realitatea este că leul este cu 60% mai ieftin față de euro comparativ cu începutul anilor 2000. Aceasta nu ar fi o problemă în mod deosebit dacă costurile de trai ale românilor nu ar fi fost indexate la euro – de la chirii, la electricitate, la telefonie etc. Știm cu toții prea bine acest lucru. Orice cost mai important este exprimat în euro, dar plătibil în lei, la cursul de referință BNR. Avem practic două monede în economie, cu prețurile mereu exprimate într-una dintre ele (euro) dar plătibile în alta (leu), aceasta abia ținându-se să nu se deprecieze și mai mult față de prima. În anul 2000, un leu cumpăra 0.55 euro. Acum, un euro cumpără doar 0.22 euro. Cursul valutar euro/leu era de aproape 3.0 la mijlocul anului 2007, dar din 2009 încoace el este mereu între 4.30 și 4.50. Se poate spune cu adevărat că, în ultimii cinci-șase ani, cursul valutar euro/leu este mai stabil, dar este stabil la un nivel mult depreciat, leul fiind mereu aproape de minimul istoric; precum un bolnav cu o temperatură „stabilă” de 39 de grade.

Sursă: Banca Centrală Europeană. Date lunare pentru perioada ianuarie 2006 – ianuarie 2015, sfârșit de lună.

O afirmație pe tema cursului valutar făcută de către guvernatorul BNR Mugur Isărescu și-a făcut apariția în presă în noiembrie anul trecut. În cuvintele lui, „…să le transmitem românilor să se uite mai degrabă la dobândă decât la cursul de schimb. Că dacă s-ar mișca euro/leu la fel cum se mișcă euro/dolar, s-ar sparge televizoarele.” Acesta este un triplu sofism. Îm primul rând, este adevărat că rata de schimb euro/dolar este mai volatilă decât rata euro/leu (statistic vorbind, de aproape două ori mai volatilă), dar această afirmație poate fi făcută numai pe baza evoluției cursului valutar din 2009 încoace (evoluția celor două perechi valutare este prezentată în graficul 2). Dacă însă comparăm cele două perechi valutare în ultimii 15 ani, atunci rata euro/leu este cu aproape 30% mai volatilă decât cursul euro/dolar. În plus, și mai important, din câte știu eunimeni din Europa nu primește facturi în dolari pe care apoi le plătește în euro la cursul de referință al băncii centrale. Al doilea aspect al sofismului guvernatorului BNR constă în faptul că deși leul este de câțiva ani încoace mai stabil față de euro, el se află mereu la un nivel foarte slab față de moneda europeană, precum pacientul cu febra stabilă de 39 de grade amintit mai sus.

Al treilea aspect al sofismului ține de dobânzi. După criza din 2008, BNR a început să reducă dobânda de bază, dar foarte lent. În timp ce băncile centrale din SUA și UE s-au mișcat rapid și au redus dobânda la practic 0% în decurs de un an și jumătate pentru a stimula creditarea și a reporni economia, la noi în țară BNR a făcut-o la pas de melc. Astfel, la jumătatea anului 2009, dobânda BNR era încă mare, de 9.5%, deși între timp economia și piețele dăduseră următoarele semnale de alarmă mai mult decât clare: PIB-ul se contractase cu 7%, numărul de șomeri crescuse cu 55%, vânzările cu amănuntul scăzuseră cu 10% și acțiunile de pe Bursa de Valori din București se ieftiniseră cu 40%. BNR se laudă că a redus dobânda la lei de la 10.25% la 2.25% în șase ani de zile, în timp ce sectorul privat american se poate împrumuta aproape pe gratis încă de la finele anului 2008. În plus, și mai important, la noi în țară creditarea a fost preponderent în valută, a cărei dobândă depinde de alte bănci centrale, nu de BNR, și această creditare în valută comportă riscul cursului de schimb, după cum prea bine se vede din nou în prezent, cu criza creditelor în franci elvețieni.

Faptul că rata de schimb euro/leu este stabilă în jurul unei medii de 4.35 în ultimii șase ani și nu fluctuează la fel de mult ca rata euro/dolar nu anulează deprecierea leului din ultimii 15 ani. Și nici faptul că populația română a avut de dus în spate povara acestei deprecieri 1) prin plata multor bunuri și servicii în euro la rata de referință euro/leu BNR, 2) prin importuri mai scumpe și 3) prin credite în valută tot mai scumpe în lei. Să nu menționăm cursuri euro/leu fictive, artificial umflate, precum cel de de 4.74, care nu a existat niciodată pe piața valutară, dar la care platim accizele.

Ar fi putut BNR lua măsuri să ajute leul?

Oare ar fi putut BNR să facă ceva pentru a opri deprecierea leului după criza financiară globală, mai ales în perioada iunie 2007 – februarie 2009, când leul s-a depreciat cu aproximativ 30% față de euro? Această întrebare este cu atât mai pertinentă dacă ne amintim ce spune legea din 2004, și anume că BNR este responsabilă cu „elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb.” Înainte de a răspunde la această întrebare, să vedem ce măsuri concrete poate lua o bancă centrală pusă în fața unei deprecieri accentuate a monedei proprii (aceasta este situația opusă a celei cu care a fost confruntată Banca Națională a Elveției, adică o apreciere masivă a monedei proprii; măcar de ar avea BNR această problemă . . .).

A. Rezerva valutară = amuniția băncii centrale

În primul rând, banca centrală poate interveni pe piața valutară cumpărând moneda proprie și vânzând valută din rezerva ei valutară. În cazul României, BNR ar vinde din euro pe care i-a acumulat de-a lungul timpului și ar cumpăra lei. Acest exercițiu însă este unul de rezistență – pur și simplu depinde în primul rând de câtă valută deține banca centrală și cât de departe este dispusă să meargă să-și susțină moneda. Au existat multe cazuri în istorie când banca centrală nu a mai facut față presiunii de vânzare a monedei proprii pe piața valutară și s-a dat bătută, lasând valoarea monedei să se deprecieze.

Un exemplu ilustrativ ar fi cel al Tailandei, care deja a ajuns în manualele de istorie financiară. La începutul anului 1997, economia acelei țări nu mai creștea pe cât se spera, deși mulți ani la rând Tailanda beneficiase de influxuri substanțiale de capital străin. Drept urmare, investitorii au început să-și retragă banii în ritm rapid, ceea ce a adâncit recesiunea. În acele condiții, ar fi fost normal ca moneda națională (baht) să se deprecieze, însă banca centrală a afirmat ferm că urma să mețină neschimbat cursul valutar dolar SUA/baht, punându-și la bătaie rezerva valutară. Zis și făcut – de la aproape 38 de miliarde de dolari cât era rezerva valutară a Băncii Tailandei la începutul anului 1997, în vară aceasta ajunsese la 24 de miliarde, cu 35% mai mică. Cu alte cuvinte, banca centrală a vândut în acel interval echivalentul a peste 13 miliarde de dolari SUA și a cumpărat baht. Degeaba. Toată lumea, de la investitori la populație, vroia să scape de baht. În luna iulie, banca centrală s-a dat bătută, lăsând valoarea baht-ului să fie determinată de „mulțime,” de piața valutară, fără să mai intervină. Moneda Tailandei s-a depreciat cu aproape 20% într-o singură zi, iar până la finele anului, ea își pierduse 50% din valoare față de dolarul SUA!

B. O soluție extremă și periculoasă

O a doua posibilitate de a susține moneda națională de către banca centrală este majorarea dobânzii de bază. Să presupunem că leul scade mult în valoare față de euro. Acest lucru se întâmplă pentru că economia merge prost și/sau pesemne pentru că inflația din România este prea mare. Dacă în aceste condiții BNR crește rata dobânzii de bază mult, atunci este mai atractiv pentru străini și populație să își țină banii în lei. Dar dilema băncii centrale este că, majorând dobânda de bază strict pentru a apăra moneda națională, lovește în creditare exact în momentul în care economia, fiind slabă, are nevoie tocmai de creditare. Dobânda de bază majorată de banca centrală duce la o creștere a costului banilor (=al creditelor) și, prin urmare, nici populația și nici companiile nu se mai împrumută. În plus, în loc să consume și să ajute la repornirea economiei, o mare parte a populației va avea argumente să țină banii în depozite pentru a beneficia de dobânda mai mare.

Această modalitate de a apăra moneda națională nu este deloc pe gustul unei bănci centrale. Este precum un animal aflat în cursă care alege să își amputeze membrul prins pentru a scăpa. Unele bănci centrale recurg uneori la această cale. Un bun exemplu recent este banca centrală a Rusiei. După sancțiunile impuse de SUA și UE, și pe fundalul scăderii prețului țițeiului, produs de care Rusia este foarte dependentă pentru exporturi, rubla s-a depreciat cu 50% față de dolarul SUA. În aceste condiții, banca națională a Rusiei a preferat să majoreze dobânda de bază în decembrie anul trecut de la 10.5% la 17%, fără să se atingă de rezerva ei valutară generoasă de 328 de miliarde de dolari! Rămâne de văzut dacă aceasta a fost o alegere potrivită.

C. BNR și rezerva ei valutară

Să revenim la situația BNR și a leului. Posibilitatea de a majora dobânda de bază după criză nu era în nici un caz o alternativă viabilă pentru bancă, de vreme ce mediul economic global traversa cea mai dură perioadă din ultimele opt decenii. Pe de altă parte, BNR putea folosi o parte din rezerva valutară pentru a susține leul. În graficul 3 este ilustrată evoluția lunară a rezervei valutare BNR în ultimii 15 ani și cursul euro/leu. Graficul ne arată limpede câteva aspecte. În primul rând, în perioada de la jumătatea anului 2004 și până la jumătatea lui 2007, când leul s-a apreciat cu aproximativ 33% față de euro, BNR și-a mărit rezerva valutară de la echivalentul a 8 miliarde de euro la 27 de miliarde de euro, evident vânzând lei pe piața valutară și cumpărând euro și alte valute (zona verde din grafic). Aceasta a fost o mișcare inspirată, pentru că fiecare leu putea cumpăra tot mai multă valută pe măsură ce el se aprecia.

Sursă: BNR, Banca Centrală Europeană. Notă: rezerva este exprimată în miliarde lei. Date lunare pentru perioada ianuarie 2000 – ianuarie 2015, sfârșit de lună.

Apoi însă, de la jumătatea lui 2007 și până la mijlocul anului 2010, leul s-a depreciat masiv față de euro, cursul euro/leu sărind de la aproximativ 3.10 la 4.40, dar BNR nu a vândut din rezerva valutară, ci a făcut chiar opusul, majorând-o cu încă aproximativ 9 miliarde de euro (cercul din grafic). Rezerva valutară a atins un maxim de 38.5 miliarde de euro în aprilie 2012, și abia de atunci a început să scadă lin, până la prezenta ei valoare de 34.3 miliarde de euro. Nu există detalii disponibile despre operațiunile BNR pe piața valutară, însă ce putem conchide pe baza datelor din graficul 3 este că BNR a preferat să țină valuta forte în seif decât să susțină leul, și abia în ultimii doi ani Banca Națională a mai ajutat ici-colo moneda, nedorind un curs euro/leu peste 4.5-4.6. Pentru cititorii interesați, am rezumat situația comparativă a rezervei valutare din diverse țări (a se vedea tabelul de mai jos).

