Browsing Category

Ghidul adopţiei 2016

Adoptii Romania, Ghidul adopţiei 2016,

Procedura Adoptiei Romania Se Modifica Din August 2016

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Persoanele care vor să adopte copii vor trebui să respecte noi prevederi legale începând din 12 august, deoarece la acea dată Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei va suferi modificări semnificative.

Înainte de toate trebuie spus că legislaţia distinge, în momentul de faţă, între adopţia internă (când adoptatorii şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România) şi cea internaţională (când adoptatorii şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în state diferite), însă noi ne vom concentra, în articolul de faţă, doar pe prima. Astfel, potrivit actului normativ amintit, adoptarea unui copil se poate face doar cu îndeplinirea unor garanţii morale şi a unor condiţii materiale.

În acelaşi timp, legea prevede şi unele interdicţii. Astfel, n-au voie să adopte copii persoanele condamnate pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, pentru infracţiunea de pornografie infantilă sau pentru infracţiuni privind traficul de droguri/precursori. De asemenea, nu pot adopta persoana/familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti şi nici persoanele care vor să adopte singure şi au soţi bolnavi psihic/cu handicap mintal.

Important de ştiut este că părinţii fireşti trebuie să îşi dea consimţământul pentru adopţie în faţa instanţei judecătoreşti, iar dacă minorul a împlinit vârsta de zece ani, este nevoie şi de consimţământul său. Totodată, adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie, de asemenea, să-şi dea consimţământul în faţa judecătorului.

Atenţie! Începând din august, Legea adopţiei va stabili în mod expres că, în locul părinţilor fireşti, consimţământul la adopţie nu va putea fi exprimat de către curator, mandatar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens. Totodată, dacă unul sau ambii părinţi nu pot fi găsiţi pentru exprimarea consimţământului, adopţia poate fi făcută doar în baza consimţământului celuilalt părinte, respectiv fără consimţământ.

Persoanele care vor să adopte trebuie să obţină un atestat

Două persoane pot să adopte împreună un copil doar dacă sunt soţ şi soţie, iar”adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului”, se arată în lege. Mai exact, îndeplinirea garanţiilor şi a condiţiilor şi existenţa abilităţilor parentale se dovedesc cu ajutorul unui atestat eliberat de autorităţi.

La evaluarea persoanelor care vor să adopte un copil se ţine cont, de asemenea, de caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc cu adoptatorii, aceasta fiind realizată de direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului (sau, începând din 12 august, de entităţile private autorizate). În cadrul evaluării se au în vedere:

3.436
de copii adoptabili figurau, la sfârşitul anului 2015, în evidenţeleAutorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.
  • personalitatea şi starea sănătăţii persoanelor care vor să adopte, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil;
  • situaţia economică a adoptatorilor analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei;
  • motivele pentru care se doreşte adopţia;
  • impedimente relevante pentru capacitatea de a adopta.

În această fază, o evaluare favorabilă are drept rezultat eliberarea (de către direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului) atestatului de persoană/familie aptă să adopte. Dacă în prezent valabilitatea acestui document este de doar un an, începând cu data de 12 august valabilitatea va fi dedoi ani. În plus, raportul final de evaluare prin care se propune eliberarea atestatului va trebui să fie întocmit mai rapid: în 90 de zile de la solicitare, faţă de 120 de zile, cât este acum.

Important! Obţinerea atestatului nu este necesară dacă este vorba de adopţia unei persoane care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu sau dacă este vorba de adopţia unui copil de către soţul părintelui firesc/adoptiv.

Potrivirea dintre adoptatori şi copii este obligatorie

Înainte ca un copil să fie încredinţat pentru adopţie, trebuie efectuată etapa prealabilă a potrivirii acestuia cu adoptatorii. Concret, autorităţile trebuie să găsească adoptatorii care răspund nevoilor copilului şi apoi se stabileşte compatibilitatea lor.

“Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi selectează persoana/familia atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare”, este precizat în Legea adopţiei.

În cadrul acestei etape, rudele copilului din familia extinsă (adică până la gradul al patrulea) şi alte persoane alături de care minorul s-a bucurat de viaţa de familie timp de cel puţin şase luni (adică, de exemplu, tutorele, asistentul maternal sau familia de plasament) au prioritate. Începând din august, în potrivire vor fi incluse doar rudele şi persoanele care au un atestat valabil de adoptator.

