Browsing Category

“Ghidul juridic al romanilor din strainatate”- AVOCAT ROMANIA

pot anula datoria la CASS , cum pot reduce perioada divortului , inregistrarea divortului in Italia reduce timpul , cum inregistrez casatoria in Romania , se impoziteaza veniturile din Romania , se acorda pensii romanilor din strainatate , cum pot schimba domiciliul , legea permite retragerea cetateniei romane , romanii cersetori sunt alungati , unde se presteaza activitatea

"Ghidul juridic al romanilor din strainatate"- AVOCAT ROMANIA,

Zilnic,peste 100 de romani din diaspora divorteaza in Romania

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Cum pot divorta romanii din strainatate?Zilnic,peste 100 de romani din diaspora divorteaza in Romania

Cuvinte cheie: divort romania,divort romani strainatate,procedura de divort romania,divort romani diapora,divort cetatean strain,divort ue,lege aplicabila divort,avocat divort coltuc romania

Cetățenii români pot să divorțeze, potrivit legii civile române, fie apelând la instanța de judecată, fie pe cale administrativă (la ofițerul de stare civilă), fie prin procedură notarială. Codul civil și Codul de procedură civilă stabilesc clar toate motivele, formele și procedurile în care soții pot divorța, precum și efectele desființării căsătoriei.

Unde se poate divorța în instanță, în Uniunea Europeană

Vom începe raportându-ne, mai întâi, la situația României ca stat membru al UE. La nivelul legislației europene există un act normativ obligatoriu pentru statele membre și care conține anumite prevederi referitoare la divorț. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești este un act normativ menit să ajute cuplurile internaționale să își soluționeze litigiile care implică mai mult de o țară, în ceea ce privește divorțul și încredințarea copiilor.

Soții pot solicita divorțul sau separarea legală de comun acord sau individual, iar acest aspect este valabil atât pentru România, cât și pentru toate celelalte state membre ale UE. Cererea de divorț poate să fie adresată, potrivit precizărilor oferite pe site-ul oficial al UE, europa.eu, următoarelor instanțe:

în țara de origine a ambilor soți (România);
în țara unde locuiesc soții;
în țara în care aceștia au locuit împreună ultima dată, dacă unul dintre soți mai locuiește încă acolo (ne referim aici la situațiile în care soții locuiesc fiecare în alt stat membru UE);
în țara în care locuiește unul dintre soți, dacă cererea se înaintează de comun acord;
în țara în care locuiește cel care introduce cererea de divorț în instanță (alta decât România), dar numai dacă acesta este cetățean al țării respective sau dacă a locuit acolo cel puțin șase luni înainte de a depune cererea de divorț;
în țara în care locuiește soțul împotriva căruia se introduce cererea de divorț.
Dacă fiecare dintre soți a făcut în instanță o cerere de divorț în state diferite, atunci instanța competentă să se pronunțe în privința divorțului soților este prima instanță judecătorească la care s-a depus cererea.

Exemplu practic: Ion, cetățean român, este căsătorit cu Mary, de origine irlandeză. Aceștia s-au căsătorit în România, unde au locuit împreună pentru o perioadă de trei ani. Peste ceva timp, Ion s-a decis să facă o cerere de divorț în România, cu toate că el lucrează în Spania de un an, iar Mary a rămas în România. Practic, posibilitățile de a divorța sunt următoarele: Ion poate să ceară divorțul în fața instanțelor române, dacă Mary încă mai este rezidentă în România; el poate să solicite divorțul și în fața instanței spaniole, pentru că locuiește deja acolo de mai bine de șase luni; dar divorțul poate să fie pronunțat fie în România, fie în Spania, dacă vorbim de un divorț prin acord comun al soților.

Important! Hotărârile de divorț pronunțate într-o țară din UE sunt recunoscute în celelalte state membre, fără necesitatea unor proceduri suplimentare. Cu toate acestea, normele UE privind divorțul (de exemplu, în materie de instanțe competente și recunoaștere) nu se aplică în Danemarca.
Divorțul soților în România, în fața instanței de judecată

Potrivit Codului de procedură civilă, dacă nici cel care introduce cererea de divorț și nici soțul nu mai locuiesc în România, ei pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

În legătură cu această prevedere procedurală, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat recent o soluție de interpretare legislativă prin care stabilește faptul că acordul cu privire la alegerea instanței de judecată trebuie să fie exprimat expres. Decizia ICCJ nr. 20/2016, despre care aflăm dintr-un comunicat de presă al Curții, nu a devenit deocamdată obligatorie pentru toate instanțele române, nefiind încă publicată în Monitorul Oficial.

În orice caz, la divorț, partenerii trebuie să știe că rigorile procesului civil român le impun să se înfățișeze obligatoriu în persoană în fața judecătorului. Dacă cel care a făcut cererea de divorț, adică reclamantul, nu se prezintă în instanță la termenul de judecată comunicat, iar lipsa lui este nejustificată, cererea sa de divorț va fi respinsă

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

www.coltuc.ro
www.facebook.com/avocatcoltuc

Whatsapp +0745.150.894

"Ghidul juridic al romanilor din strainatate"- AVOCAT ROMANIA,

Concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului 2016.Calcul 2016

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate înultimele 12 luni. Totuşi, în funcţie de durata concediului pentru care se optează, acesta are stabilite limite minime şi maxime, ce sunt raportate la indicatorul social de referinţă (care în prezent este de 500 de lei).

Astfel, limitele minime şi maxime ale indemnizaţiei pentru creşterea copilului sunt următoarele:

  • cel puţin 600 de lei şi cel mult 3.400 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an (sau până la trei ani, dacă este vorba de un copil cu handicap);
  • cel puţin 600 de lei şi cel mult 1.200 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.