Deși România nu are o rezervă valutară tocmai „grasă,” totuși aceasta nu este nici mică, sau, precum în cazul Greciei, inexistentă. BNR ar putea face mai mult în a suține leul, fie folosind o parte din rezervă, fie verbal, comunicând piețelor dorința ei de a avea o monedă stabilă (deseori, simplul fapt că o bancă centrală spune ceva este suficient ca piețele să reacționeze în direcția dorită de bancă). Dar, precum BNR a redus dobânda de bază la pas de melc după criză, tot ea abia a reușit să țină leul în jurul nivelului minim istoric față de euro.

Creditarea în România

Creditarea către populație și firme în România a prins avânt de la începutul anilor 2000, urmând câțiva ani de expansiune spectaculoasă. Astfel, stocul de credite era de doar 15 miliarde RON în septembrie 2002, însă el a ajuns la aproximativ 200 de miliarde de lei la finalul anului 2008, o creștere de peste 1200%. O particularitate a creditării, încă de la bun început, a fost ponderea mare a creditelor în valută care se explică prin simplul fapt că băncile active de la noi din țară, majoritatea cu capital strain (în anul 1996 jumătate din băncile din cele 40 de bănci din România erau străine; în anul 2008, practic 90% din bănci erau cu capital majoritar strain) nu doreau să își asume riscul valutar, preferând să îl transfere populației care abia descoperea „gustul” creditării. După cum putem observa din graficul 4, stocul creditelor în valută (linia albastră) a fost mai tot timpul peste cel al creditelor în lei (linia roșie), și asta mai ales după criza din 2008.

Trebuie să menționăm că BNR diseminează datele cu privire la stocul de credite în valută echivalate în lei la cursul valutar de la finalul fiecărei luni, și cum leul s-a devalorizat puternic față de alte valute după criză, stocul de credite în valută tradus în lei pare mult mai mare. Cu alte cuvinte, creșterea creditelor în valută după 2008 reflectă ieftinirea leului în principal, nu o creștere în stocul de bază de credite în valută propriu-zis. Dacă ajustăm creditele în valută cu rata de schimb a leului față de euro, dolari SUA și franci elvețieni, stocul real al creditelor în valută (exprimat în acest mix de valute) arată precum linia portocalie din grafic. Chiar și cu această ajustare însă, creditele în valută tot au fost mai mari decât cele în lei.

Lucru deja spus deseori în presă – creditele în valută nu sunt un fenomen izolat al României, ele existând și în alte state din Europa Centrală și de Est. Nu putem ignora însă faptul că diferența economică dintre România și acele țări este substanțială – pe de o parte populația unor state precum Polonia și Ungaria se bucură de venituri pe cap de locuitor mult mai mari decât în țara noastră. Pe de altă parte, moneda acelor țări a fost cu mult mai stabilă atât înainte cât și după criză. Luând ca exemplu Polonia, la care s-a referit recent și guvernatorul BNR pentru a arăta că situația creditelor în franci este mai serioasă acolo, salariul mediu brut este de aproape 1000 de euro. Cursul valutar euro/zlot era de 4.07 când euro a fost introdus ca monedă oficială în 1999, iar acum cursul este de 4.16! Neschimbat. La noi salariul mediu brut este de aproximativ 500 de euro . . . iar cursul euro/leu a crescut de la 1.3 la 4.5 în aceeși perioadă de timp. Așadar, o comparație directă între creditele în valută la noi și în țări precum Polonia nu scoate la iveală decât jumătate din adevăr.

Grafic 4: Evoluția stocului de credite în lei și valută, ian 2002 – dec 2014

Sursă: BNR, Banca Centrală Europeană., calcule autor. Notă: creditele în RON și valută au ca unitate miliarde RON, creditele în valută reale sunt exprimate în miliarde de valută pe baza unui mix de valute cu pondere euro 90%, USD 5% și franci elvețieni 5%.

Grafic 5: Ponderea creditelor restante în lei și în valută, ian 2002 – dec 2014

Sursă: BNR.

Problema creditelor neperformante

Pentru că leul s-a depreciat mult față de euro în ultimii ani, în timp ce efectivul salariaților a scăzut dramatic după criză și salariile au fost reduse, multe gospodării nu au mai putut ține pasul cu plata creditelor și, natural, rata creditelor restante a explodat. Evoluția ponderii restanțelor la credite raportat la stocul total de credite este rezumată în graficul 5. După anul 2008, aceasta a crescut de la nici 2% atât în lei cât și în valută la aproximativ 15%. Creditele restante din acest grafic sunt definite de către BNR ca fiind „creditele care, în ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se efectuează raportarea, înregistreză întârzieri la plată de cel puţin o zi.” Este o definiție foarte generală pentru că este posibil ca un debitor să întârzie plata cu o zi, dar să o efectueze după 2-3 zile. Și este la fel de posibil ca un debitor nu numai că întârzie plata cu o zi, ci chiar intră în imposibilitate de plată definitivă în cazul în care dă faliment.

Definiția creditelor neperformante nu este uniformă global, și există multe puncte de vedere cu privire la ce face un credit să fie neperformant. Una este când o firmă cu reputație are o problemă de lichidate temporară și nu își poate onora datoria, și alta este o firmă muribundă care abia își mai poate plăti salariații, darămite datoria la bancă. BNR are totuși o clasificare a creditelor în funcție de calitatea lor. Cele mai recente date disponibile (aprilie 2014) care urmează această clasificare ne arată că creditele acordate clienților privați (exceptând alte bănci) clasificate drept „pierdere” (credite restante de peste 90 de zile) erau de 55 miliarde lei din portofoliul agregat de credite al băncilor de aproape 200 de miliarde de lei. Cu alte cuvinte, băncile au trecut ca „pierdere” peste 25% din creditele acordate! Este o cifră enormă!

Mulți analiști financiari din România consideră că problema creditelor neperformante a fost în mare rezolvată, băncile acceptând pierderi, provizionând împrumuturile, și fiind gata pentru a reporni ciclul creditării. România trece pentru prima oară printr-o problemă atât de gravă a sistemului bancar, în vreme ce alte țări sunt deja pățite. Japonia, de pildă, ne oferă un bun exemplu cu privire la cât de mult dăunează creditele neperformante economiei și cât de mult timp este necesar pentru a rezolva problema. La finele anilor 1990, Japonia a trecut printr-o situație similară României, băncile având în portfoliu multe credite care nu mai puteau fi onorate de debitori, în principal firme. Rata creditelor neperformante era de 8-10%, mai puțin decât la noi, dar cu toate acestea, creditarea s-a contractat timp de șase ani (cu 20%, între 1999 și 2005), și abia la finalul lui 2014 stocul de credite a ajuns la nivelul la care era în 1999! Acest fenomen se explică prin faptul că firmele puneau prioritate pe rambursarea creditului, nu pe dezvoltare/investiții și implicit luarea de noi credite, iar băncile erau preocupate să-și recupereze banii în loc să acorde noi împrumuturi. În loc să ofere credite firmelor și populației, care oricum erau pasive, băncile japoneze au ales să cumpere cu banii din depozite obligațiuni guvernamentale, cu un randament de 1-2% peste dobânda pe care o plăteau pe depozite. Și asta ani la rând. Dacă Japonia ne oferă un exemplu valabil, atunci creditarea la noi, și astfel creșterea economică, mai are mult de suferit de acum înainte. Este foarte posibil ca băncile din România să urmeze modelul nipon. Recent, chiar șeful băncii Raifeissen, Steven van Gronigen, a afirmat că banca nu mai știe ce să facă cu lichiditatea, adică cu banii din depozite.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

O noua hotarare denominare CHF dupa Galati si Buzau. Tribunal Ilfov

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Dosar.nr.xxxx/yyy/ 2014

         ROMÂNIA

                                                Cod operator XXXXX

         JUDECĂTORIA LLLLLLLL

            JUDEŢUL VVVVVVV

              SECŢIA CIVILĂ

     Sentinţa civilă Nr. XXX/2014

Şedinţa publică de la 28 Noiembrie 2014

         Completul compus din:

PREŞEDINTE ***************

         Grefier ***********

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 14.11.2014 privind judecarea acţiunii formulate de către reclamantul RRRRRRRRRRR în contradictoriu cu pârâtele XXXXXXXXX şi Sucursala xxxxxxxx SA-Sucursala J.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Deliberând, instanţa pronunţă următoarea sentinţă civilă.

                                                  JUDECATA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. xxxx/yyy//2014, reclamantul RRRRRRRRRRR a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele XXXXXXX Bank SA şi xxxxxxxx Bank SA- Sucursala xxxxxx, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr. PPPPP46074360/07.10.2004 la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi 3.14, să se constate nulitatea absolută a acestor clauze, să se dispună eliminarea din contract a acestor clauze contractuale, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare (2310 CHF) şi de comision de procesare (880 CHF), sume actualizate până la data plăţii efective, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la secţiunea 4 din condiţiile generale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, să se constate nulitatea absolută a acestor clauze şi să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 07.10.2008 în calitate de împrumutat a încheiat cu pârâtele contractul de credit nr. PPPPP46074360/07.10.2008, prin care a împrumutat suma de 40.000 CHF.

Că consideră reclamantul că art.3 punctele 3.1. pct.2, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11 constituie clauze abuzive conform art.4 din Legea 193/2000 republicată privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauze abuzive încheiate între comercianţi şi consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante.

 1

 Că la art.2 se prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Că rezultă din dispoziţiile legale menţionate că este abuzivă o clauză cab nu a fost negociată individual, ca şi în cazul contractelor de împrumut încheiate cu societăţile bancare, este contrară bunei credinţe şi creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Că clauzele menţionate nu au fost negociate direct cu reclamantul, ci i-au fost impuse de către bancă în cadrul convenţiilor standard utilizate în relaţiile comerciale cu clienţii.

Că practic reclamantul a încheiat convenţii de adeziune la contractele standard pretipărite de către Bancă.

Că comisionul de risc a fost stipulat şi perceput în mod ilegal şi abuziv, având în vedere că pentru acordarea creditelor au fost încheiate contracte de garanţie reală imobiliară(ipotecă).

Că imobilul este asigurat, fiind cesionată poliţa de asigurare în favoarea băncii, aşa cum se menţionează la art.5 pct.5.5. din contract.

Că pentru sumele datorate şi neplătite la scadenţe, s-a prevăzut şi perceperea unui comision de penalizare.

Că plata lunară a acestui „aşa-zis” comision de risc, pe întreaga durată a creditului, este abuzivă şi contrară dispoziţiilor legale în vigoare, fapt susţinut şi de prevederile art. 1 – 4 din Legea nr. 193/2000.

Că clauzele precizate mai sus pun sub semnul întrebării echilibrul contractual, deoarece oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noul nivel al dobânzii să fie negociat cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat.

Că conform art. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000, în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract şi totodată cu condiţia informării grabnice a clientului care să aibă, de asemenea, libertatea de a continua sau rezilia imediat contractul.

