Browsing Category

Dreptul constitutional

"Ghidul juridic al romanilor din strainatate"- AVOCAT ROMANIA, "Restituiri retroactive pensii taiate", "Verificati partenerul de afaceri", Absolventii Spiru 2009 fara Diplome, Abtinere, Accize pentru inmatricularea autoturismelor cu cilindree mai mare de 3000 cmc, actiuni, actiuni si alte acte, ADMITERE BAROU, Adoptii Romania, Afaceri la cheie, Agentia Domeniilor Statului - DOSARE, Alba Iulia . Avocat, Alexandria.Avocat, Amenzi isctr, ANRP, Anulare proces verbal contraventie, Anulare proces verbal de contravenţie ISCTR, Apel video, Arad . Avocat, Articole juridice COLTUC, Asistenta in favoarea consumatorilor, ATACARE OUG 51/2014, avize si autorizatii de mediu, Avize-mediu, Avocat achizitii publice, AVOCAT ARBITRAJ, AVOCAT BUCURESTI, AVOCAT CEDO, Avocat CLOUD, AVOCAT DIPLOME SPIRU HARET 2009, Avocat divort, Avocat divort Romania, AVOCAT DREPT CIVIL, AVOCAT EMIGRARE, Avocat energie, Avocat executare silita, AVOCAT FONDURI EUROPENE, AVOCAT INSOLVENTA, Avocat litigii sportive, Avocat malpraxis, AVOCAT MEDIERE, Avocat pentru românii din diaspora-Avocat al românilor din afara graniţelor ţării, Avocat specializat in dreptul penal al afacerilor, Avocatul animalelor, Avocatul contribuabilului, avocatul contribuabilului, AVOCATUL DE LA ORA 16.00, Bacau . Avocat, Baia Mare . Avocat, Banci, Bancuri, Bistrita . Avocat, Botosani . Avocat, Braila . AVOCAT, Brasov . AVOCAT, BUCOVINA DE NORD, Bucuresti . AVOCAT, Bugetarii in razboi cu statul, Buzau . AVOCAT, C O D U L - I N S O L V E N T E I, Cabinet de avocat virtual (virtual law firm), Calarasi . AVOCAT, Calculator taxe notariale, Cand, Caransebes . AVOCAT, Care, Cartea Verde a Legislatiei Muncii, cas avocat, Casatorii gay Romania, Cauze civile si comerciale Romania, Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt, Cazuri de nedreptate din justitia romana, Cazuri in atentia DNA, Ce, CEDO, cereri, Certificat de nastere/ de deces Romania, Certificate verzi, Cetatenie basarabeni, Cetatenie romana, Cetelem Ifn s.a. clauze abuzive, Chambers and Partners (editia 2013), Cine, CLAUZE ABUZIVE BANCI, Clienti Bucuresti, Clienti din strainatate, Clienti din tara, Clubul juridic, Cluj Napoca . AVOCAT, Cod rutier, Codul aerian 2014, Codul audiovizualului 2014, Codul Fiscal 2014, Codul fiscal 2015, Codul insolventei 2014, Codul Muncii 2014, Codul Silvic 2014, Codul vamal 2014, Coltuc.ro/intrebari, coltuc.ro/stare-dosar, Comert, Compendiu pe intelesul tutoror al Noului Cod Penal si De Procedura Penala, Comunicate de presa, Constanta . AVOCAT, Constitutia Romaniei 2014, Consultanta achizitii publice, Consultanta juridica, Consultanta si reprezentare in instanta in litigii privind protectia consumatorului, Consultaţii la tine acasă, Contestare amenda rovinieta, Contestatie la executare silita Noul cod penal, CONTESTATIE TERGIVERSARE PROCES, Contract de vanzare-cumparare, contracte, contracte colective de munca 2013-2014, Contracte de sponsorizare-cazuri practice, Cosmetic Products Notification Portal, costuri, Covasna . AVOCAT, Craiova . AVOCAT, Credite, Criminologie/Criminalistica, CU EI SA NU FACI AFACERI !, Culegeri de jurisprudenta si legislatie, Cum, Cum recuperez OBLIGATIUNILE EMISE DE CEC inainte de 1989, Cum sa…, Cum se face?, Curs valutar, Curtea de Justiţie UE, Daune Morale RCA, DAUNE SPIRU HARET, De la lume adunate, decepnl, Denominare franci elvetieni, Denominare pe CHF, Depunerea juramantului, Depunerea on-line a documentelor la ONRC, despagubiri pentru depozitele constituite la cec, Despăgubirile prin puncte, Detasarile transfrontaliere, dezbateri, Dictionar juridic, Diplome Spiru Haret, Dispute in spatiul virtual, Diverse/Dictionare, Domenii Coltuc, Dosare achizitii publice-SEAP, Dosare ale Consiliului Concurentei, Dosare ANRP, Dosare CNSC, Dosare DIICOT, Dosare noua lege adoptie, Dosare obtinere cetatenie romana, Dosare TVA retroactiv persoane fizice, Dosarele Directiei de Combatere a Criminalitatii informatice, Dreptul administrativ, Dreptul aero-spatial, Dreptul civil, Dreptul comunitar, Dreptul constitutional, Dreptul consumatorului, Dreptul diplomatic, Dreptul familiei, Dreptul fiscal, Dreptul insolventei, Dreptul international public si privat, Dreptul maritim si fluvial, Dreptul medical, Dreptul mediului, Dreptul muncii, Dreptul muncii si asigurari sociale, Dreptul parlamentar, Dreptul penal, Dreptul procesual civil, Dreptul procesual fiscal, Dreptul procesual penal, Dreptul proprietatii intelectuale si industriale, Dreptul transporturilor, Dreptul vamal, Drepturi de autor, Drepturi muzica, Drobeta Turnu Severin . AVOCAT, Economie, Elodia-Cioaca, ENEL NE FURA, English News, Executat sau somat de catre banca, Extern, FALIMENTUL + PERSONAL, Financiar, Firme care au emis cecuri şi/sau Bilete la Ordin fără acoperire, Focsani . AVOCAT, Fonduri publice nationale, Galati . AVOCAT, Ghid achizitii terenuri straini - 2014, GHID ANGAJARE, Ghid complet executare silita, Ghid infiintare firma, Ghid practic de folosire Noul Cod de Procedura Penala, Ghid practic de recunoastere diplome USH, Ghid practic pentru procedura partajului judiciar, Ghid practic pentru proces denominare franci elvetieni sau euro, Ghid practic pentru proprietarii de imobile nationalizate - 2014, GHID PRACTIC PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR SECHESTRATE/RETINUTE/RAMASE IN BASARABIA, Ghidul apararii in dosarele aflate la DIICOT, Ghidul apararii in dosarele aflate la DNA, Ghidul clientului bancar abuzat, Ghidul consumatorului abuzat de banca, GHIDUL DIVORTULUI IN 2014: TOT CE TREBUIE SA STIE SOTII CAND VOR SA DIVORTEZE, Ghidul juridic al transportatorului, Ghidul practic pentru actele de procedura in materie civila, GHIDUL ROMANULUI DIN STRAINATATE, Ghiduri practice, Giurgiu . AVOCAT, http://spiruforum.coltuc.ro/, Hunedoara . AVOCAT, Iasi . AVOCAT, IFEP PORTAL, imigrari, IMIGRARI ROMANIA, Imobile scoase la licitatii silite, inchidere firma, Incuviintare excutare silita, Infiintare firme Romania, Infiintare SRL-D – Acte si documente, Infiintarea Institutiei "avocatul Animalelor", Influenta Noului Cod Civil asupra mediului de afaceri din Romania, INFO DOSARE FNI DEPUSE LA AVAS, Inmatricularea provizorie a autoturismului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de fond, Inregistrare marca, Inregistrare marci, insolventa persoana fizica, Insolventa unitatilor administrativ-teritoriale, Institutii publice, Institutii publice Romania, Intabulare 2012, Intern, Interviu acordat LEGA500.COM de catre avocat Coltuc Marius Vicentiu, Interviuri presa, Intrebari frecvente ale clientilor, Intrebari si raspunsuri, Intrebari si raspunsuri cetatenie, IT, IT&C, jostimbrudemediu.info, Juridic, juridic tv, Jurisprudenta ICCJ 2014, Leasing, LEGE 290/2003 SI 9/1998, LEGEA 290/2003 SI LEGEA 9/1998, Legea 72/2013, Legea Educatiei, Legislatie-az.com, LicitatiiJuridice, Litigiu privind achiziţiile publice, Logica juridica, Medicina legala, Medierea, Miercurea Ciuc . AVOCAT, MODEL ACTIUNE DENOMINARE CHF, Modele de cereri, Modele de cereri si actiuni, Modele de contracte, Modele de contracte, cereri, actiuni si alte acte, Monitorul oficial, Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 - masurile pentru finalizarea procesului de restituire, NOTAR BUCURESTI, NOUA LEGE A RETROCEDARILOR 2013, Noul Cod Civil 2014, Noul Cod de Procedura Civila - 2014, Noul Cod de procedura civila –NCC, Noul Cod de Procedura Fiscala 2014, NOUL COD DE PROCEDURA PENALA, Noul Cod de Procedura Penala 2014, NOUL COD PENAL 2014, NOUL COD RUTIER, Noul cod rutier 2013-2014, Noul Cod Rutier 2014, noulcodpenal.com, Noutati legislative, NU CUMPARARE TERENURI STRAINI, O speta pe zi, Obtinere duplicat certificat de casatorie Romania, Obtinere vize Australia, Oglinda dreptatii, Onorarii Casa de avocatura Coltuc, Optiuni privind infiintarile, Oradea . AVOCAT, Pacalitii USH, Pagubitii mic.ro, Pagubitii money.ro, Pararea mea despre, Partaj Romania, PARTAJ TIMBRU DE MEDIU, pasi, Pasii necesari pentru infiintare firma, pe Internet, Pedeapsa cu moartea, Pensii Romania, Permis de munca, Permise sedere straini-ROMANIA, Persoane concediate colectiv, Piatra Neamt . AVOCAT, Pitesti . AVOCAT, Ploiesti . AVOCAT, Politic, PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI CODUL DE PROCEDURA PENALA 2014, Proces Muncii Romania, Proces penal Romania, PROCESE CASA DE AVOCATURA COLTUC, Procese clauze abuzive impotriva BRD - Partea I, Procese colective banci, procese colective tvr, Procese pensii militare, Profesii juridice, Proiectul Codului Insolventei-2013, Protectia juridica a drepturilor omului, Ramnicu Valcea . AVOCAT, Raporteaza o ilegalitate din Romania, Recalculare alcoolemie, Reclamatii abuz al statului, Reclamatii Alimente si Bauturi, Reclamatii Ambalaje, Reclamatii Auto& Barci& Vehicule, Reclamatii Bagaje, Genti & Valize, Reclamatii Birotica&Papetarie, Reclamatii Cadouri / Artizanat, Reclamatii Casa si Gradina, Reclamatii Ceasuri, Bijuterii, Optice, Reclamatii Constructii, Reclamatii Corpuri de Iluminat,Electrice,Electrocasnice, Reclamatii din Agricultura, Reclamatii din sport, Reclamatii Imobiliare, Reclamatii Imprimare & Publicare, Reclamatii Jucarii, Reclamatii Mediu, Reclamatii Moda / Articole Vestimentare, Reclamatii Produse Cosmetica &Medicala, Reclamatii Siguranta & Protectie, Reclamatii Transport, Reclamatii Turism, Recuperari creante, Reprezentare in fata autoritatilor din Romania, Reprezentare in procese Romania, RETETE CULINARE, Revendicari Romania, Revista avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor, Revista Presei, revista Recuperatorii din Romania, Rezidenta in Romania, REZILIERE ARENDA 2014, RIL, Romani in Anglia, Romani in AUSTRALIA, Romani in CANADA, Romani in Franta, Romani in GERMANIA, Romani in Italia, Romani in Olanda, Romani in Portugalia, Romani in Spania, Romani in SUA, Satu Mare . AVOCAT, Sibiu . AVOCAT, Situatia proceselor cu bancile pe clauze abuzive in 2014, SITUATIE DOSARE USH-SPIRU HARET MARTIE 2014, Slatina . AVOCAT, Slobozia . AVOCAT, Social, Societati comerciale, Societatile cu Raspundere Limitata, Societatile pe Actiuni, Spaga-atentii in spitale, Sport, Stabilire si modificare pensie alimentara Romania, Stabilire si tagaduire paternitate Romania, Stirea ta, Stiri cu si despre penitenciare.Aici pot scrie toti cei care se afla in penitenciare si rudele acestora, Stiri din tara.Va spuneti nemultumirile aici!, Stop abuzurilor statului, Studenti abuzati de Spiru Haret, Subiectul saptamanii, Succesiune, Succesiuni si mosteniri Romania, Suceava . AVOCAT, Targoviste . AVOCAT, Targu Jiu . AVOCAT, Targu Mures . AVOCAT, Taxe judiciare de timbru, Teapa locuri de munca, Telecomunicatii, Terenuri straini, Testimoniale clienti, Timbru de mediu, TIMBRU DE MEDIU 2013, Timisoara . AVOCAT, TINUTUL HERTA SI RESTITUIREA BUNURILE TRECUTE IN PROPRIETATEA STATULUI BULGAR IN URMA APLICARII TRATATULUI DINTRE ROMANIA ŞI BULGARIA SEMNAT LA CRAIOVA LA 7 SEPTEMBRIE 1940, Toate procesele din Romania impotriva bancilor, TOPUL NATIONAL AL ABERATIILOR, Tractiuni, TRANSFERARE ÎN ROMÂNIA A CETĂŢENILOR ROMÂNI CONDAMNAŢI DEFINITIV ÎN STRĂINĂTATE, Tribunal specializat pe judecarea infractiunilor economice, Tulcea . AVOCAT, Turism, Unde, Urmaritii din Romania, Vaslui . AVOCAT, Video, Video news, Video-cloud pentru avocati, Violenta domestica, Vize USA, Vreauamnistie.com, WhatsApp Cabinet avocat Coltuc,

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.
AVOCAT BUCURESTI, Dreptul civil, Dreptul comunitar, Dreptul constitutional, Dreptul consumatorului, Dreptul familiei,

Avocat Giurgiu – Avocat in Giurgiu

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Avocat Giurgiu – Avocat in Giurgiu

Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori

Art. 97 Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati. Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.

Art. 98
Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.
Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Art. 99
De cate ori se iveste neantelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste potrivit cu interesul copilului.

Art. 100 Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. In caz de neantelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultind autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit virsta de 10 ani, va decide, tinand seama de interesele copilului.

Dreptul constitutional,

Modificarile aduse Constitutiei sunt neconstitutionale-AVOCATUL POPORULUI

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Modificarile aduse Constitutiei sunt neconstitutionale-AVOCATUL POPORULUI-fost Avocat al Poporului

Intr-un interviu, Gheorghe Iancu spune ca rezultatele referendumului din 2009, privind Parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari la 300, sunt obligatorii si trebuie introduse in Constitutie.

“Parlamentul nu este reprezentantul poporului, ci este sluga poporului, care trebuie sa execute ce decis poporul”, spune profesorul.

Gheorghe Iancu socoteste ca proiectul este cu mult prea incarcat, o aiureala, un talmes-balmes facut de oameni care nu stapanesc nici macar notiunile juridice de baza.

“Am auzit un parlamentar, m-am inchinat, pe dl. Nicolicea, care nu stia ca autoritate reprezentativa nu este cea care reprezinta poporul, ci aceea aleasa de popor”, a dat acesta exemplu.

Intrebat care este dupa parerea lui cea mai mare vulnerabilitate a proiectului, Gheorghe Iancu a spus ca este procedura legislativa care prsupune doua camere.

“La noi e sesizata o Camera si apoi cea decizionala, dupa criterii stabilite de regulament. Problema e ca, atunci cand sesizezi o Camera si a doua e decizionala, nu mai e nevoie de prima. Camera decizionala face ce vrea indiferent ce zice cealalta”, a explicat profesorul.

Dreptul constitutional,

REVIZIUREA CONSTITUTIEI 2013-Definirea casatoriei ca relatie barbat-femeie, respinsa

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

REVIZIUREA CONSTITUTIEI 2013 Definirea casatoriei ca relatie barbat-femeie, respinsa comisia de revizuire a constitutiei Amendamentul, care avea forma: “Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre un barbat si o femeie, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, edicatia si instruiorea copiilor”, a fost respins ieri, dupa ce Comisia de revizuire a revenit la votul asupra acestuia.

 Amendamentul, formulat si de Biserica Ortodoxa Romana, a cumulat sase voturi “pentru”, 12 voturi “impotriva” si o abtinere.
In aceste conditii, forma actuala a articolului 48, alineatul (1) se va mentine si in viitoarea Constitutie.

Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constitutie are urmatorul continut: “Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor”.

Totodata, Comisia pentru revizuirea Constitutiei a revenit ieri si asupra votului la amendamentul care interzicea discriminarea bazata pe orientarea sexuala, adoptat in urma cu o saptamana. Si acest amendament a fost respins.