Apoi, după trecerea perioadei de potrivire, direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului trebuie să întocmească un raport prin care să constate, practic, compatibilitatea dintre adoptatori şi copil şi să propună instanţei judecătoreşti încredinţarea pentru adopţie. “La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei”, este explicat în actul normativ.

În baza sesizării autorităţilor, instanţa dispune încredinţarea copilului în vederea adopţiei pentru o perioadă de 90 de zile, timp de care este nevoie pentru a aprecia dacă potrivirea cu adoptatorii este bună. “Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei”, se arată în lege.

Pe durata încredinţării pentru adopţie, autorităţile trebuie să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor pe care le are acesta cu adoptatorii, progresul fiind înscris în rapoarte bilunare. În fine, la sfârşitul celor 90 de zile se întocmeşte raportul final, ce este trimis instanţei competente.

Din august, salariaţii care vor să adopte copii vor putea cere concediu

Una dintre cele mai importante noutăţi ce se vor introduce în Legea adopţiei, începând cu data de 12 august, este concediul de acomodare. Mai precis, salariaţii care vor să adopte copii vor putea să ceară intrarea într-un concediu plătit de maximum un an, care va include şi perioada încredinţării pentru adopţie.

“Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, activităţi independente sau activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei (…)”, va dispune, din august, Legea nr. 273/2004.

Indemnizaţia, care va fi raportată la indicatorul social de referinţă (ISR – în valoare de 500 de lei), va avea un cuantum lunar de 3,4 ISR, adică 1.700 de lei. Atât concediul, cât şi indemnizaţia vor fi acordate pe baza cererii persoanei îndreptăţite, la care vor trebui anexate:

  • certificatul de grefă în baza căruia se execută hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;
  • documentul care atestă mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare, înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat copilul;
  • dovada intrării efective în concediu sau a suspendării activităţii.

Documentele amintite vor trebui depuse la agenţia teritorială pentru plăţi şi inspecţie socială în a cărei rază îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana îndreptăţită să ceară intrarea în concediu. Apoi, drepturile vor fi stabilite şi acordate începând cu ziua de după cea în care va fi pusă în executare hotărârea judecătorească de încredinţare pentru adopţie.

Aprobarea adopţiei poate fi făcută doar de o instanţă

Încuviinţarea adopţiilor intră în zona de competenţă a instanţelor judecătoreşti, potrivit Legii nr. 273/2004, care trebuie să se pronunţe asupra cererilor după terminarea perioadei de încredinţare.

Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să fie introdusă fie de către adoptatori, fie de către direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. De la caz la caz, solicitarea trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

  • certificatul de naştere al copilului (copie legalizată);
  • certificatul medical privind starea de sănătate a copilului;
  • raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de zece ani, în vederea exprimării consimţământului;
  • atestatul valabil al adoptatorilor;
  • hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
  • certificatele de naştere ale adoptatorilor (copie legalizată);
  • certificatul de căsătorie al adoptatorilor (copie legalizată);
  • cazierul judiciar al adoptatorilor;
  • certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorilor (de la medicul de familie);
  • hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei a copilului;
  • raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
  • documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
  • declaraţia notarială pe propria răspundere (atunci când copilul adoptat are un singur părinte — necăsătorit –, iar acesta se află într-o relaţie cu o persoană de sex opus — necăsătorită.

Notă: Toate acţiunile şi cererile necesare în cadrul procedurii adopţiei sunt scutite, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru.

Dacă instanţa judecătorească şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, va admite cererea de încuviinţare a adopţiei. Apoi, în cinci zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, autorităţile vor înştiinţa în scris părinţii fireşti ai copilului.

Totuşi, procedura adopţiei nu se încheie odată cu decizia favorabilă a instanţei de judecată. După încuviinţarea adopţiei, legea prevede că mai există şi o perioadă de monitorizare. “Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă”, dispune Legea adopţiei.

Mai exact, perioada de monitorizare este de minimum doi ani, iar în timpul acesteia autorităţile trebuie să întocmească rapoarte trimestriale. Abia după încheierea monitorizării postadopţie se întocmeşte raportul final de închidere a cazului.