Plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii)

Plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii)

plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii), operaţiune prin care asigurătorul plăteşte, la producerea riscului asigurat, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare, în limitele şi la termenele convenite (art. 9 din Legea nr. 136/1995).

Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de C.S.A., pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative (art. 8 din Legea nr. 136/1995). Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare (art. 19 din Legea nr. 136/1995). în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei
juridice asigurate, care lucrează în această calitate. Aceste dispoziţii se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către: i) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul; ii) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului. în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. în situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţă judecătorească (art. 20 din Legea nr. 136/1995). în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului de regres. Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului de regres (art. 22 din Legea nr. 136/1995). 1. în cazul asigurărilor de bunuri, despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea, în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător (art. 27 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract (art. 28 din Legea nr. 136/1995). în cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţă acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia (art. 29 din Legea nr. 136/1995). 2. în
cazul asigurărilor de persoane (asigurări de viaţă, asigurări de accidente şi boală, asigurări de sănătate) indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. în cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului (art. 32 din Legea nr. 136/1995). Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament. înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului (art. 33 din Legea nr. 136/1995). Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare (art. 34 din Legea nr. 136/1995).

Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului (art. 35 din Legea nr. 136/1995).

Indemnizaţia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz (art. 38 din Legea nr. 136/1995). 3. în asigurările de răspundere civilă, asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit (art. 44 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească (art. 43 din Legea nr. 136/1995). 4. în asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:

i) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; ii) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul (art. 49 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv. Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului (art. 50 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat (art. 51 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care, pentru acelaşi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către
asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora. Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători (art. 52 din Legea nr. 136/1995). în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz (art. 54 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate în următoarele cazuri:

i) accidentul a fost produs cu intenţie; ii) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; iii) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire; iv) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimţământul asiguratului (art. 58 din Legea nr. 136/1995). Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă. în situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii. în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul, eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare (art. 55 din Legea nr. 136/1995). 5. în asigurările de credite şi garanţii, asigurările de pierderi financiare, dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat (art. 44^2 din Legea nr. 136/1995). 6. în materia asigurării obligatorii a locuinţelor, în cazul producerii unuia dinlre riscurile asigurate obligatoriu, cererea de despăgubire se poate face numai de beneficiarii PAD (poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale) şi va fi adresată asigurătorului care a emis poliţa. Au calitatea de beneficiari ai PAD următoarele categorii de persoane: I) în cazul persoanelor fizice: a) proprietarii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, asigurate în condiţiile legii; b) persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari de către proprietarii prevăzuţi la lit. a); c) succesorii legali şi/sau testamentari ai persoanelor prevăzute la lit. a), în cazul în care acestea au decedat, cu aplicarea corespunzătoare a legislaţiei în domeniul succesoral, dacă nu există beneficiar desemnat potrivit lit. b); II) în cazul persoanelor juridice: a) proprietarii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, asigurate în condiţiile legii; b) în cazul locuinţelor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor admi-nistrativ-teritoriale, persoanele sau autorităţile desemnate, în condiţiile legii, să le administreze. în cazul în care beneficiarii proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă sunt minori, cererile de despăgubire se fac în numele acestora de către reprezentanţii legali, desemnaţi în condiţiile legii (art. 3, art. 18 din Legea nr. 260/2008). Constatarea şi evaluarea prejudiciilor, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirii se fac de către asigurătorul care a eliberat PAD, în conformitate cu normele emise de C.S.A. în aplicarea legii. în cazul proprietarilor care beneficiază de subvenţionarea primei de asigurare, cererea de despăgubire se adresează direct PAID (Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor) şi, prin derogare de la prevederile anterioare, constatarea şi evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor se pot face şi de o societate desemnată conform normelor emise de C.S.A. Constatarea şi evaluarea prejudiciilor, precum şi finalizarea dosarelor de daună se vor face în termenele şi condiţiile stabilite de C.S.A. prin normele de aplicare a legii. Plata despăgubirilor se va face de societatea care a efectuat constatarea şi evaluarea, în termenul prevăzut prin normele emise de C.S.A. în aplicarea legii. Pentru neplata la termen a despăgubirilor se calculează penalităţi care se plătesc persoanei asigurate, în condiţiile şi în cuantumul stabilite de C.S.A. Sumele cuvenite ca despăgubire pot fi consemnate în conturi bancare deschise de beneficiarii asigurării sau în numerar. Despăgubirile acordate de PAID pentru daunele acoperite prin PAD nu pot depăşi valoarea sumei asigurate obligatoriu. PAID decontează asigurătorilor autorizaţi numai cheltuielile efectuate cu activitatea de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate obligatoriu, precum şi despăgubirea acordată ca urmare a producerii riscurilor asigurate (art. 19 din Legea nr. 260/2008). Asigurătorii autorizaţi vor plăti asiguraţilor numai contravaloarea costurilor de reparaţii/înlocuire referitoare la prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, în limita sumei totale asigurate prin PAD (art. 20 din Legea nr. 260/2008). Asigurătorii au dreptul să refuze plata despăgubirilor în cazul în care, în termen de 60 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii nu au înştiinţat asigurătorul despre acest fapt şi dacă din acest motiv nu s-au putut determina cauza producerii riscului asigurat şi întinderea prejudiciului (art. 21 din legea nr. 260/2008). Pentru riscurile constând în daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de manifestare a dezastrului, ca efect direct sau indirect al producerii dezastrului natural, sumele plătite de asigurător asiguratului cu titlu de despăgubire, în baza PAD, se constituie după cum urmează:

i) valoarea asigurată obligatoriu sau, după caz, parte din aceasta, corespunzătoare valorii pagubei, se încasează de asigurător de la PAID, în conformitate cu normele emise de C.S.A. în aplicarea legii; ii) calculul despăgubirii pentru suma asigurată prin PAD se va face pe baza asigurării de prim risc (art. 22 din Legea nr. 260/2008). Persoanele fizice sau juridice care nu îşi asigură locuinţele aflate în proprietate, în condiţiile legii, nu beneficiază, în cazul producerii unuia dintre dezastrele naturale definite potrivit legii, de niciun fel de despăgubiri de la bugetul de stat sau de la bugetul local pentru prejudiciile produse locuinţelor. Persoanele fizice despăgubite, în condiţiile legii, pentru pagubele rezultate în urma producerii unui dezastru natural nu beneficiază de prevederile Legii nr. 114/1996, referitoare la acordarea locuinţelor sociale (art. 6, art. 23 din legea nr. 260/2008). V. risc asigurat, poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD), asigurător, Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor (PAID), asigurat, suma asigurată, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurare obligatorie, asigurare facultativă, broker de asigurare, asigurare de bunuri, asigurare de răspundere civilă, beneficiar al asigurării, asigurare de persoane, asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, franşiză, asigurare de viaţă, asigurare de accidente şi boală, contractant al asigurării, asigurare de credite şi garanţii, asigurările de pierderi financiare, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Lasă un comentariu