Aceste respingeri ale celor doua amendamente vin dupa ce, in urma cu o saptamana, membrii Comisiei au adoptat un amendament al senatorului PNL Tudor Chiuariu prin care erau completate in Legea fundamentala criteriile pentru care este interzisa discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuala sau trasatura genetica.

Dreptul constitutional,

Avocat drept constitutional – reglementarea situatiei juridice a unor sali de spectacol

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Curtea, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:Prin Incheierea din 10 mai 2012, pronuntata in Dosarul nr. 4.490/110/2010, Curtea de Apel Bacau – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de

neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situatiei juridice a unor sali si gradini de spectacol cinematografic, precum si a altor imobile, cu referire la imobilul mentionat in anexa nr. 1, pozitia nr. 13, exceptie invocata de Municipiul Onesti, prin Primar, intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii privind obligarea la incheierea protocolului privind trecerea unor sali si gradini de spectacol cinematografic in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca imobilul cu destinatia de cinematograf, avand denumirea „Oituz“, situat in municipiul Onesti, a intrat in proprietatea publica a acestei unitati administrativ-teritoriale in temeiul articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

In aceste conditii, includerea aceluiasi imobil in domeniul privat al statului si in administrarea R.A.D.E.F. – „Romaniafilm“, prin mentionarea acestuia la pozitia nr. 13 din anexa nr. 1 cuprinsa in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/2011, echivaleaza cu un transfer silit de proprietate, cu incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la expropriere si ale legii speciale, respectiv Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

Se mai arata ca, in conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, astfel incat, in opinia autorului exceptiei, ordonanta de urgenta criticata a fost emisa cu exces de putere.

Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art. 1 alin. (1) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situatiei juridice a unor sali si gradini de spectacol cinematografic, precum si a altor imobile, cu referire la imobilul mentionat in anexa nr. 1, pozitia nr. 13.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata si urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste cadrul legal prin care au fost reglementate modalitatile de desfasurare a activitatilor din domeniul cinematografiei, in general, precum si administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei nationale, in special, Curtea retine urmatoarele:

Initial, potrivit prevederilor art. 65 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, salile si gradinile de spectacol cinematografic, precum si terenurile aferente acestora se aflau in proprietatea privata a statului si in administrarea R.A.D.E.F. – „Romaniafilm“.

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, legiuitorul a modificat Legea nr. 328/2006 si a instituit posibilitatea trecerii, prin hotarare a Guvernului, a imobilelor cu destinatia de cinematografe din domeniul privat al statului si din administrarea R.A.D.E.F. – „Romaniafilm“ in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale si in administrarea autoritatilor publice locale.

Ulterior a fost adoptata Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, prin care s-a prevazut, in articolul unic pct. 8, ca salile si gradinile de spectacol cinematografic, prevazute in anexa nr. 1 la Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 328/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, aflate in domeniul privat al statului si in administrarea R.A.D.E.F. – „Romaniafilm“, impreuna cu terenurile si bunurile mobile aferente, trec (prin efectul legii, fara a mai fi necesara adoptarea unei hotarari de Guvern) in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orasenesti, municipale si al sectoarelor municipiului Bucuresti, dupa caz, si in administrarea consiliilor locale respective.

Potrivit acelorasi dispozitii legale, predarea imobilelor se face pe baza unui protocol incheiat intre primarul unitatii administrativ-teritoriale beneficiare si reprezentantul mandatat de catre conducerea R.A.D.E.F. – „Romaniafilm“ in acest scop, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a Legii nr. 303/2008, si aprobat de catre consiliile locale respective prin hotarare.

Curtea constata insa ca emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 47/2011, fara a tine seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioara si fara respectarea regimului juridic al proprietatii publice a unitatilor administrativ-teritoriale, in general, precum si a procedurii de trecere din domeniul public al acestora in domeniul public al statului, in special, este de natura sa conduca la infrangerea principiului securitatii raporturilor juridice civile, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei legale, in conditiile existentei unor solutii legislative contradictorii.

In acord cu jurisprudenta sa, (a se vedea, in acest sens, deciziile nr. 570 din 29 mai 2012 si nr. 615 din 12 iunie 2012, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, si, respectiv, nr. 454 din 6 iulie 2012), Curtea retine ca principiul securitatii raporturilor juridice civile constituie o dimensiune fundamentala a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat in mod expres prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.

Cu privire la acest aspect, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca principiul securitatii raporturilor juridice decurge implicit din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept. In acest sens sunt hotararile din 20 octombrie 2011 sau din 6 decembrie 2007, pronuntate in cauzele Nejdet Sahin si Perihan Sahin impotriva Turciei, paragraful 56, respectiv Beian impotriva Romaniei (nr. 1), paragraful 39.

Astfel, Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local. Nerespectarea acestei proceduri legale este de natura sa contravina si dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor si art. 136 alin. (2) referitoare la proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale

Dreptul constitutional,

Hotararea CCR privind referendumul din 29 iulie a fost publicata in Monitorul Oficial

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Hotararea Curtii Constitutionale privind respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din 29 iulie pentru demiterea presedintelui Traian Basescu si confirmarea rezultatelor acestuia a fost publicata, luni seara, in Monitorul Oficial.

De asemenea, Monitorul Oficial a publicat si “opinia separata” a celor trei judecatori ai Curtii Constitutionale – Ion Predescu, Acsinte Gaspar si Tudorel Toader – prin care acestia isi exprima dezacordul in raport cu hotararea de invalidare a rezultatului referendumului si spun ca referendumul trebuia validat.
Potrivit Hotararii CCR nr 6/21 august referendumul s-a desfasurat cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege, neinregistrandu-se incalcari sau incidente de natura sa conduca la indeplinirea sau neindeplinirea cvorumului de prezenta la vot, respectiv la modificarea rezultatului referendumului.
“CCR confirma rezultatele referendumului national din data de 29 iulie 2012 comunicate de Biroul Electoral Central si constata ca din totalul de 18.292.464 de persoane inscrise in listele electorale permanente au participat la vot 8.459.053 de persoane (46.24 %), din care 7.403.836 (87.52 %) au raspuns “DA” la intrebarea “Sunteti de acord cu demiterea Presedintelui Romaniei?”, iar 943.375 (11.15 %) au raspuns “NU”. Constata ca la referendum nu au participat cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente, pentru ca referendumul sa fie valabil in conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. La data publicarii prezentei hotarari in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, inceteaza interimatul domnului George – Crin Laurentiu Antonescu in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei. De la data publicarii prezentei hotarari in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, domnul Traian Basescu isi reia exercitarea atributiilor constitutionale si legale de Presedinte al Romaniei”, se arata in document.

Dreptul constitutional,

Curtea Constitutionala (CC) precizeaza ca se va pronunta cu o majoritate de doua treimi, adica sase voturi din noua, asupra valabilitatii referendumului din 29 iulie 2012

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

CC mai subliniaza, intr-un comunicat remis marti presei, ca hotararea privind valabilitatea referendumului, care va fi luata in baza art. 47 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, nu va fi influentata de completarea la decizia din 2 august. Legea

nr. 47/1992, privind organizarea si functionarea CC, prevede la articolul 47, alineatul 1, ca ,,plenul Curtii Constitutionale decide cu o majoritate de doua treimi asupra valabilitatii referendumului”.

,,Completarea operata de judecatorul-raportor nu influenteaza si nu poate influenta hotararea pe care Curtea Constitutionala urmeaza sa o adopte conform art. 47 alin.(1) din Legea nr. 47/1992″, se mai precizeaza in comunicatul CC.

Potrivit unor surse oficiale, judecatorii CC au discutat, in sedinta de marti, si despre modul in care se poate decide invalidarea referendumului pentru demiterea presedintelui, printr-un vot al majoritatii simple a plenului celor noua judecatori sau printr-un vot de doua treimi.

Dreptul constitutional,

Avocat gratuit:Erata Curtii Constitutionale este legala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Conform surselor citate, opinia majoritatii judecatorilor prezenti la sedinta de plen a CC a fost ca judecatorul Stefan Minea ar fi fost indreptatit sa transmita la Monitorul Oficial rectificarea in ceea ce priveste motivarea Curtii pe

contestatiile privind referendumul din 29 iulie. Argumentele invocate in sedinta de plen de catre majoritatea judecatorilor au fost ca acesta era atat judecator raportor, cat si judecator de serviciu, au mai precizat sursele citate.

Presedintele Curtii Constitutionale, Augustin Zegrean, a declarat, marti dimineata, inaintea sedintei plenului Curtii, ca rectificarea transmisa la Monitorul Oficial in cazul motivarii privind referendumul din 29 iulie a fost emisa ,,in conditii strict legale”. Zegrean a fost intrebat de jurnalisti in ce conditii a fost emisa erata transmisa la Monitorul Oficial si semnata de judecatorul de serviciu, in aceeasi zi in care el a fost cel care a semnat alta adresa catre Guvern.,,In conditii strict legale”, a raspuns Zegrean. ,,Eram in concediu, judecatorul de serviciu este cel care semneaza in locul presedintelui”, a mai precizat presedintele Curtii Constitutionale.

In 6 august, Curtea a transmis o erata, cerand Monitorului Oficial sa indrepte eroarea materiala aparuta in decizia pe care o luase in 2 august, respectiv completarea textului cu un paragraf care la redactare ar fi fost omis. Presedintele CC, Augustin Zegrean, a precizat ca a solicitat Executivului listele electorale permanente, conforme dispozitiilor articolului 17, alineatul 2, din Legea 3/2000, liste in baza carora s-a desfasurat referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea presedintelui Traian Basescu.

Concret, CC a invocat textele legale, potrivit carora listele electorale permanente cuprind cetatenii romani cu drept de vot care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua alegerilor inclusiv. Acest lucru inseamna ca sunt cuprinsi in listele electorale permanente toti cetatenii romani cu drept de vot, indiferent unde isi au domiciliul in tara sau in strainatate.

Erata solicitata de conducerea CC a generat ample discutii, inclusiv in interiorul Curtii, trei judecatori declarandu-se deranjati de faptul ca nu au fost consultati. Judecatorul Curtii Constitutionale Acsinte Gaspar a declarat, in 9 august, pentru ,,Gandul”, ca nu a fost consultat cu privire la erata publicata in Monitorul Oficial in 7 august si ca a cerut convocarea plenului Curtii ,,pentru a clarifia unele lucruri”.

In 7 august, judecatorul CC Ion Predescu declara, tot pentru ,,Gandul”, ca erata ar fi trebuit aprobata in prezenta tuturor celor noua judecatori constitutionali, pentru ca altfel nu este legala. Judecatorul Ion Predescu a spus ca decizia privind emiterea unei erate ar fi trebuit luata in plenul CC, cu toti cei noua judecatori de fata si ca, daca cei de la Monitorul Oficial au nelamuriri, trebuie sa trimita o cerere pentru lamurire catre Curtea Constitutionala.

,,Trebuie sa astepte raspunsul competent al Plenului Curtii. Daca s-a luat decizia doar cu cinci prezenti nu este legal, o decizie se ia in cvorum minim cu sase prezenti. Daca a survenit o problema urgenta, Curtea Constitutionala poate fi convocata mai devreme de 31 august. Monitorul Oficial poate publica doar dupa respectarea cu rigoare a legii. Daca au dubii, pot astepta plenul Curtii, nu ce a trimis judecatorul de serviciu”, a precizat judecatorul Ion Predescu.

Dreptul constitutional, Juridic,

Suspendarea presedintelui nu mai este posibila:legea uninominalului neconstitutionala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Credeti ca a avut dreptate CCR? Comentati aici! Sulfina Barbu preciza ca prin modificarile aduse legii electorale, “USL creste numarul parlamentarilor la minimum 481 si nu tine cont de Constitutie, care spune ca numarul de parlamentari se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii, incalcandu-se astfel articolul 62 alineat 3 din Constitutie”.

“Conform ultimului recensamant, populatia Romaniei a scazut cu un numar considerabil”, a explicat Barbu.

Deputatul PDL a mai precizat ca un alt motiv de contestare la Curtea Constitutionala este dat de faptul ca USL, prin modificarile aduse legii electorale, “incalca normele constitutionale privind principiul reprezentativitatii si egalitatii in drepturi”.

PDL a reclamat si faptul ca prin noua lege a uninominalului se incalca si normele reprezentativitatii, “pentru ca numarul de mandate nu va fi stabilit in baza reprezentativitatii, ci in raport cu ponderea minoritatilor, la un prag stabilit in mod aleatoriu la 7%”.

Dreptul constitutional, Juridic,

Presedintele Traian Basescu a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la conflictul juridic de natura constitutionala privind reprezentarea Romaniei la Consiliul European

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Saptamana trecuta, presedintele Traian Basescu i-a trimis premierului Victor Ponta o scrisoare in care ii atrage atentia ca participarea la Consiliul European fara mandat din partea sefului statului echivaleaza juridic cu o insusire a unei atributii constitutionale a presedintelui.

Scrisoarea a fost trimisa dupa ce presedintele si premierul au discutat despre persoana care va reprezenta Romania la Consiliul European, fara a ajunge la o concluzie.

La 17 mai, presedintele Curtii Constitutionale Augustin Zegrean declara referitor la reprezentarea Romaniei la Bruxelles, ca la Consiliul European ar trebui sa mearga presedintele, asa cum a facut si pana acum, fapt necontestat de nimeni pana in prezent, precizand ca raspunsul se gaseste in Constitutie.

Pe de alta parte, Zegrean a spus ca, daca ar da un raspuns la aceasta intrebare, nu ar mai putea participa la judecata unei astfel de sesizari catre Curtea Constitutionala.

“Raspunsul se gaseste in Constitutie. Seful statului a fost pana acum, nimeni nu a contestat acest lucru, nu stiu de unde a aparut aceasta discutie”, a afirmat Zegrean, raspunzand unei intrebari referitoare la cine ar trebui sa participe la Consiliul European dintre presedinte si premier, reaminteste Mediafax.

Dreptul constitutional, Juridic,

Casa de avocatura Coltuc va explica ce inseamna Motiunea de cenzura

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Sub aspect constitutional, sediul materiei privind motiunea de cenzura este art. 113 din Constitutie, republicata. Astfel, alin. (1) al art. 113 statueaza ca, in sedinta comuna, Camera Deputatilor si Senatul pot retrage increderea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Din aceasta definitie rezulta ca aceasta modalitate de control parlamentar este actul opus investiturii Guvernului prin votul de incredere al Parlamentului.

Prezumtia de incredere de care se bucura Guvernul din momentul investirii poate fi rasturnata numai cu votul expres al unei majoritati contrare, avand astfel semnificatia pierderii increderii majoritatii initiale.

Scopul motiunii de cenzura este de a angaja o dezbatere publica asupra politicii de ansamblu a Guvernului, pentru a evalua daca acesta mai dispune sau nu de sprijin politic din partea forului reprezentativ, in vederea demiterii sale.

Cauza retragerii increderii acordate Guvernului o constituie destramarea majoritatii parlamentare care sprijina Guvernul, insotita si de imposibilitatea desfasurarii activitatii guvernamentale in absenta sprijinului parlamenta

Dreptul constitutional,

Traian Băsescu a trimis, Vineri, Curții Consituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Potrivit sesizării, legea este neconstituțională deoarece contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţia României („Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate”), dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţia României („Proprietatea privată este garantată în mod egal de lege, indiferent de titular”), şi prevederilor art. 32 alin. (6) din Constituţia României, care garantează autonomia universitară.

“Învederăm că Legea pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, transmisă Președintelui României spre promulgare, este neconstituţională deoarece contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cărora , dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţia României conform cărora , precum şi prevederilor art. 32 alin. (6) din Constituţia României, care garantează autonomia universitară”, scrie Preşedinţia în sesizarea de neconstituţionalitate.

Dreptul constitutional, Juridic,

Bancile pot renunta la actele aditionale doar cu acordul clientilor

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Judecatorii Curtii Constitutionale, in decizia referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii  nr. 288/2010 pentru transpunerea OUG nr. 50/2010, au aratat ca bancile trebuie sa aiba acceptul clientilor pentru a

 

 

 putea renunta la actele aditionale create pe baza OUG nr. 50/2010, privind transparentizarea conditiilor de cost la creditele de retail.

Decizia Curtii Constitutionale privind Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea ordonantei 50/2010 arata ca banca nu poate sa modifice unilateral contractele nici in cazul in care actele au fost considerate acceptate tacit, deci banca nu poate lasa clientilor dreptul de a face o alegere.

Legea a fost declarata constitutionala, judecatorii considerand ca amendamentele vizate nu aduc o modificare radicala a textului initial.

Legea de transpunere a ordonantei a eliminat insa aplicativitatea asupra creditelor in derulare, cu exceptia prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipata. Din perspectiva clientilor, aceasta era insa cea mai importanta prevedere a ordonantei.

Totodata, legea prevede ca in cazul actelor acceptate tacit, contractul se considera modificat, dar lasa un ragaz de 60 de zile celor doua parti (client sau banca) pentru a se razgandi si pentru a reveni la conditiile anterioare intrarii in vigoare a Ordonantei 50.