Că prin „motiv prevăzut în contract” în sensul legii se înţelege o situaţie clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să ştie de la început că, dacă acea situaţie se va produce, va trebui să suporte o dobândă mărită.

Că motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, adică clauza trebuie să fie previzibilă, pentru că în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă această situaţie a intervenit. In cauză, motivul unei schimbări semnificative pe piaţa monetară nu îndeplineşte cerinţele susmenţionate, o schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă putând fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă.

Ca atare, această clauză, dar şi cele referitoare la modalitatea de calcul a acesteia sunt abuzive, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi totodată, în situaţia în care pârâta înţelege să se folosească de respectiva clauză, nu este prevăzută posibilitatea de a rezilia ori de a continua contractul pentru reclamantul.

Că art. 3 pct. 3.12 prevede că „Comision de procesare de 2,2 % calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menţionată la art.1.1 lit. (a) … Comisionul se va plăti integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să reţină automat contravaloarea comisionului de procesare. Contravaloarea comisionului de procesare, reţinut de bancă în momentul tragerii, este în cuantum de 880 CHF.

Că la pct. 3.14 al art. 3 se prevede că „împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrate de 0,15 % ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenţă a fiecărei rate lunare…”. Tot la punctul 3.14. banca prevede că începând cu al doilea an de creditare… banca poate renunţa la încasarea comisionului pentru anul de creditare în curs, urmând ca această decizie să fie comunicată în scris împrumutatului.

2

Că aceste comisioane nu sunt definite în mod expres în niciuna din clauzele contractului de credit, acestea fiind doar cuantificate procentual, respectiv 2,2% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit şi respectiv de 1,15%.

Că caracterul abuziv al acestei clauze rezidă şi din faptul că nu s-a menţionat în convenţiile încheiate care sunt riscurile pentru care se percepe acest comision.

Că, mai mult decât atât, caracterul abuziv al acestor clauze contractuale este subliniat şi de faptul că nu se prevede posibilitatea restituirii sumelor percepute cu titlu de comision de risc, în situaţia în care pe perioada de derulare a contractului nu s-a produs riscul vizat.

Că în aceste condiţii, perceperea comisionului de risc este contrară bunei credinţe, banca urmărind procurarea unui avantaj exclusiv în folosul acesteia, fără a oferi contraprestaţie în schimb. Plata unui astfel de comision pe întreaga durată a contractului se ridică la o sumă considerabilă, fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor.

Că caracterul abuziv al comisionului de risc perceput de bancă a fost recunoscut prin O.G. nr. 50/2010 care la art.36 a stabilit care sunt comisioanele pe care le pot percepe băncile, statuând că: „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision analiză dosar, comision administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Că perceperea de către bancă a acestor comisioane doar pentru punerea la dispoziţie a creditului este nejustificată, având în vedere faptul că această activitate de creditare se derulează într-un cadru reglementat legal, pârâta fiind o instituţie financiară autorizată care desfăşoară cu titlu profesional activităţi ce constau în acordarea de credite în cont propriu.

Că în nici una din clauzele convenţiei nu se specifică care va fi destinaţia finală a comisioanelor în sensul că nu este menţionat dacă aceste sume percepute sunt o garanţie a unui posibil risc nedeterminat, se restituie împrumutatului de către bancă la achitarea integrală creditului.

Că pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui să descrie un motiv întemeiat care să determine aplicarea lor.

Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situaţii neprevăzute”, „în opinia băncii”, „să devină improbabil”, „garant corespunzător”, nu oferă posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv.

Că în realitate aceste clauze oferă băncii dreptul discreţionar de a declara soldul scadent anticipat, fără ca instanţa să aibă la îndemână un criteriu pentru verificarea legalităţii unei astfel de măsuri. Că aceste clauze sunt abuzive întrucât exclud prin modul în care sunt formulate posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprind.

Că practica a statuat în mod evident că aceste clauze sunt abuzive şi în acest sens.

Că în ceea ce priveşte clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricăror plăţi în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, reclamantul a arătat că la momentul încheierii convenţiilor, raportat la circumstanţele economice din acel moment (anul 2008), precum şi la posibilităţile de a cunoaşte efectele unor astfel de credite şi implicaţiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elveţieni se prefigura a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro.

Că în condiţiile în care creditul în franci elveţieni era un produs nou pe piaţă şi în lipsa unor informaţii corespunzătoare cu privire la moneda în care reclamantul a contractat împrumuturile, respectiv cu privire la istoricul evoluţiei francului elveţian şi riscuri generate de variaţiile cursului de schimb valutar, reclamantul s-a obligat să returneze sumele

                                                                           3

 împrumutate la termenele şi în cuantumurile menţionate în contracte, având ca premisă cursul de schimb valutar CHF – leu din perioada respectivă (1,9-2,1).

Că, ulterior însă, pe parcursul derulării contractelor, francul elveţian s-a apreciat într-un mod galopant, astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercursiuni grave asupra împrumutaţilor, în ceea ce priveşte posibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a puşi în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.

Că această creştere accelerată a valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională, precum şi cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar, din lei în euro şi din euro în franci, lipsa francilor elveţieni de la casele de schimb valutar o perioadă mare de timp, diferenţele dintre cursul practicat de bancă şi casele de schimb valutar şi, respectiv cursul stabilit de B.N.R., diferenţele dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare,au condus la majorarea continuă a costurilor contractelor, producând un dezechilibru major ăl prestaţiilor reciproce ale părţilor, în detrimentul împrumutaţilor cu efectul obţinerii unor foloase de către banca împrumutătoare fără contraprestaţie.

Că, aşadar s-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent împrumutaţii sunt obligaţi la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele în considerarea cărora s-a manifestat voinţa de a contracta.

Prin urmare, au caracter abuziv clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricărei plăţi în moneda creditului cu suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar.

Că în conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianţi şi consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile obligaţiile părţilor contractante.

Că la art. 2 din Legea nr. 193/2000 se prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Că la art. 6 din lege se prevede că nu vor produce efecte asupra consumatorului clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege.

Că Legea nr. 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii. Prin această lege s-a reglementat în favoarea consumatorilor o protecţie mai mare decât minimul oferit de directivă (extinderea limitelor directivelor relative la protecţia consumatorilor fiind permisă expres de dreptul comunitar).

Că în cauza C- 484/08, Caja de Ahorros Y Moţe de Piedad de Madrid, prin hotărârea din 03.06.2010, C.E.J. consfinţeşte dreptul statelor de a aplica o protecţii; mai mare consumatorilor decât minimul prevăzut de directivă şi permite instanţelor naţionale constatarea caracterului abuziv şi în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile |sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.

Că în cauza Salvat Editores S A v Jose M.Sanchez Alcon Prades, C 241/98, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract, că „această putere se încadrează pe deplin In contextul general al protecţiei speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului Colectivităţii, care, făcând parte din ordinea publică economică, depăşeşte interesele specifice ale unor părţi.
Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-şi producă efectele'”.

4

Că potrivit dispoziţiilor legale menţionate, este abuzivă o clauză care nu a fost negociată individual (cum este cazul contractelor de împrumut încheiate cu societăţile bancare); este contrară bunei credinţe; creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Că clauzele de efectuare a plăţilor în moneda creditului, cu suportarea exclusivă a riscului valutar de către împrumutaţi nu au fost negociate direct cu reclamantul, având în vedere caracterul prestabilit şi impus consumatorilor al contractelor de credit, consumatorii exprimându-şi adeziunea la aceste contracte tipizate, fără a avea posibilitatea de a influenţa natura lor. Singura posibilitate a consumatorilor era aceea de a alege între creditele existente pe piaţă, însă în toate cazurile contractele erau tipizate, singura opţiune fiind aceea de a semna sau nu contractul pentru tragerea creditului.

Că banca nu a acţionat cu bună credinţă, aceasta având obligaţia de a explica riscurile clienţilor, de a le pune la dispoziţie informaţiile necesare, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a evalua consecinţele economice ale contractării creditelor.

Că având îh vedere poziţiile de inegalitate de pe care acţionează părţile şi în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoştinţă de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic – banca, care are o poziţie dominantă în raport cu consumatorul, obligaţia informării în mod complet, corect şi precis a celui din urmă cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) şi implicit cu privire la implicaţiile îndatorării şi la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cum reiese din O.U.G. 50/2010.

Că în cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi să ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.

Aceste obligaţii instituite în sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar – bancar, sunt menite să protejeze interesele consumatorilor care sunt expuşi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor intereselor legitime prin contractare unor servicii/produse în lipsa unei informaţii reale cu privire la acestea şi, pe cale de consecinţă, evitarea unor astfel de situaţii.

Că în lipsa informării în mod complet, corect şi precis a reclamantului cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit, acesta nu a avut posibilitatea de a determina consecinţele economice ale clauzelor contractuale în baza unor criterii clare şi precise.

Că având în vedere obligaţia de transparenţă contractuală instituită în sarcina operatorilor economici, care se circumscrie exigenţelor de informare şi protecţie inerente dreptului consumatorului, în scopul garantării dreptului acestuia de a înţelege prevederile şi efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care şi le asumă prin contractarea unui asemenea produs.

Că omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care era previzibil pentru experţii financiari ce activează în cadrul acestora, dat fiind faptul că CHF – ul este o monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului valoarea acestei monede era la un minim istoric, creşterea valorii faţă de moneda naţională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligaţiei de consiliere, sever sancţionată în dreptul european şi naţional întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformată â întinderii drepturilor şi obligaţiilor asumate.

Că dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaşte şi anticipa mărimea obligaţiilor sale.

Că aşa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Că un drept subiectiv civil dacă este folosit contrar scopului şi recunoscut de lege, în aşa fel încât să încalce drepturile celorlalţi, este considerat abuziv.

Conform art.54 din Constituţie, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu scopul său şi în limitele sale.

                                                                    5

 Că prin clauzele de risc valutar s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Că banca a stipulat în convenţiile încheiate cu reclamantul obligaţia acestuia de a suporta exclusiv diferenţele de schimb valutar, fără nici o distincţie şi fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligaţii, astfel că în situaţia dublării valorii francului elveţian; în raport cu moneda naţională, convenţiile de credit încheiate între părţi dobândesc un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de împrumut.

Că în aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenţei prestaţiilor, fapt ce presupune existenţa unei proporţionalităţi între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, ori clauza de risc valutar, care incumbă în mod exclusiv consumatorilor, denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunară excesivă a situaţiei consumatorului şi conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporţionat.

De asemenea, în considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie să se ia în calcul şi aptitudinea de a îndrepta conţinutul contractului în favoarea părţii care a impus clauza, riscul valutar materializându-se în obţinerea de către bancă a unui câştig injust în; detrimentul consumatorului, contrar principiului echităţii şi bunei-credinţe, principii ce trebuie să guverneze relaţiile contractuale.

Că atât suma împrumutată (capitalul), precum şi dobânda şi comisioanele percepute pentru credit sunt plătite de asemenea, în franci elveţieni la cursul de schimb din momentul plăţii, determinând astfel, pe fondul dublării valorii de schimb a francului elveţian, un dezechilibru major între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, respectiv creşterea nejustificată a beneficiilor băncii, în dauna consumatorilor, cu toate consecinţele negative asupra posibilităţii de respectare a obligaţiile contractuale.