Prin excepţie, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere, indemnizaţia lunară creşte cu câte 600 de lei.

Notă: Potrivit unui proiect de lege adoptat de Senat în 2015 şi aflat în prezent la Camera Deputaţilor, părinţii care aleg concediul de creştere până la vârsta de doi ani vor putea să beneficieze în primul an de indemnizaţia lunară maximă de 3.400 de lei. Mai multe informaţii găsiţi aici.

În afară de banii obţinuţi din salarii, activităţi independente şi activităţi agricole, cele 12 luni de venituri necesare anterior naşterii copilului pot fi constituite integral şi din perioade în care, de exemplu, solicitanţii au beneficiat de şomaj, concediu medical, pensie de invaliditate sau concediu fără plată pentru creşterea copilului.

Atenţie! Opţiunea pentru durata concediului se face prin cerere scrisă şi nu poate fi schimbată pe durata acordării acestuia.

Oricare dintre părinţi poate cere intrarea în concediu

Indemnizaţia lunară pentru concediul de creştere poate fi primită de oricare dintre cei doi părinţi ai copilului, pentru fiecare naştere, prevede OUG nr. 111/2010, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale de acordare.

Mai exact, solicitanţii concediului şi indemnizaţiei trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

  • să fie cetăţeni români, cetăţeni străini sau apatrizi (adică fără cetăţenie);
  • să aibă domiciliul/reşedinţa pe teritoriul României;
  • să locuiască în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi să se ocupe de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.

Important! Beneficiarii cu drepturile stabilite de minimum şase luni sunt obligaţi să-şi plătească impozitele şi taxele locale pentru bunurile deţinute în proprietate. În caz contrar, plata indemnizaţiei lunare se suspendă.

De ce acte au nevoie părinţii

Indemnizaţia lunară aferentă concediului pentru creşterea copilului este acordată în baza unei cereri, care trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

  • copia actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul de către persoana care primeşte documentele;
  • actele doveditoare privind calitatea solicitantului şi relaţia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicită dreptul, după caz;
  • actele doveditoare care să ateste veniturile obţinute în ultimele 12 luni înainte de data naşterii copilului;
  • dovada eliberată de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
  • dovada privind suspendarea activităţii pentru perioada în care se solicită concediul pentru creşterea copilului;
  • orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.

Cererea de concediu şi indemnizaţie, precum şi actele doveditoare, trebuie depuse la primăria localităţii pe raza căreia solicitantul îşi are domiciliul/reşedinţa. Apoi, acestea sunt transmise agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale.

Cererile sunt soluţionate prin decizie în 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la agenţiile teritoriale, aceasta fiind comunicată solicitanţilor în cinci zile lucrătoare de la emitere.

În concediu, părintele poate obţine venituri limitate

Părintele aflat în concediul pentru creşterea copilului are voie să obţină venituri impozabilefără să-i fie suspendată plata indemnizaţiei, însă doar dacă acestea nu depăşesc o limită anuală stabilită de OUG nr. 111/2010.

Concret, plata indemnizaţiei nu se suspendă dacă părintele aflat în concediu realizează venituri impozabile, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada respectivă, demaximum 3.000 de lei într-un an calendaristic.

De asemenea, suspendarea plăţii nu se aplică nici persoanei care “primeşte diverse sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu”, nici persoanei care primeşte indemnizaţii în calitate de consilier local sau judeţean (indiferent de nivelul acestora).

Deşi aceste prevederi au fost schimbate în toamna anului 2014, autorităţile au operat modificările necesare la normele pentru aplicarea OUG nr. 111/2010 abia în vara anului 2015. Informaţii detaliate în acest sens sunt disponibile aici.

În afară de situaţia în care beneficiarul obţine venituri şi nu se încadrează în excepţiile amintite, ordonanţa de urgenţă stabileşte că suspendarea plăţii indemnizaţiei intervine în ziua următoare celei în care, de exemplu, acesta este decăzut din drepturile părinteşti, nu mai îndeplineşte condiţiile legale, nu-şi plăteşte impozitele şi taxele locale sau se constată înregistrarea (timp de trei luni consecutive) de mandate poştale returnate.

"Ghidul juridic al romanilor din strainatate"- AVOCAT ROMANIA,

Incredibil : Polițele RCA nu pot depăși un plafon de majorare de 50 la sută

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
București, 12 ianuarie 2016 – Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a organizat astăzi o ședință de lucru cu reprezentanții celor nouă societăți de asigurare autorizate să vândă polițe RCA având ca temă verificarea încadrării noilor tarife în plafonul de majorare de 50% convenit prin Protocolul încheiat pe 22 decembrie 2015 și reiterarea angajamentului de continuare a demersurilor comune menite să conducă la normalizarea pieței RCA.
Discuțiile au fost conduse de președintele ASF, domnul Mișu Negrițoiu, secondat de domnul Marius Vorniceanu, vicepreședinte al ASF, și de echipa de supraveghere a sectorului de asigurări.
Întâlnirea la care au participat societățile: Allianz-Țiriac, Uniqa, Asirom, Carpatica Asig, City Insurance, Euroins, Generali, Groupama și Omniasig face parte din acțiunile ASF de monitorizare continuă a implementării Protocolului rezultat în urma discuțiilor cu asociațiile reprezentative ale transportatorilor și asigurătorilor.
Inventarierea pozițiilor celor nouă societăți a relevat respectarea – cu unele excepții marginale, pe categorii de produs – plafonării majorărilor de tarif la 50%, confirmând faptul că noile contracte de asigurare obligatorie RCA încheiate cu transportatorii se înscriu în linia asumată prin Protocolul din decembrie 2015.