Bancile au avut la dispozitie trei luni, incepand din iunie 2010, pentru a modifica contractele de credit in vigoare, astfel incat acestea sa respecte prevederile Ordonantei 50, dintre care cele mai importante sunt introducerea indicilor pietei monetare interbancare in structura de cost a imprumuturilor si eliminarea comisionului de rambursare anticipata. Doar o mica parte din clienti au mers la banca pentru a semna actele respective, majoritatea actelor aditionale fiind considerate acceptate tacit.

Ana Diculescu-?ova, partener senior in cadrul casei de avocatura NNDKP – care reprezinta BCR si Volksbank in procesele intentate de clientii nemultumiti – spune ca actiunea clientilor are o mare componenta emotionala, insa din punct de vedere legal nu sta in picioare.

Sursa: ZF

Dreptul constitutional, Juridic,

Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate nu mai suspendă procesele

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 177/2010, pe data de 7 octombrie, ju­de­carea cauzelor aflate pe rolul in­stan­ţelor nu va mai putea fi suspen­dată de invocarea excepţiei de neconstitu­ţio­nalitate. Legislativul a considerat că

 

suspen­da­rea de drept a procesului prin ridicarea acestor excepţii a „deraiat” de la justificarea ini­ţia­lă, aceea de a nu se ajunge la judecarea unei cau­ze în baza unei dispoziţii neconsti­tu­ţio­nale.
În ultimii ani, această excepţie a fost frec­vent folosită ca instrument pentru tergiversa­rea proceselor. La începutul anilor ’90, excep­ţii­le de neconstituţionalitate erau de ordinul ze­ci­lor, însă au început să crească de la an la an. Astfel, în 2004 au fost 728 de excepţii, în 2006 – 2.458, pentru ca în 2009 să ajungă la 8.823. Dintre excepţiile ridicate anul trecut, doar 908 au fost reţinute ca întemeiate. Însă multe dintre marile dosare de corupţie sunt suspendate de aceste excepţii.
Noua reglementare nu se aplică proceselor deja suspendate în baza excepţiei de neconstituţionalitate. Acestea nu vor fi redeschise de instanţe, ci vor aştepta decizia Curţii Con­sti­t­u­ţ­i­onale. Conform Codului de procedură civilă, art. 725 alin. (4), „actul de procedură îndepl­init înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâ­ne supus dispoziţiilor vechii legi”.

Dreptul constitutional, Juridic,

Înregistrarea firmelor la Camerele de Comert contravine Constitutiei

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

O propunere legislativa vizeaza trecerea de la Registrul Comertului la Camerele de Comert a tuturor activitatilor de asistenta pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrarii unei firme. Ovidiu Nicolescu atrage

 

 

 atentia ca acest proiect va duce la cresterea birocratiei si a costurilor pentru întreprinzatori.

În data de 20 septembrie 2010, Comisia Juridica de Disciplina si Imunitati din cadrul Camerei Deputatilor a dezbatut propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii Camerelor de Comert din România nr. 335/2007 si a Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, dezbaterile urmând sa fie continuate în aceasta saptamâna la nivelul Comisiei si în plenul Camerei Deputatilor. Potrivit presedintelui Consiliului National al Întreprinderilor Private Mici si Mijlocii din România (CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu (foto), mai multi deputati au formulat numeroase amendamente si care au fost aprobate prin care se aduc modificari importante ale acadrului legal privind înmatricularea societatilor comerciale, înscrierea de mentiuni, precum si a altor operatiuni ale Registrului Comertului, cu un impact semnificativ negativ asupra mediului de afaceri, contrar Constitutiei României, acquis-ului comunitar si practicilor din celelalte state membre ale UE. ”Aceste modificari vor genera cresterea birocratiei si a cheltuielilor administrative ale întreprinzatorilor, dar si cu reducerea importanta a veniturilor bugetare, pentru ca sume foarte mari urmând sa fie trecute astfel de la Ministerul Justitiei – Registrul Comertului, într-un buget privat, al Camerei de Comert, fiind o institutie neguvernamentala, cu marirea corespunzatoare a deficitului bugetar. Cu alte cuvinte Camerei de Comert i se da exclusivitatea înregistrarii firmelor. Astfel, birocratia va înflori, pentru ca vei depune mai multe acte, procesul de înregistrare se va prelungi cu minimum 2 zile, iar tarifele aferente înscrierii firmei vor creste si ele, pentru ca si Camerele de Comert trebuie sa-si puna niste onorarii. Daca acum costurile  înregistrarii unei firme sunt în medie 600-1.000 mil. lei, odata cu adoptarea legii costurile se vor dubla”, a declarat ieri într-o conferinta de presa, Ovidiu Nicolescu, adaugând ca este ultimul lucru care le mai trebuie întreprinzatorilor.

CNIPMMR: Propunerea legislativa este anticonstitutionala si antieuropeana

Mai mult decât atât, reprezentantii Consiliului pentru IMM-uri sustin ca prin acest proiect Camerele de Comert doresc sa-si creasca membrii în mod fortat si prin încalcarea Constitutiei. ”Nu poti obliga firmele sa se înscrie la Camerele de Comert dupa ce s-au înscris la Registrul Comertului, practic se încalca multe articole si reglementari din Constitutie. Aceasta propunere legislativa este anticonstitutionala si antieuropeana. În plus, initiatorii legii nu au depus si o nota de impact. Macar puneau avantajele pe care cred ei ca le vor aduce legea, pentru ca noi, în schimb, nu am gasit decât impacte negative. Practic toate taxele de la Registrul Comertului trec la Camerele de Comert, niste institutii neguvernamentale. Registrul Comertului are venituri de aproape 50 de milioane de euro, prin aceasta lege acesti bani vor disparea din bugetul statului. Practic cheltuielile ramân la Registru, dar veniturile se duc la Camerele de Comert”, a mai subliniat Ovidiu Nicolescu.
Sursa: Curierul National

Dreptul constitutional, Juridic,

Legea 8/1996 a drepturilor de autor încalca principiile economiei de piata prevazute în Constitutie

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

CCR arata, în motivarea deciziei prin care articolul din Legea 8/1996 a drepturilor de autor, care stabilea valoarea drepturilor de autor conexe la maxim o treime din remuneratiile negociate pentru drepturile de autor,

 

 

încalca principiile economiei de piata prevazute în Constitutie.

Curtea Constitutionala a României (CCR) a decis, pe 29 aprilie, sa admita o exceptie de neconstitutionalitate referitoare la articolul 134 alineatul 2 litera g din Legea 8/1996, a drepturilor de autor. Articolul declarat neconstitutional arata ca “remuneratiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depasi o treime din remuneratiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeasi categorie de utilizatori”.
Potrivit motivarii CCR, legea nu prevede care sunt criteriile care sa justifice faptul ca remuneratiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depasi o treime din remuneratiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeasi categorie de utilizatori. “Stabilirea unor raporturi procentuale fixe în ceea ce priveste remuneratiile negociate pentru drepturile conexe care nu pot depasi o treime din remuneratiile  negociate pentru drepturile de autor cu aceeasi categorie de utilizatori încalca prevederile Constitutiei”, se arata în documentul citat.

Judecatorii Curtii considera ca, potrivit prevederilor din Legea fundamentala, economia României este economie de piata, “iar prevederile legale criticate încalca aceste dispozitii, întrucât partile contractuale nu pot negocia remuneratiile cuvenite pentru drepturile conexe, acest lucru intervenind în conditiile în care interpretarea unei opere poate fi, eventual, chiar mai valoroasa decât opera însasi”.
Totodata, prin hotarârea din 29 aprilie, Curtea a decis ca o alta prevedere din Legea 8/1996 este neconstitutionala. Astfel, articolul 121, alineatul 2, care prevede ca nu sunt platite drepturi de autor pentru programele a caror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii, a fost declarat neconstitutional. În motivare, CCR arata ca, desi prin lege operatorii de cablu sunt obligati sa retransmita aceste programe, clientii lor platesc si pentru acest serviciu, astfel încât excluderea programelor cu transmitere obligatorie de la plata drepturilor de autor încalca dreptul la proprietate privata al autorilor.

Curtea Constitutionala a României a decis, pe 29 aprilie, ca articolele care reglementeaza valoarea cuantumului drepturilor de autor si a drepturilor conexe, din Legea 8/1996 privind drepturile de autor sunt neconstitutionale. CCR a decis sa admita o exceptie de neconstitutionalitate invocata de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor si a constatat ca dispozitiile articolului 121 alineatul 2 si ale articolului 134 alineatul 2 litera g din Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe sunt neconstitutionale.

Sursa: RTV

Dreptul constitutional, Juridic,

Legea 221/2009, referitoare la despagubirea fostilor detinut politici este neconstitutionala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Legea 221/2009, referitoare la despagubirea fostilor detinut politici pentru suferintele îndurate în închisorile comuniste, este neconstitutionala, sustin reprezentantii Ministerului Finantelor. Ministerul Finantelor a început sa

conteste neconstitutionalitatea legii abia dupa aproape un an de zile. Acum, toate procesele de pe rolul instantelor de judecata sunt trimise la Curtea Constitutionala. Concluzia întâmpinarilor depuse de Ministerul Finantelor la instantele de judecata, prin care este invocata exceptia de neconstitutionala este… criza economica prin care trece tara: „ Apreciem necesar ca titularul dreptului de initiativa legislativa sa stabileasca criterii de acordare a despagubirilor astfel încât cheltuiala bugetara facuta cu aplicarea legii sa fie predictibila si sustenabila”.

Judecatorii aradeni sunt de alta parere

Daca Ministerul Finantelor vede legea neconstitutionala prin prisma crizei economice, judecatorii aradeni au alta parere. „Noi, judecatorii din Arad, am apreciat ca despre o posibila neconstitutionalite a legii 221/2010 s-ar putea discuta în situatia de egalitate a tuturor cetatenilor în fata legii”, a explicat judecatorul Stefan Lucaciuc, presedinte al Tribunalului Arad. Magistratul aradean spune ca prin aceasta lege a aparut o inechitate pentru cetateni, pentru ca legea lasa cuantumul la latitudinea instantelor de judecata.

Sursa: Romania Libera

Dreptul constitutional, Juridic,

Felicitarile Casei de avocatura Coltuc:Tăierea pensiilor cu 15% şi recalcularea pensiilor magistraţilor sunt neconstituţionale

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Tăierea pensiilor cu 15% este neconstituţională, au decis astăzi cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale, care s-au pronunţat asupra măsurilor de austeritate ale Guvernului.

Articolele incriminate de judecătorii CCR sunt art. 9 din legea privind tăierea pensiilor şi salariilor şi art. 1  litera c. din legea pensiilor speciale.

Decizia este suprinzătoare în condiţiile în care Puterea avea majoritatea în CCR. Asta pentru că balanţa de putere s-a schimbat odată cu numirea a doi noi judecători la Curte:  Ştefan Minea şi Iulia Motoc, cât şi prin alegerea fostului deputat PD Augustin Zegrean în fruntea instituţiei. În acest moment, raportul este de 5-4. Calcul care se verificase deja la alegerea lui Zegrean în funcţie.

În această situaţie, pensiile nu vor mai scădea. Cel puţin nu pe baza acestor legi, pentru că altfel Guvernul poate încerca elaborarea unei legislaţii diferite pe care să încerce eventual să-şi asume răspunderea din nou. Sau poate lua decizia majorării de taxe

Articolele încriminate de CCR

Art. 9
alin. 1 Incepand cu drepturile lunii iunie 2010, cuantumul brut al pensiilor cuvenite sau aflate in plata precum si indemnizatia de insotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul 1 se diminueaza cu 15 %.

alin. 2 La determinarea cuantumului brut al pensiilor precum si a indemnizatiei de insotitor pentru pensionarii de invaliditate gradul 1, ce vor fi stabilite sau acordate incepand cu data de intrarii in vigoare a prezente legi, valoarea punctului d epensie utilizata este de 622,9 lei.

Art 1

Pe baza intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările anterioare:

lit. c. pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi la Curtea Constituţională.

Dreptul constitutional, Juridic,

Legea lustratiei este neconstitutionala. Vezi decizia integrala a Curtii Constitutionale

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

DECIZIA NR.820 din 7 iunie 2010

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Pe rol se află soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate de un grup de 29 de senatori şi de un grup de 58 de deputaţi, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie.
Curtea, având în vedere că obiecţiile de neconstituţionalitate, care formează obiectul Dosarelor nr.1357A/2010 şi nr.1368A/2010, au conţinut identic, dispune conexarea Dosarului nr.1368A/2010 la Dosarul nr.1357A/2010, care este primul înregistrat.