Că într-o cauză recentă, respectiv C – 26/13, Kasler şi Kaslerne Rabai referitoare la Directiva 93/13/CEE şi, mai precis, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor [prevăzute în contracte de împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă, C.J.U). E. a statuat că „1)

Articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată ceea ce revine în sarcina instanţei de trimitere să verifice, având în vedere natura, economia generală şi prevederile contractului, precum şi contextul său juridic şi factual – că respectiva clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la Cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

Că articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală precum cea în discuţie în litigiul principal, cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie! înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca, contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce-1 priveşte.

 6

 Ca aşa cum rezultă din cele menţionate la pct.57, 58 din hotărâre, C.EJ. precizează că excluderea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei pe de o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte şi nu se aplică în cazul invocării unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monedei străine utilizat pentru calcularea ratelor şi cursul de schimb la cumpărare al valutei respective utilizat pentru calcularea sumei deblocate a împrumutului.

Că curtea stabileşte că plata, în cadrul ratelor împrumutului, a sumelor care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare (utilizat pentru calcularea ratelor) şi cursul de schimb la cumpărare al monedei străine (utilizat pentru deblocarea împrumutului), nu poate fi considerată ca fiind o „remuneraţie” pentru serviciile băncii împrumutătoare.

Că decizia C.EJ. precizează că nu este suficient ca termenii în care se exprimă clauzele contractuale să fie inteligibile din punct de vedere gramatical, ci acestea trebuie să fie inteligibile din punct de vedere juridic, respectiv consumatorul trebuie să poată aprecia consecinţele economice negative pe care le riscă prin încheierea contractului. Astfel, contractul trebuie să expună în mod transparent funcţionalitatea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din faptul semnării contractului.

Că cu privire la art.5 din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive, C.EJ. a statuat că pentru un consumator, informarea, înaintea încheierii unui contract, cu privire la condiţiile contractuale, şi la consecinţele respectivei încheieri este de o importanţă fundamentală. Consumatorul trebuie să decidă, pe baza acestei informări, dacă doreşte să se oblige contractual faţă de un vânzător sau furnizor prin aderarea la condiţiile redactate în prealabil de acesta (Hotărârea RWE Vertrieb EU:C:2013: 180, pct.44).

Că cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale prevăzută de Directiva 93/13/CEE nu poate fi redusă, aşadar, numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical, deoarece consumatorul se află într-o poziţie de inferioritate faţă de vânzător sau furnizor.

Aşadar, cerinţa privind transparenţa trebuie înţeleasă în mod extensiv.

Că cu privire la îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiei, reclamantul a precizat că, având în vedere caracterul abuziv al clauzelor de suportare a riscului valutar exclusiv de către cumpărători, se impune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiilor, calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi restituirea sumelor plătite în plus către reclamant.

Că având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, în detrimentul consumatorului, reclamantul a considerat că se impune restabilirea prestaţiilor inerente contractului asumat prin îngheţarea cursului de schimb CHF – leu la valoarea de la momentul semnării contractului, astfel încât să se asigure o proporţionalitate a prestaţiilor asumate de părţi care să corespundă manifestării de voinţă în sensul angajării în acest raport juridic.

Că contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligaţii, din acest fapt decurgând anumite consecinţe asupra regimului juridic aplicabil.

Că contractul de credit nu are un caracter aleatoriu, fiind un contract comutativ, caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, la momentul încheierii contractului, este determinată sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care şi-au manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor şi incert şi oferirea celeilalte părţi a unei şanse se câştig.

Că stipularea unei clauze de risc valutar, cu consecinţa strămutării în întregime asupra împrumutaţilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF este contrară dispoziţiilor legale.

 7

 Că hipervalorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert raportat la puterea de înţelegere a consumatorilor întrucât aceştia nu au cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei creşteri accelerate la cursului de schimb şi, în consecinţă, asumarea în cunoştinţă de cauză a riscului valutar.

Că potrivit art. 75 coroborat cu art.76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit pentru consum, precum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare Cunoştinţe de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării! unor clauze contractuale, acestea vor interpretate în favoarea consumatorului.

Că norma BNR nr. XXX/ZZZZ prevede obligaţia băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activităţii de creditare.

Că această prevedere exclude asumarea riscului operaţiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie îngheţarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerinţelor echităţii şi bun|ei credinţe.

Că având în vedere prevederile art. 966-970 Cod civ. în vigoare la momentul încheierii contractelor dintre părţi, din interpretarea cărora rezultă că părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligaţie, distribuţia între părţi a pierderilor şi beneficiilor rezultate ca urmare a creşterii valorii CHF faţă de moneda naţională, apare ca o soluţie justă şi echitabilă.

Obligaţiile părţilor trebuie să se întemeieze pe o cauză licită şi morală, conform dispoziţiilor art. 968 din Codul Civil.

Că întrucât s-au schimbat condiţiile de contractare avute în vedere; de părţi la momentul încheierii contractului şi, pe cale de consecinţă, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele cu privire la care părţile au convenit, reclamantul a considerat că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicată în jurisprudenţă.

Că prin intrarea în vigoare noului Cod Civil, teoria impreviziunii este reglementată legal, reglementare care nu constituie altceva decât o transpunere legislativă a soluţiilor conturate în practica judiciară.

Că în condiţiile în care noua reglementare consacră pe plan legislativ soluţiile date în jurisprudenţă, în considerarea imperativului de a avea o practică judiciară previzibilă, se poate face aplicarea teoriei impreviziunii şi în cauza de faţă, fără a se putea susţine că s-ar putea aplica retroactiv dispoziţiile noului Cod Civil. Astfel, în sensul admiterii teoriei impreviziunii, Curtea Supremă de Justiţie a statuat în decizia nr. XXX/ZZZ privind revizuirea clauzei referitoare la preţ, într-un contract cu executare succesivă (Buletinul Jurisprudenţei XXX, pag. PPP).

Că în vederea înlocuirii clauzelor abuzive se impune revizuirea efectelor! contractului încheiat prin îngheţarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii contractelor, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, întrucât obligaţiile contractuale au fost asumate în condiţiile economice existente la data încheierii contractelor, când valoarea francului elveţian era la un minim istoric, iar ca urmare a schimbării acestor condiţii este necesar ca şi contractele să fie adaptate la noile împrejurări economice.

Că având în vedere că schimbarea condiţiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamantul nu a avut cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să îi permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului faţă de francul elveţian, se poate considera că revizuirea efectelor contractelor corespunde acordului de voinţa al părţilor întrucât hipervalorizarea CHF- ului deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate, schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinţei concordante a părţilor.

                                       8

 

Că potrivit art. X alin. Z din Regulamentul nr. Z/YYYY privind regimul valutar „XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX”.

Ori, achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută în XXXXX a Regulamentului valutar, astfel încât se impune ca executarea obligaţiilor decurgând din acest contract să se facă în moneda naţională.

Că efectuarea plăţilor în valută implică suportarea unor costuri suplimentare în sarcina consumatorului ocazionate de schimbul valutar din leu în euro şi din euro în CHF, cu consecinţa împovărării consumatorilor, determinând o creştere a caracterului oneros al obligaţiilor asumate de către aceştia, fapt contrar principiului echităţii şi bunei credinţe, care trebuie să guverneze executarea contractelor.

Că, prin urmare, se impune calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea cursului de schimb valutar de la momentul încheierii contractelor pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora. De asemenea, ca efect al constatării nulităţii clauzelor privind efectuarea plăţilor în moneda creditelor – CHF, cu suportarea diferenţelor de schimb valutar de către împrumutaţi, se impune restituirea prestaţiilor (plăţilor) efectuate de către reclamant în temeiul acestor clauze abuzive.

în drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 193/2000, Codul civil, O.U.G. nr.50/1990, Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE.

în dovedirea acţiunii, reclamantul a depus în copie la dosar cartea de identitate, contractul de credit, graficele de rambursare ale creditului şi condiţii generale de derulare a operaţiunilor bancare pentru persoane fizice.

Pârâta XXXXXXXX Bank SA Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii acţiunii ca urmare a neplăţii taxei de timbru, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia admisibilităţii şi excepţia lipsei de obiect şi de interes a solicitării de constatare a nulităţii clauzelor din contractul de credit de la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi 3.14, iar pe cale reconvenţională a solicitat obligarea reclamantului-pârât la restituirea creditului din contractul de credit prin folosirea cursului de schimb de la data încheierii contractului de credit în condiţiile eliminării clauzelor abuzive precizate mai sus.

Cu privire la excepţia nulităţii acţiunii ca urmare a neplăţii taxei de timbru instanţa urmează să o respingă cu motivarea că potrivit art. 29 lit. f din OG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: … protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor;

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa urmează să o respingă cu motivarea că reclamantul a formulat o acţiune în declararea nulităţii absolute ce este imprescriptibilă potrivit art. 2 din Decretul 167/1958, iar sancţiunea prevăzută de Legea nr. 196/2003 este inopozabilitatea care urmează regimul juridic al nulităţii absolute.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa urmează să o respingă cu motivarea că acţiunea formulată de către reclamant este admisibilă raportat la clauzele contractului de credit nr. PPPP46074360/07.10.2004.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect şi de interes a solicitării de constatare a nulităţii clauzelor din contractul de credit de la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi 3.14, instanţa urmează să o respingă cu motivarea că reclamantul este parte în contractul de credit nr. PPPP46074360/07.10.2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa urmează să admită acţiunea principală şi să admită în parte cererea reconvenţională, urmând să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr. PPPP46074360/07.10.2004 la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi 3.14, să constate nulitatea absolută a acestor clauze, să dispună eliminarea din contract a acestor clauze contractuale şi obligă pârâtele la

                                              9

 restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare (2310 CHF) şi de comision de procesare (880 CHF), sume actualizate până la data plăţii efective, să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la secţiunea 4 din condiţiile generale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, să constate nulitatea absolută a acestor clauze^1 să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF- leu pentru efectuarea plăţilor; în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta şi să oblige reclamantul-pârât la restituirea creditului din contractul de credit prin folosirea cursului de schimb de la data încheierii contractului de credit în condiţiile eliminării clauzelor abuzive precizate mai sus.

Art. 3 pct. 3.1 din contractul de credit prevede că pentru creditul acordat împrumutatul datorează băncii pentru primul an de creditare, o dobânda iniţială fixă; pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: a)dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare; b)dobânda aniversară fixă pentru trei ani de creditare; c)dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare.

Art. 3 pct. 3.2 prevede că împrumutatul trebuie sa-şi exercite opţiunea pentru oricare dintre variantele de dobândă aniversară menţionate la art. 3 .1 pct.2 la fiecare dată de aniversare a creditului prin semnarea unui act adiţional la contract. In căzui in care împrumutatul nu îşi exercită opţiunea în termenul şi modalitatea menţionate, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare, în condiţiile art. 3.1, pct. 2 lit. c.

