Procurorul general al Romaniei a formulat un nou recurs in interesul legii cu privire la „interpretarea art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, respectiv posibilitatea instantei de judecata de a dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa legii mentionate, in ipoteza in care executarea pedepsei este suspendata conditionat sau sub supraveghere”.
Redam textul integral mai jos:
In cuprinsul sesizarii nr. 1348/33 din 25 iunie 2013 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Brasov transmisa Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a relevat faptul ca, in prezent, exista doua opinii diferite referitor la problema de drept expusa.
1. Intr-o prima opinie, instantele au considerat ca prelevarea probelor biologice poate fi dispusa, in cazul persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere, motivat de faptul ca art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 nu face distinctie in functie de modul de individualizare a executarii pedepsei inchisorii.
Pornind de la interpretarea sistematica a legii in ansamblul ei si a art.1 al acesteia s-a aratat ca vointa legiuitorului a fost aceea de a constitui o baza de date – Sistemul National de Date Genetice Judiciare – de natura sa serveasca pentru prevenirea si combaterea unor categorii de infractiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor.
In raport de acest scop, restrangerea sferei de aplicare a legii la persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detentie este nejustificata.
2. Intr-o alta opinie, instantele au retinut ca dispozitiile art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 sunt incidente doar daca pedeapsa aplicata este cea a inchisorii cu executare efectiva in regim de detentie.
S-a argumentat ca stabilirea sensului normei juridice se realizeaza prin metoda interpretarii sistematice care impune examinarea alineatului 1 al art.7 din Legea nr.76/2008 in stransa legatura cu alineatul 2 al aceluiasi articol.
Astfel, in conditiile in care alin.2 al textului de lege invocat statueaza ca prelevarea probelor biologice de la persoanele prevazute la art.4 alin.1 lit.b se realizeaza la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de paza si in prezenta unui politist, fara nicio alta notificare prealabila din partea instantei de judecata, in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere, neavand loc o executare efectiva si implicit o eliberare din penitenciar, masura prevazuta de art.7 alin.1 din lege nu ar fi incidenta.
S-a procedat la examinarea jurisprudentei existente la nivel national, aceasta relevand aceleasi doua orientari expuse mai sus.
Astfel :
1. Prima orientare, in sensul ca prelevarea probelor biologice poate fi dispusa de la persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere s-a conturat intr-un numar de 105 hotarari judecatoresti (anexele 1 – 105).
2. Cea de-a doua orientare, potrivit careia masura poate fi dispusa doar in cazul persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii a carei executare este in regim de detentie, s-a regasit intr-un numar de 17 hotarari (anexele 106-123).
In urma analizarii hotararilor judecatoresti transmise se constata ca prima orientare este cea impartasita cu caracter majoritar.
In sens contrar au fost identificate un numar de 17 hotarari judecatoresti dintre care doar 3 cuprind o motivare efectiva care abordeaza problema de drept examinata (anexele 106-108), celelalte 14 hotarari desi contin condamnari la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere, nu cuprind argumente din care sa rezulte motivul pentru care masura prelevarii nu a fost luata.
In situatia in care si cele 14 hotarari mentionate anterior vor fi considerate relevante, apreciez ca prima opinie impartasita de instante este cea legala.
Jurisprudenta neunitara existenta in materie are ca punct de plecare interpretarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare.
Textul de lege statueaza ca prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa este dispusa de instanta de judecata, prin hotararea de condamnare.
Alineatul 2 al articolului mentionat prevede ca prelevarea probelor biologice de la persoanele prevazute la art.4 alin.1 lit.b, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J., se realizeaza la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de paza si in prezenta unui politist, fara nici o alta notificare prealabila din partea instantei de judecata.
Determinarea sensului dispozitiei legale expuse si a sferei de aplicare a acesteia se realizeaza printr-o interpretare sistematica, teleologica si logica.
Metoda sistematica a interpretarii implica examinarea normei juridice prin incadrarea sa in economia actului normativ din care face parte, astfel incat aceasta sa fie in acord cu sensul si ratiunea emiterii intregului act normativ.
Metoda teleologica a interpretarii are ca scop lamurirea intelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia.
Din Expunerea de motive a Legii nr.76/2008 rezulta ca motivul emiterii acesteia a fost pentru a se pune bazele organizarii la nivel national a unui sistem in care sunt stocate sistematic informatii cu privire la profile genetice, date cu caracter personal si date despre caz, pe de o parte, in scopul prevenirii si combaterii infractiunilor prin care se aduc atingeri grave drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei precum si sigurantei nationale, iar, pe de alta parte, in vederea utilizarii probatoriului stiintific, indispensabil actului justitiei, pentru identificarea victimelor si autorilor infractiunilor, in acest sens fiind necesara genotiparea probelor biologice recoltate din campul infractiunii alaturi de probele de referinta recoltate de la persoanele care fac parte din cercul de suspecti sau sunt condamnate.
Scopul legii a fost de a se asigura cresterea gradului de siguranta a cetateanului prin crearea conditiilor pentru prevenirea si combaterea infractiunilor care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, precum si de a verifica si compara profilele genetice in vederea realizarii schimbului international de date pentru prevenirea si combaterea infractiunilor transfrontaliere.
Pentru a se atinge acest scop, in cuprinsul legii au fost stabilite doua tipuri de conditii pentru a se putea dispune prelevarea de probe biologice, unele referitoare la tipurile de infractiuni pentru care pot fi recoltate aceste probe si care sunt cele prevazute in anexa care face parte integranta din lege (art.3) si altele referitoare la categoriile de persoane sau situatii care permit prelevarea (art.4)
Persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa sunt incluse de art.4 alin.1 lit.b din lege in categoria persoanelor de la care pot fi prelevate probe biologice.