I. Cu adresa nr.2380 din 25 mai 2010, Secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art.146 lit.a) din Constituţie şi al art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulată de un grup de 29 de senatori.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile a 29 de senatori, autori ai sesizării de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Sorin Constantin Lazăr, Ion Toma, Ioan Chelaru, Vasile-Cosmin Nicula, Dan-Coman Şova, Gheorghe Pop, Gheorghe Marcu, Trifon Belacurencu, Nicolae-Dănuţ Prunea, Viorel Arcaş, Laurenţiu-Florian Coca, Ioan Mang, Daniel Savu, Gavril Mîrza, Ion Rotaru, Elena Mitrea, Constantin Tămagă, Şerban-Constantin Valeca, Radu-Cătălin Mardare, Nicolae Moga, Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Adrian Ţuţuianu, Titus Corlăţean, Ecaterina Andronescu, Lia-Olguţa Vasilescu, Alexandru Cordoş, Toni Greblă, Gheorghe Saghian şi Florin Constantinescu. La sesizare a fost anexată, în copie, Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.6723
din 26 mai 2010 şi formează obiectul Dosarului nr.1357A/2010.
Autorii sesizării susţin că prin legea contestată, denumită în
continuare “Legea lustraţiei”, sunt înfrânte, în principal, prevederile
constituţionale ale art.1 alin.(3), art.11 alin.(2), art.16 alin.(1), art.20 alin.(2),
art.23, art.37, art.41 alin.(1) şi art.53, precum şi prevederile art.8, art.10,
art.11 şi art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ale art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, ale
art.19, art.20 şi art.21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale
art.19 şi art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, în esenţă, pentru următoarele motive:
Legea lustraţiei excedează prevederilor constituţionale ale art.37 alin.
(1) coroborate cu cele ale art.16 alin.(3) şi art.40 alin.(3), prin aceea că
prevede o nouă situaţie care ar justifica restrângerea dreptului de acces în
funcţiile publice, situaţie care însă nu este prevăzută de art.53 din
Constituţie. Chiar dacă s-ar admite posibilitatea restrângerii dreptului de a
accede în funcţiile publice pe criteriul apartenenţei în anumite funcţii ale
nomenclaturii comuniste, se ridică problema proporţionalităţii şi a eficienţei
juridice a unei astfel de măsuri în condiţiile adoptării sale la peste 21 de ani
de la căderea regimului comunist. Or, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest temei nu mai este suficient
pentru a justifica efectul preventiv al restricţiei, în condiţiile trecerii unei
perioade de timp atât de îndelungate din decembrie 1989. Astfel, apare ca
necesară verificarea altor elemente, în special participarea persoanelor vizate
de măsurile de lustraţie la acte concrete de răsturnare a regimului
democratic. Promovarea Legii lustraţiei atât de tardiv aduce atingere
deosebit de gravă însăşi esenţei statului de drept, pe care se întemeiază statul
roman, conform art.1 alin.(3) din Constituţie. Astfel, această lege încalcă
cerinţele de previzibilitate ale normei juridice, instituind totodată o limitare a
dreptului de a fi ales, pe temeiul unei culpabilizări generale având la bază
criteriul simplei apartenenţe în structurile unui regim care, la momentul
funcţionării sale, era în concordanţă cu prevederile constituţionale şi legale
aplicabile în statul român. Faptul că ineligibilitatea destinatarilor Legii
lustraţiei se bazează pe angajamentul lor din trecut, iar nu pe
comportamentul lor actual, aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie
instituită în art.23 alin.(11) din Constituţie.
În continuare, autorii sesizării susţin că Legea lustraţiei instituie, în
mod evident, o discriminare între cetăţenii români în ceea ce priveşte accesul
în funcţiile publice, numite şi elective, pe criteriul apartenenţei la partidul
comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, după 21 de ani de
la căderea regimului totalitar, în condiţiile actualului context istorico-politic,
în care nu sunt semnalate ameninţări la adresa ordinii democratice şi nici nu
există riscul reinstaurării vechiului regim.
Legea lustraţiei contravine prevederilor constituţionale ale art.11 alin.
(2) şi art.20 referitoare la supremaţia instrumentelor juridice internaţionale
ratificate de România în materia drepturilor omului. Această lege aduce
atingere unei serii de acte internaţionale care instituie drepturi şi libertăţi pe
care statul român se obligă să le garanteze, după cum urmează:
– Art.19, art.20 şi art.21 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, care proclamă dreptul fiecărei persoane de a participa la conducerea
treburilor publice ale ţării, dreptul de a avea acces în condiţii de egalitate la
funcţiile publice, dreptul la opinie şi exprimare, precum şi libertatea de
întrunire şi asociere paşnică;
– Art.19 şi art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile
şi politice, care consacră dreptul de a fi ales şi, respectiv, numit în funcţiile
publice în condiţii de egalitate, cât şi protecţia împotriva discriminării pentru
opiniile exprimate, inclusiv cele politice;
– Art.8, art.10, art.11 şi art.14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care se consacră
dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de exprimare,
libertatea de întrunire şi de asociere, interzicerea discriminării, precum şi
art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, care proclamă dreptul de vot şi dreptul
de a fi ales în funcţiile elective publice.
Problema lustraţiei administrative şi a interdicţiei drepturilor
electorale ale foştilor lideri comunişti şi ale membrilor aparatului statului
totalitar comunist a fost dezbătută de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, în acest sens fiind speţe relevante, precum Cauza Sidabras şi
Dziautas contra Lituaniei, Cauza Rainys şi Gasparavicius contra Lituaniei,
Cauza Zdanoka contra Letoniei şi Cauza Janis Adamsons contra Letoniei.
În aceste cauze, Curtea, analizând interdicţiile adoptate de aceste state
ale fostului bloc comunist, interdicţii similare celor cuprinse în Legea
lustraţiei, a constatat incompatibilitatea acestora cu prevederile
convenţionale menţionate, prin încălcarea cerinţelor de proporţionalitate ce
se impun respectate ori de câte ori se aduce o restrângere a drepturilor
prevăzute de Convenţie. Astfel, adoptarea tardivă a legii, la peste 21 de ani
de la căderea comunismului, nu este proporţională cu scopurile legitime pe
care se presupune că le urmăreşte.
De asemenea, autorii sesizării susţin că Legea lustraţiei încalcă
condiţiile stabilite prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei nr.1096/1996 relativă la măsurile de desfiinţare a moştenirii fostelor
regimuri totalitare comuniste, măsurile de lustraţie nefiind compatibile cu un
stat de drept şi democratic decât dacă sunt respectate toate aceste condiţii.
Astfel, măsurile de lustraţie ar fi trebuit să ia sfârşit cel mai târziu la 31
decembrie 1999, deoarece la acea dată noile regimuri democratice ar fi
trebuit să fie consolidate în toate ţările care au fost anterior supuse unui
regim totalitar comunist. Adoptarea legii lustraţiei la peste 21 de ani de la
reinstaurarea democraţiei în România este o măsură în vădită disproporţie cu
scopurile urmărite şi încalcă, în mod flagrant, înseşi valorile democraţiei pe
care doreşte să o protejeze.
În fine, Legea lustraţiei contravine art.2 şi art.4 din Convenţia
nr.111/1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind nediscriminarea
în muncă şi în profesie, art.1 alin.(2) din Convenţia nr.122/1964 a
Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind politica de ocupare a forţei de
muncă, precum şi art.E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite,
în sensul în care instituie discriminare în ceea ce priveşte dreptul la muncă,
în condiţii de liberă alegere a muncii, fără deosebire de opinii politice,
printre altele.
Autorii sesizării apreciază că o reglementare precum Legea lustraţiei
este inadmisibilă, în condiţiile în care se bazează pe o prezumţie de vinovăţie
colectivă, aplicată extensiv, cu înfrângerea principiilor neretroactivităţii
legii, a dreptului la apărare şi a prezumţiei de nevinovăţiei.
II. Cu adresa nr.51/2499 din 28 mai 2010, Secretarul general al
Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor
art.146 lit.a) din Constituţie şi al art.15 alin.(4) din Legea nr.47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea privind
neconstituţionalitatea Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului
la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din
structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulată de un grup de 58 de
deputaţi.
La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile a 58 de deputaţi,
autori ai sesizării de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii
sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Viorel Hrebenciuc, Florin
Iordache, Dumitru Chiriţă, Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz, Rodica
Nassar, Carmen Moldovan, Dan-Mircea Popescu, Marian Neacşu, Conel Itu,
Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Ioan Cindrea, Horia Teodorescu,
Horia Grama, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Florin Pâslaru, Adrian
Solomon, Mircea Duşa, Gheorghe Antochi, Vasile Popeangă, Vasile Gliga,
Tudor Panţîru, Dorel Covaci, Sorin Constantin Stragea,Victor Cristea,
Cornel Cristian Resmeriţă, Ioan Sorin Roman, Laurenţiu Nistor, Gheorghe
Ana, Dan Nica, Petru Gabriel Vlase, Angel Tîlvăr, Aurel Vlădoiu, Eugen
Bejinariu, Ion Călin, Anghel Stanciu, Mircea Lup Silvestru, Marian
Ghivenciu, Constantin Niţă, Ion Stan, Costică Macaleţi, Antonella
Marinescu, Lucreţia Roşca, Georgian Pop, Filip Georgescu, Ion Burnei, Ion
Dumitru, Cristian Sorin Dumitrescu, Sonia- Maria Drăghici, Sergiu Andon,
Damian Florea, Vasile Bleotu, Valeriu Ştefan Zgonea, Iulian Iancu, Raul-
Victor Surdu-Soreanu şi Eduard-Stelian Martin.
La sesizare a fost anexată, în copie, Legea lustraţiei, privind
limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru
persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul
represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.6854
din 28 mai 2010 şi formează obiectul Dosarului nr.1368A/2010.
Autorii sesizării susţin că prin legea contestată, denumită în
continuare “Legea lustraţiei”, sunt înfrânte, în principal, prevederile
constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5), art.4 alin.(1) şi (2), art.8 alin.(1),
art.15 alin.(2), art.16 alin.(1) şi (3), art.20 alin.(1), art.23 alin.(11), art.29
alin.(1), art.37 alin.(1), art.38, art.41 alin.(1), art.45 şi art.53 alin.(1) şi (2),
precum şi prevederile art.8, art.10, art.11 şi art.14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Protocolului
nr.12 la Convenţie şi Rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei nr.1096/1996 şi nr.1481/2006, în esenţă, pentru următoarele motive:
Principalul viciu al Legii lustraţiei îl constituie instituirea unei
adevărate sancţiuni colective, bazate pe o formă de răspundere colectivă şi
pe o culpabilizare globală făcută pe criterii politice. Astfel, simpla
apartenenţă la o structură politică sau la un organism aparţinând unui regim
politic constituie o prezumţie de vinovăţie, indiferent de modul în care a
acţionat şi s-a comportat persoana în funcţia ocupată. În legătură cu acest
aspect, autorii excepţiei invocă Decizia nr.51/2008 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.187/1999 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 6 februarie 2008, prin care
Curtea Constituţională, declarând legea neconstituţională, a statuat, printre
altele, faptul că “legea creează premizele unei forme de răspundere morală şi
juridică colectivă, pentru simple participări la activitatea serviciilor de
informaţii, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.”
În continuare, autorii sesizării arată că problema lustraţiei are o
importantă rezonanţă internaţională, dovadă fiind principiile şi criteriile
directoare ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei aprobate prin
Raportul privind măsurile de desfiinţare a moştenirii fostelor regimuri
totalitare comuniste, din 3 iunie 1996. Însă forma de lustraţie instituită prin
legea criticată, afectând grav drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului
prin înfrângerea unor documente internaţionale ratificate de România, poate
avea implicaţii internaţionale negative. Dintre documentele internaţionale
cele mai relevante, autorii sesizării fac referire la Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Convenţia nr.111/1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei,
Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea
nr.157/2005, precum şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
care a devenit parte integrată a Tratatului de la Lisabona.
Una din principalele sancţiuni colective prevăzute în art.2 vizează
dreptul de a candida, prin consecinţă a dreptului de a fi ales în funcţiile de
demnitate publică enumerate, a persoanelor care au aparţinut anumitor
structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile acestui articol de lege contravine
prevederilor constituţionale ale art.37 şi art.38, coroborate cu cele ale art.1
alin.(3) şi (5), art.4, art.8 alin.(1), art.16, art.23 alin.(1) şi (11), ceea ce
creează o formă de incompatibilitate necunoscută şi nerecunoscută într-un
stat democratic, nedemocratică, bazată pe prezumţia de vinovăţie şi nu pe o
răspundere individuală care să pornească de la fapte ilicite, care încalcă
principiile pluralismului politic, ale solidarităţii cetăţeanului României, ale
egalităţii în drepturi. În sprijinul acestor argumente, este evocată Hotărârea
nr.46626/1999 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza
Partidului Comunist (Nepecerişti) şi Ungureanu contra României, 2005. Cu
acel prilej, Curtea a decis că România a încălcat art.11 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, sunt înfrânte prevederile art.41 alin.(1) din Constituţie,
art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi art.1 şi art.21 pct.2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului. În legătură cu aceste aspecte, sunt invocate Deciziile
nr.1039 din 8 iulie 2009 şi nr.414 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea
Constituţională a statuat că trebuie să existe o unitate de tratament juridic cu
privire la condiţiile de acces la funcţia publică de conducere sau cea de
execuţie, iar derogările de la procedura generală să fie justificate în mod
obiectiv, raţional, temeinic. Totodată, se face referire la o serie de legi
adoptate în unele ţări excomuniste din Europa, precum Cehia, Germania,
Polonia, Ungaria şi Bulgaria, legi care au fost fie abrogate, fie au rămas fără
aplicare, din cauza reacţiei negative a unor organisme democratice instituite
pentru a garanta şi apăra statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului.
În continuare, autorii sesizării critică dispoziţiile art.3, art.4 şi art.6 din
lege, deoarece persoanelor alese sau numite, pentru care s-a constatat, prin
hotărâre judecătorească, că au făcut parte din structurile de putere şi din
aparatul represiv al regimului communist, le încetează de drept mandatul,
ceea ce contravine art.1 alin.(3) din Constituţie.
Caracterul nedemocratic a unor măsuri de acest fel reiese şi din decizii
ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în Cauza Sidabras şi
Dziautas contra Lituaniei, 2004, şi Cauza Zdanoka contra Letoniei, 2004.
Tot atât de puternice, dar şi mai actuale, sunt considerentele pe care
le-a formulat Comisia de la Veneţia prin Avizul Nr.524/2009 în cazul legii
lustraţiei din Albania. Astfel, la punctul 154, arată că dispoziţiile legii
lustraţiei cu privire la revocarea mandatului constituie o violare a garanţiilor
constituţionale a acestor mandate, iar la punctul 160, consideră că “multe
elemente indică faptul că legea ar putea constitui o ingerinţă
disproporţională în dreptul de a fi ales, dreptul la muncă şi dreptul la acces în
administraţia publică.”
Nu se poate susţine cu argumente juridice, ca persoanele vizate de
dispoziţiile art.2 lit.l) şi m), cărora li se reproşează activităţi trecute de ordin
politic, să fie sancţionate cu interdicţia de a participa la conducerea şi
administrarea unor entităţi care desfăşoară activităţi economice. În aceste
cazuri sunt înfrânte şi prevederile art.45 din Constituţie referitoare la
libertatea economică.
Autorii sesizării susţin că legea este criticabilă şi pentru
retroactivitate. Toate persoanele vizate de această lege au acţionat în trecut
într-o ordine de drept existentă şi recunoscută ca atare atât la nivelul
legislaţiei, cât şi al instituţiilor de stat.
În fine, în contextul celor arătate mai sus, autorii criticii subliniază
faptul că, potrivit art.53 din Constituţie, în condiţiile strict reglementate, se
poate acţiona doar pentru restrângerea unor drepturi, iar în niciun caz pentru
eliminarea, anihilarea, desfiinţarea lor.
Măsurile cuprinse în această lege sunt evident discriminatorii şi
disproporţionate în raport cu situaţiile avute în vedere.
În conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.(2) din Legea nr.47/ 1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările au
fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Preşedintele Senatului, în punctul său de vedere, apreciază că sesizările
de neconstituţionalitate sunt întemeiate. În acest sens, în esenţă, arată că Legea
lustraţiei instituie o adevarată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de
răspundere colectivă şi pe o culpabilizare globală făcută pe criterii politice.
Simpla apartenenţă la o structura politică a unei persoane sau la un organism
aparţinând unui regim politic se constituie, potrivit acestei legi, într-o
prezumţie de vinovaţie, indiferent de modul in care a acţionat şi s-a
comportat persoana respectivă în funcţia deţinută. Acest aspect contravine
flagrant principiilor statului de drept şi ale ordinii de drept, potrivit cărora
orice sancţiune are ca temei o răspundere juridică, de regulă individuală,
determinată de savârşirea unei fapte ilicite cu vinovăţie. Sistemul juridic al
oricărui stat de drept consacră, iar funcţionarea acestuia se bazează pe
prezumţia de nevinovaţie, instituită de art.23 alin.(11) din Constituţie, care
stabileşte că o persoană este considerată nevinovată până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecatoreşti de condamnare, prezumţia de nevinovăţie
constituind un drept fundamental al cetăţeanului roman. Or, Legea lustratiei
instituie legal o prezumţie de vinovăţie în sarcina categoriilor de persoane
care se încadrează în prevederile acesteia, ceea ce contravine flagrant art.23
alin.(11) din Constituţie.
Este inadmisibil ca într-un stat de drept să se adopte un act normativ
care instituie o limitare a dreptului de fi ales, pe temeiul unei culpabilizări
generale având la bază criteriul simplei apartenenţe în structurile unui regim
care, la momentul funcţionării sale, era în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale şi legale aplicabile în statul român.
Totodată, este inacceptabil pentru un stat de drept ca persoanele care
au ocupat funcţiile prevăzute de art.1 din Legea lustraţiei în cadrul fostului
regim comunist să suporte interdicţia ocupării unor funcţii publice sau
elective, în condiţiile în care, în sistemul de drept actual, o astfel de măsură
poate fi aplicată doar în urma unei condamnări penale.
Or, ineligibilitatea destinatarilor Legii lustraţiei se bazează pe
angajamentul lor politic din trecut, iar nu pe comportamentul lor actual,
neluând în calcul inexistenţa condamnărilor penale ale acestora, aducându-se
în acest mod atingere şi prezumţiei de nevinovăţie.
Legea lustraţiei instituie, în mod evident, o discriminare între cetăţenii
români în ceea ce priveşte accesul în funcţiile publice, numite si elective, pe
criteriul apartenenţei la partidul comunist în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989, în condiţiile în care această restrângere depăşeşte cadrul
constituţional prevăzut de art.53 din Legea fundamentală, negăsindu-şi
justificarea la distanţa de 21 de ani de la căderea regimului totalitar, în
condiţiile actualului context istorico-politic, în care nu sunt semnalate
ameninţări la adresa ordinii democratice şi nici nu există riscul reinstaurării
vechiului regim.
Potrivit art. 20 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu
celelalte tratate la care România este parte, iar în măsura în care există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau
legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Or, Legea lustraţiei aduce
atingere unei serii de acte internaţionale care instituie drepturi şi libertăţi pe
care statul român se obligă să le garanteze.
Problema lustraţiei administrative şi a interdicţiei drepturilor
electorale ale foştilor lideri comunişti şi ale membrilor aparatului statului
totalitar comunist a fost dezbătută în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, existând, în acest sens, o serie de speţe relevante în care
Curtea, analizând interdicţiile similare celor cuprinse în Legea lustraţiei,
adoptate de unele dintre statele din fostul bloc comunist, a constatat
incompatibilitatea acestora cu art.8, art.10, art.11 şi art.14 din Conventie,
precum şi cu art.3 al Protocolului nr.1 la Convenţie.
În lumina argumentelor prezentate în raţionamentele Curţii Europene
a Drepturilor Omului, se poate deci observa că Legea lustraţiei contravine
atât art.8, 10, 11 şi 14 din Convenţie, cât şi art.3 din Protocolul nr.1 la
Convenţie, prin încălcarea cerinţelor de proporţionalitate ce se impun
respectate ori de câte ori se aduce o restrângere drepturilor prevăzute de
Convenţie.
Astfel, adoptarea sa tardivă, la mai mult de 21 de ani de la căderea
regimului comunist nu este proporţională cu scopurile legitime pe care se
presupune că le urmăreşte – respectiv “necesitatea însănătoşirii moralei
publice, întinată de cutumele comuniste”, după cum se precizează în
expunerea de motive -, reducând drepturile electorale la un nivel la care este
adusă atingere însăşi substanţei acestora, fără ca necesitatea lor într o
societate democratică să fie demonstrată.
În considerarea celor expuse mai sus, rezultă că adoptarea Legii
lustraţiei la peste 21 de ani de la reinstaurarea democraţiei în România nu
poate fi motivată de necesitatea eliminării sau reducerii ameninţărilor pe care
subiecţii lustraţiei ar putea-o constitui pentru blocarea procesului de
democratizare, fiind o măsura în vădită disproporţie cu scopurile urmărite.
Mai mult, instituirea unor interdicţii pentru accesul în funcţiile publice,
numite sau elective, pe considerentul simplei apartenenţe în trecut la
nomenclatura comunistă – partidul comunist fiind unul legal la data
desfăşurării activităţilor imputate persoanelor care intră sub incidenţa Legii
lustraţiei – fără aducerea vreunei probe care să demonstreze că persoanele în
cauză au săvârşit acte concrete care au urmărit reinstaurarea vechiului regim
comunist în România constituie, ea însăşi, o îngerinţa adusă sistemului
democratic român, încălcând, în mod flagrant, însăşi valorile democraţiei pe
care doreşte să le protejeze în acest fel.
În contextul încălcării actelor internaţionale menţionate, ratificate de
România, ceea ce rezidă într-un angajament asumat pe plan internaţional, în
raport cu celelalte state, de a promova şi respecta drepturile prevăzute de
acestea, Legea lustraţiei va genera implicaţii negative pe plan internaţional
atât în ceea ce priveşte imaginea României, cât şi a răspunderii sale din
perspectiva angajamentelor luate prin aceste acte, deschizând calea sesizării
Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg de către persoanele
care se vor considera nedreptăţite, cu grave consecinţe asupra credibilităţii
României la nivel internaţional.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că sesizările de
neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, deoarece legea criticată nu încalcă
normele constituţionale invocate în susţinerea criticilor. Astfel, referitor la
înfrângerea art.23 alin.(11) din Constituţie, apreciază că acest text constituţional
nu are nici o legătură cu conţinutul Legii lustraţiei, întrucât în cuprinsul acesteia
nu este prevăzută nici o formă de răspundere penală. În continuare, arată că în
aceeaşi situaţie de nemotivare a încălcărilor Constituţiei şi actelor internaţionale
invocate se află şi celelalte susţineri ale autorilor sesizărilor. Legea lustraţiei este
în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art.16 alin.(1) şi (3) şi art.53,
precum şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii pentru Drepturile
Omului de la Strasbourg. Aşadar, cel puţin pentru morala publică o asemenea
lege trebuie să fie adoptată şi să rămână în vigoare.
Guvernul arată că în Expunerea de motive, ca şi în Preambulul legii
sunt invocate ca argumente în susţinerea acestui demers, necesitatea
consolidării valorilor şi instituţiilor democratice din România şi pentru
protejarea principiilor fundamentale constituţionale, înlăturarea “oamenilor
cu formaţie de activist comunist”, adică a acelor persoane care, potrivit
punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, ,,şi-au abandonat profesiile lor
pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite
oferite de acesta”.
Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
Guvernul apreciază că legea criticată, prin faptul că impune, în mod
nediferenţiat, eliminarea din funcţii şi demnităţi actuale a tuturor persoanelor
care au ocupat o funcţie de natura celor enumerate la art.1 – deoarece se
apreciază ope legis că acestea au adus prejudicii drepturilor şi libertăţilor
fundamentale şi că acest comportament al lor este în sine de natura a
prejudicia mecanismele democraţiei ridică probleme din punct de vedere al
conformităţii cu prevederile Convenţiei Europene si ale Constituţiei
României.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că un stat, pentru
a garanta stabilitatea şi eficienţa unui sistem democratic, poate dispune
anumite măsuri specifice şi că pluralismul şi democraţia sunt bazate pe un
compromis care determină uneori cetăţenii să accepte limitarea exercitării
unor drepturi şi libertăţi. În aprecierea art.3 al Protocolului 1 la Convenţie
referitor la organizarea, la intervale rezonabile, de alegeri libere cu vot
secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu
privire la componenţa forului legislativ, se lasă statelor membre o marjă
largă de apreciere asupra modului în care se reglementează drepturile
respective, dar impune ca eventualele restrângeri ale exercitării acestor
drepturi să nu afecteze însăşi esenţa lor.
Curtea a recunoscut, de asemenea, dreptul oricărui stat de a-şi
reglementa cadrul legislativ în contextul evoluţiei politice interne. Curtea a
arătat ca previzibilitatea unei norme, mai ales când aceasta impune restricţii,
nu a fost respectată atunci când restricţia vine ca urmare a unor fapte din
trecut, când persoana în cauză nu putea în mod rezonabil să prevadă faptul
că acţiunile sale pot avea consecinţe negative în viitor.
În continuare, Guvernul arată, în esenţă, că, din perspectiva normelor
constituţionale şi a actelor internaţionale invocate în susţinerea criticilor,
eliminarea, nediferenţiată în funcţie de comportamentul efectiv al
persoanelor respective pe perioada regimului comunist, este de natură a
ridica semne de întrebare cu privire la conformitatea cu aceste reglementări.
Asociaţia 21 Decembrie 1989 a depus la dosare un act intitulat
„Somaţie către Plenul Curţii Constituţionale, semnată de 36 de organizaţii
civice şi sindicale”, înregistrat la Curtea Constituţională sub nr.7398 din 9
iunie 2010.
C U R T E A,
examinând obiecţiile de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele :
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art.146 lit.a) din Constituţie şi ale art.1, art.10, art.15, art.16 şi art.18 din Legea
nr.47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să
soluţioneze obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de grupul celor 29
de senatori şi de grupul celor 58 de deputaţi.
Obiecţiile de neconstituţionalitate se referă la Legea lustraţiei,
privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi
publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi
din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989.
Autorii sesizărilor susţin că această lege contravine prevederilor
constituţionale ale art.1 alin.(3) şi (5), art.4 alin.(1) şi (2), art.8 alin.(1),
art.11 lin.(2), art.15 alin.(2), art.16 alin.(1) şi (3), art.20 alin.(1) şi (2), art.23,
art.29 alin.(1), art.37, art.38, art.41 alin.(1), art.45 şi art.53, prevederilor
art.8, art.10, art.11 şi art.14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ale art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, ale
Protocolului nr.12 la Convenţie, ale art.19, art.20 şi art.21 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi ale art.19 şi art.25 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale Rezoluţiilor
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 şi nr.1481/2006,
precum şi prevederilor art.2 şi art.4 din Convenţia nr.111/1958 a
Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind nediscriminarea în muncă şi în
profesie, ale art.1 alin.(2) din Convenţia nr.122/1964 a Organizaţiei
Internaţionale a Muncii privind politica de ocupare a forţei de muncă, şi
celor ale art.E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite.
Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca
reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură
temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi
instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul
comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri
ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a
demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor
fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul
responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice.
Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice,
economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei,
aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor
ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles,
dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale
statului respectiv.
Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin
Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21
paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10
decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în
condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966,
potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una
dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile;
[…] c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice
din ţara sa.”
Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie,
avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale
legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească un
funcţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile
şi politice, moralitatea etc.
Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii
specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer
deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de
ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea
drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De
asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită
un control de securitate.
În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o
funcţie publică o reprezintă neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă,
a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în
aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le
interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o
garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei
funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea
funcţionarilor publici.
Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au
aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a
interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor
persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul
comunist.
Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul
urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a
lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model
radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că
Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat.
În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină,
schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare
constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului
Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22
decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi
funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor
teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al
României nr.4 din 27 decembrie 1989.
După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a
Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi
utilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare
de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist.
De altfel, chiar iniţiatorii legii, invocând art.53 din Constituţie, afirmă
că Legea lustraţiei se subscrie acestei norme constituţionale care statuează că
„Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin
lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea […] moralei
publice, […]”, morală întinată de cutumele comunismului.
La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate
publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la
vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa
sau neapartenenţa la poliţia politică.
În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea
prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie
publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] j) nu a
desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”.
Procedând la examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, astfel cum rezultă din preambulul care însoţeşte Legea lustraţiei,
adoptarea acesteia “este necesară pentru consolidarea valorilor şi
instituţiilor democratice din România şi pentru protejarea principiilor
fundamentale prevăzute de Constituţie, justificând astfel restrângerea
exercitării unor drepturi şi libertăţi ale unor persoane, prin restrângerea
exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de
putere şi în aparatul represiv al regimului communist, în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea ia notă de formularea într-o manieră defectuoasă, confuză şi
deficitară a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia că restrângerile şi
interdicţiile prevăzute de această lege au ca scop „restrângerea exercitării
dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în
aparatul represiv al regimului comunist, în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989.”
Curtea observă, de asemenea, că dispoziţiile Legii lustraţiei sunt lipsite
de rigoare normativă, nefiind suficient de clare şi de precise.
Faţă de aceste ambiguităţi, Curtea se mărgineşte să atragă atenţia
asupra posibilelor dificultăţi de ordin practic în aplicarea măsurilor prevăzute
de lege.
În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea
juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii
în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.
Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant
individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice
săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii.
Aşa cum s-a mai arătat, lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de
pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor
prezumaţi vinovaţi. O pedeapsă poate fi impusă doar pentru o activitate
criminală din trecut, pe baza Codului penal aplicabil şi în conformitate cu
toate procedurile şi garanţiile procesului penal.
Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea
lustraţiei este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu
permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumţie de
vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere
colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice,
ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi
prezumţiei de nevinovăţie instituită prin art.23 alin.(11) din Constituţie. Chiar
dacă legea criticată permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii
dreptului de a candida şi a fi ales în funcţii şi demnităţi, aceasta nu
reglementează un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfăşurării unor
activităţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor
fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferă garanţii adecvate de control
judiciar asupra aplicării măsurilor restrictive.
Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale
şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice
organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu
a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu
privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii
ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevede
una din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi
dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor
care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile
acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi
art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi
limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie
excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de
acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea
constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu
scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi
justifică necesitatea într-o societate democratică.
Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului
neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit
căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni
săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca,
respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în
vedere eventuale reglementări viitoare.
Totodată, Curtea observă că Legea lustraţiei a fost adoptată după 21
de ani de la căderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a
avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru
disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit
un scop legitim. Proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit trebuie
privită, în fiecare caz, prin prisma evaluării situaţiei politice a ţării, precum
şi a altor circumstanţe.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp.
Astfel, în cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, Curtea s-a pronunţat
cu privire la măsurile statului leton de a dispune excluderea pe termen
nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea în alegerile naţionale
parlamentare şi locale, datorită activităţilor pe care acestea le-au întreprins
într-o perioadă de timp (1991) în cadrul unor structuri comuniste declarate
neconstituţionale. Analizând cazul, Curtea a arătat că o astfel de măsură ar fi
fost justificată şi proporţională în timpul primilor ani după înlăturarea
regimului, “când nou-instauratele structuri încă mai puteau fi ameninţate de
alunecare către totalitarism, iar astfel de restricţii ar fi fost de natură a
înlătura un astfel de risc.” Curtea a condamnat statul leton pentru încălcarea
art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, motivând că nu s-a dovedit faptul că
excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proporţională cu
scopul legitim. În speţă, Curtea a considerat că participarea persoanei în
acţiunile antidemocratice realizate imediat după instaurarea noului regim
democratic în Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica
restricţiile din prezent. După trecerea însă a unei perioade mai lungi de timp,
nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de măsură.
De asemenea, în cauza Partidul Comuniştilor Nepecerişti şi
Ungureanu contra României, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a considerat că nici contextul istoric, nici experienţa totalitaristă trăită în
România până în 1989 nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul
interzicerii înscrierii unui partid pe motiv că va promova doctrina comunistă,
de vreme ce aceste partide există în mai multe state semnatare ale Convenţei
europene, iar democraţia se clădeşte pe plurarism politic.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.146 lit.a) şi al art.147 alin.
(4) din Constituţie, precum şi al art.11 alin.(1) lit.A.a), al art.15 alin.(1) şi al
art.18 alin.(2) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă
În numele legii
Decide:
Constată că Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la
unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din
structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 iunie 2010 şi la aceasta au
participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar,
Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader şi
Augustin Zegrean, judecători.