Art. 3 pct. 3.6 prevede că la data semnării contractului, rata anuală a dobânzii iniţiale este de 5,5% pe an, rată care va rămâne fixă până la data primei aniversări a creditului.

Art.3 pct. 3.7 prevede că în cazul în care împrumutatul optează pentru dobânda aniversară fixă pentru un an sau după caz, 3 ani, rata anuală a dobânzii în vigoare în momentul exercitării opţiunii va rămâne fixă până la următoarea dată de aniversare a creditului. In cazul în care împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opţiunii va putea fi modificată de către bancă în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a băncii, urmând ca noua rată o dobânzii să fie adusă la cunoştinţa împrumutatului în modalităţile menţionate în „Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare”.

Art. 3 pct. 3.8 prevede că prima aniversare a creditului se împlineşte la un an calendaristic de la data tragerii, în ziua corespunzătoare acesteia.

Datele Ulterioare de aniversare a creditului se împlinesc la expirarea perioadelor de opţiune prevăzut de la art. 3.1 pct.2 în zilele corespunzătoare primei aniversări a creditului. în cazul în care data de aniversare a creditului, stabilită conform prezentului articol, este zi nelucrătoare] opţiunea se va exercita în prima zi lucrătoare bancară următoare.

Art. 3 pct. 3.10 prevede că prin dobânda aniversară se înţelege dobânda! pentru care optează împrumutatul la fiecare dată de aniversare a creditului, conform art. 3.1 p al. 2.

Art. 3 pct. 3.11 pentru sumele datorate şi neplătite la scadenţă, denumite generic
“sume restante”, împrumutatul datorează o dobândă majorată ce se acumulează zilnic până în
ziua în care se acoperă suma restantă (exclusiv această zi), prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea stimei restante.

Rata dobânzii majorată: conform deciziei interne a Băncii, fără a putea depăşi valoarea rezultată din cumularea ratei anuale a dobânzi (fixe sau,după caz, variabile) în vigoare + 7,5 puncte procentuale.

Art. 3 pct. 3.12 pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2,2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menţionată la art. 1.1. lit. (a). Comisionul se va plăti integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să reţină automat contravaloarea comisionului de procesare.

 10

 Art. 3 pct. 3.14 pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum şi a îndeplinirii oricăror altor obligaţii asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenţei fiecărei rate lunare. începând cu al doilea an de creditare, în funcţie de politica de credite a băncii, de evoluţia pieţei de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunţa la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs.

Decizia băncii de renunţare la încasarea comisionului va fi comunicată în scris împrumutatului până la data scadenţei primei rate aferente anului respectiv de creditare.

Banca va analiza anual oportunitatea renunţării la încasarea comisionului de administrare.

Instanţa reţine că reclamantul, la data de 07.10.2008, în calitate de împrumutat, a încheiat cu pârâtele contractul de credit nr. PPPP46074360/07.10.2004, prin care a împrumutat suma de 40.000 CHF.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauze abuzive încheiate între comercianţi şi consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante.

La art.2 se prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicat de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Rezultă din dispoziţiile legale menţionate că este abuzivă o clauză care nu a fost negociată individual, ca şi în cazul contractelor de împrumut încheiate cu societăţile bancare, este contrară bunei credinţe şi creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Clauzele menţionate nu au fost negociate direct cu reclamantul, ci i-au fost impuse de către bancă în cadrul convenţiilor standard utilizate în relaţiile comerciale cu clienţii.

Practic reclamantul a încheiat convenţii de adeziune la contractele standard pretipărite de către bancă.

Comisionul de risc a fost stipulat şi perceput în mod ilegal şi abuziv, având în vedere că pentru acordarea creditelor au fost încheiate contracte de garanţie reală imobiliară (ipotecă).

Imobilul este asigurat, fiind cesionată poliţa de asigurare în favoarea băncii, aşa cum se menţionează la art.5 pct.5.5. din contract.

Pentru sumele datorate şi neplătite la scadenţe, s-a prevăzut şi perceperea unui comision de penalizare.

Plata lunară a acestui „aşa-zis” comision de risc, pe întreaga durată a creditului, este abuzivă şi contrară dispoziţiilor legale în vigoare, fapt susţinut şi de prevederile art. 1-4 din Legea nr. 193/2000.

Clauzele precizate mai sus pun sub seninul întrebării echilibrul contractual, deoarece oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noul nivel al dobânzii să fie negociat cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat.

Conform art. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000, în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract şi totodată cu condiţia informării grabnice a clientului care să aibă, de asemenea, libertatea de a continua sau rezilia imediat contractul.

Prin „motiv prevăzut în contract” în sensul legii se înţelege o situaţie clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să ştie de la început că, dacă acea situaţie se va produce, va trebui să suporte o dobândă mărită.

Motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, adică clauza trebuie să fie previzibilă, pentru că în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa

 11

 să poată verifica dacă această situaţie a intervenit. în cauză, motivul unei schimbări semnificative pe piaţa monetară nu îndeplineşte cerinţele susmenţionate, o schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă putând fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă.

     Ca atare, această clauză, dar şi cele referitoare la modalitatea de calcul a acesteia sunt abuzive, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi totodată, în situaţia în care pârâta înţelege să se folosească de respectiva clauză, nu este prevăzută posibilitatea de a rezilia ori de a continua contractul pentru reclamantul.

Art. 3 pct. 3.12 prevede că „Comision de procesare de 2,2 % calculat prin aplicarea procentului la[ valoarea creditului menţionată la art.1.1 lit. (a) … Comisionul! se va plăti integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să reţină automat contravaloarea comisionului de procesare. Contravaloarea comisionului de procesare, reţinut de bancă în momentul tragerii, este în cuantum de 880 CHF.

La pct. 3.14 al art. 3 se prevede că „împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15 % ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.

Suma de plată (rezultată urmează a fi achitată la data scadenţă a fiecărei rate lunare…”. Tot la punctul 3.14. banca prevede că începând cu al doilea an de creditare… banca poate renunţa la încasarea comisionului pentru anul de creditare în curs, urmând ca această decizie să fie comunicată în scris împrumutatului.

Aceste comisioane nu sunt definite în mod expres în niciuna din clauzele! contractului de credit, acestea fiind doar cuantificate procentual, respectiv 2,2% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a convenţiei! de credit şi respectiv de 1,15%.

Caracterul abuziv al acestei clauze rezidă şi din faptul că nu s-a intenţionat în convenţiile încleiate care sunt riscurile pentru care se percepe acest comision.

Mai mult decât atât, caracterul abuziv al acestor clauze contractuale este subliniat şi de faptul că nu se prevede posibilitatea restituirii sumelor percepute cu titlu de comision de risc, în situaţia în care pe perioada de derulare a contractului nu s-a produs riscul vizat.

În aceste condiţii, perceperea comisionului de risc este contrară bunei credinţe, banca urmărind procurarea unui avantaj exclusiv în folosul acesteia, fără a oferi contraprestaţie în schimb.

Plata unui astfel de comision pe întreaga durată a contractului se ridica la o sumă considerabilă, fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor.

Caracterul abuziv al comisionului de risc perceput de bancă a fost recunoscut prin O.G. nr. 50/2010 care la art.36 a stabilit care sunt comisioanele pe care le pot percepe băncile, statuând că: „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision analiză dosar, comision administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Perceperea de către bancă a acestor comisioane doar pentru punerea la dispoziţie a creditului este nejustificată, având în vedere faptul că această activitate de creditare se derulează într-un cadru reglementat legal, pârâta fiind o instituţie financiară autorizată care desfăşoară cu titlu profesional activităţi ce constau în acordarea de credite în cont propriu.

În nici uneia din clauzele convenţiei nu se specifică care va fi destinaţia finală a comisioanelor în sensul că nu este menţionat dacă aceste sume percepute sunt o garanţie a unui posibil risc nedeterminat, se restituie împrumutatului de către bancă la achitarea integrală creditului.

Pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui să descrie un motiv întemeiat care să determine aplicarea lor.

Formulările cuprinse în clauzele analizate, respectiv „situaţii neprevăzute”, „în opinia băncii”, „să devină improbabil”, „garant corespunzător”, nu oferă posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv.

                                                         12

          În realitate aceste clauze oferă băncii dreptul discreţionar de a declara soldul scadent anticipat, fără ca instanţa să aibă la îndemână un criteriu pentru verificarea legalităţii unei astfel de măsuri.

Aceste clauze sunt abuzive întrucât exclud prin modul în care sunt formulate posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprind.

Practica a statuat în mod evident că aceste clauze sunt abuzive şi în acest sens.

În ceea ce priveşte clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricăror plăţi în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, la momentul încheierii convenţiilor, raportat la circumstanţele economice din anul 2008, precum şi la posibilităţile de a cunoaşte efectele unor astfel de credite şi implicaţiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elveţieni s-a prefigurat a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro. în condiţiile în care creditul în franci elveţieni era un produs nou pe piaţă şi în lipsa unor informaţii corespunzătoare cu privire la moneda în care reclamantul a contractat împrumuturile, respectiv cu privire la istoricul evoluţiei francului elveţian şi riscuri generate de variaţiile cursului de schimb valutar, reclamantul s-a obligat să returneze sumele împrumutate la termenele şi în cuantumurile menţionate în contracte, având ca premisă cursul de schimb valutar CHF – leu din perioada respectivă (1,9-2,1).

Ulterior însă, pe parcursul derulării contractelor, francul elveţian s-a apreciat într-un mod galopant, astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercursiuni grave asupra împrumutaţilor, în ceea ce priveşte posibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a puşi în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.

Această creştere accelerată a valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională, precum şi cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar, din lei în euro şi din euro în franci, lipsa francilor elveţieni de la casele de schimb valutar perioadă mare de timp, diferenţele dintre cursul practicat de bancă şi casele de schimb valutar şi, respectiv cursul stabilit de B.N.R., diferenţele dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare, au condus la majorarea continuă a costurilor contractelor, producând un dezechilibru major al prestaţiilor reciproce ale părţilor, în detrimentul împrumutaţilor cu efectul obţinerii unor foloase de către banca împrumutătoare fără contraprestaţie.

Aşadar s-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent împrumutaţii sunt obligaţi la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele în considerarea cărora s-a manifestat voinţa de a contracta. Prin urmare, au caracter abuziv clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricare plăţi în moneda creditului cu suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar.

In conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianţi şi consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile obligaţiile părţilor contractante.

La art. 2 din Legea nr. 193/2000 se prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

La art.6 din lege se prevede că nu vor produce efecte asupra consumatorului clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege.

Legea nr. 193/2000 a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii. Prin această lege s-a reglementat în favoarea consumatorilor o protecţie mai

                                                                   13

 mare decât minimul oferit de directivă (extinderea limitelor directivelor relative la protecţia consumatorilor fiind permisă expres de dreptul comunitar).

în cauza C- 484/08, Caja de Ahorros Y Moţe de Piedad de Madrid, prin hotărârea din 03.06.2010, C.E.J. consfinţeşte dreptul statelor de a aplica o protecţie mai mare consumatorilor decât minimul prevăzut de directivă şi permite instanţelor naţionale constatarea caracterului abuziv şi în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi

inteligibil.