Pornind de la interpretarea intelesului alineatului 1 al art.7 din Legea nr.76/2008, nu doar prin coroborarea acestuia cu alineatul 2, ci prin examinarea intregului act normativ din care face parte, se constatata ca, pentru prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii nu prezinta relevanta juridica individualizarea modalitatii de executare a pedepsei.
Rezumarea procesului de interpretare a sensului alineatului 1 al art.7 din lege doar la coroborarea cu alineatul 2 al textului, poate restrange nejustificat si artificial sfera de aplicare a dispozitiei legale la persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detentie, dar o astfel de interpretare va conduce implicit la o diminuare a bazei de date a S.N.D.G.J., ceea ce nu corespunde finalitatii actului normativ in ansamblul sau.
Faptul ca alineatul 2 al art.7 din lege reglementeaza o procedura de recoltare care are loc la momentul eliberarii din penitenciar, nu inseamna ca, in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii fara executare efectiva, norma care cuprinde dispozitia de prelevare isi pierde aplicabilitatea, ci poate conduce la concluzia ca pentru acest tip de condamnare ar fi trebuit prevazuta expres o alta procedura.
Prin urmare, ceea ce se constata in acest caz este omisiunea legiuitorului de a stabili care este momentul prelevarii probelor biologice si persoanele responsabile de aducerea la indeplinire a acestei masuri in situatia data.
Aceeasi omisiune se observa si in cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2008 aprobate prin Hotararea Guvernului nr.25/2011, art.13 alin.1 si 2 din acest act normativ avand continut similar.
Spre deosebire de normele de drept penal, pentru care nu sunt admise interpretarile analogice, in domeniul procedurii penale si implicit al normelor cu acest caracter cuprinse in legi speciale, se poate ajunge si la rezultate de extindere a normei de procedura sau la folosirea suplimentului analogic.
In ceea ce priveste suplimentul analogic, prin recurgerea la norme care reglementeaza materii similare, pentru umplerea unor lacune legislative se admite folosirea lui, data fiind necesitatea ca procesul penal sa-si atinga scopul[1].
In acest sens, in cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere, in vederea prelevarii probelor biologice se poate folosi procedura reglementata de art.6 din Legea nr.76/2008.
?i interpretarea logica a textului de lege examinat, in acord cu principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, conduce catre concluzia ca, prin condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii, nu se intelege doar acea condamnare care este cu executare efectiva in regim de detentie, ci si celelalte pedepse a caror executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere.
Astfel, daca legea nu distinge intre condamnari in raport de modul de individualizare a executarii pedepsei, nici judecatorului nu-i este ingaduit sa faca o asemenea distinctie.
Includerea in anexa legii a unor infractiuni precum vatamarea corporala din culpa, sau uciderea din culpa, care, in mod majoritar, in practica judiciara sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii a carei executare este suspendata conditionat sub supraveghere, constituie un argument suplimentar in sustinerea punctului de vedere expus.
Modificarile legislative care urmeaza sa intre in vigoare la data de 1 februarie 2014, respectiv Legea nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a acestuia si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, desi adapteaza dispozitiile Legii nr.76/2008 la cele ale Nodului Cod de procedura penala nu solutioneaza problema de drept privind interpretarea art.7 alin.1.
Astfel, art.4 alin.1 isi extinde sfera de aplicare, in afara persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii incluzand si persoanele pentru care s-a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea acesteia. In cazul acestor persoane art.7 alin.1 statueaza ca prelevarea probelor biologice este dispusa de instanta de judecata, prin hotararea de condamnare ori prin hotararea de amanare a aplicarii pedepsei sau de renuntare la aplicarea pedepsei.
Alineatul 2 al textului de lege modifica momentul la care are loc prelevarea in cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii, respectiv la introducerea in penitenciar si nu eliberare cum era anterior, iar alineatul 3 reglementeaza cu caracter de noutate momentul prelevarii si personalul abilitat sa aduca la indeplinire aceasta masura in cazul persoanelor pentru care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea acesteia.
Astfel, alineatul 3 al art.7 din lege, desi se refera doar la persoanele pentru care instanta a pronuntat cele doua solutii mentionate mai sus, stabileste ca data prelevarii sa fie imediat dupa comunicarea hotararii definitive de condamnare, respectiv a hotararii prin care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea acesteia.
In conditiile in care Noul Cod de procedura penala nu include amanarea aplicarii pedepsei si renuntarea la aplicarea pedepsei printre solutiile de condamnare, referirea la acest tip de hotarare este aparent inutila.
Pe de alta parte, mentionarea hotararii de condamnare in enumerarea de mai sus, poate duce la concluzia ca vointa reala a legiuitorului a fost sa includa in cuprinsul alineatului 3 al art.7 si persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, desi acest lucru s-a omis.
Prin urmare, se constata ca problema de drept va putea genera interpretari neunitare si dupa intrarea in vigoare a modificarilor legislative invocate.
Avand in vedere cele expuse, in situatia in care constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor, apreciez ca se impune interpretarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 in sensul ca, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii, poate avea loc indiferent de modalitatea de individualizare a executarii acesteia, urmand ca procedura de prelevare sa fie cea prevazuta in cuprinsul art.6 din lege.