Dreptul constitutional, Juridic,

Augustin Zegrean a fost desemnat noul presedinte al Curtii Constitutionale

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Judecatorii Curtii Constitutionale s-au întrunit, joi, ei desemnându-l în functia de presedinte pe Austin Zegrean.Operatiunile de alegere a presedintelui au fost conduse de judecatorul cel mai în vârsta, respectiv Ion

Predescu (83 de ani), care, de altfel, asigura interimatul pâna la desemnarea sefului CC.

Augustin Zegrean (56 de ani) a fost desemnat membru al Curtii Constitutionale de catre presedintele Traian Basescu, în 2007, pentru un mandat de noua ani.

Zegrean este absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca (1980). Între 1980 si 1988 a fost consilier juridic, dupa care a fost avocat în Baroul Bistrita – Nasaud, specializat în drept civil si comercial.

Între 1990 si 1992 a fost senator PD, vicepresedinte al Comisiei juridice a Senatului, membru al Comisiei de redactare a Constitutiei.

În 2004 a fost ales deputat, membru în Comisia juridica de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor.

Articolul 7, alineatul, 1, din Legea privind Curtea Constitutionala, prevede ca CC are un presedinte ales prin vot secret, pentru o perioada de trei ani, cu majoritatea voturilor judecatorilor, în termen de cinci zile de la înnoirea Curtii.

Sursa: Mediafax

Dreptul constitutional, Juridic,

Curtea Constitutionala a decis, luni, cu majoritate de voturi, ca Legea lustratiei este neconstitutionala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

admitând astfel sesizarea facuta de mai multi parlamentari.  Curtea Constitutionala a solutionat, în cadrul controlului anterior promulgarii legii, sesizarile formulate de 29 de senatori si 58 de deputati referitoare la

neconstitutionalitatea Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se arata într-un comuncat de luni al instantei constitutionale.

“Curtea Constitutionala a constatat, cu majoritate de voturi, ca Legea este neconstitutionala”, se arata în documentul citat.

Sursa: Mediafax

Dreptul constitutional, Juridic,

Decizia Curtii Constitutionale prin care se admite neconstitutionalitatea Legii de organizare a Agentiei Nationale de Integritate a fost publicata in Monitorul Oficial.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Decizia Curtii Constitutionale nr. 415, din 14 aprilie 2010, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. I “Dispozitii generale” (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) si g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit.

c), d), e) si f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h), ale art. 42 alin. (2), (3) si (4), ale cap. VI “Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor” (art. 45-50) si ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 294, din 5 mai 2010.

Ioan Vida — presedinte
Nicolae Cochinescu — judecator
Aspazia Cojocaru — judecator
Acsinte Gaspar — judecator
Petre Lazaroiu — judecator
Ion Predescu — judecator
Puskás Valentin Zoltán — judecator
Tudorel Toader — judecator
Augustin Zegrean — judecator
Carmen-Catalina Gliga — procuror
Ioana Marilena Chiorean — magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 7, art. 8, art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h), art. 46 si art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de Șerban Alexandru Bradisteanu in Dosarul nr. 5.544/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 18 martie 2010, in prezenta avocatului Alice Draghici, pentru autorul exceptiei Serban Alexandru Bradisteanu, si a reprezentantului Ministerului Public, lipsind partile Agentia Nationala de Integritate si statul roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, parti fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 13 aprilie 2010, apoi pentru 14 aprilie 2010.

C U RT E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 16 iunie 2009, modificata prin Decizia nr. 4.710 din 29 octombrie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Sectia contencios administrativ si fiscal, prin care s-a admis recursul declarat impotriva acesteia, Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 6, art. 7, art. 12, art. 16, art. 37 alin. (2) lit. e), f) si g), art. 44 si art. 54 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de Alexandru Șerban Bradisteanu intr-o cauza de contencios administrativ avand ca obiect solutionarea cererii de confiscare a averii nejustificate a acestuia, cerere formulata, in baza Legii nr. 144/2007, de catre Agentia Nationala de Integritate printr-un act de constatare.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor art. 1 alin. (4) si art. 116 alin. (2) din Constitutie, deoarece Agentia Nationala de Integritate, prin atributiile care i-au fost conferite, a fost instituita — contrar textelor constitutionale mentionate — ca un organ administrativ cu veritabila activitate jurisdictionala, subordonat Parlamentului. Pe de alta parte, arata ca inspectorii de integritate, desi sunt controlati politic prin intermediul Consiliului National de Integritate, se supun Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici si au atributii specifice unui organism jurisdictional. In acest sens sunt prevederile cuprinse in cap. I din lege, potrivit carora inspectorii de integritate pot solicita institutiilor si autoritatilor publice date, informatii si documente pe baza carora solutioneaza dosarele, pot dispune efectuarea de expertize in conditii asemanatoare modalitatii in care este administrata aceasta proba in procedura penala, cu posibilitatea persoanei cercetate de a fi asistata de aparator, iar in cazul in care se efectueaza o expertiza, de a-si alege un consilier. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca actul de constatare reprezinta un adevarat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constitutie, text ce exclude posibilitatea infiintarii unor organisme hibride, care sa indeplineasca simultan sarcini administrative si jurisdictionale si care sa se situeze sub control parlamentar. O alta dovada a faptului ca suntem in prezenta unui organism jurisdictional, in opinia autorului exceptiei, o reprezinta dispozitiile din legeacriticata referitoare la modalitatea de repartizare a cauzelor, dar si anumite situatii care apar in mod deosebit in activitatea de administrare a justitiei, respectiv cauze de incompatibilitate, conflict de interese, formularea unor cereri de recuzare sau declaratii de abtinere din partea inspectorului de integritate.