În cauza Salvat Editores S A v Jose M.Sanchez Alcon Prades, C 241/98, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract, că „această putere se încadrează pe deplin în contextul general al protecţiei speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivităţii, care, făcând parte din ordinea publică economică, depăşeşte interesele specifice ale unor părţi.

Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-şi producă efectele'”.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, este abuzivă o clauză care nu a fost negociată individual (cum este cazul contractelor de împrumut încheiate cu societăţile bancare); este contrară bunei credinţe; creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Clauzele de efectuare a plăţilor în moneda creditului, cu suportarea exclusivă a riscului valutar de către împrumutaţi nu au fost negociate direct cu reclamantul, având în vedere caracterul prestabilit şi impus consumatorilor al contractelor de credit, consumatorii exprimându-şi adeziunea la aceste contracte tipizate, fără a avea posibilitatea de a influenţa natura lor.

Singura posibilitate a consumatorilor era aceea de a alege între creditele existente pe piaţă, însă în toate cazurile contractele erau tipizate, singura opţiune fiind aceea de a semna sau nu contractul pentru tragerea creditului.

Banca nu a acţionat cu bună credinţă, aceasta având obligaţia de a explica riscurile clienţilor, de a le pune la dispoziţie informaţiile necesare, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a evalua consecinţele economice ale contractării creditelor.

Având în vedere poziţiile de inegalitate de pe care acţionează părţile şi în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoştinţă de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic – banca, care are o poziţie dominantă în raport cu consumatorul, obligaţia informării în mod complet, corect şi precis a celui din urmă cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) şi implicit cu privire la implicaţiile îndatorării şi la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cum reiese din O.U.G. 50/2010.

În cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi să ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.

Aceste obligaţii instituite în sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar, sunt menite să protejeze interesele consumatorilor care sunt expuşi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor intereselor legitime prin contractarea unor servicii/produse în lipsa unei informaţii reale cu privire la acestea şi, pe cale de consecinţă, evitarea unor astfel de situaţii.

În lipsa informării în mod complet, corect şi precis a reclamantului cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit, acesta nu a avut posibilitatea de a determina consecinţe economice ale clauzelor contractuale în baza unor criterii clare şi precise.

Având în vedere obligaţia de transparenţă contractuală instituită în sarcina operatorilor economici, care se circumscrie exigenţelor de informare şi protecţie inerente dreptului consumatorului, în scopul garantării dreptului acestuia de a înţelege prevederile şj efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care şi le asumă prin contractarea unui asemenea produs.

 14

 Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care era previzibil pentru experţii financiari ce activează în cadrul acestora, dat fiind faptul că CHF- ul este o monedă instabilă, iar la momentul încheierii contractului valoarea acestei monede era la un minim istoric, creşterea valorii faţă de moneda naţională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligaţiei de consiliere, sever sancţionată în dreptul european şi naţional întrucât este de natură să angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor şi obligaţiilor asumate.

Dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaşte şi anticipa mărimea obligaţiilor sale.

Aşa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Un drept subiectiv civil dacă este folosit contrar scopului şi recunoscut de lege, în aşa fel încât să încalce drepturile celorlalţi, este considerat abuziv. Conform art.54 din Constituţie, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu scopul său şi în limitele sale.

Prin clauzele de risc valutar s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

Banca a stipulat în convenţiile încheiate cu reclamantul obligaţia acestuia de a suporta exclusiv diferenţele de schimb valutar, fără nici o distincţie şi fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligaţii, astfel că în situaţia dublării valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională, convenţiile de credit încheiate între părţi dobândesc un caracter aleatoriu, incompatibil cu natura contractului de împrumut.

În aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenţei prestaţiilor, fapt ce presupune existenţa unei proporţionalităţi între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, ori clauza de risc valutar, care incumbă mod exclusiv consumatorilor, denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunarea excesivă a situaţiei consumatorului şi conferirea băncii unui avantaj economie vădit disproporţionat.

De asemenea, în considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie să se ia în calcul şi aptitudinea de a îndrepta conţinutul contractului în favoarea părţii care a impus clauza, riscul valutar materializându-se în obţinerea de către bancă a unui câştig injust în detrimentul consumatorului, contrar principiului echităţii şi bunei-credinţe, principii ce trebuie să guverneze relaţiile contractuale.

Atât suma împrumutată (capitalul), precum şi dobânda şi comisioanele percepute pentru credit sunt plătite de asemenea, în franci elveţieni la cursul de schimb din momentul plăţii, determinând astfel, pe fondul dublării valorii de schimb a francului elveţian, un dezechilibru major între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, respectiv creşterea nejustificată a beneficiilor băncii, în dauna consumatorilor, cu toate consecinţele negative asupra posibilităţii de respectare a obligaţiilor contractuale.

Într-o cauză recentă, respectiv C – 26/13, Kasler şi Kaslerne Rabai referitoare la Directiva 93/13/CEE şi, mai precis, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contracte de împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă, C.J.U. E. a statuat că „1)

Articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată ceea ce revine în sarcina instanţei de trimitere să verifice, având în vedere natura, economia generală şi prevederile contractului, precum şi contextul său juridic şi factual – că respectiva clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care

                                                              15

 rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.           

Articolul 4 alin. (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală precum cea în discuţie în litigiul principal, cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca, contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare lai deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce-1 priveşte.

Aşa cum rezultă din cele menţionate la pct.57, 58 din hotărâre, C.E.J. precizează că excluderea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei pe de o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte şi nu se aplică în cazul invocării unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monedei străine utilizat pentru calcularea ratelor şi cursul de schimb la cumpărare al valutei respective utilizat pentru calcularea sumei deblocate a împrumutului.

Curtea stabileşte că plata, în cadrul ratelor împrumutului, a sumelor care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare (utilizat pentru calcularea ratelor) şi cursul de schimb la cumpărare al monedei străine (utilizat pentru deblocarea împrumutului nu poate fi considerată ca fiind o „remuneraţie” pentru serviciile băncii împrumutătoare.

Decizia C.E.J. precizează că nu este suficient ca termenii în care se exprimă clauzele contractuale să fie inteligibile din punct de vedere gramatical, ci acestea trebuie să fie inteligibile din punct de vedere juridic, respectiv consumatorul trebuie să poată aprecia consecinţele economice negative pe care le riscă prin încheierea contractului.

Astfel, contractul trebuie să expună în mod transparent funcţionalitatea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din faptul semnării contractului.

Cu privire la art.5 din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive, C.E.J. a statuat că pentru un consumator, informarea, înaintea încheierii unui contract, cu privire la condiţiile contractuale, şi la consecinţele respectivei încheieri este de o importanţi fundamentală. Consumatorul trebuie să decidă, pe baza acestei informări, dacă doreşte să se oblige contractual faţă de un vânzător sau furnizor prin aderarea la condiţiile redactate în prealabil de acesta (Hotărârea RWE Vertrieb EU:C:2013: 180, pct.44).

Cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale prevăzută de Directiva 93/E nu poate fi redusă, aşadar, numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical, deoarece consumatorul se află într-o poziţie de inferioritate faţă de vânzător său furnizor.

Aşadar, cerinţa privind transparenţa trebuie înţeleasă în mod extensiv.

Cu privire la îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiei, având în vedere caracterul abuziv al clauzelor de suportare a riscului valutar exclusiv de către cumpărători, se impune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiilor, calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi restituirea sumelor plătite în plus către reclamant.

Având în vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de tise valutar, în detrimentul consumatorului, instanţa consideră că se impune restabilirea prestaţiilor inerente contractului asumat prin îngheţarea cursului de schimb CHF – leu la valoarea de la momentul

 16

 semnării contractului, astfel încât să se asigure o proporţionalitate a prestaţiilor asumate de plăti care să corespundă manifestării de voinţă în sensul angajării în acest raport juridic.

Contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligaţii, din acest fapt decurgând anumite consecinţe asupra regimului juridic aplicabil.

Contractul de credit nu are un caracter aleatoriu, fiind un contract comutativ, caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, la momentul încheierii contractului, este determinată sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care şi-au manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor şi incert şi oferirea celeilalte părţi a unei şanse se câştig.

Stipularea unei clauze de risc valutar, cu consecinţa strămutării în întregime asupra împrumutaţilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF este contrară dispoziţiilor legale.

Hipervalorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert raportat la puterea de înţelegere a consumatorilor întrucât aceştia nu au cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei creşteri accelerate a cursului de schimb şi, în consecinţă, asumarea în cunoştinţă de cauză a riscului valutar.

Potrivit art. 75 coroborat cu art.76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit pentru consum, precum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor interpretate în favoarea consumatorului.

Norma BNR nr. XXX/YYY prevede obligaţia băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvată a activităţii de creditare.

Această prevedere exclude asumarea riscului operaţiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie îngheţarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerinţelor echităţii şi bunei credinţe.

Având în vedere prevederile art. 966-970 Cod civ. în vigoare la momentul încheierii contractelor dintre părţi, din interpretarea cărora rezultă că părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligaţie, distribuţia între părţi a pierderilor şi beneficiilor rezultate ca urmare a creşterii valorii CHF faţă de moneda naţională, apare ca o soluţie justă şi echitabilă.

Obligaţiile părţilor trebuie să se întemeieze pe o cauză licită şi morală, conform dispoziţiilor art. 968 din Codul Civil.

Întrucât s-au schimbat condiţiile de contractare avute în vedere de părţi la momentul încheierii contractului şi, pe cale de consecinţă, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele cu privire la care părţile au convenit, instanţa apreciază că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicată în jurisprudenţă.

Prin intrarea în vigoare noului Cod Civil, teoria impreviziunii este reglementată legal, reglementare care nu constituie altceva decât o transpunere legislativă a soluţiilor conturate în practica judiciară.

În condiţiile în care noua reglementare consacră pe plan legislativ soluţiile date în jurisprudenţă, în considerarea imperativului de a avea o practică judiciară previzibilă, se poate face aplicarea teoriei impreviziunii şi în cauza de faţă, fără a se putea susţine că s-ar putea aplica retroactiv dispoziţiile noului Cod Civil.

Astfel, în sensul admiterii teoriei impreviziunii, Curtea Supremă de Justiţie a statuat în decizia nr. XXX/ZZZZ privind revizuirea clauzei referitoare la preţ, într-un contract cu executare succesivă (Buletinul Jurisprudenţei AAAA, UUUU).

In vederea înlocuirii clauzelor abuzive se impune revizuirea efectelor contractului încheiat prin îngheţarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii contractelor, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi

17

 restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant, întrucât obligaţiile contractuale au fost asumate în condiţiile economice existente la data încheierii contractelor, când valoarea francului elveţian era la un minim istoric, iar ca urmare a schimbării acestor condiţii este necesar ca şi contractele să fie adaptate la noile împrejurări economicei.

Având m vedere că schimbarea condiţiilor economice a fost imprevizibilă, iar reclamantul nu avut cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar-bancar care să îi permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului faţă de francul elveţian, se poate considera că revizuirea efectelor contractelor corespunde acordului de voinţă al părţilor întrucât hipervalorizarea CHF- ului deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate, schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinţei concordante a părţilor.