In final, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca intreaga Lege nr. 144/2007 este neconstitutionala si „nejuridica”, deoarece stabileste modalitati diferite de cenzura a actelor pe care le emite. Astfel, procesul-verbal prin care este aplicata sanctiunea contraventionala a amenzii de catre inspectorul de integritate trebuie sa indeplineasca cerintele Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, dar, potrivit legii criticate, contestarea acestuia se poate face doar la Judecatoria Sectorului 1, pe raza teritoriala in care isi are sediul Agentia Nationala de Integritate, prevederi ce intra in contradictie cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, potrivit carora instanta competenta teritorial este cea de la locul comiterii contraventiei. Pe de alta parte, actele de constatare se inainteaza sectiei de contencios administrativ a curtii de apel competente teritorial in functie de domiciliul persoanei verificate, iar la judecata participa statul, prin Ministerul Finantelor Publice, si procurorul. Prin urmare, desi obiectul judecatii il reprezinta contestarea actelor aceluiasi organ administrativ — proceseverbale si acte de constatare, Legea nr. 144/2007 prevede competenta unor instante de judecata diferite, precum si categorii diferite de participanti la judecata.

In concluzie, sustine ca din analiza de ansamblu a Legii nr. 144/2007 rezulta ca aceasta este un act normativ neconstitutional.

Curtea de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia asupra temeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 46 din Legea nr. 144/2007 sunt constitutionale, deoarece Agentia Nationala de Integritate este o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, fiind infiintata prin lege organica, cu respectarea dispozitiilor art. 117 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. t) si art. 76 alin. (1) din Constitutie. Totodata, arata ca Agentia Nationala de Integritate nu indeplineste o activitate de infaptuire a justitiei, ci este o structura de cercetare si de sesizare a organului de urmarire penala, a organului fiscal competent sau a instantei de judecata, in conditiile legii.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

C U RT E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din Incheierea din 16 iunie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, modificata prin Decizia nr. 4.710 din 29 octombrie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Sectia contencios administrativ si fiscal, il reprezinta dispozitiile art. 5, 6, 7, 12, 16, art. 37 alin. (2) lit. e), f) si g), art. 44 si 54 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate. Dupa data sesizarii initiale a Curtii Constitutionale prin Incheierea din 16 iunie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Legea nr. 144/2007 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, dandu-se textelor o noua numerotare, iar dispozitiile art. 5, 6, 7, 12, 16, art. 37 lit. e), f) si g), art. 44 si 54 au devenit cele ale art. 6, 7, 8, 13, 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h), art. 46 si 57, avand urmatorul cuprins:
— Art. 6: „Pe parcursul desfasurarii verificarilor, Agentia poate solicita tuturor institutiilor si autoritatilor publice implicate, precum si altor persoane juridice de drept public sau privat documentele si informatiile necesare intocmirii actului de constatare.”;
— Art. 7: „La solicitarea motivata a inspectorului de integritate, conducatorii autoritatilor, institutiilor sau societatilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligati sa comunice acestuia, in termen de cel mult 10 zile lucratoare, datele, informatiile, inscrisurile si documentele prevazute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum si date, informatii sau documente pe care le detin, care ar putea conduce la solutionarea cauzei.”;
— Art. 8: „(1) Inspectorul de integritate poate dispune, cu acordul persoanei verificate, efectuarea unei expertize pentru lamurirea neconcordantelor dintre valoarea declarata si valoarea reala a bunurilor mentionate in declaratie.
(2) Bunurile care fac obiectul unui act autentic pot fi supuse expertizei, in vederea stabilirii valorii acestora, doar in cazul in care actul autentic a fost anulat potrivit dreptului comun.
(3) Persoana verificata are dreptul sa-si aleaga un expert asistent, pe cheltuiala proprie.”;
— Art. 13: „(1) Se infiinteaza Agentia Nationala de Integritate, autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, ce functioneaza la nivel national, ca structura unica, cu sediul in municipiul Bucuresti.
(2) Personalul Agentiei este format din presedintele Agentiei, vicepresedintele Agentiei, inspectori de integritate, functionari publici si personal contractual. Presedintele Agentiei este demnitar cu rang de secretar de stat, vicepresedintele Agentiei este demnitar cu rang de subsecretar de stat, iar functia de inspector de integritate este functie publica cu statut special.
(3) Prin hotarare a Consiliului National de Integritate, la propunerea presedintelui Agentiei, la nivel teritorial se pot infiinta structuri ale Agentiei.”;
— Art. 17: „(1) In vederea desfasurarii activitatii in conditii de profesionalism, cu respectarea principiilor impartialitatii, independentei, celeritatii si bunei administrari, repartizarea cauzelor se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat, de catre conducerea Agentiei.
(2) Redistribuirea cauzelor repartizate inspectorilor de integritate se poate face numai in urmatoarele cazuri:
a) imposibilitatea de exercitare a atributiilor, timp de cel putin 20 de zile;
b) solicitarea motivata a inspectorului de integritate caruia i-a fost repartizata lucrarea;
c) suspendarea din activitate, in conditiile legii;
d) incompatibilitate;
e) conflict de interese;
f) admiterea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare a inspectorului de integritate;
g) lasarea cauzei in nelucrare mai mult de 10 zile.”;
— Art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h): „Consiliul are urmatoarele atributii: [..]
f) formuleaza recomandari referitoare la strategia si activitatea Agentiei privind activitatea de verificare a averilor si a conflictelor de interese;
g) analizeaza raportul anual de audit prevazut la art. 33;
h) inainteaza Senatului, anual si ori de cate ori considera necesar, un raport despre activitatea Agentiei;”;
— Art. 46: „(1) Agentia intocmeste un act de constatare daca, in urma probelor aflate la dosar, rezulta ca:
a) intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada sunt diferente vadite, iar dobandirea unei cote-parti din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificata, cauza se trimite instantei competente, care poate dispune confiscarea unei parti din averea dobandita sau unui bun determinat;
b) una dintre persoanele supuse dispozitiilor legale privind conflictele de interese a emis un act administrativ, a incheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, cu incalcarea obligatiilor legale privind conflictul de interese;
c) una dintre persoanele prevazute de lege se afla in stare de incompatibilitate;
d) persoana verificata nu a actionat cu incalcarea obligatiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilitatilor.
(2) Inspectorul de integritate comunica persoanei verificate actul de constatare, in termen de cel mult 5 zile de la data intocmirii.
(3) Agentia sesizeaza organul de urmarire penala sauorganul fiscal competent daca exista probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Verificarea efectuata de inspectorul de integritate se suspenda pana la solutionarea cauzei de catre organul judiciar, potrivit legii. In acest caz, termenul de prescriptie a raspunderii disciplinare se suspenda pana la reluarea verificarii de catre Agentie. Sesizarea organului fiscal competent se face in vederea stabilirii obligatiilor fiscale, potrivit legii.”;
— Art. 57: „Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 115/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Codului de procedura civila, ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu dispozitiile altor acte normative, daca acestea nu sunt contrare prezentei legi.”

Aceste dispozitii din Legea nr. 144/2007 nu au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, deoarece Curtea nu a mai fost sesizata anterior cu exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi, iar, potrivit Constitutiei si Legii nr. 47/1992, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta din oficiu decat asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei. Cu privire la alte dispozitii din Legea nr. 144/2007, Curtea s-a pronuntat prin 9 decizii referitoare la prevederile art. 18 alin. (2) lit. d) si e) si ale art. 39 alin. (1) pct. 34, devenite cele ale art. 19 alin. (2) lit. d) si e) si ale art. 41 alin. (1) pct. 34, dupa republicarea legii. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si ale art. 116 alin. (2) privind infiintarea organelor de specialitate.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
1. Avand in vedere necesitatea si oportunitatea reglementarii intr-un veritabil cod de integritate a celor 3 instrumente administrative de prevenire si de lupta impotriva coruptiei institutionale, si anume controlul declararii averilor, declararea si verificarea intereselor si a incompatibilitatilor in exercitarea demnitatii si a functiei publice, astfel cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 144/2007, aceasta reglementeaza organizarea si functionarea unei autoritati administrative autonome si unice, cu personalitate juridica si activitate permanenta, Agentia Nationala de Integritate (denumita in continuare Agentia). Potrivit art. 14 din Legea nr. 144/2007, aceasta are urmatoarele atributii:
„a) verifica declaratiile de avere si declaratiile de interese;
b) efectueaza controlul depunerii la termen a declaratiilor de avere si a declaratiilor de interese de catre persoanele prevazute de lege;
c) constata ca intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada exista o diferenta vadita care nu poate fi justificata si sesizeaza instanta competenta pentru stabilirea partii de avere dobandita sau a bunului determinat dobandit cu caracter nejustificat, a carui confiscare o solicita;
d) constata nerespectarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor;
e) dispune clasarea sesizarii, cand diferenta intre averea dobandita si veniturile realizate nu este vadita sau bunurile sunt justificate sau, dupa caz, cand nu se dovedeste conflictul de interese ori starea de incompatibilitate;
f) sesizeaza organul de urmarire penala daca exista probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;
g) aplica sanctiunile si ia masurile prevazute de lege in competenta sa sau, dupa caz, sesizeaza autoritatile ori institutiile competente in vederea luarii masurilor si aplicarii sanctiunilor prevazute de lege;
h) elaboreaza studii, analize, intocmeste statistici anuale privind declaratiile de avere, declaratiile de interese, precum si cu privire la verificarea acestora, efectuata de catre cei in drept, si dezvolta relatii de parteneriat cu persoanele care exercita demnitatile si functiile prevazute de prezenta lege, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenta;
i) elaboreaza si difuzeaza ghiduri practice sau alte materiale in domeniu, intocmind propriile materiale in acest sens, avand in vedere practica organelor judiciare.”
In vederea indeplinirii acestor atributii, Legea nr. 144/2007 stabileste, in principal, urmatoarele reguli de procedura: Agentia isi indeplineste atributiile de verificare din oficiu sau, dupa caz, la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice interesate (art. 4); repartizarea cauzelor se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat [art. 17 alin. (1)]; cauzele se redistribuie altor inspectori de integritate in caz de incompatibilitate, de conflict de interese sau de admitere a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare a inspectorului de integritate [art. 17 alin. (2)];
in termen de 30 de zile de la primirea sesizarii, inspectorul de integritate efectueaza verificarea prealabila a documentelor depuse prin sesizare, inclusiv declaratia de avere si declaratia de interese ale persoanei in cauza [art. 5 alin. (1)]; actele si lucrarile efectuate de catre inspectorii de integritate din cadrul Agentiei nu sunt publice, cu exceptia actului de constatare [art. 5 alin. (8)]; Agentia poate solicita tuturor institutiilor si autoritatilor publice implicate, precum si altor persoane juridice de drept public sau privat documentele si informatiile necesare intocmirii actului de constatare (art. 6); conducatorii autoritatilor, institutiilor sau societatilor publice ori private, cei ai regiilor autonome sunt obligati sa comunice inspectorului de integritate, in termen de cel mult 10 zile lucratoare, datele, informatiile, inscrisurile si documentele prevazute la art. 6, indiferent de suportul acestora, precum si date, informatii sau documente pe care le detin, care ar putea conduce la solutionarea cauzei (art. 7); inspectorul de integritate poate dispune efectuarea unei expertize pentru lamurirea neconcordantelor dintre valoarea declarata si valoarea reala a bunurilor mentionate in declaratie [art. 8 alin. (1)]; persoana verificata are dreptul sa isi aleaga un expert asistent, pe cheltuiala proprie [art. 8 alin. (3)]; inspectorul de integritate solicita persoanei verificate informatii si dovezi suplimentare [art. 5 alin. (2)]; inspectorul de integritate intocmeste acte de constatare si procese-verbale [art. 9 alin. (2)];
actele intocmite in cursul cercetarii prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de proba, potrivit legii [art. 9 alin. (5)].

Solutiile legale care pot fi dispuse de catre Agentie sunt urmatoarele: sesizarea instantei competente si solicitarea confiscarii unei parti din averea dobandita sau a unui bun determinat, in cazul in care inspectorul de integritate constata ca intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada sunt diferente vadite, iar dobandirea unei cote-parti din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificata (art. 46); sesizarea organului de urmarire penala daca exista probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau organului fiscal competent in vederea stabilirii obligatiilor fiscale, potrivit legii (art. 46); sesizarea autoritatilor competente in cazul in care inspectorul de integritate constata existenta unui conflict sau a unei stari de incompatibilitate (art. 46); clasarea lucrarii [art. 5 alin. (7)]; constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute de Legea nr. 144/2007 (art. 56).

Analizand continutul normativ al textelor de mai sus, referitoare la atributiile, procedura si solutiile pe care le poate adopta Agentia, Curtea observa ca activitatile de cercetare, de ancheta, efectuate de catre inspectorii de integritate — in cadrul carora se administreaza si se evalueaza probe, se solicita orice informatii necesare de la orice institutie, autoritate publica, persoana juridica de drept public sau privat si se efectueaza expertize — sunt urmate, potrivit art. 46 din Legea nr. 144/2007, de intocmirea unui act de constatare, cu efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizarii instantei de judecata. Astfel, prin actul de constatare, inspectorul de integritate analizeaza si decide — printr-un procedeu specific functiei de judecata — daca exista diferente vadite intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada si daca dobandirea unei cote-parti din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificata, solicitand instantei de judecata — ca urmare a aceluiasi procedeu — confiscarea averii nejustificate. Totodata, drept consecinta a activitatii de cercetare, Agentia sesizeaza organul de urmarire penala, daca se constata ca exista probe sau indicii temeinice pentru savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Avand in vedere regulile de procedura prevazute de Legea nr. 144/2007 si solutiile pe care le poate adopta Agentia, Curtea constata ca anumite activitati desfasurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdictional. Astfel, in temeiul art. 46 din Legea nr. 144/2007 si urmare a activitatilor de cercetare si verificare, creandu-se o confuzie intre functia de ancheta si cea de judecata, inspectorul de integritate — pe baza liberei sale aprecieri in administrarea probelor, printr-o procedura care nu respecta contradictorialitatea — decide ca o parte din avere este nejustificata si, prin urmare, da un verdict, „spune dreptul” (iuris dictio), activitate permisa numai instantelor de judecata, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, conform caruia „Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”.

Curtea mai constata ca organele care exercita aceste activitati nu sunt instante judecatoresti si nu se supun normelor de organizare si functionare prevazute in cap. VI „Autoritatea judecatoreasca” din titlul III „Autoritatile publice” al Constitutiei, intrucat functia de inspector de integritate este functie publica cu statut special, in conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 144/2007. In acelasi sens, Curtea observa ca, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 144/2007, competenta de constatare a existentei unei diferente vadite intre bunurile si valorile declarate sau detinute si bunurile si valorile ce puteau fi dobandite din veniturile legal realizate apartinea „comisiei de cercetare”, un organ colegial, format din judecatori si procurori, potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici.

Totodata, in caracterizarea atributiilor jurisdictionale ale Agentiei, Curtea constata ca acele activitati de cercetare si de constatare, in temeiul carora este sesizata instanta de judecata, solicitandu-se confiscarea averii, sau organele de urmarire penala, nu se pot incadra nici in modalitatile de exercitare a jurisdictiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, asa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constitutie, ci obligatorii.

Prin urmare, avand in vedere, pe de-o parte, statutul constitutional al justitiei, iar, pe de alta parte, activitatile de ancheta si de judecata desfasurate de Agentie, autoritate administrativa autonoma, prin care inspectorii de integritate — ce detin functii publice cu statut special — analizeaza si decid daca exista diferente vadite intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada si daca dobandirea unei cote-parti din avere sau a anumitor bunuri determinate este justificata sau nu, in vederea sesizarii instantei de judecata, solicitandu-i acesteia confiscarea averii, sau a organelor de urmarire penala, Curtea constata ca dispozitiile art. 46 din Legea nr. 144/2007 contravin prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora „Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti” si celor ale art. 126 alin. (1) privind infaptuirea justitiei.

De asemenea, Curtea constata ca atributia inspectorului de integritate de a solicita confiscarea averii incalca si prevederile art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie, potrivit carora „averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma”, iar „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii”. Recunoscand posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita instantei de judecata competente — in ipoteza nejustificarii dobandirii unei cote-parti din avere sau a unor bunuri determinate — confiscarea acestei parti sau a bunului determinat, prevederile art. 46 din Legea nr. 144/2007 extind masura confiscarii de la bunurile dobandite ilicit si cu privire la bunurile nejustificate, incalcand astfel prevederile art. 44 alin. (8) si (9) din Constitutie. In acest sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, prin care instanta de contencios constitutional a decis ca „este evident ca masura confiscarii unor bunuri constituie o exceptie de la principiul constitutional, consfintit de art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit caruia caracterul licit al dobandirii bunurilor se prezuma. Astfel, confiscarea nu face decat sa aduca atingere prezumtiei de dobandire licita a unor bunuri, ceea ce nu poate conduce decat la concluzia neconstitutionalitatii acestor dispozitii de lege care ingaduie o astfel de atingere adusa averii unei persoane. De aceea, o asemenea masura este reglementata constitutional doar in cazul savarsirii unor infractiuni sau contraventii, adica in situatii constatate, in conditiile legii, ca reprezentand fapte cu un anumit grad de pericol social”.

De asemenea, Curtea subliniaza ca principiul constitutional al prezumtiei dobandirii licite a averii trebuie sa se aplice si in cazul persoanelor cercetate potrivit Legii nr. 144/2007, iar cei ce pretind ca averea unei persoane a fost dobandita ilicit trebuie sa dovedeasca acest lucru. Din dispozitiile Legii nr. 144/2007 reiese insa ca persoana cercetata este tinuta sa dovedeasca provenienta licita a tuturor bunurilor dobandite in perioada supusa controlului, avand loc, asadar, o rasturnare a sarcinii probei, ceea ce contravine prezumtiei dobandirii licite a bunurilor, consacrata constitutional prin art. 44 alin. (8). Totodata, Curtea retine ca dispozitiile art. 46 din Legea nr. 144/2007, prin posibilitatea inspectorilor de integritate de a solicita instantei de judecata competente confiscarea unei parti a averii sau a unui bun determinat, pronuntandu-se asupra vinovatiei unei persoane, incalca si prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece confiscarea averii se solicita in absenta unei hotarari judecatoresti definitive, prin care sa se stabileasca vinovatia, penala ori contraventionala. In acelasi sens, potrivit principiilor de drept procesual penal, nimeni nu este obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, sarcina probatiunii revenind acuzarii, iar situatia de dubiu ii profita celui acuzat (in dubio pro reo), pe cand, in cazul constatarilor facute de catre inspectorii de integritate, in baza carora se cere confiscarea averii, persoana cercetata trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia. In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 46 din Legea nr. 144/2007 contravin prevederilor art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) si (9), art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, precum si celor ale art. 1 alin. (3) si (4) din Constitutie, potrivit carora Romania este stat de drept, in care drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sunt garantate, iar organizarea statului are loc potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor.
Ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 144/2007, in conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora, „in caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”, Curtea isi extinde controlul de constitutionalitate si urmeaza sa se pronunte si asupra dispozitiilor art. 14 lit. c), d), e) si f) si ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor” (art. 45—50) din Legea nr. 144/2007, dispozitii de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile art. 46 din aceeasi lege.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 14 lit. c), d), e) si f), Agentia constata ca intre averea dobandita pe parcursul exercitarii functiei si veniturile realizate in aceeasi perioada exista o diferenta vadita care nu poate fi justificata si sesizeaza instanta competenta pentru stabilirea partii de avere dobandita sau a bunului determinat dobandit cu caracter nejustificat, a carui confiscare o solicita; constata nerespectarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor; dispune clasarea sesizarii, cand diferenta intre averea dobandita si veniturile realizate nu este vadita sau bunurile sunt justificate sau, dupa caz, cand nu se dovedeste conflictul de interese ori starea de incompatibilitate; sesizeaza organul de urmarire penala daca exista probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Totodata, intregul cap. VI, din care face parte art. 46, reglementeaza procedura de verificare a averilor, conflictelor de interese si a incompatibilitatilor.

Prin urmare, avand in vedere ceea ce s-a retinut prin considerentele sus-mentionate, ca tocmai aceste atributii exercitate de catre Agentie contravin prevederilor constitutionale, Curtea constata ca si dispozitiile art. 14 lit. c), d), e) si f) si ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor” (art. 45—50) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate sunt, la randul lor, neconstitutionale, incalcand prevederile art. 1 alin. (3) si (4), art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) si (9), art. 124 alin. (2) si art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala.

2. Totodata, tinand cont de aceleasi prevederi ale art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 si avand in vedere ca nici dispozitiile cuprinse in cap. I „Dispozitii generale” (art. 1—9) din Legea nr. 144/2007 nu pot fi disociate in mod necesar si evident de prevederile art. 46 din aceeasi lege, deoarece instituie norme de procedura, Curtea urmeaza a se pronunta si asupra acestora.

In acest sens, Curtea constata ca, pentru aceleasi considerente ca si cele de la pct. 1 si raportat la aceleasi prevederi constitutionale, dispozitiile cap. I „Dispozitii generale” (art. 1—9) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate sunt neconstitutionale, in masura in care prevad competenta Agentiei de a efectua acte de cercetare si de a intocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor si de a sesiza, pe baza acestora, instantele competente si organele de urmarire penala.

3. In temeiul dispozitiilor constitutionale ale art. 142 alin. (1), „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, iar, potrivit art. 1 alin. (5) din Constitutie, suprematia Legii fundamentale este obligatorie. Prin urmare, Curtea urmeaza sa se pronunte si asupra dispozitiilor din Legea nr. 144/2007 care prevad obligativitatea publicarii declaratiilor de avere si de interese pe pagina de internet a institutiilor, precum si transmiterea lor catre Agentie in vederea publicarii lor pe pagina de internet a acesteia.

Aceste dispozitii din Legea nr. 144/2007 sunt cele ale art. 11 lit. e), f) si g), ale art. 12 alin. (2) si ale art. 42 alin. (2), (3) si (4) si au urmatorul cuprins:
— Art. 11: „Atributiile persoanelor desemnate potrivit art. 10 sunt urmatoarele: […]
e) asigura publicarea si mentinerea declaratiilor de avere si a declaratiilor de interese, pe pagina de internet a institutiei, daca aceasta exista, sau la avizierul propriu, in termen de cel mult 30 de zile de la primire. Declaratiile de avere si de interese se pastreaza pe pagina de internet cel putin 5 ani de la publicare, dupa care se arhiveaza potrivit legii;
f) trimit Agentiei, in termen de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale declaratiilor de avere si ale declaratiilor de interese primite, pe care Agentia le publica pe pagina proprie de internet, in termen de 30 de zile de la primirea acestora, si le mentine publicate pe durata prevazuta de dispozitiile lit. e);
g) publica pe pagina de internet a institutiei, daca aceasta exista, sau la avizierul propriu, numele si functia persoanelor care nu depun declaratia de avere sau declaratia de interese in termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere, date pe care le comunica Agentiei;”;
— Art. 12 alin. (2): „Declaratia rectificata depusa impreuna cu eventualele documente se trimit de indata Agentiei.”;
— Art. 42 alin. (2), (3) si (4): „(2) Declaratiile de avere si de interese se depun la Biroul Electoral Central sau, dupa caz, la biroul electoral de circumscriptie, odata cu declaratia de acceptare a candidaturii, in doua exemplare. Biroul Electoral Central si biroul electoral de circumscriptie transmit un exemplar al declaratiilor de avere si de interese la Agentie, in termen de cel mult 48 de ore de la depunere.
(3) Declaratiile de avere si de interese ale candidatilor pentru functia de Presedinte al Romaniei se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, precum si pe pagina de internet a Agentiei, in termen de 10 zile de la data depunerii sau primirii, dupa caz, si se mentin publicate pe aceasta pagina.
(4) Declaratiile de avere si de interese ale candidatilor pentru functia de deputat, senator, consilier judetean, consilier local sau primar se publica pe pagina de internet a Agentiei, in termen de 10 zile de la data primirii, si se mentin publicate pe aceasta pagina.”
Curtea observa ca, potrivit art. 26 alin. (1) din Constitutie, autoritatile publice trebuie sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata. Totodata, libera dezvoltare a personalitatii umane si demnitatea omului, valori consacrate in art. 1 alin. (3) din Constitutie, nu pot fi concepute fara respectarea si ocrotirea vietii private. Dreptul la respectul si ocrotirea vietii intime, familiale si private face parte din categoria drepturilor si libertatilor fundamentale, fiind expres prevazut si in art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevedere ce impune, in principal, obligatia negativa din partea autoritatilor statului de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitiul dreptului la viata privata.

In acest sens, Curtea constata ca obligatia prevazuta de lege de a se publica declaratiile de avere si de interese pe paginile de internet ale entitatilor unde persoanele care, in conformitate cu prevederile legale, au obligatia de a le depune, precum si transmiterea acestora catre Agentie in vederea publicarii pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul si ocrotirea vietii private, consacrat prin art. 26 din Legea fundamentala, precum si prin art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin expunerea nejustificata in mod obiectiv si rational, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea si interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligatia de a depune declaratii de avere si de interese.
Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 11 lit. e), f) si g), ale art. 12 alin. (2) si ale art. 42 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate sunt neconstitutionale, in masura in care prevad obligativitatea transmiterii declaratiilor de avere si de interese Agentiei, in vederea publicarii pe pagina de internet a acesteia, precum si obligativitatea publicarii lor pe pagina de internet a entitatilor unde persoanele care, in conformitate cu prevederile legale, au obligatia de a le depune. 4. In ceea ce priveste dispozitiile art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h) si art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate sunt neintemeiate.

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 144/2007, Agentia Nationala de Integritate se infiinteaza ca o autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, ce functioneaza la nivel national, ca structura unica, iar in conformitate cu art. 17 din aceeasi lege, in vederea desfasurarii activitatii in conditii de profesionalism, cu respectarea principiilor impartialitatii, independentei, celeritatii si bunei administrari, repartizarea cauzelor se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat, de catre conducerea Agentiei, ceea ce este indeplin acord cu prevederile constitutionale.

Totodata, Curtea retine ca dispozitiile art. 38 lit. f), g) si h) din Legea nr. 144/2007 prevad anumite atributii ale Consiliului National de Integritate — organism reprezentativ, aflat sub control parlamentar exercitat de Senat, cu activitate nepermanenta —, si anume acelea de a formula recomandari referitoare la strategia si activitatea Agentiei, de a analiza raportul anual de audit si de a inainta Senatului un raport despre activitatea Agentiei, fara ca acestea sa contravina principiului separatiei puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, astfel cum in mod gresit sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate ale art. 57, Curtea retine ca acestea reprezinta probleme de aplicare a legii, ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale, ci a instantei de judecata chemata sa solutioneze cauza. Totodata, eventuala neconcordanta dintre prevederile Legii nr. 144/2007 si cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 — referitoare la contestarea proceselor-verbale de constatare si sanctionare intocmite de catre Agentie — nu intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.
5. Pe de alta parte, Curtea observa ca in procesul de adoptare a formei actuale a Legii nr. 144/2007 au existat situatii de incoerenta si instabilitate, contrare normelor de tehnica legislativa prevazute in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004. Astfel, dupa ce Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007, la nicio saptamana, aceasta a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2007, prin care au fost modificate si completate 19 articole din Legea nr. 144/2007, iar 3 alineate ale art. 39, art. 43 si art. 53 au fost abrogate. Prin continutul ei, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate a afectat drepturile si libertatile cetatenilor, prevazute de Constitutie.

Prin Legea nr. 94/2008 de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2007, legiuitorul a mai adoptat modificari la 16 articole ale Legii nr. 144/2007, iar la 8 articole au fost introduse noi alineate, iar prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 843 din 8 decembrie 2007, aprobata prin Legea nr. 105/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008, au mai fost modificate 4 articole din aceeasi lege.

6. De asemenea, Curtea constata ca, potrivit art. 1 alin. (5) din Constitutie, „In Romania, respectarea […] legilor este obligatorie” iar, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. In acelasi sens, art. 13 din aceasta lege instituie principiul unicitatii reglementarii in materie, statuand ca reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind intr-un singur act normativ, iar potrivit art. 15, cu denumirea marginala „Evitarea paralelismelor”, in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in doua sau mai multe acte normative, iar in cazul existentei unor paralelisme, acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementari unice.
Or, Curtea observa ca, in domeniul activitatii de control al averii dobandite in perioada exercitarii mandatelor sau a indeplinirii anumitor functii publice si de verificare a conflictelor de interese, exista reglementari paralele, si anume, pe de-o parte, Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, iar pe de alta parte, Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, potrivit careia activitatea de verificare privind averea dobandita in perioada exercitarii mandatelor sau a indeplinirii functiilor ori demnitatilor publice, dupa caz, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor se efectueaza de catre Agentia Nationala de Integritate.

7. In final, Curtea constata ca, potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, Curtea retine ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.
In consecinta, asa cum a statuat Curtea si in jurisprudenta sa (a se vedea Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009), atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in considerentele si dispozitivul prezentei decizii. In conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie, „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, […] constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii
Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.” Curtea constata ca dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie disting — cu privire la obligatia de a pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei — intre competenta Parlamentului, pentru dispozitiile din legi, pe de-o parte, si cea a Guvernului, pentru dispozitiile din ordonante ale acestuia, pe de alta parte.
Ca atare, pe o perioada de 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanta de urgenta pentru a pune de acord prevederile Legii nr. 144/2007 constatate ca fiind neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, dar poate initia un proiect de lege in acord cu cele stabilite prin prezenta decizie.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

C U RT E A C O N S T I T U Ț I O N A L A
In numele legii
D E C I D E:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 lit. c), d), e) si f) si ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor” (art. 45—50) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de Șerban Alexandru Bradisteanu in Dosarul nr. 5.544/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti — Sectia a VIII-a contencios administrativ, si constata ca acestea sunt neconstitutionale.
2. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. I „Dispozitii generale” (art. 1—9) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante, si constata ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care prevad competenta Agentiei Nationale de Integritate de a efectua si intocmi acte de cercetare si de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor.
3. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 lit. e), f) si g), art. 12 alin. (2) si ale art. 42 alin. (2), (3) si (4) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante, si constata ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care prevad transmiterea declaratiilor de avere si de interese Agentiei Nationale de Integritate si publicarea lor pe pagina de internet a acesteia si a institutiei.
4. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13, art. 17, art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h) si art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURȚII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Dreptul constitutional, Juridic,

Cum se pot repeta alegerile din 6 decembrie din punct de vedere legal

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Întrebat în ce condiţii ar putea fi repetate alegerile pentru prezidenţiale, judecătorul Curţii Constituţionale, Ion Predescu, a declarat pentru Gândul că PSD poate obţine câştig de cauză în acţiunea sa, doar dacă va dovedi că

fraudele au influenţat votul final şi ordinea candidaţilor. “Legea spune că, în condiţiile în care se demonstrează că, prin modalităţile în care s-a desfăşurat votul, a fost influenţat rezultatul final şi ordinea candidaţilor – şi numai în asemenea condiţii – se reia votul. Fiecare fraudă în parte trebuie dovedită prin probe indubitabile”, a afirmat Predescu.

Dovezile vor fi luate în calcul în funcţie de calitatea lor şi de forţa probantă. “Aici nu merge cu închipuiri. Raportezi la rezultatul final şi vezi dacă l-a influenţat. Condiţia legii este să influenţeze rezultatul final şi ordinea”, a precizat Ion Predescu. El spune că legea are o raţiune superioară şi nu orice fraudă poate duce la reluarea unor alegeri. “Frauda se pedepseşte, individual, conform legii, fie că e contravenţie, fie că e infracţiune. Doar dacă a fost de asemenea natură şi proporţii că a influenţat rezultatul, deci l-a făcut câştigător pe A în locul lui B, atunci da, poate duce la anulare şi reluarea votului”, a declarat judecătorul Curţii Constituţionale. “Toată lumea crede că, în materie electorală, dacă s-au săvârşit infracţiuni sau contravenţii, dacă au votat unii de două ori, alţii de nouă ori, gata, se anulează alegerile. Nu se anulează, ci se pedepsesc cei care au încălcat legea. Iar dacă aceste nereguli însumate duc la influenţarea ordinii sau au determinat câştigătorul finalei, atunci concluzia e cu totul alta. Numai în aceste condiţii Curtea poate constata şi dispune anumite măsuri”, spune Predescu.

gandul

Dreptul constitutional, Juridic, Politic,

Corneliu Liviu Popescu explica ce urmeaza daca motiunea trece

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

“Chiar daca in Constitutie nu este nicio exprimare explicita in care presedintele este obligat sa cheme la consultari principalele partide pentru a forma noul guvern, termenul trebuie sa fie cat mai scurt posibil si, in urma

 

degajarii unei majoritati in favoarea unui alt guvern, sa se desemneze un candidat pentru noul premier. Un guvern demis nu mai poate sa guverneze, nu mai face decat sa administreze treburile curente si, din acest motiv, nu mai poate lua nici o decizie, potrivit Constitutiei. Rolul constitutional al sefului statului este de a veghea la buna functionare a autoritatilor publice si nu poate sa lase un guvern sa functioneze in masura in care acesta nu mai are nicio putere constitu­tionala sa guverneze. Conform Constitutiei, seful statului trebuie sa ajute la buna func­tionare a institutiilor publice si nu sa impiedice. La limita, daca presedintele intarzie poate fi sesizata Curtea Constitutionala, pentru un conflict de natura constitutionala intre autoritati. Contestatarii pot folosi aceasta supapa explicand ca daca Guvernul demis ramane prea mult pe functie se creeaza un conflict intre autoritati. Guvernul nu mai poate sa functioneze pentru ca nu mai guverneaza. Incetandu-si mandatul, el face doar ad­ministrare curenta si se intra in blocaj institutional ca urmare a pasivitatii statului”, ne-a explicit Liviu Popescu.

Sursa: Ziua

Dreptul constitutional, Juridic,

Legea nr 298/2008 a stocarii datelor a fost declarata neconstitutionala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Potrivit comisarului general al organizatiei, Ioan Prodan, Comisariatul pentru Societatea Civila a chemat în instanta compania Orange, cu care are contract pentru prestarea de servicii de telefonie mobila, pentru ca aceasta

 

sa fie obligata sa respecte clauzele contractuale ce privesc confidentialitatea convorbirilor telefonice.