Potrivit art.h alin. L din Regulamentul nr.X/YYYY privind regimul valutar „XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX”.

Ori, achitarea ratelor lunare în temeiul unui contract de credit nu este prevăzută VVVVVVV a Regulamentului valutar, astfel încât se| impune ca executarea obligaţiilor decurgând din acest contract să se facă în moneda naţionalii

Efectuarea plăţilor în valută implică suportarea unor costuri suplimentare) în sarcina consumatorului ocazionate de schimbul valutar din leu în euro şi din euro în CHF, cu consecinţa împovărării consumatorilor, determinând o creştere a caracterului) oneros al obligaţiilor asumate de către aceştia, fapt contrar principiului echităţii şi bunei credinţe, care trebuie să guverneze executarea contractelor.

Prin urmare, se impune calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea cursului de schimb valutar de la momentul încheierii contractelor pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora.

De asemenea, ca efect al constatării nulităţii clauzelor privind efectuarea plăţilor în moneda creditelor – CHF, cu suportarea diferenţelor)de schimb valutar de către împrumutaţi, se impune restituirea prestaţiilor (plăţilor) efectuate de către reclamant în temeiul acestor clauze abuzive.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGĂ

HOTĂRĂŞTE

 Respinge excepţia nulităţii acţiunii ca urmare a neplăţii taxei de timbru, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de obiect şi de interes a solicitării de constatare a nulităţii clauzelor din contractul de credit de la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi 3.14, excepţii formulate de către pârâta XXXXXXX Bank SA Bucureşti.

Admite acţiunea formulată de reclamantul AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, în contradictoriu cu pârâtele XXXXXXXX Bank SA, cu sediul în Bucureşti, BBBBBBBBBBBBBB şi xxxxxxx Bank SA -Sucursala J.

Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr PPPPP460743§0/07.10.2004 la art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.6, 3.7, 3.8, 3.10, 3.11, 3.12 şi ll.4.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze.

Dispune eliminarea din contract a acestor clauze contractuale şi obligă baratele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare (2310 CHF) şi de comision de procesare (880 CHF), sume actualizate până la data plăţii efective.

Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la secţiunea 4 din condiţiile generale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar.

Constată nulitatea absolută a acestor clauze.

 18

Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF- leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Obligă reclamantul-pârât la restituirea creditului din contractul de credit prin folosirea cursului de schimb de la data încheierii contractului de credit în condiţiile eliminării clauzelor abuzive precizate mai sus.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria YYYYY.

Pronunţată în şedinţa publică din 28.11.2014, la Judecătoria YYYYYYY.

Preşedintente,

DDDDDDDDD

Red. M.D./Tehn. I.T. 16 Decembrie 2014

5 ex.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

De ce nu se poate o amnistie fiscala a celor cu credite in chf?La medici si mame s-a putut

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Ne putem intrebarea retorica ce s-ar intampla pentru banci daca nimeni nu ar achita 80 de zile de acum incolo creditele acordate?

 

Exemple ca se poate

Din 26 octombrie 2014, medicii de familie care au asigurat continuitatea asistentei medicale in centrele de permanenta, in perioada 28 mai 2008 si 1 iunie 2011, sunt scutiti de la plata datoriilor catre stat. Sumele provenite din debitele deja recuperate de stat vor fi restiuite medicilor in primul semestru al acestui an, se mentioneaza intr-un act normativ care se aplica de vineri.

 

 

Se exonereaza de la plata sumele nerecuperate de catre institutiile publice reprezentand plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, alte drepturi precum si despagubiri morale catre salariatii disponibilizati din administratia publica centrala si locala ca urmare a punerii in aplicare a unor acte normative emise de Guvernul Romaniei si ulterior respinse sau declarate neconstitutionale, acordate in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile sau, dupa caz, definitive de reintegrare, si care au fost retinute de Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control ca fiind prejudicii.
Se exonereaza de la plata sumele reprezentand plata salariilor si alte drepturi salariale acordate salariatilor care au fost numiti in functii publice in temeiul unor acte normative emise de Guvernul Romaniei si care au continuat exercitarea functiilor si dupa respingerea sau declararea lor ca fiind neconstitutionale, si care au fost retinute de Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control ca fiind prejudicii

 

Politic nu se va rezolva nimic decat in acest sens.Alte masuri doar duc in “agonie”acesti clienti

 

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF, Ordonanta Presedintiala franci elvetieni.chf.Inghetare curs,

Actiunea in “inghetarea”contractului in franci elvetieni(suspendare la plata a chf)

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Actiunea in “inghetarea”contractului in franci elvetieni(suspendare la plata a chf)

Cred ca toata lumea a aflat ceea ce s-a intamplat ieri 15.01.2015 cu cursul francului elvetian.Este o situatie extrem de grava.

Se pune intrebarea:Care sunt solutiile?

Solutiile ar fi de 2 feluri:

Politice

Legale

Solutii Politice

Guvernul ar trebui sa intervina cu adoptarea unei ordonante de urgenta prin care sa plafoneze evolutia cursului chf in urmatoarea perioada

Cadrul legislativ

O tara a lucrului bine facut ar trebui sa reactioneze de urgenta stabilind un plafon de variatie maxima a cursului de 20% fata de valoarea intiala, variatie/plafon care rezulta, de altfel, din Directiva 2014/17/EC.

In realitate, aceasta directiva este pentru protectia consumatorilor. Ba, mai mult, este un mare si argumenta vot de blam la adresa bancilor, care s-au prefacut ca informeaza consumatorii, la adresa autoritatilor de supraveghere si control, care s-au prefacut ca vegheaza la buna bancarizare a populatiei, si la adresa statelor UE, care s-au prefacut ca sunt preocupate de protectia consumatorilor. Si, cel mai important, zisa directiva arata, negru pe alb, ca criza financiara pe care inca o suportam a fost cauzata, integral, de creditarea iresponsabila. Adica de cei care au dat credite si au vindut instrumente financiare derivate pentru volum si bonusuri si care acum ne cer sa ii salvam de la inec, fie prin bail-out (cu bani din taxele si impozitele cetetenilor) fie prin bail-in (cu bani din depozitele cetatenilor).

Vezi directive aici

http://ec.europa.eu/finance/finservices-retail/credit/mortgage/index_en.htm

SOLUTII LEGALE

Intentarea unui proces fie pe denominare si/sau convertire moneda si apoi depunerea unei ordonante presedintiale prin care se solicita suspendarea platii ratelor pana se termina procesul pe fond

Deci trebuie sa exista intai un dosar pe fondul cauzei.

Temeiul Juridic NCPC si cauza Aziz contra Spaniei

Ce spune cauza Aziz?

Mohamed Aziz împotriva Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa).

„Chiar si in cazul in care caracterul abuziv al unei clauze din contractul de imprumut care sta la baza ipotecii s ar opune executarii imobilului, consumatorul nu ar avea […] posibilitatea de a impiedica scoaterea la licitatie publica si astfel de a evita pierderea proprietatii rezultata din aceasta. Consumatorul este limitat la protectia juridica existenta, care are forma unei despagubiri, si trebuie sa accepte pierderea locuintei. O asemenea modalitate procedurala aduce atingere efectivitatii protectiei urmarite prin Directiva 93/13. In special in cazul in care locuinta debitorului este un imobil grevat de o ipoteca, simplul drept la despagubiri este inadecvat pentru a i garanta in mod efectiv consumatorului drepturile recunoscute prin Directiva 93/13. Nu exista niciun fel de protectie efectiva impotriva clauzelor contractuale abuzive in cazul in care, in legatura cu astfel de clauze, consumatorul trebuie sa accepte valorificarea unei ipoteci – si astfel scoaterea la licitatie publica a locuintei sale, pierderea proprietatii suferita in urma licitatiei si evacuarea lipsita de orice protectie – si acesta poate doar formula cereri de reparare a prejudiciului prin protectie juridica subsecventa. Dimpotriva, Directiva 93/13 impune [dreptul consumatorului la] un remediu juridic efectiv pentru a putea verifica caracterul abuziv al clauzelor din contractul de imprumut pe care l a incheiat si sa poata astfel, eventual, impiedica executarea silita. Aceeasi orientare reiese si din speta Banco Español de Crédito. In aceasta hotarare, Curtea a statuat, in privinta unei somatii de plata obtinute in instanta, ca, in vederea respectarii principiului efectivitatii in contextul Directivei 93/13, instantele nationale au obligatia, inca inainte de emiterea somatiei de plata, pe care consumatorul ar putea o contesta ulterior, sa examineze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale, in masura in care instanta dispune de toate elementele de fapt si de drept necesare in acest scop. Prin urmare, principiul efectivitatii impune in orice caz ca judecatorul sesizat cu actiunea in realizare sa aiba posibilitatea de a dispune suspendarea (provizorie) a procedurii de executare, pentru a opri executarea silita pana la examinarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale si a impiedica astfel aparitia ca urmare a procedurii de executare a unor situatii de fapt iremediabile in detrimentul consumatorului”.

Asadar, CJUE impune, contrar legislatiei noastre, dreptul consumatorului la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului. Conform Constitutiei Romaniei (art. 148 alin.2), cind dreptul UE sau jurisprudenta CJUE sunt contrare dreptului intern, acesta din urma nu se mai aplica.

Deci in materia analizata- suspendarea platii pe durata procesului de fond pe denominare si/sau convertire chf- s-ar putea putea invoca aceasta cauza

. Sunt sanse cel putin teoretice de a castiga un astfel de proces, chiar daca la inceputul lui 2011 unele procese pe aceasta tema s-au pierdut si, in plus, s-au dat cheltuieli mari de judecata. Cine vrea sa isi asume riscul, sa o faca in cunostinta de cauza

Care sunt conditiile unei ordonante presedintiale?

Conditii de admisibilitate:

Potrivit art. 996 alin. (1), instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nici o mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului – art. 996 alin. (2) NCPC.

La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen – art. 996 alin. (3) NCPC.

Ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand este in curs judecata asupra fondului – art. 996 alin. (4) NCPC.

Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa resolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt – art. 996 alin. (5) NCPC.

Conditiile exercitarii procedurii ordonantei presedintialeau ramas, in esenta neschimbate fata de reglementarea anterioara, acestea fiind:

  1. a)Urgenta:conditie care justifica utilizarea procedurii in chestiune, caracterizata printr-o procedura de judecata mai sumara. Si in reglementarea art. 581 alin. (1) CPC 1865, cat si in cea a art. 996 alin. (1) NCPC s-a retinut ca exista indeplinita aceasta conditie cand masura provizorie este necesara “pentru pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara … ori… pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.