“Am solicitat prin ordonanta presedintiala ca pârâta (n.r. Orange) sa fie obligata respecte contractele de furnizare privind intimitatea convorbirilor telefonice. Vrem sa ridicam exceptia de neconstitutionalitate si sa transferam procesul la Curtea Constitutionala, cerând Curtii anularea legii”, declara Ioan Prodan în februarie.

În exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Comisariatul arata ca Legea 298 nu ar respecta dispozitiile mai multor articole din Constitutie care reglementeaza drepturi fundamentale ale omului: articolul 28, privind secretul corespondentei, articolul 26 privind viata intima familiala si privata, articol 25 privind libera circulatie si articolul 30 privind libertatea de exprimare.

Sursa: RTV

Dreptul constitutional, Juridic,

Texte ilegale si neconstitutionale

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Cele mai grave greseli sunt cele care aduc atingere prevederilor Constitutiei si Codului muncii. Ambele texte incorecte se regasesc, conform Avizului Consiliului Legislativ, în proiectul de lege privind reorganizarea unor

autoritati si institutii publice. Astfel, articolul 6 reuseste, prin unul dintre alineatele sale, sa fie concomitent si ilegal si neconstitutional. Prevederile de la art. 6 alin. (5), lit. b si c „aduc atingere principiului egalitatii de tratament prevazut în Codul muncii, potrivit caruia orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de situatii sau responsabilitate familiala, este interzisa“, se arata în Avizul Consiliului Legislativ. Membrii consiliului recomanda Guvernului sa modifice respectivul articol având în vedere în principal criteriul competentei sau alte criterii legate strict de activitatea profesionala.

Daca prin acest text se încalca Codul muncii, urmatorul paragraf al aceluiasi articol 6, cel de la alin.5, lit. d, încalca chiar Constitutia României, deoarece „creeaza o discriminare pe criteriul vârstei“. Din cauza acestei greseli, Consiliul Legislativ recomanda Executivului reanalizarea textului, în scopul armonizarii sale cu Legea fundamentala. Daca legea va trece în aceasta forma, orice aplicare a acestor texte va aduce dupa sine procese pierdute de stat si chiar desfiintarea acestor paragrafe ca neconstitutionale. Avizul Consiliului a stabilit ca exista greseli în majoritatea articolelor proiectului de lege privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice. Acestea variaza de la exprimari incorecte si omisiuni pâna la texte ilogice si eronate din punct de vedere juridic. Art. 22, alin. 2 al proiectului omite sa stabileasca „faptele care constituie contraventii“, acestea nefiind descrise de autorii legii. Conform aceluiasi art. 22, Guvernul trimite Inspectia Muncii sa constate contraventiile, în conditiile în care o institutie publica nu poate constata o neregula, ci doar „persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca“.

Urmeaza articolul 27 al proiectului de lege privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice care face trimitere la o prevedere a unei ordonante a guvernului care nu are nici o legatura cu norma propusa referindu-se la cu totul alte probleme. La art. 28, Guvernul stabileste eronat ca abaterea disciplinara nu mai este savârsita de salariat, asa cum era prevazut în Codul muncii, ci „de catre organele prevazute la alin. 1“.

Pâna si tabelele celor doua anexe ale proiectului legislativ sunt gresite si trebuie modificate, afirma Consiliul Legislativ.

Sursa: Cotidianul

Dreptul constitutional, Juridic,

Curtea Consitutionala (CCR) a stabilit, prin decizia nr. 778/2009, ca dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Decizia CCR nr. 778/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465, din 6 iulie 2009. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001

 

 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511, din 28 august 2001, dispozitii prin care s-a abrogat art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997.

Prin Decizia nr. 778/2009, CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale.

Autorul exceptiei a sustinut ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei, deoarece instituie o taxa judiciara de timbru disproportionata pentru actiunile avand ca obiect daune morale.

Argumentele CCR:

Reglementand raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite, Codul civil roman nu se refera expres si la existenta unei forme de raspundere patrimoniala pentru daunele morale. O asemenea forma de raspundere juridica a fost admisa pe cale jurisprudentiala, cu deosebire incepand cu anul 1990.

Legislativ, existenta raspunderii patrimoniale pentru daune morale a fost recunoscuta implicit prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, text introdus in lege prin Ordonanta Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1998, aprobata prin Legea nr. 112/1998, in care se prevedea scutirea de taxa judiciara de timbru a actiunilor si cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la “stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice”.

Reglementarea reprezenta un mod specific de aparare juridica a mentionatelor atribute ale personalitatii umane – caracterizate in art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei ca fiind valori supreme in statul de drept. In felul acesta se asigura accesul la justitie, neconditionat de plata unei taxe de timbru, persoanelor vatamate prin proferarea de expresii insultatoare, calomnii ori denigrari savarsite pe orice cale, direct sau prin mijloacele de comunicare in masa.

Dreptul constitutional, Juridic,

Curtea Constitutionala retine ca, prin abrogarea unei prevederi din Codul de Procedura Penala, s-a eliminat posibilitatea criticarii, pe calea recursului, a unei hotarâri judecatoresti contrara legii, drept pentru care articolul care prevede abrogarea a fost declarat neconstitutional.

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

111124

Curtea arata, în motivarea deciziei din 12 mai, ca abrogarea unei prevederi din Codul de procedura penala, prin eliminarea posibilitatii criticarii pe

calea recursului a unei hotarâri judecatoresti pe motiv ca este contrara legii sau ca s-a facut o gresita aplicare a legii, “închide partii interesate calea valorificarii efective a dreptului încalcat”.

“Într-adevar, ori de câte ori legea penala sau civila a fost încalcata, trebuie sa se asigure partii interesate posibilitatea de a cere si obtine restabilirea legalitatii prin casarea hotarârii nelegale”, explica CCR, cu precizarea ca, prin abrogarea prevederilor respective, se asigura existenta remediului numai pentru unele din cazurile de încalcare a legii materiale penale, iar, pe de alta parte, se creeaza un vid de reglementare în ceea ce priveste desfiintarea hotarârii nelegale în situatia încalcarii legii civile.

Punctul 171 al art.3859 alin.1 din Codul de procedura penala, abrogat prin dispozitiile art.I pct.185 din Legea nr.356/2006, prevede unul din cazurile în care hotarârile recuzate sunt supuse casarii, si anume: “când hotarârea este contrara legii sau când prin hotarâre s-a facut o gresita aplicare a legii”.

Sursa: RTV

Dreptul constitutional, Juridic,

Modificarile la Legea privind functionarii publici, neconstitutionala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Curtea Constitutionala motiveaza ca modificarile aduse Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt neconstitutionale, deoarece se încalca principiul bicameralismului, iar textul a fost redactat într-un mod

 

“deficitar”, care nu corespunde exigentelor de tehnica legislativa. În primul rând, Curtea Constitutionala a constatat ca sunt “deosebiri majore” de continut juridic, modificarile si completarile adoptate de Camera dând o configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege în forma adoptata de Senat.
Propunerea legislativa a fost initiata de PD-L si PSD
Astfel, legea care a facut obiectul controlului de constitutionalitate provine dintr-o propunere legislativa initiata de reprezentanti ai PD-L si PSD+PC, initiativa ce a avut ca obiect de reglementare modificarea si completarea unor dispozitii ale Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici. În esenta, prin aceasta propunere legislativa se preconizeaza trecerea functiilor de prefect si subprefect din categoria functiilor corespunzatoare înaltilor functionari publici în categoria functiilor de demnitate publica, numiti de Guvern pentru un mandat de 4 ani. Senatul a eliminat din propunerea legislativa cu care a fost sesizat ulterior toate dispozitiile referitoare la modificarea Legii nr. 340/2004 privind institutia prefectului si, de asemenea, a eliminat, respectiv a modificat o serie de dispozitii referitoare la categoria înaltilor functionari publici si la categoria functionarilor publici de conducere. Proiectul de lege a fost transmis în data de 10 martie Camerei Deputatilor, în calitate de Camera decizionala, spre dezbatere si adoptare, iar fata de forma adoptata de Senat, ca prima Camera sesizata, legea adoptata de Camera Deputatilor contine o serie de modificari si completari esentiale. În acest context, Curtea constata ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici este neconstitutionala, sub aspectul încalcarii principiului constitutional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din legea fundamentala.

Sursa: Curierul National

Dreptul constitutional, Juridic,

In Monitorul Oficial, partea I, nr. 42 din 23 ianuarie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 54 din 14 ianuarie 2009 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 1-23 din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala

Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

“In temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, la data de 17 octombrie 2008, un grup de 55 de

 deputati a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 11.244 din 20 octombrie 2008 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.042A/2008.

La sesizare a fost anexata lista cuprinzand semnaturile celor 55 de deputati. Potrivit acestei liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Radulescu Cristian, Barbu Gheorghe, Buda Daniel, Cosea Mircea, Uricec Eugen C., Petru Movila, Ciocalteu Alexandru, Fuia Stelian, Lambrino Radu, Ioan Oltean, Ionescu Daniel, Dragus Radu Catalin, Constantinescu Anca, Branza William, Iulian Vladu, Igas Traian Constantin, Lificiu Petru, Boagiu Anca Daniela, Codirla Liviu, Albu Gheorghe, Busoi Diana Maria, Iliescu Valentin Adrian, Liga Danut, Sandu Gabriel, Stirbet Cornel, Pardau Dumitru, Amarie Constantin, Preda Cezar, Cantaragiu Bogdan, Petrea Constantin, Calian Petru, Bruchental Ionela, Andreica Romica, Buhaianu Ovidiu, Mocanu Alexandru, Bardan Cornel Stefan, Ilie Cristian, Tabara Valeriu, Rogin Marius, Ungureanu Petre, Vasil Mihaela, Mironescu Laurentiu, Sarb Gheorghe, Iordache Gratiela, Popescu Corneliu, Piteiu Marcel Adrian, Tudor Constantin, Iustian Mircea Teodor, Strachinaru Petre, Rusu Valentin, Zaharia Claudius, Momanu Corneliu, Oancea Viorel, Almasan Liviu si Constantinescu Viorel.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile de lege mentionate nu sunt conforme cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Astfel, prin instituirea caracterului obligatoriu al efectuarii expertizei solicitate de parti in vederea stabilirii legalitatii obtinerii unor mijloace de proba este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece numai instanta este cea care trebuie si poate sa aprecieze cu privire la legalitatea unui mijloc de proba si nicidecum un expert. In plus, potrivit art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, numai o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, va putea hotari asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala. In acest sens, autorii sesizarii fac trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 742 din 24 iunie 2008, prilej cu care instanta de contencios constitutional a statuat ca prin conferirea prerogativei dispozitiei unui reprezentant al executivului cu privire la o propunere formulata de judecator sau de procuror se realizeaza o ingerinta a executivului in activitatea autoritatii judecatoresti.

Referitor la nulitatea probelor si mijloacelor de proba obtinute cu incalcarea dispozitiilor din Codul de procedura penala, autorii sustin teza potrivit careia prin aceste texte este sanctionata orice vatamare, ceea ce are drept efect imposibilitatea ca in anumite cazuri sa se poata afla adevarul si, pe cale de consecinta, persoanele vinovate penal sa nu poata fi trase la raspundere, iar persoanele vatamate sa nu-si poata valorifica drepturile.

Prin modificarea alineatului 6 al articolului 911 din Codul de procedura penala (art. I pct. 112 din actul normativ contestat), s-au interzis inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, precum si folosirea acesteia ca mijloc de proba. Acest fapt atrage afectarea dreptului la un proces echitabil, deoarece ar trebui ca, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, convorbirile sa poata fi inregistrate cand exista “indicii plauzibile privind participarea avocatului la comiterea unor infractiuni”.

In sfarsit, autorii exceptiei sunt nemultumiti de reglementarea art. I pct. 118 din actul normativ criticat, potrivit careia inregistrarile facute cu incalcarea legii sunt nule, deoarece textul anihileaza posibilitatea instantei de a uza de interceptarile efectuate de parti sau de alte persoane, fapt ce contravine dreptului la un proces echitabil. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca judecatorului ii revine responsabilitatea admisibilitatii inregistrarilor efectuate de parti, chiar daca aceasta s-a realizat in urma unei actiuni de provocare.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea altor legi este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

1. Textul introdus in lege la art. 119 referitor la caracterul obligatoriu al efectuarii expertizei in cazul cand aceasta a fost solicitata de catre parti, cu scopul de a se stabili daca mijloacele de proba au fost obtinute in mod legal, are in vedere modalitatea de obtinere a acelor probe in privinta carora partea se plange de modul in care acestea au fost obtinute, prezervate si, in mod special, impotriva cazurilor de falsificare a probelor prin mijloace tehnice. Posibilitatea verificarii este, dimpotriva, o garantie a respectarii principiului la un proces echitabil.

Judecatorul este desigur acela care are dreptul de a verifica legalitatea probatoriului si a modului in care acesta a fost obtinut, dar el poate face acest lucru pentru acele situatii in care probatoriul a fost obtinut in conditii de legalitate. Pentru cazurile in care probatoriul nu a fost obtinut in conditii de legalitate, respectiv pentru acele cazuri in care probatoriul a fost contrafacut, dar si pentru cazurile in care probele invocate au fost obtinute, bunaoara, intr-o tara straina, judecatorul national nu va putea verifica modul in care proba a fost obtinuta in strainatate.

2. Cu privire la nulitatea probelor si a mijloacelor de proba a autorizatiilor si inregistrarilor obtinute cu incalcarea prevederilor Codului de procedura penala, presedintele Camerei Deputatilor arata ca aceasta critica se refera la mai multe texte pretins neconstitutionale, respectiv la pct. 15, 19, 114, 118 si 117 din legea contestata si ca, dimpotriva, sanctiunea nulitatii prevazuta expres prin textele de lege criticate nu face altceva decat sa asigure concordanta dintre dispozitiile pretins incalcate cu dreptul la aparare, dreptul la siguranta persoanei, dreptul la secretul vietii private si dreptul la un proces echitabil.

3. Cu privire la interzicerea inregistrarii convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista intr-un proces, se arata ca semnatarii sesizarii nu observa ca si in actuala reglementare procedurala astfel de inregistrari nu pot fi folosite ca mijloc de proba. Dimpotriva, noua forma a art. 911 alin. 6 din Codul de procedura penala, introdus prin textul criticat (pct. 112), constituie o garantie suplimentara a confidentialitatii relatiei profesionale dintre parte si avocat. In acest mod, este substantial consolidat dreptul la aparare al tuturor partilor care pot fi implicate in procesul penal.

4. Pct. 118 din lege nu face altceva decat sa sanctioneze cu nulitate incalcarea procedurilor referitoare la interceptarile si inregistrarile audio sau video, adica a mijloacelor de proba obtinute ilegal, cu incalcarea prevederilor imperative ale Codului de procedura penala, si sa responsabilizeze si organul de urmarire penala in privinta modului in care isi desfasoara activitatea.

Guvernul apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata.

1. Astfel, dispozitiile referitoare la instituirea obligativitatii expertizei pentru a se stabili legalitatea obtinerii mijloacelor de proba aduc atingere nu numai prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) care consacra dreptul la un proces echitabil, ci si celor ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenta judecatorilor si celor ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, deoarece se ajunge la situatia in care o persoana din afara sistemului judiciar sa controleze si sa infirme actele procesuale sau procedurale.

2. Referitor la constatarea nulitatii mijloacelor de proba nelegal obtinute, Guvernul arata ca prin reglementarile de la pct. 13, 15, 19, 114, 118 si 117 se creeaza un stadiu procesual inexistent in actuala procedura si, drept consecinta, este afectat dreptul la un proces echitabil. Mentinerea unor atare reglementari este inutila si poate lasa loc arbitrariului si abuzului de drept. De asemenea, sunt afectate si prevederile constitutionale ale art. 124 si art. 131, deoarece in materia nulitatilor regula este aceea potrivit careia nerespectarea dispozitiilor procesuale cu ocazia efectuarii unui act atrage nulitatea acestuia numai daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod, iar nulitatea absoluta reprezinta exceptia.

3. In ceea ce priveste interzicerea inregistrarilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, Guvernul considera ca nu exista niciun temei pentru care procurorul sa nu poata dispune cu titlu provizoriu, pe o durata limitata, de una dintre masurile prevazute la art. 911 si urmatoarele din Codul de procedura penala, cu atat mai mult cu cat acestea sunt dispuse sub rezerva confirmarii ulterioare de catre instanta. In plus, mai arata ca noua reglementare contravine si art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat creeaza o inegalitate de tratament juridic intre avocati si alte categorii sociale.

4. Prevederile art. I pct. 118 din legea criticata contravin, in opinia Guvernului, dispozitiilor art. 21 alin. (3), art. 124 si art. 131 din Legea fundamentala si face trimitere la aceeasi argumentare de la pct. 2.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor a depus la dosar precizari asupra sesizarii de neconstitutionalitate, inregistrate la Curtea Constitutionala sub nr. 378 din 13 ianuarie 2009, prin care apreciaza ca nefondate criticile formulate.

C U R T E A,

examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si celor ale art. 1, art. 10, art. 15 si art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.