S-a aratat ca urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii(chiar si in calea de atac a apelului) iar instanta de judecata are obligatia sa indice imprejurarile ce au condus la concluzia ca este indeplinita aceasta cerinta. De asemenea, lipsa caracterului de urgenta conduce la solutionarea oricarui aspect pe calea procedurii comune.[4] Urgenta nu este sinonima cu celeritatea, aceasta din urma reprezentand dezideratul oricarui proces civil, in sensul finalizarii sale intr-un termen rezonabil.[5]

  1. b)Masura dispusa sa aiba caracter provizoriu (vremelnic):masurile incuviintatenu sunt de natura sa conduca la rezolvarea fondului ci sunt de natura sa mentina o situatie de fapt pana la solutionarea celui dintai, asadar – sunt limitate in timp pana la solutionarea in fond a litigiului.
  2. c)Conditia de a nu prejudeca fondul:cu titlu de noutate, este expres reglementata in NCPC (art. 996 alin. 5 NCPC). Chiar daca aceasta conditie nu era expres reglementata, ea exista si in reglementarea CPC 1865, necesitatea acesteia fiind consacrata in doctrina si dedusa din cea de-a doua conditie (caracterul provizoriu). S-a retinut ca, datorita faptului ca ordonanta presupune urgenta si adoptarea unor masuri vremelnice, instanta nu are caderea sa prejudece fondul dreptului dar – pentru ca totusi solutia sa nu fie arbitrara – este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, sa pipaie fondul.[6]
  3. d)Existenta unei “aparente de drept” in favoarea reclamantului,conditie noua, legiferata la art. 996 alin. (1) NCPC. S-a retinut ca aceasta conditie trebuie analizata in mod prioritar de catre instanta, aceasta din urma fiind tinuta sa nu dispuna nicio masura provizorie pana ce nu isi creaza convingerea ca in favoarea reclamantului exista “aparenta de drept”. Limitele cercetarii privind aparenta dreptului sunt chiar limitele indicate si in vechea reglementare, in doctrina si jurisprudenta, referitoare la “pipairea fondului”.[7]

Instanta competenta

Potrivit art. 997 NCPC, competenta privind solutionarea cererii de ordonanta presedintiala revine instantei competente in solutionarea (in prima instanta) a fondului dreptului.

Daca ar fi sa am o parare personala as zice ca este admisibila o astfel de actiune

Practica in 2011 se va schimba in 2015 in sensul admiterii unor astfel de actiuni pentru ca situatiile sunt exceptionale.

AVOCAT COLTUC MARIUS

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Francul de cosmar in 2015:cel mai mare curs din Europa.Ratele vor creste cu 20%

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Francul elvetian a sarit de 5 lei la bancile din Romania iar BNR a anuntat un curs record. Ce se intampla cu EURO

 

Pe site-ul Bancpost, cursul anuntat in dimineata de 15 ianuarie pentru francul elvetian era de 6,5 lei la vanzare si 3,5 la cumparare. Intre timp, cursul a fost modificat la 5 lei la vanzare si 4 la cumparare. De asemenea, Leumi Bank are pe site un curs de 5,055 lei la vanzare si 3,704 la cumparare iar Banca Transilvania prezinta un curs valutar spot pentru francul elvetian de 5,2 lei la vanzare.

Si asta cu toate ca BNR anuntase pentru ziua de 14 un curs de 3,7415 pentru un franc elvetian. Cursul pentru 15 ianuarie a fost anuntat la ora 13:00 si este de 4,3287 lei pentru un franc. In Romania sunt aproximativ 70 de mii de oameni care au luat imprumuturi in franci elvetieni de la banci in perioada 2006-2008 si ale caror rate s-au dublat in ultimii 4 ani.

De asemenea, euro a trecut la BNR de pragul psihologic de 4,5 lei. Cursul anuntat de Banca Nationala pentru 15 ianuarie este de 4,5034 lei.

curs valutar franc elvetian Bancpost

Explicatia  tine de o decizie a Bancii Nationale a Elvetiei, care a decis sa renunte la legatura dintre francul elvetian si euro. In 2011, Banca a impus un curs minimi de 1,2 CHF pentru 1 euro pentru a preveni recesiunea si deflatia. Potrivit Financial Times, decizia a dus la o crestere subita a monedei elvetiene, care s-a apreciat cu 27de procente in raport cu euro, dar si cu dolarul.

Presiunea pentru renuntarea la plafonul de schimb valutar a crescut in ultimele luni, in conditiile in care speculatiile potrivit carora Banca Centrala Europeana va incepe un program de achizitii de obligatiuni a dus la deprecierea monedei euro.
De asemenea, banca centrala elvetiana a scazut rata dobanzii la depozitele la vedere de la -0,25% la -0,75%.

 

 

 

Influenta asupra proceselor de denominare din 2015

Cu siguranta numarul de procese pe denominare si clauze abuzive in 2015 vor creste cu peste 50% fata de 2014

 

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Procesele Pentru Denominare Franci intra in ianuarie 2015 in “linie dreapta”

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Dupa succesul hotararii emise de Tribunalul Galati au fost depuse in tara peste 1000 de dosare pe donominare CHF.Peste 90 % au avut termene in decembrie si urmatoarele termene sunt in ianuarie 2015 cand vor ramane in pronuntare in prima instanta.

 

Asteptam cu interes sentiintele in dosare.

Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF,

Procese Denominare Franci:Fostii sefi ai Volksbank s-au jucat nestingheriti de BNR cu balonul creditelor imobiliare in franci elvetieni chiar in anul izbucnirii crizei, 2008, cand au umflat buzunarele romanilor cu echivalentul a 2 miliarde de euro

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Anul izbucnirii crizei financiare – 2008 – cand in Romania pretul caselor si actiunilor la Bursa incepusera sa scada inca din primele luni, pregatind intrarea in soc a pietei financiar-bancare in octombrie, a fost pentru Volksbank Romania anul de apogeu, in care a reusit o performanta ce acum pare incredibila: a urcat nu mai putin de 5 pozitii in topul bancilor, ajungand a 3-a banca din Romania, dupa ce in 2007 era doar pe locul 8, reusind sa acorde credite in franci elvetieni in valoare de nu mai putin de 2 miliarde de euro.

Banca a obtinut aceasta performanta gratie practicarii unor dobanzi de dumping la credite, mult sub media pietei, cu valori de 5-6%, ce par normale acum, practicate pentru creditele ipotecare in franci elvetieni, banca reusind totusi sa obtina si profit, nu doar cota de piata, dupa cum rezulta din raportul financiar prezentat mai jos.

Vorbim, asadar, de o dezvoltare extrem de agresiva, in consecinta foarte riscanta. Si mai rau, dezvoltare bazata aproape exclusiv pe credite ipotecare. Si inca si mai rau, poate chiar cel mai rau: credite intr-o moneda exotica, francul elvetian. Toate astea sub supravegherea BNR.

O lectura a bilantului Volksbank din 2008 redactata chiar de sefii bancii din acea vreme, presedintele Gerald Schreiner si cei trei vicepresedinti, Herwig Burgsaller, Simona Fatu si Valentin Vancea, este edificatoare:

Banca anului din 2008 – Volksbank; Banca anului in 2014 – Banca Transilvania

“Anul 2008 este pentru Volksbank Romania un an de referinta, banca reusind ca in numai un an sa ajunga de pe pozitia 8 pe pozitia 3 in topul bancilor din Romania, dupa cele mai mari doua banci de retea.

Astfel, la sfarsitul anului 2008 banca inregistra o crestere a activelor bilantiere cu peste 68%, de la 12,64 miliarde ron inregistrate la sfarsitul anului 2007, la 21,34 miliarde ron la sfarsitul lui 2008.

Cresterea semnificativa a activelor bilantiere s-a reflectat si in profitul inainte de impozitare, care a crescut de peste 6 ori comparativ cu profitul inregistrat la sfarsitul anului precedent ajungand la suma de 144,4 milioane ron.

Cota de piata dupa active a inregistrat si ea o crestere semnificativa, ajungand la 6,7% cu cca. 1,7% puncte procentuale crestere fata de sfarsitul lui 2007.

Portofoliul de retail cuprindea, la nivelul anului 2008, un numar de aproximativ 150.000 clienti (persoane fizice si microcompanii), dintre care, peste 80.000 cu facilitati de credit in derulare.

Rezultatele din acest an ale Volksbank Romania au confirmat toate asteptarile legate de potentialul pietei si au intarit increderea Consiliului de Administratie in strategia aplicata de managementul local: concentrarea atentiei catre segmentul reprezentat de persoanele fizice pe de o parte si de cel reprezentat microintreprinderi si societati mici si mijlocii pe de alta parte.

Rezultatele deosebite obtinute de banca in ciuda conditiilor dificile prin care a trecut sistemul financiar-bancar international in contextul crizei economice mondiale au fost recunoscute si de catre presa, Volksbank Romania fiind desemnata de catre grupul de presa Finmedia ca fiind BANCA ANULUI 2008. (Ironia sortii, acelasi grup de presa a acorda acelasi titlul in acest an Bancii Transilvania, cea care a preluat Volksbank)

Toate aceste rezultate demonstreaza înca o dată faptul ca Volksbank Romania este unul dintre cei mai dinamici jucatori de pe piata, succesul înregistrat de banca avand la baza efortul sustinut al tinerei echipe Volksbank, extinderea canalelor de distributie si nu in ultimul rand de atentia sporita acordată procesului de identificare si satisfacere a nevoilor clientilor nostri.

Pe langa obtinerea unor bune rezultate financiare, eforturile noastre s-au concentrat si asupra perfectionarii managementului riscului.

Avand in vedere situatia actuala, o atentie deosebita a fost acordata testelor de stress privind riscurile de rata de schimb, riscul
de rata a dobanzii, lichiditate si pretul activelor imobiliare.

Volksbank Romania a indeplinit cu succes cerintele de raportare corespunzatoare abordarilor standard Basel II incepand cu martie 2008, in acelasi timp facandu-se demersurile necesare pentru pregatirea trecerii la abordarea bazata pe ratinguri interne pe riscul de credit.

In acest sens au fost luate masuri pentru: monitorizarea calitatii datelor, testarea si imbunatatirea sistemelor de rating, revizuirea procedurilor si proceselor legate de riscul de piata, riscul de credit si riscul de lichiditate.

In ceea ce priveste indicatorii financiari, registrele si situatiile contabile precum si celelalte rapoarte referitoare la activitatea bancii din 2007, au fost auditate de catre firma de audit KPMG Audit SRL nefiind gasite motive de obiectie, conturile fiind aprobate fara rezerve.”

KPMG atrage atentia cu privire la modul de calcul al provizioanelor

In raportul auditorului KPMG semnat de Serban Toader se atrage insa atentia asupra modului in care banca a estimat provizioanele pentru creditele neperformante, conform metodologiei interne:

“Fara a ne exprima opinia cu rezerve, atragem atentia asupra faptului ca Grupul a estimat provizionul pentru deprecierea valorii creditelor si avansurilor acordate clientilor in baza metodologiei dezvoltata intern si aplicata la 31 decembrie 2008, conform celor prezentate in Nota 3.9.1. – 7.).

Datorita limitarilor prezentate in aeeasta nota cu privire la gestiunea informatica a unor aspecte importante ale metodologiei de estimare a fluxurilor viitoare de numerar din credite si avansuri acordate clientilor, precum si a incertitudinii de pe pietele fi nanciare internationale si locale referitoare la evaluarea activelor mentionate in Nota 4h la situatiile financiare consolidate, aceasta estimare ar putea fi revizuita in mod semnificativ ulterior datei la care au fost aprobate situatiile financiare consolidate.”